"Arta de a iubi"

“Imaginati-va relatia perfecta. Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua, pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala. Cum ati putea descrie viata alaturi de o asemenea persoana?

Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi comparata cu relatia cu un caine. Un caine nu poate fi altceva decat un caine. Orice ati face, el nu se va schimba. Acelasi lucru este valabil si daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal este ceea ce este.

Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta. Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu. A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal.

Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine. Este la fel in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu. Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru. Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur asa cum sunt, nu asa cum doreste el.

Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia cu animalul. Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra. Cum reactionati atunci cand cainele greseste? Orice i-ati face, lui nu-i pasa pentru ca va iubeste oricum. Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra. Cum stau insa lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastra, cu sotul sau sotia? Acestia au atat de multe asteptari, si in plus se mai si schimba tot timpul.

Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul. Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el. El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect. Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele. Ei isi iubesc neconditionat animalele, asa cum ii iubesc si acestea pe ei. Ambele parti isi asuma perfect partea de responsabilitate pentru relatia dintre ele.

Marea majoritate a oamenilor isi pot imagina foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om. Oare de ce? Cunoasteti pe cineva care nu este perfect? Cainele nu este decat un caine, iar acest lucru nu va deranjeaza. Nu va simtiti deloc responsabil pentru el, nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine. La randul lui, el nu incearca sa faca din dumneavoastra altcineva decat sunteti, de pilda un stapan mai bun.

De ce ati incerca atunci sa transformati o femeie intr-o alta femeie, sau un barbat intr-un alt barbat? De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?

Poate ca va ganditi: “Dar ce sa ma fac daca nu ma aflu alaturi de femeia potrivita sau de barbatul ideal?” Intr-adevar, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit? Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu dumneavoastra, care este compatibil cu valorile si cu convingerile dumneavoastra, din punct de vedere emotional, fizic, spiritual.

Cum puteti sti daca partenerul dumneavoastra este potrivit? Sa spunem ca sunteti barbat si ca o femeie doreste sa va aleaga ca partener de viata. Daca ar exista o suta de femei aflate in cautarea unui barbat, cate dintre ele ar fi dispuse sa va aleaga pe dumneavoastra? Raspunsul este simplu: nu aveti de unde sa stiti. De aceea, este necesar sa explorati si sa va asumati un anumit risc.

Eu va pot oferi un raspuns: femeia cea mai potrivita pentru dumneavoastra este femeia pe care o iubiti asa cum este, pe care nu veti incerca sa o schimbati in nici un fel. Aceasta este femeia potrivita pentru dumnevoastra. Daca gasiti o asemenea femeie, iar ea va raspunde cu aceeasi atitudine, atunci sunteti un om norocos.

Sunteti barbatul potrivit pentru ea daca va iubeste exact asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe in nici un fel. Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra; ea trebuie sa aibe incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumneavoastra exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior. Trebuie sa fie la fel de cinstita cu dumnevoastra si sa nu proiecteze in exterior o imagine diferita de cea reala, astfel incat sa descoperiti mai tarziu ca nu este cea care credeati initial ca este.

Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste. Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra?

Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine. Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important. Daca partenerul dumnevoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine. Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este”

Fragment din cartea "Arta de a iubi" a lui Don Miguel Ruiz (aparuta la Ed. Mix, www.edituramix.ro)

Rugaciunea, ca transformare interioara

Parintele Ilie Cleopa - un mare duhovnic, cu o bogata experienta de vindecator, indrumator, ascultator, staret, sihastru si cel care obisnuia sa ne ureze atat de frumos “Manca-v-ar Raiul” - ne ajuta sa intelegem care sunt treptele rugaciunii si evolutia omului prin rugaciune in fata lui Dumnezeu.

Prin harul divin primit de-a lungul anilor de la Dumnezeu, a adus lamuriri despre viata si spiritualitate, afirmand, atat de frumos: “Natura este Academia mea Duhovniceasca”. Intr-adevar, asa cred ca si este: de la natura invatam tot ce avem nevoie sa stim… doar ca Natura nu ne hraneste ego-ul si nu ofera prea multe diplome si acreditari, nu-i asa?

In invataturile si indrumarile sale, Parintele Cleopa spunea:

“Rugaciunea este maica si imparateasa peste toate faptele bune.”

“Atentia este puterea rugaciunii din fata Mantuitorului. Semn al milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugaciune. Cel ce se roaga des, insasi rugaciunea i se face lui cel mai mare dascal al rugaciunii.Cel ce pe dulceata rugaciunii  a aflat, pururea voieste sa fie singur.”

“Cand vei vedea pe cineva ca te uraste sau te nedreptateste, fie cu dreptate, fie cu nedreptate, incepe sa-l pomenesti la rugaciune.”

Parintele Cleopa atribuie rugaciunii sapte trepte, in functie de nivelul la care credinciosul ajunge prin credinta, smerenie, post si jertfa in fata lui Dumnezeu:

- rugaciunea gurii: “este granita cea mai departata a rugaciunii, insa cresterea ei nu are margini, pentru ca ea ne uneste cu Dumnezeu.”

- rugaciunea inimii: “cand noi zicem o rugaciune cu limba si o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda in miscarea sufletului nostru. Este mai desavarsita, iar la ea ajunge unul din zece mii.”; “cand ai suspinat odata cu mintea in inima dupa Isus, atunci ai ars pe toti dracii”; “in rugaciunea lunga, diavolul are unde se baga … in rugaciunea de un gand, cand ai o singura ratiune – numele lui Isus – n-are unde se baga”

- rugaciunea mintii: “e rugaciunea in care inima se uneste cu mintea, scapand de imaginatie si cufundandu-se in iubire si intelegere.”

- rugaciunea de sine miscatoare: “omul oriunde s-ar afla, inima lui se roaga permanent, daca-i in avion, la masa, pe strada , daca doarme, inima lui se roaga neincetat. Daca aceasta rugaciune ajunge sa fie de sine miscatoare toata viata omului este o rugaciune, orice ar lucra sau ar face cu sufletul se roaga neincetat.”

- rugaciunea cea vazatoare: “ inseamna ca oameni inainte vazatori sau cu minte inainte vazatoare de Dumnezeu…se suie cu mintea asa de tare, ca El vede aici unde suntem noi cati demoni sunt si cati ingeri sunt. Vede pe cel ce si-a curatit inima, vede si gandurile ce le gandeste fiecare.”

- rugaciunea in extaz sau in uimire: “prin aceasta in vremea rugaciunii, omul se rapeste cu mintea la cer, fata lui se face ca focul si mainile si degetele lui ca facliile de foc si nu mai este pe pamant cu mintea, ci numai in cer.”

- rugaciunea duhovniceasca – sau vederea duhovniceasca: “ este mai presus de hotarele rugaciunii, omul este rapit in ceruri, mintea omului nu mai lucreaza dupa a sa putere, ci este luata de puterea Duhului Sfant si-i dusa in slavile ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Mintea omului este dusa la descoperiri mari in iad, in cer, unde vrea sa-l duca Duhul Sfant. Si omul acesta este in mari descoperiri si cand vine iar in asezarea lui, nu stie daca a fost in trup sau afara de trup, ca Apostolul Pavel. Este cea mai inalta rugaciune de abia unul din neam in neam se invredniceste de o descoperire ca aceasta”.

Con­sacrare interioara: rugaciunea, oglinda sufletului

Cei mai multi dintre noi invatam ca este bine sa ne rugam, dar nu ni se arata si cum sa ne rugam. Pentru si mai multi, “rugaciune” este doar un cuvant de dictionar, ca si compasiunea sau iertarea. Multi ajung chiar sa se “roage” ca formalitate, dar o fac chiar cu profesionalism, uitand – sau nestiind – ca este nevoie de mai mult decat atat.

Pentru o buna parte dintre noi, rugaciunea este un mod de a sta de vorba cu Dumnezeu, iar viata este profesorul cel mai bun de la care am invatat – sau suntem pe cale sa invatam – semnificatia rugaciunii si a gandului bun, practicate clipa de clipa si din suflet.

Ca si in meditatie, in timpul rugaciunii nu trebuie sa ne fie frica de gandurile care apar, pentru ca tocmai momentele meditative ne aduc intalnirea cu noi insine si ne descopera pe noi insine, noua, rascolind, prin furtuni de ganduri, in adancurile sufletului nostru. Este un prilej de a ne da seama cat de departe suntem de ceea ce ar trebui sa fim. Gandurile care apar in timpul meditatiilor sau rugaciunilor ne arata cine suntem si ce suntem.

Si totusi, cel ce se roaga este cel care poate integra, intelege si converti aspectele sale contra­dictorii in aspecte fecunde. Meditatia, rugaciunea nu trebuie intelese ca ”distrugatori” ai elementelor opuse componente ale fiintei umane - rugaciunea si meditatia unifica aceste aspecte, astfel incat viata spirituala – viata, in general – sa capate co­erenta, prin faptele bune si prin gandurile bune.

Se spune ca rugaciunea poate fi intinata sau spurcata, poate fi furata, poate fi pierduta si poate fi curata. Rugaciunea curata este treapta cea mai de sus a rugaciunii, este tacerea totala in fata misterului divin.

Rugaciunea devine din ce in ce mai desavarsita pe masura ce gandurile devin din ce in ce mai linistite, pana la lipsa lor totala.

Rugaciunea cu adevarat desavarsita este rugaciunea curata, adica acea stare in care gandurile sunt usor indepartate si tinute la distanta. Se ajunge greu la acest nivel, dar nu este imposibil. Prin efort depus tot in beneficiul nostru, vom dobandi capacitatea de a ne desprinde de lumea ideilor, a conceptelor, a imaginilor, a obiectelor.

Progresul rugaciunii poate fi observat dupa prezenta/absenta urmatoarelor aspecte:

- rugaciunea prin care se cer bunuri – este considerata o rugaciune inferioara

- concentrarea mai mult sau mai putin desavarsita

- starea de liniste a sufletului celui care se roaga, imputinarea cuvintelor si inmultirea lacrimilor

Aceste niveluri ale rugaciunii corespund ce cele trei etape ale evolutiei spirituale: purificarea, iluminarea si unirea cu Divinitatea, cu constiinta Cosmosului.

Rugaciunea cu adevarat desavarsita este rugaciunea curata - cand ajungem la capacitatea de a alunga usor si pentru multa vreme orice ganduri in timp ce ne rugam.

Sa nu uitam ca rugaciunea are rostul ei, dar nu inlocuieste si nu suplineste ceea ce mai avem de facut, ca oameni.

Cati dintre noi se gandesc oare ca rugaciunea este nu numai un mijloc de imbunatatire personala, ci si un mijloc de imbunatatire a societatii in care traim?

In acest mileniu grabit - in care egoul, mintea, au cat mai multe nevoi si pretentii – cat de posibil (mai) este, oare, sa ajungem la acea stare de rugaciune neincetata, la acea stare de samaddhi, in timpul careia starea fara ganduri ne uneste cu Existenta, cu Divinitatea, cu Dumnezeu?
Inchei cu frumoasa urare a Parintelui Cleopa: “Manca-v-ar Raiul!”

Mona Georgescu, psiholog



- articolul poate fi preluat, cu rugamintea sa mentionati sursa -
  
preluat de  http://www.minunemica.ro

♥ Cele 4 reguli ale relatiilor functionale ♥

De secole oamenii se intreaba ce este dragostea? Are ea culoare, miros? Este palpabila, cuantificabila, se simte, se traieste, sau exista doar in imaginatie? Unii considera ca suntem nascuti pentru a iubi, ca traim cu scopul de a intalni marea dragoste si ca exista o putere magica ce uneste doua inimi indragostite. Altii fac tot posibilul pentru a demonstra ca nu exista iubire…

Imi place sa cred ca exista dragoste. Imi place sa cred ca fiecare este predestinat sa traiasca acea iubire care ne reduce la esenta. Nu traiesc intr-un glob de cristal si sunt constienta ca iubirea reala nu se simte ca in basmele cu printi si printese, ori ca in filmele romantice. Cred totusi in “happily ever after”…

Experienta m-a invatat ca dragostea adevarata, nebuna, intensa, oarba, dureaza in jur de trei ani, si se traduce in “perioada de indragostire”. Dupa, totul presupune efort. Poate lucrurile ar fi perfecte daca la nastere ni s-ar oferi instructiuni de folosire, am sti cum sa procedam pentru a gusta pentru totdeauna din dulcea licoare a iubirii. Din nefericire, trebuie sa descoperim singuri caile care ne ajuta sa mentinem echilibrul si vitalitatea unei relatii.

Uneori privim la cei din jur si ne intrebam:

De ce unele cupluri sunt mai fericite decat altele?

Care este secretul unei relatii profunde si de durata?

Cum fac altii sa mentina o conexiune atat de profunda?

Adevarul este ca nu exista un mare secret in ceea ce priveste relatiile fericite, la baza lor stau urmatoarele patru reguli simple:

1. Se bazeaza pe asteptari realiste

2. Presupun implicare si efort zilnic

3. Necesita comunicare eficienta

4. Presupun dezvoltarea capacitatii de a transforma negativul in pozitiv

1. Asteptarile realiste:

Lucrurile pe care le-am trait, dar si experientele celor din jur, m-au determinat sa cred ca in realitate, relatiile nu se desfasoara chiar ca in filmele de dragoste. In viata reala este nevoie de efort, timp si dedicare. Relatiile fericite nu iau nastere doar pentru ca doi oameni se iubesc foarte mult, ele ajung la un anume nivel de profunzime, pentru ca, pe langa iubirea ce si-o poarta, cei doi parteneri se respecta si sunt dispusi sa investeasca timp, zi dupa zi. Am invatat ca pot fi si zile lipsite de pasiune si romantism, si ca cea mai eficienta modalitate de a depasi obstacolele care intervin in cadrul unui cuplu este comunicarea.

2. Implicare si efort zilnic

Daca vrei ca relatia ta sa fie functionala, nu este suficient sa stai si sa astepti ca lucruile sa mearga ca pe roate tot timpul. Este necesar sa te intrebi:

Ce pot face astazi pentru a-i infrumuseta ziua persoanei de langa mine?

Gandeste-te la lucruri specifice si neinsemnate, lauda-ti partenerul, preia o sarcina pe care nu o face cu placere. Daca depui efort in fiecare zi pentru relatia ta, rezultatele vor fi spectaculoase. Incearca sa-i satisfaci celui de langa tine cat mai multe nevoi, in felul acesta il vei stimula si pe el sa iti satisfaca nevoile. Iar atunci cand fiecare dintre voi primeste ceea ce doreste in cadrul relatiei, conexiunea devine mai puternica.

3. Comunicarea eficienta.

Am trait multa vreme cu impresia ca unii oameni pur si simplu intuiesc care sunt nevoile partenerului lor. Sa recunoastem, cu totii asteptam ca persoana de langa noi sa ne citeasca gandurile. De cele mai multe ori nu se intampla asta si devenim frustrati, iar echilibrul relatiei incepe sa se clatine. Dupa o perioada indelungata de timp, am realizat ca oamenii nu citesc ganduri, ca este necesar sa invatam sa comunicam eficient si, in loc sa il criticam pe cel de langa noi, este productiv sa invatam sa exprimam cu claritate care sunt asteptarile noastre.

Este benefic de asemenea sa invatam sa ascultam. Intreaba-ti partenerul ce lucruri sunt importante pentru el si asculta cu adevarat ceea ce spune. Vrea sa il incurajezi, vrea sa il asculti, vrea sa il imbratisezi? Cu totii ne dorim sa stim ca exista cineva care ne apreciaza, care ne asculta si care ne intelege. Iar comunicarea reprezinta cea mai buna modalitate prin care putem face o relatie functionala.

4. Transformarea negativului in pozitiv.

Un lucru este cert: oricat de mult ne-am dori, lucrurile nu sunt intotdeauna roz si nu putem trai doar sentimente pozitive. Deseori circumstantele ne provoaca trairi negative. Uneori ele sunt cauzate de lipsa comunicarii, alteori au legatura cu munca ori cu aspectul financiar. Atunci cand simti ca negativitatea se asterne in relatie, incearca urmatorul exercitiu:

Cere-i partenerului tau sa fie sincer si apoi roaga-l sa acorde o nota relatiei voastre, pe o scala de la unu la zece. Daca partenerul noteaza relatia cu mai putin de zece, intreaba-l care sunt celelalte lucruri pe care le poti face pentru a ajunge la nota maxima? Raspunsurile pot fi putin cam greu de acceptat, pentru ca ar putea parea critice si negative, dar le reprezinta solutia de a transforma negativul in pozitiv. In continuare intreaba-ti partenerul care ar fi acele lucruri pe care el ar putea sa le faca pentru ca relatia voastra sa fie de zece. In felul acesta nu veti ramana cu impresia ca doar unul dintre voi depune efort pentru ca lucrurile sa merga bine, in general relatiile de succes functioneaza pentru ca ambii parteneri se implica.

Fiecare dintre noi vede lumea intr-un mod diferit, iar acest lucru poate face o relatie dificila. Insa in cadrul unei relatii ai posibilitatea de a invata cele mai multe lucruri despre tine, este locul perfect in care ti se permite sa exploatezi diverse parti si aspecte ale personalitatii tale. Este minunat sa te conectezi cu o alta fiinta umana, si este de datoria ta sa faci tot ce iti sta in putinta pentru ca relatia sa functioneze cat mai bine daca consideri ca cel de langa tine este persoana cu care vrei sa traiesti “happily ever after”.Tu ce faci zilnic pentru ca relatia ta sa functioneze?

de Andreea Savulescu-artaeducatiei.com

Rugaciune de multumire pentru inmultirea iubirii sfinte

Preasfântă şi Preaminunată Fecioară Maria, Care ai devenit Maica Dumnezeului nostru, Domnul Iisus Hristos şi ne-ai fost dată şi nouă ca Mamă Sfântă, ITI MULTUMIM CA AJUTI POPORUL NOSTRU şi pe toţi cei care Te laudă şi Te preacinstesc!

Iti multumim ca ne deschizi inimile şi pui în ele iubirea sfântă pentru Dumnezeu, pentru toţi Cei din Sfânta Împărăţie Cerească şi pentru aproapele nostru. Iti multumim ca inmultesti aceasta iubire!

Iti multumim Măicuţă Sfântă ca ne ajuti să topim ghiaţa din inimile noastre! Iti multumim ca ne ajuti să sfărâmăm împietrirea inimilor noastre pentru ca din ele să se reverse nesfârşit, necontenit, necondiţionat iubirea pentru Dumnezeu!

Iti multumim ca dăruieşti celor dragi nouă şi celor care au mai multă nevoie, toată iubirea sfântă după care tânjeşte sufletul dornic de Dumnezeu!

Iti multumim ca ne Luminezi şi ajuti pentru ca tot ce facem să fie din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru semenii noştri! Iti multumim pentru mantuirea sufletelor noastre!

Tu vii în inimile noastre, Măicuţă Multiubitoare, să înmulţesti acolo iubirea sfântă pentru a ne putea ruga cu inimile înfierbântate de dragostea Ta!

Te iubim, Te preamărim şi Îţi mulţumim Maică Multiubitoare pentru mijlocirea Ta la Dumnezeu, pentru toate milele Tale şi pentru tot ajutorul Tău sfânt! 

♥Amin!♥

Calea către Iubire se găsește prin iertare

În primul rând, iertarea de sine, apoi a celorlalți. Dacă rămâneți neiertători, sunteți incapabili să-i iertați pe ceilalți. Faptul că alții vă iartă sau nu, este irelevant. Când veți ajunge să înțelegeți că sunteți ființe divine infint iubite de Dumnezeu, vă veți ierta și vă veți accepta așa cum sunteți, atunci vă veți da seama că nu există nimic în voi care să aibă nevoie de iertare, și nici în ceilalți. Veți vedea cu adevărat că atacurile celorlalți asupra voastră nu sunt decât un apel disperat pentru iubire. Nevoia voastră de a-i ierta și de a-i lăsa să se judece singuri va dispărea, și vă veți surprinde că singura voastră dorință este să le oferiți iertare, compasiune și acceptare.

Dacă vă concentrați pe răul care vi s-a făcut și pe suferința pe care ați îndurat-o, pur și simplu vă închideți în fața câmpului Iubirii Divine care vă înconjoară tot timpul. Când vă rupeți de acest câmp al Iubirii, vindecarea devine imposibilă, deoarece numai Iubirea vindecă cu adevărat. Astfel, durerile și necazurile voastre doar cresc, provocându-vă suferință pe mai departe.

Mulți dintre voi simt o nevoie disperată de a fi iubiți și prețuiți de altcineva – pentru a vă dovedi că sunteți drăguți. Asta nu se va întâmpla niciodată, pentru că nimeni altcineva nu vă poate satisface vreodată această nevoie, și dacă stăruiți în căutarea ”acelui unul ideal” veți fi dezamăgiți în mod repetat. Voi toți ați fost creați perfecți de către divinul vostru Tată, așa că stați liniștiți și cereți-I să Vă ajute să vedeți acest lucru, ignorând cât mai bine posibil orice alte gânduri care vă vin în minte. Cu toate acestea, ceea ce se întâmplă adeseori când încercați să faceți acest lucru este că vă vin în minte acele gânduri în care ați fost răniți de alții și vă angajați în rolul de victimă.

 – ”Dragă Dumnezeule, de ce oamenii mă tratează atât de rău, de nedrept, de nepoliticos, de necugetat, de meschin?” – și în loc să vă deschideți inima într-o pură acceptare a Iubirii care vă este constant oferită, voi căutați pe cineva – Dumnezeu – care să vă asculte litania voastră de plângeri.

Când vă puteți deschide pe deplin pentru a accepta Iubirea Tatălui vostru în fiecare moment, veți descoperi că părerile, cuvintele și acțiunile altora, care înainte v-au supărat, nu mai au același efect și veți începe să vedeți că și ei sunt îndurerați și caută doar Iubirea. Comportamentul vostru se va schimba, câmpul vostru energetic va deveni pașnic și primitor și veți descoperi că atacurile împotriva voastră vor deveni din ce în ce mai puțin frecvente. Iubirea este într-adevăr soluția la orice problemă. Nu iubirea romantică, nu infatuarea unui vis cu sufletul-geamăn perfect, ci acceptarea voastră ca ființe divine ale Iubirii, iubite infinit și veșnic de Dumnezeu! Acesta este adevărul despre cine sunteți, dar realizarea acestui adevăr poate veni numai din interiorul vostru – de nicăieri din altă parte.

Cele mai multe dintre culturile voastre pământene vă învață să căutați aprobarea celorlalți pentru validarea voastră înșivă. Dar nimeni nu apare perfect altcuiva; egourile voastre se asigură de asta! Dacă ați investit în această credință, și mulți o fac, aceasta vă va face viața nesănătos de dificilă, deoarece voi concurați unul cu celălalt pentru acceptare, onoare și răsplată. 

Și toată lumea pierde! Chiar dacă aparent cel mai de succes jucător luptă întotdeauna pentru mai mult, el trăiește cu frica de a fi bătut și depășit.

Pacea și fericirea vin dintr-un sentiment de acceptare de sine și stimă de sine care rezultă din realizarea voastră că sunteți perfecți, că drumul pe care vă găsiți este cel pe care l-ați ales și că totul este așa cum trebuie să fie. Și asta cu adevărat așa este!

Nu vă lăsați împinși în acceptarea convingerilor pe care alții ar dori să vi le impună – ei fac acest lucru doar pentru a-și dovedi lor valabilitatea acestor credințe! Dacă trebuie să-i convingeți pe alții pentru a vă convinge pe voi înșivă, atunci vă înșelați pe voi înșivă și vă îndreptați spre alte dezamăgiri.
Dacă aceasta este ceea ce experimentați, doar reamintiți-vă că pacea și fericirea vin din interior!

de Baird Spalding - Vietile maestrilor

Dacă viaţa este un joc, acestea sunt regulile

Cherie Carter-Scott este o personalitate extrem de cunoscută şi o fină observatoare a naturii omeneşti. Cărţile sale au devenit extrem de populare datorită temelor abordate şi a modului în care este privit omul atât din punct de vedere al personalităţii cât şi al comportamentului şi al interacţiunii şi comunicării cu semenii săi. Lectura cărţii “If Life Is A Game, These Are The Rules” (Dacă viaţa este un joc, acestea sunt regulile) poate aduce cititorul în faţa unor adevăruri şi detalii ce sunt de cele mai multe ori ignorate.

Lecţia nr. 1: Vei primi un corp
 Corpul pe care îl primeşti la naştere este unic şi, indiferent dacă îţi place sau nu, este al tău pe toată durata vieţii.

Fii de acord cu el, accepta-l, primeşte-l. Nu vei mai primi un altul, de-a lungul acestei existente pe Pământ.

Iar ceea ce e cu adevărat important, este ceea ce se afla inăuntrul tău, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe.

Lecţia nr. 2: Ţi se vor da lecţii
Pentru că ai fost trimis în viaţa şi ţi s-a dat un corp, vei primi în continuare şi lecţii.

Viaţa este un şir nesfârşit de lecţii din care, indiferent de vârsta, sex, viaţa, timp şi perioade temporale, vei avea de învăţat de fiecare dată.

Cu fiecare zi care trece, vei avea câte ceva de învăţat.

Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienţa de viaţă.

Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de câte ceva. Vei fi nevoit să înveţi, vei vrea să înveţi.

Iar traversarea acestor lecţii, acumularea de experienţa dau, de fapt, sens existenţei tale.

Lecţia nr. 3: Nu există niciodată greşeli. Doar lecţii 
Incercarile, reusitele, dar si greselile, fac parte din lectiile pe care le ai de invatat.

Victoriile fac parte din lectii. Experientele nefericite si nereusite fac parte din lectii.

Greselile sunt iminente, poate chiar necesare, pentru a atinge intelepciunea spirituala.

Este important sa-ti percepi greselile personale, dar si pe ale altora, ca facand parte integranta din procesul de invatare.

Este important sa iesi din ele cu fruntea sus si cu zambetul pe buze – zambindu-ti tie, zambindu-le celorlalti, iertandu-te, iertandu-i pe ceilalti, aratand compasiune, aratandu-ti compasiune tie insuti.

Iertarea inseamna stergerea datoriilor emotionale, eliberarea de orice resentiment sau sentiment de vina. Iertarea nu inseamna doar o lectie in plus, ci o lectie invatata, un pas urias spre ceea ce ti-ai propus.

Lecţia nr. 4: Lecţia se repetă, până când este învăţată 
Lectiile sunt repetate, pana la invatarea lor completa. Mai mult ca sigur ca asa este. Lectiile se incapataneaza sa revina ostentativ in viata ta, pana cand vei fi capabil sa le intelegi ca atare, pana cand vei intelege ca o greseala nu este un capat de lume, ci doar cel mult o lectie.

Provocarile, problemele, nemultumirile, toate acestea vor aparea in mod constant in viata ta, daca nu le percepi ca pe ceea ce sunt. Niste provocari, nemultumiri, probleme, LECTII din care ai intotdeauna ceva de invatat…

Eliminarea probemelor inseamna, de fapt, acceptarea cauzalitatii si asumarea propriei responsabilitati pentru ele.

Ca sa inveti o lectie, trebuie sa iti asumi greselile invatarii ei.

Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru ele si pentru ceea ce ti se intampla – fara sa cauti vinovati in jurul tau, fara sa gasesti pretexte sau motive pentru nefericirea ta actuala.

Lecţia nr. 5: Nu încetezi niciodată să înveţi 
Crezi ca, la un moment dat, vei termina de acumulat lectii si informatii.

Crezi, la un moment dat, ca ai invatat tot ce se putea invata. Ca mai mult de atat nu se poate. BA SE POATE.

Intotdeauna vei avea ceva de invatat ...ALTCEVA.

Atata timp cat esti in viata, atata timp cat ai un trup si un suflet si te lasi prins in ritmul vietii, vei avea de invatat.

Asta, pentru ca nu exista etapa a vietii tale, din care sa nu ai de invatat.

Daca reusesti sa fii flexibil, sa-ti constientizezi punctele slabe, sa te desprinzi de obisnuinta, adaptandu-te schimbarilor, iti vei inlesni cu mult procesul de invatare si drumul catre multumirea de sine.

Lecţia nr. 6: Nu exista un “acolo”, mai bun decât “aici” 
Nu exista un “acolo”, mai bun decat “aici” – chiar daca asa pare.

Nu exista un “acolo”, mai bun decat “aici”, daca vrei sa fii fericit “ACUM”.

Ca sa fii fericit in acest moment, trebuie sa te bucuri de ceea ce ai in acest moment.

Trebuie sa extragi din ceea ce ai ACUM, ceea ce este mai bun.

Trebuie sa fii multumit de tine insuti, de punctul in care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai facut, fara conditionari.

“Ceea ce este” aduce mai rapid fericirea, decat “ceea ce ar putea sa fie”, ceea ce ar putea sa fie in alta parte, in alte circumstante, in alte conditii, langa o alta persoana, intr-un alt timp, poate alta…

Lecţia nr. 7: Cei din jurul tău sunt oglinzi care te reflectă pe tine 
Lasa deoparte tendinta de a-i judeca pe ceilalti, de a-i respinge, de a-i iubi, de a-i uri, de a-i tine la distanta.

O faci intr-un mod subiectiv, raportandu-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urasti sau le iubesti la tine insati.

Acceptarea de sine (cu felul tau de a fi, de a simti, de a gandi), asa cum este sinele tau, este o lectie pe care trebuie sa o inveti, ca sa ii poti accepta pe ceilalti, asa cum sunt ei.

Lecţia nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ţi se întâmplă în viaţă 
Ceea ce ti se intampla in viata depinde de tine – si doar de tine.

Nu este un truism. Alegerea iti apartine.

Ai la indemana, la fel ca toti ceilalti, resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti de la viata.

Startul spre fericire se da de la aceeasi linie.

Ca sa reusesti, uneori trebuie sa inveti sa si pierzi, sa lasi sa plece, sa depasesti momente, sa ai curaj, sa indraznesti, sa visezi, sa-ti aduci aminte ca ai putere, sa crezi cu adevarat ca destinul tau depinde de tine.

Lecţia nr. 9: Răspunsurile pe care le cauţi se găsesc, de fapt, înăuntrul tău 
Toate raspunsurile pe care le cauti in jurul tau se gasesc, de fapt, inauntrul tau.

Asculta-te, stai de vorba cu tine, vezi ce-ti spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinte ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde.

Ai incredere in ceea ce iti spun toate si ai incredere in tine.

Lasa-le sa te inspire. Lasa-le sa te transforme. Iti pot furniza cel mai precis si corect raspuns pe care l-ai primit vreodata.

Lecţia nr. 10: Vei uita toate aceste reguli, la naştere. 

Cum sa ii iubim pe cei care nu ne plac?

Intrebare:

Draga Jennifer,incerc din rasputeri sa iubesc pe toata lumea din viata mea si sa ii vad din perspectiva iubirii neconditionate. Faptul ca incerc sa raman concentrata pe intentia de iubire, pace si bucurie in viata m-a ajutat foarte mult. Dar, ce ma fac cu oamenii care nu-mi plac si pe care nu-mi place sa-i am in preajma? Unii dintre ei sunt membri ai familiei si ma simt un pic vinovata pentru asta. Cum pot sa ii includ in energia iubirii neconditionate?

Raspuns:

Intrebarea asta si-o pun multi dintre cei care merg constient pe calea spirituala: cum sa-i iubeasca pe cei care nu le plac? Raspunsul va va aduce pacea mintii si eliberarea de sentimentul de vinovatie pe care il aveti. In primul rand, sa separam iubirea neconditionata de a placea pe cineva, pentru ca sunt doua lucruri diferite. Puteti alatura iubirea neconditionata si a placea pe cineva cu un rezultat benefic, plin de pace si iubire. Va trebui insa sa va luptati pentru a reconcilia diversele sentimente fata de alti oameni sau situatii din afara iubirii neconditionate.

Iubirea neconditionata este o energie de vibratie foarte inalta, care exista in Univers. Este ceea ce suntem deja si tot ce avem de facut este sa integram asta in constiinta noastra. Suntem si avem aceasta energie. Nu trebuie sa „facem” nimic cu iubirea neconditionata; trebuie doar sa ii recunoastem prezenta.

„A placea” este ceva cu totul diferit, pentru ca e vorba despre o judecata si o exprimare a unei energii emotionale care, desi o confundam cu iubirea neconditionata, nu este de loc acelasi lucru. La baza energiei emotionale sta judecata, care este parte din cea de-a treia dimensiune. Atunci cand va exprimati o emotie, exprimati in acelasi timp si o judecata – deoarece trebuie sa judecati, pentru a avea o emotie.

Poate sa va placa broccoli si sa nu va placa ridichile. Poate sa va placa un lucru sau altul. Atunci cand spuneti ca va place cineva sau ceva, exprimati pur si simplu o judecata. Noi gandim ca exprimarea energiei iubirii neconditionate se extinde numai asupra acelor lucruri care „ne plac” si cu care ne simtim bine. Dar nu e adevarat. Iubirea neconditionata exista fara judecata si, de indata ce incercam sa aducem laolalta judecata energiei emotionale si lipsa de judecata a iubirii neconditionate, dam nastere unui conflict. Daca trebuie sa iubim pe toata lumea, ce ne facem cu acei oameni care chiar nu ne plac?

Ne „plac” acele lucruri cu a caror energie ne simtim aliniati si care rezoneaza cu energia noastra. La nivelul cel mai inalt, noi rezonam si ne conectam cu totii la si prin iubire neconditionata. Apoi, trebuie sa ne conectam cu energia celorlalti – si aici, lucrurile incep sa se incurce. Sentimentul ca nu ne place cineva inseamna ca vibratia energetica a acestora nu se aliniaza cu a noastra. Si atunci ne fac sa nu ne simtim bine, ne activeaza fricile si nu ne putem conecta cu ei, astfel incat acest lucru sa ne bucure, pentru ca nu exista aliniere energetica. Acest lucru nu inseamna insa ca nu le putem da iubire neconditionata – pentru ca putem face acest lucru, eliminand energiile emotionale si judecatile.

Pentru a exprima energia iubirii neconditionate, in cea de-a treia dimensiune, este nevoie de detasare si acceptare. atunci cand sunteti detasati de orice judecata si acceptati orice si pe oricine, in orice clipa. Asta nu inseamna ca trebuie sa va placa energia, sa o imbratisati si sa va doriti sa fiti in preajma ei sau sa ii gasiti un loc in viata voastra. Trebuie doar sa o acceptati si sa nu o judecati.

Acest lucru este mult mai problematic, atunci cand vine vorba despre propria familie, pentru ca avem atatea judecati cu privire la relatiile de familie si la tipurile de emotii si conexiuni care se presupune ca trebuie sa existe in cadrul acestor relatii. Dar, chiar daca ii daruim familiei noastre iubire neconditionata, tot putem sa ne simtim nealiniati energetic la ea. Nu trebuie sa incercam sa gasim moduri in care sa ne placa si sa putem crea o conexiune emotionala. De fapt, daca ne dam voie sa recunoastem nepotrivirea energetica, nu avem decat de castigat din aceasta alegere, pentru ca devenim mai puternici si dobandim bucurie, pace a mintii si implinire. Doar pentru ca iubim pe cineva, nu inseamna neaparat ca trebuie sa ne si placa. Cata putere ne da acest concept! Trebuie doar sa ii acceptam, fara judecata, sa ne detasam de orice obligatii emotionale pe care ni le impunem si sa renuntam la judecata.

Stati in iubire neconditionata si creati-va viata din acest loc. Recunoasteti ca ceea ce nu va place reprezinta o lipsa de aliniere energetica si acceptati asta fara sa judecati, pastrand cursul fluent al energiei, prin renuntarea la judecati. Acest lucru le permite energiilor celor mai inalte ale iubirii neconditionate sa fie prezente in cea de-a treia dimensiune si ne elibereaza de orice obligatie de a incerca sa ne aliniem la situatii si oameni care nu se potrivesc cu energia noastra. Astfel se creaza relatii pasnice si tolerante, eliberate de judecata si asteptari si care servesc dorintei tuturor de bucurie, pace, belsug si iubire.

Copyright (c) 2012 by Jennifer Hoffman. All rights reserved. You may quote, translate, reprint or refer to this message if you mention the author name and include a working link to http://enlighteninglife.com

traducere editura foryou

Schimbarea la Fata a Domnului. “Schimbati-va voi si ma voi schimba si Eu!”

Parintele Iachint al Putnei:

“(…)Sa nu se laude deci Taborul mai mult decat Golgota, nici bucuria impotriva intristarii. Ci si Taborul si Golgota impreuna sa se veseleasca, si bucuria si suferinta prin Hristos sa se uneasca.Golgota, prin crucea durerii, ispaseste pe pamant pacatele oamenilor. Taborul, prin vapaia luminii de veci, rasplateste dincolo virtutile crestinilor. Caci pe pamant este locul ispitelor, al caderilor, al trudelor si al incercarilor, al rastignirii, al mortii si al invierii – iar dincolo este locul odihnei, al slavei si al vietii de veci.

Aceasta insa nu o intelegea Petru, si ca el nu o intelegem nici noi, oamenii. Dar o fericire necladita pe temelia suferintei nu dureaza decat o singura zi. Dornic de o asemenea fericire, omul se grabeste sa si-o faca cu mainile sale. Isi acopera gropile in cale, isi seamana flori in locul spinilor, niveleaza mormintele, presara in jur aromate, imbraca haine ispititoare, isi umple masa cu indestulare si ochii si buzele si inima cu tot felul de rele placeri. Si stand in pragul casei, isi spune grabit: sunt fericit.

Dar prin colturile casei intra inlauntru boala, suferinta, saracia si moartea, si indata palatul fericirii omenesti se risipeste, ca si turnul Babilonului.

Iisus Hristos ne-a aratat o alta cale de urmat, care duce la fericirea vesnica, dincolo de mormant. Si aceasta cale este trairea cu adevarat a unei vieti crestinesti, ce se poate dobandi numai printr-o schimbare totala a comportarii noastre. Domnul nostru Iisus Hristos a venit sa schimbe fata lumii; sa ne schimbam deci si noi viata. Sa lepadam ura, mania, rautatea, desfranarea, minciuna, betia, lenevirea si celelalte patimi. Sa ne facem oameni noi, plini de dragoste, bunatate, mila, plini de pacea unei adevarate trairi crestinesti. Si pentru o asemenea schimbare sufleteasca este nevoie sa mergem oare asa de departe, pana la Taborul Galileii? O, nu! Este prea greu pentru noi. Dar Mantuitorul nostru a inaltat pretutindeni cate un Tabor duhovnicesc. Acestea sunt sfintele biserici si inimile noastre. Pe aceste doua dumnezeiesti altare Iisus Hristos intotdeauna se jertfeste, Se rastigneste, ni Se daruieste, plin de bunatate, de dragoste, de lumina divina. (…)

Dar Dumnezeu Tatal ne-a poruncit pe muntele Tabor: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit (…) pe Acesta sa-L ascultati” (Matei 17, 5). Asadar, daca voim sa ne asculte Dumnezeu, trebuie sa-l ascultam si noi. Daca voim sa Se schimbe Dumnezeu spre mila, sa ne schimbam si noi spre dragoste si ascultare… Daca voim sa ne auda Iisus Hristos, sa-L auzim si noi cand ne invata. Putin aluat toata framantatura o dospeste. Putina silinta de tot darul se impartaseste. Dar cel mai greu de convins, cel mai greu de schimbat este omul. El nici din dragoste, nici de varga, nici de frica mortii nu se hotaraste odata sa rupa legatura cu pacatul.

Toate zidirile asculta fara gres de Ziditorul lor. Ele cunosc vremea sosirii si plecarii lor, vremea hranei, a cantarii si a tacerii lor. Numai omul vrea sa traiasca in neoranduiala. Pasarile cerului se inteleg fara grai omenesc. Fara stiinta de carte si calendar, ele stiu cand trebuie sa plece in tarile calde. Se aduna din timp, se sfatuiesc, apoi, luandu-si ramas bun de la cuiburile lor, se pierd spre zarile albastre. Firul de grau cunoaste si el vremea lui. Din vreme incepe a se ingalbeni sub razele soarelui, apoi smerit isi pleaca spicul ingreuiat de boabe si asteapta secera sa-l taie. Codrul cunoaste si el timpul toamnei si din vreme isi schimba vesmantul verde in altul de reculegere.

Numai noi, oamenii nu vrem sa ne schimbam din starea noastra, din trairea noastra pacatoasa. Iisus Hristos este gata sa ne dea tot ce dorim, tot ce ne trebuie. Dar mai intai asa ne raspunde: Schimbati-va voi si ma voi schimba si Eu. Sa lasam noi mania, ura si razbunarea si va lasa si El mania Sa asupra noastra. Traiti voi in unire si adevarata dragoste, si va va primi intru dragostea Sa. Sa facem mila cu cei saraci si sarmani si va face si El mila cu sufletele noastre. Sa parasim toata desfranarea si uciderea de fii, si va lua de la noi bolile, saracia si toata lacrima din ochi. Sa scoatem din inimile noastre zavistia, minciuna, pofta, betia si tot pacatul si ne va da ploaie la vreme, izvoare de apa, vanturi line, tihna in casa si paine pe masa.

Deci: Lasati voi si voi lasa si Eu; schimbati-va voi si ma voi schimba si Eu. Asa ne graieste Multmilostivul Dumnezeu(…) “.

Sursa aici

Lacrimile

Cu siguranta, celor mai multi dintre noi ni s-a spus, de mici, ca, atunci cand cineva plange, inseamna ca acea persoana este suparata. Ni s-a mai spus, probabil, ca a-ti lasa emotiile, trairile, sa fie vazute in acest mod de catre cei din jur, ar fi un semn de slabiciune sau ca ”este rusine” sa plangem in fata altora. Am mai aflat ca doar fetitelor li se permite sa planga uneori, iar baietilor si barbatilor acest lucru pare a le fi chiar interzis – desi natura ne-a inzestrat cu glande lacrimale si cu canale lacrimale pe fiecare dintre noi.

Mai tarziu, am realizat ca lacrimile pot fi nu numai de tristete, de suparare, de dezamagire, de regret … dar si de fericire, de iubire, de bucurie, de recunostinta, de adorare. Nu este nicio rusine sa iti lasi emotiile la iveala in acest mod… lacrimile sunt la fel de naturale ca respiratia…

Va invit sa parcurgeti cateva ganduri ale lui Omraam M. Aivanhov despre lacrimi.

Lectura placuta!

“Lacrimile sunt asociate in general cu necazul, dar in realitate orice emotie poate provoca niste lacrimi. Si cum traim tot felul de emotii, lacrimile sunt deopotriva de mai multe categorii.

Exista lacrimi de tristete, de furie, de ciuda, si exista si lacrimi de bucurie, de incantare.

Poezia, pictura, muzica ne pot umple ochii de lacrimi, dar si anumite comportamente umane atunci cand sunt indeosebi frumoase si nobile. Iar misticii evoca in povestirile lor lacrimile provocate de extaz.

In masura in care lacrimile elibereaza o anumita tensiune interioara, oricare ar fi originea lor, ele sunt folositoare. Dar evident ca lacrimile de bucurie si de incantare sunt cele mai benefice.

Sa nu va stergeti lacrimile cu dosul palmei, ele sunt pretioase.

Lacrimile de ciuda, de necaz, de furie, le puteti lasa sa se usuce, ele nu sunt decat putina apa sarata, dar pastrati lacrimile ce au fost smulse din profunzimile sufletului vostru (se culeg intr-o batista curata , care se pastreaza cu grija, fiindca asemenea lacrimi poseda o mare putere).

Lacrimile de bucurie ne intaresc, ne infrumuseteaza, ne intineresc. Unele persoane cred ca daca nu plang niciodata, dau dovada de forta de caracter. Nu, depinde de ce plangem. Se intampla ca niste flori din gradina noastra interioara sa aiba nevoie sa fie udate cand incep sa se ofileasca sau sa se acopere de praf. Atunci, lacrimile le refac si le spala cu delicatete. “

de O.M. Aivanhov 

Darul celor sapte zile de extraordinara gratie divina

Gratia divina apare sub multe forme. Ea intervine in certurile aprige si va linisteste furia, astfel incat sa nu spuneti ceva ce nu ar mai putea fi luat inapoi. Gratia divina va sopteste ganduri pline de speranta, in vremuri disperate, dandu-va puterea de a rezista in furtunile vietii. Ea este cea care va aduce inspiratie, trezindu-va resursele creatoare, din adancul profund al fiintei voastre. Puterea gratiei divine este infinita, tacuta si mare.

Zilele trecute, in timp ce urmaream o emisiune despre devotamentul cu care o mare cantareata de opera, Rene Fleming, ii ajuta pe cantaretii de opera in devenire, mi-a venit in minte o discutie pretioasa si prea scurta, legata de modul de actiune al gratiei divine, avuta intr-o ora din timpul gimnaziului. Este cu adevarat uimitor cum si cand apar aceste flashback- uri. Nu aveti nicio idee ca ele au ramas ascunse in vasta arhiva a amintirilor, pe care o purtati in creierul vostru, asemenea cuvintelor tuturor cantecelor din anii ’60 care va apar brusc in minte, atunci cand auziti melodia respectiva.

In primul rand, va voi impartasi amintirea foarte veche a acestei ore. Eram la ora de teologie si, in timp ce discutam un subiect oarecare, profesorul a mentionat ca exista un fenomen mistic, prin care fiecarei persoane ii sunt daruite sapte zile de gratie divina extraordinara, in fiecare an. Gratia divina daruita in acele zile are o asemenea calitate, incat organizeaza evenimentele zilei respective astfel incat sa iti transforme viata – adica sa o redirectioneze intr-un mod foarte semnificativ. Restul orei a fost dedicat imediat, dupa cum va imaginati, detaliilor identificarii gratiei divine si continutului acestor zile extraordinare. (Voi vorbi despre asta mai tarziu – nu va faceti griji.)

Oricum, nu am putut schimba acest program despre Rene Fleming,ceea ce m-a intrigat pentru ca nu sunt o mare admiratoare a operei, cu toate ca am vazut-o pe Fleming cantand live, multumita unui prieten care este mare fan al operei, Andrew Harvey. Ea este mai mult decat magnifica. In programul de la televizor o puteai vedea pe Fleming indrumandu-i, in mod direct, pe patru studenti norocosi, cu privire la modul in care isi pot dezvolta vocile. Ea le oferea tehnici deosebit de interesante, care sa ii ajute sa-si perfectioneze o singura nota, un anumit ton. Devotamentul pentru opera si pentru arta vocii lor era uimitor.

Mai tarziu, plimbandu-se prin cladirea operei, impreuna cu cei patru studenti, Fleming le-a spus: ”Tineti minte, aveti sapte zile extraordinare pe an. Nu le irositi. Trebuie sa fiti constienti de ele.” De indata ce am auzit-o spunand asta, mi-a venit in minte amintirea acelei ore de la scoala. Cum de putea ea sa stie? De ce a spus-o? Se gandea la acelasi lucru, ca si profesorul meu? De ce nu am numarul ei de telefon???

Imediat am incercat sa imi improspatez memoria. Care erau detaliile lectiei respective? Am respirat adanc, am inchis ochii, m-am sprijinit cu spatele de canapea si am plutit inapoi prin anii vietii mele din gimnaziu. Am asteptat si am asteptat si … da, mi-am amintit…

Cele sapte zile extraordinare de gratie divina

Sa incepem cu intrebarea evidenta: de ce sapte? Poate pentru ca sunt sapte zile intr-o saptamana, sau sapte zile ale creatiei, sau sapte chakre, sau scala vietii are sapte trepte. Sapte este un numar mistic, care semnifica rezonanta cu sufletul. Sa presupunem, asadar – desi nu avem nicio dovada in acest sens – ca acesta ar putea fi motivul si sa o lasam asa. Atunci cand vine vorba despre teologia mistica, noi operam prin intermediul observatiei, a experientei subiective si a naturii legii si ordinii, dupa cum sunt ele revelate de ordinea naturala insasi. O scala de „sapte” este o scala care se repeta in cadrul sistemelor mistice ale ordinii – prin urmare, ea ar putea functiona foarte bine si in cadrul acestui fenomen. (Aceasta a fost prima voastra lectie in teologie mistica).

Apoi, pentru a intelege natura si continutul acestor sapte zile de gratie divina extraordinara, trebuie sa va fie foarte clar ce nu sunt ele. Gratia divina nu este, repet, o forta evidenta. Gratia divina este o boare tacuta, ce patrunde in esenta voastra, deseori pentru a va proteja sa nu va faceti rau singuri. Gratia divina nu va protejeaza de consecintele alegerilor voastre negative sau prostesti, ci mai degraba cauta sa va impiedice, inca de la inceput, sa faceti aceste alegeri.

Sa ne gandim acum la la un an obisnuit din viata, din ianuarie si pana in decembrie. Pe parcursul acelui an, va planificati sa participati la cateva ocazii speciale sau excursii care sunt cotate ca fiind exceptionale. Dintre aceste fac parte :nunti, vacante, petreceri, intalniri cu cineva special, evenimente surpriza, adunari de vacanta, petreceri la aniversari, excursii la spa, etc. Ce au ele in comun, sunt urmatoarele:

* Stiti despre ele dinainte;

* Aveti anumite asteptari cu privire la modul in care se va desfasura evenimentul respectiv;

* Exagerati fie referitor la cat de bine va veti simti, fie la cat de rau;

* In ambele cazuri, asteptarile nu va vor fi implinite;

* Intr-un fel, evenimentul nu se va desfasura asa cum v-ati asteptat;

Din toate aceste motive, aceste zile nu se califica drept una dintre cele sapte zile de gratie divina exceptionala, deoarece sunteti ferm convinsi ca detineti controlul evenimentului sau ca influentati direct campul psihic, prin atitudine. Cu alte cuvinte, il controlati prea mult in directia obtinerii unui anumit rezultat.

In final, zilele incarcate de asteptari se traduc prin dorinta voastra de a obtine ceea ce vreti, asa cum vreti. Dintr-o alta perspectiva, acestea sunt zilele care scot la iveala sentimentul ca ati pierdut controlul si nesiguranta personala.

Natura si caracterul gratiei divine extraordinare

O alta invatatura teologica este legata de discernamantul de a privi o situatie prin ochii sufletului, pentru a vedea si a intelege semnificatia a ceea ce se desfasoara in fata ochilor vostri. Discernamantul se deosebeste de judecarea unei situatii, care tinde sa reprezinte un raspuns imediat si reactiv. Un raspuns cu discernamant este un raspuns care necesita o gandire reflexiva. Avand aceasta invatatura in minte, putem patrunde mai profund in adancurile discernerii naturii zilelor de gratie divina extraordinara.

Nu aveti nicio autoritate asupra celor sapte zile de gratie divina extraordinara – adica nu puteti decide cand va vor fi date aceste zile. Ele vin asa cum vin. Sunt considerate „daruri ale spiritului”, daruite voua intr-un anumit moment prielnic al vietii – cuvantul cheie fiind prielnic. Dar, ce intelegeti voi prin prielnic? Daca am fi acum impreuna, intr-o sala de clasa, as opri lectia si le-as cere tuturor cursantilor sa scrie raspunsul la aceasta intrebare, deoarece am o mica indoiala ca vreunul dintre voi si-a pus-o vreodata. Ce considerati ca fiind un moment prielnic, din punct de vedere spiritual? Sunteti macar pregatiti sa raspundeti la aceasta intrebare? Sau ar trebui sa incep cu alta intrebare: Intelegeti macar semnificatia acestei intrebari?

Acesta este genul de intrebare care se pune la un curs de teologie mistica. Discutia deschisa astfel, este, in mod inevitabil, cel putin provocatoare. Un moment prielnic din punct de vedere spiritual este acel moment in care „agentii schimbarii” din viata voastra se aduna, astfel incat este nevoie doar de o scanteie, pentru a fi declansati. S-ar putea sa aveti mai multi astfel de agenti la munca si in viata, dar niciunul suficient de puternic pentru a va motiva pasul urmator. Mai e nevoie de unul. Poate ca tot ce aveti nevoie este inca o conversatie, sau un zbor intarziat care sa va permita sa dati acel telefon catre persona potrivita, sau o intalnire cu un vechi prieten care se intampla sa fie legatura cu persoana anume pe care aveti nevoie sa o intalniti. Nu puteti calcula momentul in care se aduna suficienti agenti ai schimbarii, in psihicul vostru. Puteti insa discerne ca tocmai a aparut in viata voastra, un anumit eveniment sau ocazie ce poarta un potential extraordinar de putere. Ca urmare a telefonului respectiv sau a intalnirii cu acel vechi prieten, vi s-a pus la dispozitie ceva nou. Poate a fost o sugestie, poate a fost un feed-back pozitiv sau un nou contact. Va simtiti insa innoiti, ca si cum ati fi fost reprogramati in propria voastra piele. O scanteie de gratie divina, aprinsa intr-un moment perfect prielnic, este tot ceea ce trebuie si viata e din nou frumoasa. Viata voastra este din nou frumoasa.

Sa urmarim caracteristicile unei zile de gratie divina extraordinara.

Apare o ocazie care necesita un raspuns spontan. Ingedientul spontaneitatii este necesar, pentru ca altminteri veti incepe sa proiectati frica si esec asupra respectivei ocazii, auto-sabotandu-va potentialul de a va redirectiona viata. In timp ce alte ocazii vin si pleaca, acea ocazie inconjurata de gratie divina extraordinara va umple plexul solar si nu numai mintea, umplandu-va capul de lacomie si ambitie. Gratia divina merge direct in viscere, direct in sentimentul vostru legat de cine sunteti si ce ar trebui sa faceti. Va „apuca” pur si simplu de identitate.

O alta expresie a unei zile de gratie divina extraordinara poate veni prin aflarea faptului ca unele planuri pe care le-ati pus in miscare, cu luni sau chiar ani in urma, si la care renuntaserati ca fiind esuate, au reinceput sa functioneze. Nu era momentul potrivit si, dintr-o data, a venit momentul potrivit. O zi de gratie divina este o zi in care „toate se aseaza la locul lor”.

O alta materializare a unei zile de gratie divina extraordinara apare atunci cand intalniti o fosta dragoste – numai ca acum sunteti amandoi disponibili. O zi de gratie este o zi in care viata incepe din nou.

O zi de gratie aduce o cale neasteptata de vindecare, ce ar putea lua forma unei rezistente sau a unei sperante interioare innoite, sau a unei persoane care stie exact cum sa va inteleaga si sa va trateze boala. O zi de gratie divina este o zi in care soarele rasare pe strada voastra.

O alta exprimare a gratiei divine o constituie amanarea la nesfarsit, incurcaturile si haosul care va distrug toate planurile. Nu aveti altceva de facut decat sa capitulati si sa supravietuiti zilei respective, pas cu pas, mergand incotro va poarta drumul. O zi de gratie este o zi in care toate lucrurile gresite va conduc exact la locul potrivit.

O alta expresie a gratiei divine o constituie ziua in care descoperiti ca, intr-un fel, prin ceea ce ati facut, s-a indreptat si o mare greseala. Poate a fost ceva constient sau nu, dar intr-o zi de gratie fortele lucreaza in favoarea voastra si greseala este indreptata. O zi de gratie este atunci cand regulile sunt intr-un fel incalcate in favoarea voastra, doar o data.

O alta zi de gratie divina este aceea in care va este salvata viata, poate dintr-un accident de masina sau dupa un necaz mare ori intr-un eveniment oarecare pe strada. O zi de gratie este cea in care viata va este protejata de raul fizic, cu stiinta sau fara.

Dupa cum vedeti, nu puteti coordona aceste zile. Nu le puteti face sa se intample. Ele se intampla datorita altor circumstante pe care le-ati pus in miscare. Cu alte cuvinte, zilele voastre de gratie divina va apar in viata, datorita alegerilor pe care le-ati facut si care au creat goluri si nevoi – spatii goale care trebuie umplute.

Provocarea voastra consta in a intelege ca traiti o zi de extraordinara gratie divina, apreciind intelesul, puterea si semnificatia acelei zile. Mai departe, este de importanta vitala sa actionati conform ocaziilor oferite in acea zi. Sugestiile cu privire la o noua întreprindere in afaceri, de exemplu, care apar in urma unei fericite intalniri intamplatoare cu o alta persoana, ar trebui urmate. Simpla relatare in fata prietenilor a acestei conversatii, fara ca ea sa fie urmata de actiune, inseamna o pierdere a unei extraordinare zile de gratie, ca sa o spunem direct. Depinde de voi sa continuati, sa actionati, sa faceti voi insiva ca lucrurile sa se intample.

Retineti ca gratia divina nu lucreaza in locul vostru. Nu va va „vindeca”, daca nu faceti si voi partea voastra de vindecare. Gratia divina nu intervine in legea cauzei si a efectului – adica, pentru fiecare alegere pe care o faceti, exista un efect sau o consecinta. Daca facem o alegere prosteasca, platim pretul prin gestionarea consecintelor acestei alegeri. Gratia divina nu compenseaza sau nu sterge alegerile noastre prostesti, mai mult decat o poate face rugaciunea. Pentru a putea aprecia natura si puterea gratiei divine, darul unei zile de gratie divina extraordinara, trebuie sa intelegeti modul in care se manifesta sau nu puterea gratiei divine, in viata voastra. Gratia divina nu este o putere „reparatoare”. Este o putere inspirationala si mistica, ce va trezeste din interior.

Gandindu-ma la acest subiect, am intrebat cativa prieteni: „Ati vrea sa puteti stabili cand anume sa primiti cele sapte zile de gratie divina extraordinara, dintr-un an?” A fost o discutie foarte simpatica. Un prieten a spus: ”Eu sunt foarte econom. Le-as pastra.”

O alta prietena a hotarat ca ar fi foarte nelinistita sa aiba„genul asta de avere, intr-un seif, la ea in casa”. Ce analogie grozava, m-am gandit eu. Avea perfecta dreptate, pentru ca a avea sapte zile de gratie divina exceptionala este acelasi lucru cu a avea aur intr-un seif acasa si a trebui sa stabiliti voi cand si cum sa-l folositi. O a treia persoana a spus ca el ar folosi toate cele sapte zile intr-o luna. Ar face totul „dintr-o lovitura”.

Am intrebat fiecare persoana: ”Ati fi inclinati sa folositi o zi de gratie divina in mijlocul unei crize, sau atunci cand sunteti calmi si nederanjati de nimic? Ati vedea zilele de gratie ca fiind solutii pentru crizele financiare sau pentru reinnoirea sufletului? Care dintre acestea au mai mare insemnatate pentru voi?”

Toate aceste intrebari au sfarsit prin a ne conduce dintr-o zona si mai fascinanta de discutie, in alta. Se parea ca acest subiect a deschis o ampla discutie. Din acest motiv, voi prelua aceste intrebari la Salonul din iunie, cautand sa le explorez alaturi de alte subiecte cum ar fi:

O discutie despre gratie divina si rugaciune.

Ce-ar face majoritatea oamenilor :ar prelua controlul celor sapte zile de gratie divina sau ar lasa cerul sa decida cand anume sa primeasca darul unei zile de gratie?

Combinarea celor sapte zile de gratie cu cele sapte chakre, doar de dragul discutiei

Ar putea fiecare zi sa contina acest fel de gratie divina?

Va incurajez sa va ganditi la zilele acestui an – numai acest an – care au fost zile in care au avut loc schimbari majore ale jocului pentru voi. Zile care au continut anumite ingrediente ce v-au motivat sa mergeti inainte, sa faceti schimbari pozitive, sa faceti ceva ce ati tot amanat – dar in acea zi anume ati trecut la actiune. Vedeti daca puteti identifica prezenta gratiei divine, in viata voastra de zi cu zi.

Ce anume a facut ca ziua aceea sa fie diferita?

Mai tineti minte cum v-ati simtit in acea zi?

Ce fel de alegeri ati facut in acea zi, pe care le-ati numi „neobisnuite pentru voi”?

Ce rezultate au aparut in viata voastra, ca rezultat al acestor alegeri si daca considerati aceste rezultate ca fiind speciale sau surprinzatoare?

Au existat schimbari in viata voastra, care sa poata fi numite „dincolo de asteptari”, ca urmare a actiunii voastre ca raspuns la gratia divina pe care ati identificat-o?

Voi inchide acest Salon, cerandu-va sa reflectati daca ati vrea sau nu sa stabiliti cand sa va primiti cele sapte zile de gratie divina exceptionala sau daca le-ati lasa cerurilor intelepciunea luarii deciziei. Vom continua discutia, in urmatorul Salon.

Pana atunci, sa aveti o vara fericita,

Cu iubire, Caroline

Un mesaj de la Caroline Myss
Caroline Myss este o psiholoaga si scriitoare de exceptie, care a scris cartea publicata de editura For You, De ce nu ne vindecam si cum putem sa o facem?, pe care o gasiti aici: http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=publicatii&autor=62

As vrea sa zbor!

In copilarie visam foarte des noaptea ca zburam, ma inaltam fara aripi spre cer, plonjam peste blocuri, coboram spre pamant si apoi ma inaltam iar spre nori....

Priveam astazi spre cablurile de electricitate dintre blocurile cu opt etaje si mi-am amintit de visul meu din copilarie, de zborul meu pe deasupra acelor cabluri, de felul in care se vede lumea de acolo de sus. Ce senzatie, ce sentiment cand esti deasupra tuturor si plutesti in aer. Ce bine e acolo sus! Oare nu Cumva acel vis imi arata de fapt care e sensul meu in viata? Sa ajung acolo Sus! Mi-am dorit sa zbor, sa plonjez cu parasuta, sa ma dau cu parapanta. Dar nimic nu se compara cu senzatia de inaltare ! Cu parasuta nu te inalti, ci cobori! Asta ar trebui sa fie sensul vietii oricarui om:sa se inalte spre cer , sa ajunga in cer, sa fie o realitate, nu doar un vis, sa atingi cu mana cerul , nu doar cu gandul si privirea. Pasarile care zboara sunt cele mai fericite vietati, caci ele nu cauta averi, sa isi cumpere masini, case, ci doar un cuib…..Si dupa ce obtin cuibul, zboara toata ziua pentru procurarea hranei pentru puii care asteapta in cuib.Zboara, poate zborul este obositor uneori, dar asta fac ele de cand le cresc aripile:zboara. Sunt libere, neingradite, nelegate de pamant, dar dependente de pamant, caci pe pamant isi gasesc hrana……pescarusii tot la nivelul pamantului, in apa isi gasesc hrana…….

Suntem nevoiti sa traim pe pamant, caci aici ne ducem existenta vremelnica…..Omul niciodata nu este multumit pe pamant de ce are,de cate are,intotdeauna isi va dori mai mult,pasarile insa se multumesc cu hrana cea de toate zilele si atat.Ele sunt multumite doar ca au ce manca ele si puii lor. Nu avem aripi sa ne inaltam ca pasarile, dar ne pot creste aripi de credinta care sa ne inalte mai sus decat zboara pasarile.Caci acolo unde este Dumnezeu, cu astfel de aripi poti ajunge.Aripi formate din pene ale credintei,ale milosteniei,ale iubirii,ale postului, ale spovedaniei si impartasirii cu Sfintele Taine ,ale vietii curate…..

De ce acum nu mai visez ca zbor? Pentru ca trupul s-a ingreunat din cauza pacatelor si nu se mai poate inalta……. Dar nu e pierdut totul, omul se poate mantui chiar si in ultimul ceas, desi nu e de dorit sa lasi pe ultima suta de metri. Cu cat incepi mai devreme lepadarea de pacate, cu atat ajungi mai devreme sa atingi norii …..E ca si cum cu cat incepe mai devreme un copil sa citeasca,cu atat mai repede se va dezvolta mental . 

Mi-e dor sa zbor! Ce bine e acolo Sus, deci cu atat mai bine e acolo Sus langa Dumnezeu!

Ajuta-ma Doamne sa zbor spre Tine!

de anamaria.lupu

Tot inainte !

Daca stai si te uiti, asa, la tine, ca om, ca fiinta vie, ca persoana, ca si jucator in diverse roluri, dandu-ti jos toti ochelarii tuturor invataturilor, programelor si cutumelor in care locuiesti, ai sansa sa vezi ca fiecare pas pe care il faci are ca si forta fie atractia catre ceva, fie fuga dinspre ceva.

Si, daca te uiti si mai atent, observi si ca sunt multe astfel de forte, diverse, in urma carora actionam, ca si batuti de vant.

Atractia catre a profesa ceea ce ne place in viata ne trage intr-o directie, dar teama de a nu avea bani de chirie ne trage inapoi. Atractia catre a ne darui viata celorlalti ne trage intr-o directie, dar dorintele personale ne trag in o alta. Atractia catre o cale interioara, presarata cu delicii ale solitudinii ne trage intr-o directie, dar confortul si obisnuintele ne trag in alta.

Si, daca observi si mai atent, acest du-te – vino se manifesta si la nivel subtil, in gandurile noastre de zi cu zi, dar si in fiecare dintre ego-urile tale, diverse, de altfel. Practic, este o morisca ce se invarte, elementele fiecareia dintre ele fiind la randu-i, o alta. Printre toate aceste ego-uri ce valseaza catre si dinspre, in muzica iluziilor lumesti, a aparut in tine si o idee-forta: aceea ca singurul obiectiv este desavarsirea. Bun! Si, ce e de facut? Unde se gaseste, cum se gaseste, cat si ce ne costa?

Pentru a creiona un drum cat de cat bun catre aceasta, haideti sa observam cateva principii ce pot fi utile pe calea catre eliberare.

Tu esti eroul povestii.

Asta inseamna ca esti parte din creatie, putand fi co-creator. Adica ai un decor si mii de probabilitati in jur, o realitate exterioara. Ai liberul arbitru nu pentru ca ti s-a dat, ci pentru ca esti parte din el, din liberul arbitru, observatorul suprem, din divinitate. Tu alegi! Luand rolul celui ce are nevoie de ghizi exteriori, vei avea nevoie de ghizi exteriori. Luand rolul celui ce vrea, dar nu isi gaseste drumul, nu iti vei gasi drumul. Hotarandu-te ca tu ai tot ce ai nevoie, in interior, iti deschizi drumul catre puterea interioara. Tu esti stapanul caii tale. Intotdeauna, cheia este la tine. Chiar daca pe drum mai gasesti indicatoare, borne catre Marele Sens, tu ai ales, ti-ai permis sa ajungi la ele, acestea fiind rezultanta tuturor actiunilor, gandurilor, intentiilor tale. Daca te opresti langa un indicator, fie el si uman: sfant, guru, maestru, si ii aduci osanale, te-ai oprit. Chiar daca in el il vezi pe Dumnezeu manifest, te-ai oprit si incetezi sa il vezi si in tine insuti. Te indoiesti de sinele tau divin, contempland pe cel ce salasluieste in o alta forma umana. Si astfel, iti iei rolul de elev al unui guru, maestru, neavand incredere ca in tine se afla propriul tau maestru. Ce este de retinut este ca, indoindu-te de tine, considerandu-te bun de nimic, orb, neputincios (biserica e bun antrenor pe directia asta, din pacate, desi Iisus a fost cat se poate de clar: “Fiti voi desavarsiti, cum este Tatal vostru Ceresc”), devii bun de nimic, neputincios, orb, etc. Imaginea de sine = ce permiti sa devina sinele in tine. Daca te indoiesti de tine, te indoiesti de Dumnezeu, Cel ce te-a creat.

Primele lucruri ...primele.

Atunci cand oricare dintre sfinti, eliberati, realizati a constientizat puterea launtrica ce zace in el, manifestarea plenara si permanenta a acesteia a devenit principalul sau obiectiv. Practic, toate celelalte roluri s-au evaporat. Exista o singura mare destinatie. Si toata fiinta ta, tot timpul tau, tot ceea ce faci e de dorit sa fie in concordata cu acel obiectiv. De altfel, privind asa lucrurile, vei avea si o noua sita prin care sa cerni deciziile: vreau sa fac aia si aialalta. Ma duce mai aproape de desavarsire, de adevar, de Dumnezeu? Daca da, o fac. Daca nu, ce e de facut pentru a ma duce mai aproape?

Pe dinauntru.

Odata cu aparitia primelor semne de trezire, de constientizare a maretiei lucrurilor ascunse simturilor primare, persoana va capata noi instante ale personalitatii sale, ego-uri, care vor avea obiective si aspiratii intermediare. Astfel, vor aparea noi dorinte, de regula de a modifica lucrurile din afara sa: sa isi schimbe profesia, sa faca ceva care sa implice mai mult a-i ajuta/vindeca/sustine pe ceilalti, sa se mute, etc. De multe ori, aceste sugestii nu vin din sinele divin. Sa nu uitam ca sinele divin curge permanent prin toti si toate. Sinele divin nu “vrea” ceva sau altceva. Sinele divin este prezent in noi, stralucind, atragandu-ne din zona lui “a face”, “a vrea” in zona lui “a fi”. De aceea, nu e de dorit sa te indrepti catre acesta fortat, schimband deodata totul in exteriorul tau, ci traind mai mult conectat la soarele din interiorul tau. Facand astfel, va rasari, natural, fara fortare, si noua ta cale de a actiona in plan concret. Hranind cu timp, azi mai mult ca ieri, maine mai mult ca azi actiunea de auto-observare, rugaciune, meditatie, practica spirituala. Daca poti ramane treaz si te poti intreba cine esti tu cu adevarat, astazi 5 secunde si maine 6, inseamna deja un progres. Restul e formarea obiceiului.

Un singur lucru odata.

Pentru ca nu poti privi doua lucruri odata. E valabil si daca vrei sa gatesti, si daca vrei sa dai SMS in timp ce conduci masina, si daca vrei sa mesteci in ciorba in timp ce te gandesti la ce-o sa faci maine, si cand intri pe o cale spirituala. Indiferent ce faci, toata fiinta ta sa faca un singur lucru, constient. Daca fac ciorba, toata fiinta ta sa gateasca privind facutul acestei ciorbe ca si hrana pentru sustinerea vietii. Folosind acel moment pentru a constientiza tot ansamblul de forme de manifestare a creatiei, in care spiritul tau se afla, actionand in acel fel, folosindu-ti si structurile superioare pentru a… gati. Pentru ca putem adauga si armonie, iubire, bucurie, pace si liniste unei banale ciorbe, in toate acele clipe in care o gatim, prin simpla intentie, in loc sa gatim cu focusul atentiei noastre interioare zburat in cine stie ce alte parti.

Aici si acum, in tot ceea ce faci, cu tot ceea ce esti. Pune-ti cat mai des intrebarea “ce fac acum?” pentru a te surprinde si observa. Astfel vei ajunge sa ai un obicei din asta, reusind sa faci doar ceea ce observatorul launtric iti sugereaza. Nu este util sa crezi ca “vei ajunge tu candva sa faci si chestia asta, dar acum nu pot”, indiferent despre ce este vorba. In clipa asta ai acces la cea mai inalta clipa posibil, pentru ca ai inteles asta. Iar eliberarea se obtine tot intr-o clipa.

Este ceea ce este si nu este ceea ce nu este. Daca faci ceva, asteptandu-te sa iasa intr-un fel, dar nu iese asa, zambeste. Era doar un antrenament pentru a te elibera de asteptari. Daca nu te-ai fi asteptat, ar fi iesit. Pe-acolo trecea drumul tau. Ca la munte. Sunt multe carari care par usoare si drepte, dar e una singura neprimejdioasa, chiar daca ocoleste mai mult. Nu o lua prea in serios. Accepta tot ce vine, cum vine. Tot ce vine, e parte din joc. Daca te superi, strici jocul.

Invata de la tot ce se intampla in jurul tau. Sunt lectiile tale si invatatorii tai. Daca dezvolti obiceiul de a vedea similitudinile din propria ta fiinta cu ce se intampla in exterior, ai sansa de a invata mult mai repede despre tine. Sunt multe ocazii cand se incurca borcanele si iese prost. De multe ori, nu vezi ce din tine a creat acea situatie. Util este sa observi si sa vezi cauza din tine ce a atras acea situatie. Daca observi, insa, (fara excese, vorbim mai tarziu) ce este in tine de schimbat pe acea linie, ai luat lectia acelei clipe, poti rezolva aspectul interior ce se oglindeste in exterior, acea situatie neurmand a se repeta.

Indigo

Daca exista un aspect care se repeta: de exemplu, atragi un anumit tip de situatii: sa zicem ca atragi parteneri puternici, autoritari care in final se comporta deplorabil, lasandu-te balta si plecand cu tot ce ai, cauza este, evident, in tine: exista o lipsa de hotarare, determinare, putere, incredere in propriile tale forte si o teama de a nu pierde ceea ce ai. Constientizezi, iei lectia, mergi mai departe. Nu, repeti la indigo, personajului schimbadu-i-se doar numele si putin de tot, stilul. Pe cat ai schimbat, pe atat s-a schimbat si el. Totul este legat, nu e nimeni vinovat de nimic, totul vine perfect adaptat la ce alegi tu sa fii.

Cu dreapta masura

Precum sfintii parinti, e de dorit ca in orice lucru pe care il facem sa avem dreapta masura. Adica sa nu exageram. Sa nu facem excese. Cat timp nu manifestam deplin doar virtutile, ce nu pot cauza dezechilibru (excesul de adevar, echilibru, bucurie, iubire neconditionata nu pot dauna), e de dorit sa fim moderati in manifestarea noastra. Pentru ca, cat timp nu suntem una cu iubirea neconditionata, o vom manifesta pe cea conditionata. Si, crezand ca manifestam iubirea, de fapt manifestam atasamentul sau propria nevoie de afectiune.

Pomul bun se cunoaste dupa roadele sale.

Alege-ti modele care au rezultate. Alege-ti modele desavarsite. Daca esti parinte si vrei sa stii cum sa actionezi, fii precum Tatal Ceresc. Daca esti invatator si nu stii cum sa actionezi, fii precum un sfant. Observa totul, precum cerul. Straluceste ca soarele. Curgi ca apa. Inclina-te ca trestia.

Nu te opri decat atunci cand ai atins cerurile.

Sursa aici

Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieţii

Binecuvântarea Domnului Iisus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine.....!O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.

În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.

Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine ......!

Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine ... !

Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.

La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi..........(se spune o singură dorinţă).

Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi....(se spune numele) şi necunoscuţi şi indreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.

Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.

Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua.

AMIN!

Multumiri autorului necunoscut