CUBUL DE AER

 

 Lumina din fiecare.
 

Ca o speranţă că binele mai poate învinge.
 

Durerea din fiecare.
 

Ca o rană veche peste care se aşază indiferenţa.
 

Uneori nu poţi alege fără să pierzi.
 

Alteori pierzi fără să ai de ales.
 

Sunt clipe când ai spune că poţi atinge marginea timpului.
 

Şi clipe când timpul îşi face singur legea, alergând fără să poţi ţine pasul cu el.
 

Anii noştri unici se duc.
 

Dacă suntem prea exigenţi , atunci când tragem linie,ni se pare că nimic nu s-a ales de ei.
 

Şi de noi.
 

Dacă suntem prea indulgenti, ajungem la concluzia că am realizat atâtea.
 

Dacă ne gândim la noi ca la altcineva, ar mai fi o şansă pentru a putea privi obiectiv.
 

Am făcut doar ceea ce trebuia sa facem.
 

Important este ca mâine să avem motive pentru a fi mai mulţumiti decât astăzi .

Sursa

Gânduri de la mine

 

Mi-am aşezat capul în palme şi am început să meditez..

LA ce este ,ce-a fost ,şi ce va fi...

Mi-am dat seama că am trecut pe lângă mulţi oameni şi mulţi care au fost ,care au trecut prin viaţa mea....

Unii şi-au lăsat amprenta destul de adânc alţii doar au şters un pic praful din drumul meu....

Au venit şi la fel au şi plecat......

Am avut încredere, şi mi s-a oferit încredere....

AM făcut greşeli care m-au făcut să regret şi greşeli care m-au făcut să realizez cine îmi e prieten şi cine Nu....

Atâtea şi atâtea chipuri mi-au trecut prin faţa ochilor...

Unele le-am uitat altele le mai visez şi azi.....Unele mi-au răpit un zâmbet altele o îmbrăţişare caldă...

Altele mi-au răpit nopţi şi nopţi de vise ...Vise care încă nu s-au împlinit dar la care nu renunt...Prefer să le las acolo ...În lumea mea unde mă pot refugia din când în cănd....

Realizez acum că eu am rămas aceeaşi oarecum....

Aceeaşi persoană căreia îi este suficient un singur zâmbet ca să se îndrăgostească nebuneşte şi o singură privire ca să îşi păstreze acelaşi zâmbet zile întregi....

Aceeaşi persoană  ce se încrede mereu în oameni deşi ştie că nu pot fi trataţi cu încredere tot timpul...

Aceeaşi persoană care pastrează prieteniile adevărate şi tânjeşte mereu după discuţia cu un vechi prieten....

Aceeaşi persoană...Poate un pic mai matură dar la fel de copilaroasă în acelaşi timp...

Aceeaşi EU...Acelaşi TRECUT , Alt PREZENT, Alt VIITOR...Be beautiful,be yourself

Cu iubire şi lumină ,
Daniela

 

Renuntarea la dorinta

Cuvantul “a renunta” contine un inteles gresit. In realitate nu poti sa renunti la nimic pentru ca orice caruia ii opui rezistenta – persista. Nu ti-am spus ca orice gand este creator? Daca nu vrei ceva, de ce te gandesti la asta? Nu te mai gandi. Dar daca trebuie sa te gandesti la acel ceva – asta e! Daca nu poti sa nu te gandesti, atunci nu-i opune rezistenta.

Actul de a opune rezistenta inseamna a recunoaste ca acel lucru este viu. Cand tu opui rezistenta unei energii, o plasezi acolo. Cu cat ii opui mai multa rezistenta, cu atat o faci sa fie mai reala, cu atat o infingi mai ferm in locul sau, indiferent cui ii opui rezistenta. Cand deschizi ochii si privesti ceva in fata, acel ceva dispare. Adica inceteaza sa isi mai pastreze forma iluzorie.

Accepta realitatea ca pe propria ta creatie si apoi alege sa o pastrezi sau nu, dupa cum doresti. Cine si Ce crezi tu ca esti. Si Cine si Ce alegi tu sa Fii. Aceasta dicteaza toate alegerile, fiecare alegere pe care ai facut-o in viata si o vei face vreodata.

Cel care cu adevarat renunta – nu renunta ci, pur si simplu, alege altceva. Nu opune rezistenta tentatiei, ci pur si simplu intoarce-I spatele. Intoarce-te catre Mine si indeparteaza-te de orice care nu seamana cu Mine.

Da, renuntarea este o parte a vietii cu adevarat spirituale. Pentru ca, incele din urma, tot ceea ce este spirit renunta la ceea ce nu e real si nimic din viata pe care o duci nu e real, in afara de relatia ta cu Mine.

Si totusi , nu se cere renuntare, in sensul clasic de lepadare de sine.

Un adevarat Maestru nu “renunta” la ceva. Un adevarat Maestru il da, pur si simplu , la o parte, asa cum ar face-o cu ceva de care nu mai are nevoie.

Exista unii care spun ca trebuie sa-ti depasesti dorintele. Eu spun ca, pur si simplu, trebuie sa le schimbi. Prima incercare este simtita ca o disciplina riguroasa, a doua ca un exercitiu plin de bucurie.

Sufletul tanjeste sa faca ceva pentru ceea ce este, ca sa se poata cunoaste pe sine insusi in propria sa experienta. Asa ca se va stradui sa realizeze – prin actiune – ideea lui cea mai inalta.

Asemenea dorinta puternica de a face acest lucru se numeste pasiune sau chiar patima. Omoara pasiunea si il vei omori pe Dumnezeu.

Exista cei care spun ca, pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu, trebuie sa depasesti toate patimile pamantesti. Este suficient doar sa le intelegi si sa le accepti. Persista lucrurile carora le opui rezistenta. Dispar cele pe care le privesti in fata.

Cei care se straduiesc atat de tare sa-si depaseasca toate patimile pamantesti muncesc atat din greu, incat s-ar putea spune ca aceasta a devenit pentru ei o patima. Ei au o “ patima pentru Dumnezeu”; o patima de a-L cunoaste. Dar patima e patima. Si, a negocia una in schimbul alteia nu o elimina.

Din acest motiv nu judecati lucrurile care va impatimesc. Observati-le pur si simplu, apoi vedeti daca va fac vreun serviciu, in functie de cine si ce doriti sa fiti.

Amintiti-va ca sunteti intr-un permanent proces de a va crea pe voi insiva. In fiecare moment decideti cine si ce sunteti. Decideti aceasa in mare parte prin alegerile pe care le faceti, in functie de pentru cine si ce pentru ce va impatimiti.

Adesea, o persoana care se afla pe ceea ce numiti carare spirituala pare ca a renuntat la toate patimile pamantesti, la toate dorintele umane. Ceea ce a facut ea este sa inteleaga, sa vada iluzia si sa se dea la o parte din fata patimilor care nu-i aduc vreun serviciu – in acelasi timp, iubind iluzia pentru ceea ce ea ii aduce: sansa de a fi cu totul liber.

Patima este dragostea de a transforma existenta in actiune. Ea alimenteaza cu combustibil locomotiva creatiei. Ea preschimba conceptele in experienta.

Patima este focul care ne indeamna sa exprimam cine suntem cu adevarat.

Niciodata sa nu negati pasiunea, pentru ca aceasta inseamna sa negati Cine Sunteti si Cine Vreti cu Adevarat sa Fiti.

Cel care renunta nu-si neaga niciodata pasiunile – el neaga, pur si simplu, atasamentul de rezultate.

Pasiunea este dragostea de a face ceva. A face ceva inseamna A Fi- trait ca experienta.

Pasiunea este Dumnezeu care vrea sa te salute. O data ce Dumnezeu (sau Dumnezeul din tine) face acest lucru de Iubire, Dumnezeu S-a realizat pe Sine Insusi – si nu mai are nevoie de nimic altceva. Cand te astepti la ceva, asta nu mai e pasiune. Aceasta este cea mai mare sursa a nefericirii omului. Este ceea ce-l separa pe om de Dumnezeu.

Sa-ti traiesti viata fara sa te astepti la ceva, fara nevoia de a avea rezultate specifice – aceasta este libertatea. Aceasta este Dumnezeirea. Asa traiesc Eu.

Bucuria Mea este in actul de creatie si nu in ceea ce urmeaza.

Renuntarea nu este o decizie de a nega actiunea. Renuntarea este o decizie de a nega nevoia pentru un anumit rezultat.

Prin urmare, cel care renunta, renunta la rezultate, dar absolut niciodata nu renunta la pasiune.

Intr-adevar , Maestrul stie pe cale intuitiva ca pasiunea este drumul. Este calea spre Realizarea de Sine.

Chiar si in termeni pamantesti se poate spune, destul de corect, ca daca nu ai nici o pasiune pentru nimic, nu traiesti.

fragmente din “Conversatii cu Dumnezeu” vol I

http://www.humanitysteam.ro

Rugaciune la Sfanta Cruce

 

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mantuitorul sufletului meu, marturisesc inaintea Ta, intru aceasta zi a rastignirii Tale, in care ai patimit si ai luat moarte pe Cruce pentru pacatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe si cu faradelegile mele cele rele. De aceea ma rog bunatatii Tale celei nemarginite, ca sa ma faci si pe mine partas sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru ca sa ma invrednicesc, prin darul Tau, sa castig si eu asemenea Tie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai rabdat pentru mantuirea mea, intarindu-ma pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut cand Te-au rastignit nemultumitorii evrei.

De aceea intareste-ma, Doamne, ca sa pot ridica cu bucurie de astazi inainte Crucea Ta cu deplina pocainta, intristarea mortii Tale sa o simt, precum au simtit o Preasfanta Ta Maica, ucenicii Tai si mironositele femei. Si-mi inviaza simtirile mele cele sufletesti, ca sa cunoasca moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut si zidirile cele neinsufletite, care s-au miscat la rastignirea Ta; cum Te-a cunoscut talharul cel credincios si, rugandu-Ti-se, l-ai primit in rai.

Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, darul Tau, precum ai dat atunci aceluia, si iarta pacatele mele pentru sfintele Tale Patimi, si ma primeste prin pocainta impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si ziditor ce-mi esti. Asemenea fa cu toti crestinii, vii si morti, precum se roaga Tie in toate zilele Sfanta Biserica si le lasa lor toate pacatele si-i invredniceste pe ei de imparatia Ta si sa vada lumina Ta si sa mareasca slava Ta. Ma inchin Crucii Tale, Hristoase si zic catre dansa: "Slava ei pentru dragostea Ta."

Bucura-te preacinstita Cruce a lui Hristos, ca prin tine s-a mantuit lumea, ridicand asupra ta pe Iisus tintuit. Bucura-te, pom preamarit, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii ce ne-a mantuit din moartea pacatului.

Bucura-te toiagul cel tare ce ai sfaramat usile iadului. Bucura-te cheia imparateasca ce ai deschis usa raiului. Ma bucur si eu, pentru ca vad pe vrajmasii Tai surpati, iar pe prietenii Tai ca imparatesc in ceruri, pe vrajmasii Tai biruiti de puterea Ta, iar pe crestinii, ce Ti se inchina, inarmati cu puterea Ta. O, Rastignitul meu Hristoase, cate ai patimit pentru noi, cate rani, cate scuipari, cate batjocuri si necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai pilda de adevarata rabdare! De aceea cum pot eu sa fug de Cruce, vazand pe Hristos ca este ridicat pe ea? Cum sa-mi para grele chinurile vazand pe Stapanul meu ca le iubeste si le cere si le socoteste Lui de mare cinste? Rusine-mi este, cu adevarat, de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc diavolii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru saracia si bolile ce-mi vin din voia lui Dumnezeu pentru pacatele mele, deoarece acestea toate le trimite pentru ca sa ma apropie mai mult de El pentru ca sa-L slavesc si sa ma pedepsesc in aceasta viata pentru binele meu, pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui cea vesnica.

Si de vreme ce este asa, inmulteste-mi, Doamne, ostenelile, ispitele si durerile, dar sa-mi inmultesti impreuna si sa-mi prisosesti si rabdarea si puterea, ca sa pot rabda toate cate mi s-ar intampla. Pentru ca recunosc ca sunt neputincios de nu ma vei intari, orbi de nu ma vei lumina, legat de nu ma vei dezlega, fricos de nu ma vei face indrazneti, rau de nu ma vei preface in bun, pierdut de nu ma vei ierta, robi de nu ma vei rascumpara cu bogata si dumnezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

Sursa aici

 

Frica

legea bumerangului

Frica micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeaza boli organice, cum ar fi boala coronariana (ischemia), hepatita, impotenta si frigiditatea sexuala, boli de piele, nevroze si psihoze.

Cand cineva te jigneste nu te razbuna pe el, nu-l uri si nu te supara pe el intrucat aceasta jignire este un dar de la Dumnezeu. Daca n-o accepti urmeaza ca purificarea sufletului sa se infaptuieasca prin boli si nenorociri, iar daca nu esti pregatit nici pentru aceasta ea vine prin moarte. Aceasta forma de purificare ne este data prin intermediul celor apropiati, de aceea in masura in care reusim sa-i iertam, in aceeasi masura sunt posibile schimbari interioare de profunzime. Se cuvine sa iertam nu numai in gand ci si cu sufletul. Cel mai mult ne leaga de trecut supararile neiertate.

Iertand un om care ne-a jignit sau ne-a suparat ne putem vindeca de o boala grava. Roaga-te in permanenta ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti, sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata. Aceasta rugaciune va iradia atat de multa iubire catre intreaga lume incat iubirea se va intoarce la tine din belsug.

Cum daruiesti asa primesti. Razbunandu-te te faci egal cu adversarul. Iertandu-l te arati superior. Iertand ne eliberam pentru a ne putea inalta. Sa fim constienti ca iertand ii eliberam pe cei care ne-au gresit, deci iertand oferim libertate. Sa alegi calea iertarii, pentru ca numai ea desface rana inclestata in timp. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile.

Dependenta naste frica, indoiala, depresia si supararea. Nu cautati plata, nici lauda si nici o rasplata, orice ati face. Savarsind ceva bun noi pretindem imediat recompensa. Aceste dorinte aduc ca rezultat suferinta. Cu cat veti intensifica dorintele omenesti cu atat va creste nivelul de agresivitate si se va intari programul de autodistrugere. Orice dorinta cand se agata de tine devine stapanul tau.

Cand esti manios, mania devine stapanul tau, te acapareaza complet. Astfel mania ta, in aceasta stare, va face lucruri pe care mai tarziu le vei regreta.

Dependenta naste agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifica sufletul omului si ii fortifica sistemul imunitar. Dependenta de dorinte, frica, depresia si supararea atrag gelozia. Cu cat este mai puternica dependenta de persoana iubita, cu atat mai numeroase sunt pretentiile noastre fata de ea. Cearta, mania, nerabdarea emit in tacere o mare forta destructiva. Numai prin iubire poate seca izvorul rautatilor.

Sa nu vorbiti despre nenorocirile traite pentru ca ele pot prelungi durata lor. Cand nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne indepartam de ele. Indepartarea de ele este primul pas pentru depasirea acestora. Esential este cand vorbiti despre problemele si emotiile dvs. sa nu cautati mila sau compatimiri.

Tantarii si furnicile apar cand este prezenta trufia. Cand tantarul va inteapa este o umilinta pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decat dvs. si reuseste sa va intepe simtitor. in aceasta situatie daca nu va enervati trufia descreste. Deci tantarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului si micsorarea trufiei..

Daca aveti o mare suparare sau tristete incercati sa nu aduceti sentimente acasa. Iesiti in strada- cu deosebire in locurile inverzite – si plimbati-va. Nu faceti din casa dvs. o groapa de gunoi energetic. Daca locuiti de cativa ani si a-ti saturat spatiul cu regrete, suparari si spaime, amintiti-va momentele in care v-ati certat si suparat, asezati-va in acel loc, iertati, anulati agresivitatea fata de iubire, rugati-va.

Daca vorbim la telefonul mobil in primele 30 de secunde energia organismului blocheaza influentele negative, ulterior incepe sa cedeze lent. O convorbire telefonica ce dureaza mai mult de un minut se poate rasfrange negativ asupra sanatatii. De altfel, oricat ar parea de straniu, cel mai puternic patimeste nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. Dupa o convorbire de trei minute are loc deformarea campului in zona capului, in zona sternului (adica are loc slabirea sistemului imunitar) si, de asemenea, in zona primei chakre. O convorbire telefonica care depaseste un minut este de nedorit.

Mancatul este un serviciu divin si, ca atare, nu trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera apasatoare. Mancarea ne poate da energii superioare daca este binecuvantata de Dumnezeu si este gatita cu devotament spiritual. Cea mai buna mancare, cel mai sanatos meniu natural, se transforma in otrava in corpul dvs. daca atmosfera in care gatiti (gandurile si sentimentele) si mancati este tensionata.

Munca nu trebuie sa ne omoare, ci sa ne dezvolte. inseamna ca supraincarcarile nu trebuie sa fie permanente si in fiecare ocupatie sa gasim placerea. Daca nu exista placere, orice activitate se poate transforma intr-o suprasolicitare si va dauna sanatatii.

Daca un om fura si inseala pe altii o viata intreaga, el va fi pedepsit sa suporte si pagubele pe care le-a facut altora. in concluzie, cel care a facut bine va recolta binele, iar cel care a facut un rau fizic sau spiritual va recolta raul fizic sau spiritual.

Atasamentul inseamna alipirea sufletului de ceva sau cineva (parinti, persoana iubita, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Atasamentul fata de cele pamantesti produce un urias rau lucrului de care ne atasam, in acelas timp sufera si cel ce se ataseaza. Daca omul se ataseaza sufleteste de: hrana, placeri sexuale, casa, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lacomie, de ura si frustare. in aceasta situatie el trebuie sa piarda toate bunurile pentru a-si purifica sufletul. Omul stie foarte bine ca nu va lua nimic cu sine in mormant. Cu cat suntem mai atasati de stabilitate cu atat mai greu suportam schimbarile vremii si suntem mai bolnaviciosi. Atasamentul fata de dorinte duce la destramarea relatiilor familiare si a acelora din afara familiei. In dragostea omeneasca trebuie intotdeauna sa existe o detasare de omul iubit. Cu cat aveti mai multe pretentii, iritari si nemultumiri fata de omul apropiat cu atat mai mult creste dependenta de el. Dependenta de valorile umane ne va omori incetul cu incetul si spiritul si sufletul.

Cand casatoria este bazata numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi indelungata. Cand sentimentele slabesc intervine inselarea, iar casnicia se destrama.

Familiile care sunt intemeiate in primul rand pe prietenie si respect sunt fericite si dureaza mult. Un sot trebuie sa evite sa o transforme pe sotie intr-o copie fidela a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie si astfel de tentative sunt impotriva firii, ducand in timp la destramarea cuplului. Nu-l considerati pe celalalt ca fiind un obiect destinat sa va serveasca, ci ca pe o fiinta divina, cu individualitate si cerinte proprii.

Casatoria trebuie studiata intai cu ochiul, apoi cu microscopul si in sfarsit cu telescopul. Cu cat ne concentram launtric asupra vietii imbatranim si ne despartim repede de viata.

Gelozia de regula provoaca scaderea vederii, auzului, scleroza in placi, traumatismele capului, diabet, inflamatii articulare. Daca gelozia este grevata de trufie, atunci este de doua ori mai periculoasa.

Femeia geloasa si suparacioasa ataca in plan subtil partenerul sau. in aceasta situatie sotul fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta. Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime, atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

Este mai bine sa plangeti decat sa urati . Daca n-ati reusit sa va invingeti pe dvs. insiva, agresiunea se acumuleaza in mod inevitabil. Atunci cand plingeti agresiunea aparuta se distruge.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizica, mentala, emotionala si spirituala. Placerea de a barfi, minti si rani alti oameni provoaca efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critica. El se condamna singur sa traiasca in inchisoarea nelinistii interioare.

Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii dragostei fata de oameni. Omul trebuie sa inceteze sa mai poarte suparare pe lumea din jur, sa intre in armonie cu ea.

Gandirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din intregul univers. Gandul este cel care aduce pacea si linistea in sufletul nostru. Gandul este cel care atrage binele sau raul in existenta noastra. Toate gandurile emise plutesc in aer ca niste mine amenintatoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gandire sau o actiune negativa este resimtita dureros de mii de organisme. De aceea exista o lege a naturii si a stiintei conform careia raul pricinuit altora ne face rau si noua insine.

De aceea straduinta de a ierta dusmanii si de a indrepta spre ei numai ganduri de pace si iubire constituie un act protector pentru noi.

Potrivit legii bumerangului , tot ceea ce emitem in atmosfera , din punct de vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente etc. se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rau altuia fara sa plateasca. De aceea oricand aveti ganduri negative despre o persoana sa va rugati in permanenta pentru sanatatea ei. Cand ne gandim la cineva se creeaza instantaneu o punte energetica intre noi si omul la care ne gandim. De aceea, orice gand rau reprezinta un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod inconstient, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru.

Orice expresie dura, afirmata pe un ton categoric poate provoca un rau atat siesi cat si unui alt om.

Imaginatia are puterea de a crea realitatea. Campul parintilor incepe sa distruga campul copilului si acesta se va naste bolnavicios, fricos, obsedat. Supararea este una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului,care poate determina diferite neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat si in propria ta viata. Supararea copilului pe parintii sai, a parintilor pe copii creeaza ruperea si deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinte din cele mai grave. Femeia trebuie sa fie linistita si rabdatoare si nu trebuie sa se supere sau sa traiasca sentimente negative. Ea trebuie sa accepte cu seninatate realitatea, asa cum este si sa nu admita parerile de rau in legatura cu trecutul sau sa grabeasca viitorul.
Egoismul, cruzimea inchid canalele energetice de legatura cu Dumnezeu si omul respectiv nu mai primeste energia necesara intretinerii vietii. in aceasta situatie el este nevoit sa ia energia de la alti oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protectie al corpului.

Egoismul si interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al separarii ii face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoana egoista manifesta un atasament excesiv pentru ea insasi, este o plaga sociala. Egoistii au foarte putini prieteni. Cateva cunostinte si relatii superficiale le umplu viata. Contactele cu ceilalti sunt limitate. Prin felul de a gandi se inchid in lumea lor stramta. Prin gandurile voastre puteti sa schimbati un egoist facandu-l generos. Sa se emita spre el numai vibratii de generozitate si bunavointa. Dispretul fata de noi si profunda nemultumire fata de sine constituie o agresiune fata de Dumnezeu. Dispretul si blamarea omoara inainte de toate iubirea fata de un alt om. Orice ticalosie ar comite un om impotriva noastra noi nu avem dreptul sa respingem iubirea fata de el.

Barbatul care dispretuieste femeia se degradeaza spiritual, incepe sa sufere de diferite boli si imbatraneste mai repede ca de obicei. Trebuie sa va schimbati atitudinea fata de femei si fata de situatiile legate de ele.

Trufia si dispretul fata de oameni genereaza lipsa dorintei de a trai, sentimentul pierderii sensului vietii.

Ura este o forta care te leaga de persoana pe care o urasti . Ancorarea de intelepciune da nastere dispretului. Acesta incepe de la cap. De aceea se blocheza biocampul in regiunea capului.. in curand dispretul se intoarce impotriva propriei persoane. De aceea, se deterioreaza campul in jurul rinichilor si apare distrugerea acestora.

Nimeni nu poate strange bani daca-i dispretuieste. Zgarcenia si economia aduc boala si dezastre.

de Valeriu Popa (terapeut)

Nasterea Maicii Domnului

LA MULTI ANI ! tuturor sarbatoritilor de astazi .Fiti binecuvantati !

 

Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea, ca din tine a rasarit Soarele dreptatii, Hristos, Dumnezeul nostru .

Astazi usa vietii se deschide, astazi raza Soarelui Celui intelegator rasare, astazi Maica bucuriei se naste spre mantuirea a toata lumea. Veseliti-va popoare si va bucurati si, cu credinta, din inima laudati-o asa: Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

***

Bucura-te, ca viata si bucuria prin tine lumii se va trimite.
Bucura-te, steaua diminetii cea intelegatoare.
Bucura-te, steaua darului care vestesti venirea in lume a vesnicului Soare.
Bucura-te, dimineata si zori care aduci lumii vesnica nemurire.
Bucura-te, chemarea inapoi a celor ce de rai s-au instrainat
Bucura-te, chemarea inapoi a celor pe care sarpele i-a inselat.
Bucura-te, camara a tainelor mantuirii neamului omenesc. Bucura-te, floarea milei si a indurarii Parintelui ceresc.
Bucura-te, odor ales de Dumnezeu si slava fecioriei.
Bucura-te, salasul cel cuvantator si camara cea sfanta a bucuriei.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

***

Bucura-te, rasaritul cel gandit al Soarelui Celui neinserat.
Bucura-te, revarsarea bucuriei care ai alungat intristarea.
Bucura-te, roua milostivirii lui Dumnezeu, prin care arsita pacatului se racoreste.
Bucura-te, roua cea de viata aducatoare, prin care roua mortii se tamaduieste.
Bucura-te, lacas preasfant si raiul cel gandit al desfatarii.
Bucura-te, fantana darurilor si izvor al mangaierii.
Bucura-te, stalparea cea intelegatoare din radacina imparateasca.
Bucura-te, floare duhovniceasca din samanta arhiereasca.
Bucura-te, Sfanta Sfintelor cea preaaleasa.
Bucura-te, Sfanta Sfintelor si scara cereasca.
Bucura-te, raiule cu totul inflorit.
Bucura-te, raiule cuvantator si preaimpodobit.
Bucura-te, dumnezeiasca Prunca Maria, care astazi te-ai nascut spre bucuria si mantuirea a toata lumea!

***

Tu, salas al Duhului Sfant, mijloceste cu darul tau la Dumnezeu, ca inima curata sa zideasca in noi si cu duh drept sa innoiasca cele dinlauntru ale noastre.Amin .

sursa:crestinortodox.ro

Casatoria e o minune pe pamant

 

Intr-o lume unde toti si toate sunt in dezbinare, casatoria e locul unde doi oameni, multumita faptului ca s-au indragit unul pe celalalt, devin una; locul unde se termina dezbinarea, unde incepe infaptuirea vietii in unire. Si in aceasta consta cea mai mare minune a relatiilor omenesti: doi devin dintr-o data o singura personalitate; dintr-o data, doua persoane, intrucat s-au indragit una pe alta si s-au acceptat una pe alta pana la capat, desavarsit, ajung ceva mai mare decat o pereche, decat pur si simplu doi oameni - ajung una.

A trai in dezbinare este chinuitor, este greu, iar impreuna este usor, este ceva cu care suntem deprinsi. Interesele intelectuale, gusturile se deosebesc, si, ca atare, este foarte usor sa-ti spui: "vreau sa traiesc prin ceea ce ma intereseaza: unii traiesc pentru castig, altii pentru cultura, altii cauta un ideal, insa eu sunt o unitate autosuficienta, imi sunt de ajuns eu insumi…”. De fapt insa, aceasta naste dezagregarea societatii, dezagregarea umanitatii. In ultima instanta, nu mai ramane nimic din minunata unire care ar fi putut sa fie intre oameni. Si casatoria reprezinta minunea refacerii unitatii acolo unde aceasta nu poate fi refacuta prin puterile omenesti.

Taina iubirii fata de om incepe in clipa cand ne uitam la el fara dorinta de a-l poseda, fara dorinta de a stapani asupra lui. Cand ma aflu fata in fata cu un om pe care il vad cu ochii iubirii, nu cu ochii nepasarii sau cu ai urii, atunci ma impartasesc de omul acela, intre noi incepe ceva comun, o viata comuna. Receptarea omului are loc la o profunzime care se afla dincolo de cuvinte, dincolo de emotii. Un credincios ar zice: "Cand il vad pe om in aceasta lumina, in lumina iubirii curate, vad in el chipul lui Dumnezeu, o icoana”.

Cat de des nu se intampla ca celui indragostit sa i se spuna: "Ce ai gasit la el? Ce ai gasit la ea?” - si omul da raspunsul absolut delirant: "Dar nu vezi ce minunata este, ce frumos este?” Si se dovedeste ca, da, asa si este, omul cu pricina e minunat, pentru ca cel care iubeste vede frumusetea, iar cel care nu iubeste, sau e nepasator, sau uraste vede doar ranile. Este extrem de important sa ne amintim ca dragostea este realista pana la capat, ca ea il cuprinde in intregime pe om si ca ea vede, ea este vazatoare, insa in loc sa osandeasca, in loc sa se lepede de om, ea plange pentru schilodirea lui si este gata sa isi dea viata pentru ca tot ce-i bolnav, tot ce-i stricat sa fie indreptat si tamaduit.

Casatoria trupeasca reprezinta, dupa invatatura unuia dintre Parintii Bisericii, o taina asemenea Euharistiei, impartasirii credinciosilor. In ce sens? In acela ca in Euharistie, prin puterea lui Dumnezeu, prin minunea iubirii care uneste si a credintei reciproce, credinciosul si Hristos devin una. Si in casnicie (bineinteles, la alt nivel si in alt fel), datorita credintei reciproce si a iubirii reciproce, doi oameni depasesc orice dezbinare si devin o singura fiinta, o singura personalitate in doua persoane. Cei doi se raporteaza unul la celalalt ca la ceva sfant si preschimba toate relatiile lor, inclusiv cele trupesti, intr-o taina, in ceva care se inalta mai presus de pamant si se ridica la vesnicie.

Intr-un vechi manuscris al Evangheliei este un pasaj unde Hristos este intrebat: "Cand va veni imparatia lui Dumnezeu?” Si Hristos raspunde: "imparatia lui Dumnezeu a venit deja acolo unde nu mai sunt doi, ci unul…”.

Credinciosii, ca si necredinciosii, sunt ingrijorati in zilele noastre de lipsa de trainicie a casatoriilor si de suferinta pe care aceasta lipsa de trainicie o aduce atat sotilor, cat si copiilor. Multi sunt ingrijorati de dezagregarea familiilor si de lipsa de bucurie a vietii familiale, lipsa de bucurie care domneste acum peste tot. Asta se intampla, intr-o anumita masura, deoarece idealul casatoriei, ce exista candva, a devenit acum de neinteles pentru oameni. Multi privesc casatoria pur si simplu ca pe o intelegere particulara. Ei se simt oameni aparte, in afara societatii, si ca atare li se pare ca au dreptul sa se poarte asa cum vor.

Multi privesc casatoria din punct de vedere pur social-politic. In acest caz, familia devine nu mai mult decat o particica, o foarte mica particica din aparatul social-politic, care ii impune o povara considerabila, iar aceasta povara este cateodata cu neputinta de suportat. Daca e sa aprofundam cauzele acestui fapt sau felul cum oamenii se casatoresc in ziua de astazi, ei ar putea fi impartiti, si se pare, in cateva categorii.

Unii se casatoresc (mai bine zis traiesc impreuna) pentru ca se plac, pentru ca intre ei exista o atractie fizica sau psihologica. Acestia nu cauta in casatorie infaptuirea vreunui scop, nu vor sa ajunga undeva, li se pare ca daca pot sa se satisfaca unul pe celalalt trupeste ori sufleteste au obtinut deja totul. Pentru asta ei nu cauta nici binecuvantarea lui Dumnezeu, nici sa se incorporeze in societatea omeneasca si sa aduca in ea ceva nou.

Altii cauta casatoria pentru ca intre ei exista o potrivire sufleteasca, trupeasca, dar totodata au si un ideal in comun. Ei vor sa stea nu fata catre fata, ci umar la umar; nu vor sa isi petreaca viata in contemplare reciproca si in satisfacere reciproca, ci vor sa paseasca impreuna in viata si sa creeze viata. In functie de convingerile lor, unii - cei necredinciosi - vor construi o societate fara Dumnezeu, insa vor cauta in ea toata profunzimea accesibila lor in privinta omului; altii - cei credinciosi - vor cauta o alta dimensiune.

Unii cred pur si simplu intr-o divinitate nedefinita, intr-o putere suprema, si pe de o parte vor cauta binecuvantarea acestei puteri, un cuvant bun spus in numele acestei divinitati, iar pe de alta se vor gandi cum sa creeze o casatorie care sa fie mai mare decat omul, care sa fie atat de mare, incat sa devina atotomeneasca.

Cei ce cred intr-un Dumnezeu definit (acum voi vorbi din punctul de vedere al crestinului) vor cauta infaptuirea casatoriei dupa modelele care ni s-au dat in Biserica crestina: casatoria ca unire, casatoria ca imagine a vietii vesnice - pe care poate ca cel mai bine a exprimat-o scriitorul francez Gabriel Marcel . Acesta scrie: "A-i spune omului: te iubesc inseamna a-i spune: vei trai vesnic, niciodata nu vei muri…”.

Mitropolitul Antonie de Suroj

Sursa aici

Despre dragoste, iertare şi suferinţele provocate de cei dragi

Suferim de fiecare dată când simţim că dragostea lipseşte. Chiar dacă încă nu avem iubirea, totuşi o râvnim, tânjim după ea. Toată viaţa noastră se construieşte şi poate avea un rost doar pornind de la iubire şi sfârşind în iubire, deoarece de iubire sunt legate însuşi toate poruncile Lui Dumnezeu.

Cel mai mult suferim când oameni foarte apropiaţi nouă (precum familia, îndeosebi părinţii, rudele, prietenii), ne rănesc voluntar sau involuntar prin comportamentul lor, prin limbajul sau acţiunile lor. Suferim când ei se descarcă pe nedrept pe noi, de multe ori neînţelegând şi negăsind o logică în reacţiile lor. Şi atunci, ne măcinăm, ne frământăm, o sucim în toate felurile : " De ce s-a purtat aşa cu mine? De ce a ţipat la mine ? Nu i-am făcut nimic rău! '' Ca urmare, ne amărâm, crezând că e inacceptabil ca tocmai cei dragi, singurii noştri apropiaţi, să ne trateze aşa, şi picăm în deznădejde, pentru că nu primim iubirea.

Iubirea este un dar dumnezeiesc, este Însuşi Dumnezeu. Nimeni nu poate iubi în afara Duhului Sfânt, nimeni nu poate înţelege iubirea în afara Duhului Sfânt. Cu toate acestea, fiecare caută iubirea în modul său. Încă din copilărie, fiecare dintre noi a căutat iubirea părinţilor, iubirea fraţilor. Fiecare ne-am închipuit cum trebuie să fie iubirea, fiecare credea că ştie ce ar trebui să facă ceilalţi pentru ca el să se simtă iubit. Fiecare şi-a închipuit nişte gesturi, vorbe, feţe care privesc într-un anumit fel. Suferim apoi că cei din jurul nostru nu ştiu să ne iubească, suferim pentru că iubirea, aşa cum ne-am închipuit-o noi, nu există.

De ce ne aflăm în această stare de suferinţă şi de ce trecem peste ea atât de greu?

Din neputinţa noastră de a iubi dumnezeieşte şi de a ierta. Observăm, că atunci când am dori să iertăm, trebuie să simţim multă durere şi renunţare. O durere care mă omoară pe mine, ca să îi fac loc celuilalt să trăiască. Iar această durere e cu atât mai adâncă, cu cât cei care ne-au făcut să suferim sunt oamenii noştri dragi, care aparent, nici nu îşi vor cere iertare. Dar '' Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce răsplată aşteptaţi? Oare nu şi păgânii fac aşa? Dar eu zic : iubiţi pe vrăjmaşii voştri.'' Vrăjmaşii noştri nu sunt cei care ne-au spart casa. Sunt cei pe care noi singuri ni-i facem. Sunt oamenii despre care noi avem o părere proastă, oamenii care ne tulbură prin cuvinte, prin felul lor de a fi.

O persoană foarte apropiată şi dragă mie m-a făcut de multe ori să sufăr. Deşi o persoană bună la suflet şi foarte corectă, dar care atunci când e orbită de mânie și nu reușește mereu să se controleze, se răzbună verbal sau prin comportament față de ceilalți. Un comportament de nerecunoscut , irațional uneori , dur, lipsit de iubire. Cât am suferit, am plâns și m-am întrebat de ce se poartă așa cu mine. Acestea le gândeam când eram mai mică. Apoi am început să gândesc puțin diferit. Să observ problemele, lucrurile care probabil au măcinat-o pe persoana respectivă. Am luat în calcul copliăria și educația primită în familie.De fiecare dată când cineva mă face să sufăr, încerc să mă gândesc , oare ce suferință are pe suflet, de se poartă așa ? Căci persoanele furioase și nedrepte, care se răzbună pe cei dragi nu sunt definiți prin așa ceva. Nu îi caracterizează asta. Țipătul lor este de fapt strigătul sufletului după iubire.

Părinții ne ziceau așa: "Când cineva îți greșește, te ceartă, tu dă vina pe diavol." Pentru că nimeni dintre noi nu vrea să facă răul. Dar totuși, noi îl facem. De ce ? Cu voie? Nu cu voie, pentru că diavolul ne învață să facem rău. Să dăm vina pe diavol și să ne scutim aproapele de vina asta. O greșeală a noastră, care ne provoacă suferință , este să credem că răul ce ne fac părinții sau apropiații noștri îi definesc și că aceștia au ceva personal cu noi. Nu trebuie să ne facem impresia asta despre ei și să îi vedem prin prisma acestui rău pe care îl fac. Asta înseamnă a judeca. Răul pe care aproapele nostru îl face este accidental, s-a întâmplat, e trecător. Cine știe ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sănătate. E mai morocănos căci așa e el, dar știm noi ce face el când e singur în gândurile sale? Poate îi pare rău și lui de felul cum este și îi este greu sau nu știe cum să își ceară iertare.

Cu tot felul de gânduri de acest fel să încercăm să iubim. Să iubim pe fiecare în toată nebunia lui. Nu spun că eu reușesc acest lucru mereu, căci această neputință de a iubi și de a ierta o avem toți. Iertarea și iubirea sunt o lucrare permanentă. Prin iubire cunoaștem și vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Când iubești, până într-atât te dăruiești, până într-atât dorești să intri în voia celui iubit, încât ajungi să te identifici în gândurile lui, să-l retrăiești în propria inimă, să-i înțelegi necazurile și durerile. Cea mai mare dragoste este de a-ți pune viața pentru aproapele tău, de a-ți omorî voia, așa cum a făcut Hristos. Apostolul Pavel sfătuiește pe fiecare " să nu caute pe ale sale, ci ale aproapelui ". În aceată dăruire se descoperă taina iubirii. A da aduce mai multă fericire decât a primi. Cel ce se dăruiește pe sine aproapelui său prin tăierea vorbii, primește în schimb și binecuvântarea lui Dumnezeu.

Ne dăruim pe sine ori de câte ori iertăm celor ce ne greșesc. A ierta înseamnă a renunța la tine însuți , la dreptatea ta pentru a îndreptăți pe cel ce a greșit, înseamnă să mori tu , pentru a lăsa pe celălalt să trăiască. De fiecare dată când nu iertăm, ucidem cu piatra inimii noastre, atât pe noi cât și pe celălalt, dar când iertăm, dăruim viață. Încercați să vă aduceți aminte cum vă simțeați când erați iertați pentru greșelile voastre. Nu-i așa că vă simțeați iubiți, fericiți, mai deplini, mai puternici? " Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi lor ". Spunea Savatie Baștovoi , că dacă cineva nu poate ierta pe aproapele său, dacă îl judecă, e numai pentru că nu a cunoscut încă iertarea Dumnezeiască, dragostea Dumnezeiască asupra sa. De ce ? Pentru că nu crede că o poate primi, nu are credință.

Totul sună frumos și ușor, și totuși de ce este așa de greu de pus în practică? Este greu nu pentru că iubirea ar fi grea, ci pentru că noi, prin cădere, ne-am începărtat atât de mult de ea, încât cu greu mai înțelegem despre ce e vorba. Nu degeaba Sfântul Ioan Scărarul, în Scara sa, a pus starea de a iubi, starea noastră normală, ca ultimă treaptă. Până să o putem atinge trebuie să trecem prin pocăință, prin ascultare, prin plâns, prin tăierea vorbii. Dar acesta nu este prilej de deznădejde. Apostolul Pavel a socotit să povestească cum s-a lepădat de Hristos tocmai ca noi să prindem curaj. De altfel, Dumnezeu descoperă iubirea cui și când voiește.

Să ne aducem aminte de tâlharul de pe cruce, care până atunci petrecuse o viață de fărădelegi. Vedeți cum a iertat Dumnezeu pe tâlhar? Atunci noi de ce nu ne-am ierta familia și prietenii? Oare ce înseamnă tot ce am făcut noi pentru aceștia și devotamentul nostru pe lângă sângele lui Hristos? Iar noi care îl trădăm pe Hristos mereu , oare putem cere socoteală celor ce greșesc , nu față de noi, ci în primul rând , tot față de Dumnezeu? Dacă ne-am aduce aminte de aceste lucruri la timp, nu am putea ține supărare în noi prea multă vreme.

Să nu ne necăjim dacă vedem cum ne luptăm cu noi, căci nimeni nu poate ierta dintr-o dată. Dacă ar fi așa de simplu, nu ar mai făgădui Dumnezeu Împărăția pentru un gând pe care noi l-am putea dobândi atât de ușor. Și să nu urâm pe Domnul pentru oamenii ce își descarcă furia pe noi sau ne fac rău. Noi nu putem urî pe Dumnezeu, ce-a făcut El ca să-l urâm? A murit pentru noi, ne-a dăruit toată dragostea Lui...Sfântul Isaac Sirul ne spune că semnul iertării este să urâm păcatul. Niciodată omul. Mereu să gândim că aceasta nu este firea lui adevărată, ci o minciună a diavolului. Femeia samarineancă, care a avut șase bărbați, nu i-a cerut lui Hristos să o binecuvânteze ca să aibe și ea o căsnicie mai bună. Ea avea alte preocupări legate de rugăciune, de cum ar trebui să ne rugăm. Asta arată ce fel de inimă avea.

Când ne nedreptățesc sau se poartă cei dragi urât cu noi , să încercăm să le înțelegem durerile. Să vă povestesc o întâmplare. Am avut un bunic care a fost alcoolic. Deși se purta îngrozitor când era beat și teroriza casa, eu , ca și copil mic atunci, mereu l-am simțit ca pe un om cu un suflet și o inimă foarte bună. Ceea ce și era, când nu era băut. Ajuns în comă alcoolică, tot zăcea așa la pat de câteva zile. Cu multă și grea convingere ( pentru că alcoolismul lui era vestit în tot satul ) au adus un preot să îi facă o rugăciune de iertare a păcatelor. În timpul rugăciunii, din ochii bunicului meu au început să curgă lacrimi, deși era inconștient. La scurt timp a murit.

Oare nu este evident că și în acest om a zăcut tânjirea după Dumnezeu, că și în acest om rămăsese o parte din lumina lui Dumnezeu, iar alcoolismul a fost doar o dovadă de durere? Nu au destulă suferință acești oameni? De ce să le mai înmulțim durerea dragilor noștri cu nemulțumirea și supărarea noastră? Să iertăm! Cei care ajung astfel, ajung din cauză că se simt însingurați, pentru că nu au mai avut parte de dragoste, pentru că nu li s-a acordat atenție. Mult mai târziu, când am fost mai mare, am aflat că bunicul meu a fost de mic orfan de mamă. Să ne uităm mai senin la păcatele celorlalți, pentru că păcatul întotdeauna aduce foarte multă durere. Să ne gândim la durerea din inima celuilalt, la suferințele lui. Să iertăm, căci nu știu ce fac. Dacă ar ști, ar cădea în fața Domnului și ar plânge.

Sfântul Non, văzând pe desfrânata cetâții, numită Pelaghia, s-a gândit astfel : "Cât timp pierde ea la oglindă, să se împodobească (...). Și eu pentru Mirele Ceresc nu îmi împodobesc sufletul, nu-mi fac atâta vreme." Cuvântul smerit al Sfântului a smerit-o și pe Pelaghia, care a devenit mai apoi Sfântă. Uitați ce poate face dragostea! O replica simplă, dar adâncă! Să nu ne bucurăm pentru că ne iubesc pe noi oamenii, să-i iubim noi pe ei, asta-i mare lucru. Să mulțumim Lui Dumnezeu pentru familia și oamenii ce ni-i aduce în cale, să mulțumim pentru că ne dă prilej să ne exersăm iubirea, să ne pară rău pentru că nu avem noi destulă bunătate în suflet, nu pentru că ne-a rănit cineva!

Cum să iubim pe cineva care permanent ne face rău? Cu mintea îndreptată spre Hristos. Să ne întrebăm cum îl vede Hristos pe acest om. Nu știm cum îl vede, dar a murit pentru el. Fiecare dintre noi dacă se uită în urmă, vede câte neajunsuri , câte confuzii a avut în mintea sa, în drumul spre Dumnezeu. Și , cu toate acestea, Dumnezeu a căutat spre noi. Așa să vedem și pe apropiații noștri. Dacă săvârșesc vreo greșeală, o fac din neștiință și Dumnezeu îi judecă în această neștiință, vede ceea ce noi nu vedem. Se întâmplă că oamenii care au la vedere neajunsuri și tot felul de apucături, au tot felul de daruri în spate, pe care Domnul vrea să le ascundă.

Avem datoria să ne izbăvim de răul din inima noastră, invidia, slava deșartă că suntem mai buni, și să răspundem cu aceeași dragoste celorlalți, așa cum ne-a iubit și ne-a iertat Dumnezeu când s-a pogorât în lume, când l-am trădat în rai, când nu i-am ascultat poruncile și când a murit pentru noi. Așa cum el i-a iertat pe toți fiii Săi, care l-au necăjit și îl necăjesc clipă de clipă.

În măsura în care iubim, ne umplem de rost și ne aflăm locul în această lume făcută de Dumnezeu. Dacă nu vedem iubirea din jur, este pentru că noi înșine nu o avem. În noi să construim dragostea, căci porunca ne spune " Iubiți pe vrăjmașii voștri" , și nu "Faceți-i pe vrăjmașii voștri să vă iubească mai mult". A ierta înseamnă "să te reîntorci la viață , să dăruiești viața" . Dacă ne putem asemăna cu ceva prin Dumnezeu, atunci prin iertare ne facem asemenea lui Dumnezeu.

Doamne ajută!

(Notă: de mare ajutor în realizarea acestui articol a fost cartea lui S. Baștovoi "A iubi înseamnă a ierta", pe care o recomand cu multă căldură ).

Sursa aici

Daca ai uitat ca esti de aur...

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul intelept.

Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.

Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.

... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem a deva rata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.

Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.

Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.

Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra si nu va dati pe degeaba, unuia sau altuia doar pentru ca lumea asta prost asezata le da o oaresce "aura"!

Sa va iubeasca oamenii, ingerii si Bunul Dumnezeu!
"Tot ce-i trebuie raului ca sa reuseasca este ca oamenii buni sa nu faca nimic". (Edmund Burke)

"Rugaciunile incep sa fie ascultate atunci cand vocea care le rosteste a pierdut puterea de a rani".

"Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea".

"Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona". (A. Einstein)

Legea Atractiei – Constiinta

Hai sa iti dezvalui cel mai mare secret din Legea Atractiei. Esti atent? Si iata-l: ceea ce atragi in viata ta, depinde de nivelul tau de Constiinta, vis-a-vis de obiectul atractiei tale! Oooo, dar asta este cu adevarat remarcabil, asa ca da-mi voie sa o mai spun inca o data: ceea ce atragi in viata ta, depinde de nivelul tau deConstiinta, vis-a-vis de obiectul atractiei tale! Nu vreau sa treci asa de usor peste o afirmatie atat de puternica! Deci hai, ca impreuna, sa despachetam in mod strategic, acest mare secret.

Deschide-ti mintea la urmatorul proces, in care voi exprima intr-o maniera practica, ce reprezinta Constiinta. Stiu ca este destul de pretentios sa definesc ce reprezinta constiinta  intrucat… citez – “Constiinta este ceva foarte greu de definit. Oamenii au incercat sa explice constiinta si sa inteleaga ce este mai exact. Ce inseamna pentru noi, fiintele umane. – A. Newberg”.

Dupa ani de reflexie asupra notiunii de constiinta  am reusit sa ii dau urmatoarea reprezentare: cand auzi, privesti, atingi, orice inseamna prosperitate sau succes sau orice altceva intra in campul atentiei tale emotionale… faci asta in stare atasata sau detasata? Adica, simti ca iti apartine sau ca exista o bariera intre tine si acele lucruri? Simti ca esti in armonie cu acele lucruri, te simti bine in prezenta lor, sau experimentezi o stare de disconfort? Daca simti starea de armonie, de atasare, de asociere, aceasta inseamna de fapt ca esti in vibratia unui anumit lucru si acel lucru este in vibratia ta. Aceasta vibratie (frecventa de rezonanta), determina atractia lucrurilor si a evenimentelor in viata ta, aducandu-ti astfel in manifestare oportunitatile prin care acele lucruri incep sa vina spre tine. Mentinand aceasta vibratie in mod predominant, de fapt, tu cresti forta care atrage acele lucruri in viata ta, si astfel, acele lucruri chiar se vor materializeaza in viata ta.

Prin urmare, sursa schimbarii este chiar in interiorul mintii tale si este determinata de ceea ce gandesti cu mintea emotionala in mod predominant, in legatura cu obiectul atractiei tale.

Hai sa mergem si mai profund in interiorul acestui proces.

Stim ca: Oamenii bogati se gandesc la bogatie! Oamenii saraci se gandesc la saracie! Oamenii fericiti se gandesc la fericire! Oamenii de succes se gandesc la succes! Si vorbesc despre asta! Ei pun incarcatura emotionala in asta si prin urmare, asta vor obtine, intrucat centrul atractiei, este determinat de focalizarea predominanta a gandurilor si a energiei.

Asadar, nu poti obtine Succes, pana nu dobandesti mai intai constiinta SUCCES-ului, la fel cum nu poti obtine prosperitate, pana nu dobandesti mai intai constiinta prosperitatii, la fel cum nu poti fi intr-o stare de sanatate perfecta, avand mintea guvernata de boala! Are sens?

Modul in care te simti, iti determina de fapt nivelul Constiintei tale! Si tocmai de aceea, tu atragi exact ceea ce gandesti cu mintea emotionala. Scripturile din biblie ne spun ca: omul este asa cum gandeste in inima lui! Vorbim aici de mintea emotionala, si nu de mintea logica.

Hai sa continuam. Iata ce spune si Albert Einstein: Imaginatia este totul. Este pre-viziunea atractiilor care vor veni in viata. Iar ceea ce spune Einstein este adevarat, intrucat nu poti materializa in plan fizic, decat ceea ce intra in sfera acceptarii tale (a constiintei tale), si nu vei putea materiliza o realitate diferita in viitorul tau, pana ce mintea ta nu vede o realitate diferita. Si tocmai de aceea, imaginatia reprezinta pre-viziunea atractiilor care vor veni in viata ta. Cand vizualizezi, de fapt materializezi, intrucat vizualizarea iti cristalizeaza de fapt constiinta. Bun si mai departe? Ei, mai departe, CONSTIINTA este cea care determina atractia lucrurilor in viata ta.

Asadar, in viata, nu atragi ceea ce vrei, ci ceea ce ESTI (tu in interiorul tau, prin gandurile pe care le pui laolalta pentru a forma imaginea tabloului constiintei tale).

Ar fi cu adevarat important si pentru tine sa iti deschizi mintea la aceste adevaruri de o profunzime remarcabila, intrucat CONSTIINTA ta, va determina rezultatele vietii tale! Vezi tu, oamenii in general, nu au capacitatea de a vedea realitatea decat din propria lor perspectiva, ei sunt foarte rigizi in acceparea altor fatete ale realitatii, intrucat convingerile lor sunt de neclintit. Iar tot ceea ce este in afara propriilor lor convingeri, le interpreteaza ca fiind impotriva lor. Ei gandesc ca si cum mintea lor ar fi inchisa intr-o cutie, si in general, nu sunt dispusi de a investi in propriul lor mod de gandire, pentru a depasi granitele ecestei cutii. Ei au gandirea ingradita (proces cunoscut sub denumirea: thinking inside the box), si astfel viata lor devine una ingradita, fiind practic prizonierii propriilor tipare de gandire.

Si iata intrebarea de final: Care este nivelul tau de constiinta, vis-a-vis de ceea ce tu iti doresti?

Daca acest articol ti-a placut, trimite-l si prietenilor tai. Fii chiar TU cel care-i ghideaza, iar unii iti vor multumi personal. Astept feedback-ul tau, pentru a-ti raspunde!

Succes Maxim catre SUCCES-ul tau ProGraMabil!

sursa

♥ INTR-O ZI VEI GASI TOATE RASPUNSURILE PE CARE LE CAUTI...♥

Celor ce simt ca au nevoie de aceste cuvinte......

Ne deschidem … si cautam raspunsuri, in alte culturi, in alte traditii, scriem despre ele, ii privim si analizam pe cei din jur si necontenit suntem convinsi ca suntem pe drumul care trebuie. Dar nu privim in noi. Pentru ca acceptam adevarul numai dupa ce l-am negat din tot sufletul.
Ne trezim dintr-o data intr-o viata in care ,poate,am construit experienta, cariera, echilibru si realizam ca defapt trebuia sa facem altceva. Este absurd pentru minte si suflet sa traiesti o asemenea experienta, nu-i asa?

Poti sa schimbi totul doar pentru ca tu ai evoluat? Accepti iluminarea ca o forma de insingurare si reconstructie a noului drum?
Sunt emotii pe care cei din jurul meu le traiesc, sunt emotii pe care le-am trait si eu… si care dor. Provocari traite atat de diferit…

Si atunci am realizat cat de multi se resemneaza si cat de putini accepta un alt drum. Este coplesitor sa constientizezi ceea ce se petrece in jurul tau si sa te resemnezi. Cauti refugii si amani cu orice pret discutia cu tine insuti. De teama de a nu rani pe cei din jur sau mai bine zis pe tine.

Prietenii mei sunt atat de diferiti, dar tocmai de aceea ii iubesc, pentru ca fiecare este special in felul lui. Multi dintre ei sunt dintre cei putini care au ales sa inceapa un alt drum, sa se regaseasca si sa se reinventeze cum spun eu. Altii inca nu au puterea, de teama de a nu ramane singuri. Se complac in visele care si le-au creat si sufera in continuare. Accepta si adorm nefericiti sperand la un maine in care poate se va intampla o minune. Caci diferenta de vibratie este din ce in ce mai mare. Insa din pacate nu se intampla astfel de minuni.Si astfel ei pot ramane captivi in visele create, nevazand ca totul poate fi re-creat. Si raman prinsi undeva intre lumi, poate jinduind la ceva ce nu se integreaza in tiparul Universului sau planul divin propriu.

Avem nevoie de confirmare, avem nevoie de timp sau avem nevoie sa exploram acea parte din noi pe care nu o intelegem inca cu adevarat?

Ei bine, intr-o zi vei gasi toate raspunsurile pe care le cauti. Privind din exterior, da, iti trebuie o doza de curaj (uneori esti considerat un pic nebun!), sa intelegi ca drumul de unul singur nu este o povara ci este un drum ca oricare altul.

Este foarte adevarat ca nu este deloc usor sa accepti ca viata ta nu va mai fi la fel, dar ai liberul arbitru! Pentru ca vrei, undeva in adancul fiintei tale echilibrul si ancorarea in viata ta a acelor lucruri care te fac sa te simti implinit. Le vei primi daca le ceri. Le vei primi in momentul in care ai decis ca vrei sa te “asculti” si poate nu in forma in care tu insistent, obsesiv le ceri sau vrei, si asta mai ales daca ele nu sunt in acord cu planul divin personal. Pentru ca de obicei raspunsurile noastre se ascund acolo unde nu cautam niciodata. In noi. Pentru ca “in toate momentele vietii noastre exista lucruri care s-ar fi putut întampla, dar pana la urma nu s-au întamplat. Există clipe magice care trec neobservate si brusc mana Universului ne schimba destinul.

Alchimistul,Paolo Coelho

Traieste din inima

Mesaj de la Arhanghelul Uriel, prin Jennifer Hoffman

Potentialul vietii voastre este cuprins in cunoasterea inimii si a sufletului vostru. Cu toate acestea, voi va folositi mintea pentru a determina ce este posibil, iar limitarile acesteia va impiedica sa atingeti portentialul maxim care va este disponibil. Este nevoie de curaj pentru a putea trai din inima, din spatiul in care se afla adevarata natura a viselor voastre, precum si rezultatele si miracolele care pot permite implinirea acestor vise, deoarece e nevoie de o viziune extinsa asupra vietii si a potentialului vostru – o viziune pe care mintea nu o poate intelege sau inchipui, nici pentru ea si nici pentru voi.

Limitarile celei de-a treia dimensiuni sunt reflectate in incercarile vietii, care reprezinta, in acelasi timp, separarea dintre divin si omenesc. Intr-o lume divina, parteneriatul inima/minte conduce la iubire; intr-o lume omeneasca, mintea conduce singura, inima emotionala (condusa si ea de minte) alegand prezentul, in functie de trecut. A trai din inima inseamna sa alegi cele mai inalte aspecte ale inimii, iubirea neconditionata si pacea, care sunt darurile voastre din nastere. Dreptul din nastere al omenirii este karma si potentialul pentru iubire, care se afla in inima, prin intrarea in parteneriat cu divinitatea voastra. Calea inaltarii conduce catre incorporarea divinului prin care puteti trai din inima, alegand sa ii exprimati energiile, care exista dincolo de emotie.

Lumea nu creeaza pace, iubire si bucurie; ele sunt create de intentia voastra, pentru ca aceste energii superioare sa existe in si pentru lume. Lumea este o oglinda a omenirii si nu poate reflecta mai multa iubire, pace si bucurie, decat permite fiecare dintre voi sa existe si sa se scurga din inima sa. Ridicarea vibratiilor lumii este lucrarea pe care si-a asumat-o fiecare dintre voi. Nu exista nici un invatator iluminat sau maestru, care sa fie raspunzator de asta. Voi sunteti profesori si maestri unii pentru ceilalti si voi schimbati energiile lumii, atunci cand va schimbati propriile vibratii.

Alegerea de a trai din inima inseamna ca alegeti un aspect superior al fiecarei existente si faceti alegerea constienta pentru iubire, capitulare, pace si bucurie. Aceste energii va sunt toate disponibile si ele exista in fiecare traire, dar reprezinta o alegere pe care trebuie sa o faceti voit si intentionat. Atunci cand traiti din inima, ii permiteti potentialului infinit al inimii sa va extinda realitatea dincolo de limitarile mintii si sa va aventurati in ceva ce v-a fost necunoscut pana in acest moment. Fiecare clipa de intuneric poarta cu sine potentialul Luminii, fiecare aspect al fricii contine in el potentialul Iubirii si fiecare farama de tristete, durere, disperare si neputinta are potentialul aspectelor superioare, atunci cand voi alegeti asta. Mergeti inlauntrul inimii voastre si gasiti curajul de a-i extinde cunoasterea, imbratisandu-va potentialul cel mai inalt, astfel incat sa puteti deveni acest potential in viata voastra si pentru intreaga lume. Raiul pe Pamant se creeaza urmandu-va calea vietuirii din inima si permitandu-i divinitatii voastre sa se extinda in omenescul vostru.

http://enlighteninglife.com/live-from-your-heart/Copyright © 2012 by Jennifer Hoffman.

traducere editura foryou

Iertare … Neiertare …

„Iert pe toata lumea”
„Ma iert pe mine insumi / insami”
„Iert toate experientele de viata trecute” 
„Sunt liber / libera”
„Creez o viata plina de armonie si iubire”

In ultima vreme, am meditat destul de mult asupra a ceea ce inseamna a ierta si care este pretul pe care il platim pentru neiertare.

Ne intrebam de multe ori ce se intampla cu noi? De ce nu putem inainta in viata? De ce experimentam durerea fizica si diverse boli? Nu de putine ori, raspunsul la toate aceste intrebari il gasim in neiertare.

Nu iertam pe cei care ne-au gresit, nu ne iertam parintii, nu ne iertam pe noi insine si nu-L iertam pe Dumnezeu…

Momentul in care constientizam neiertarea, este momentul in care incepe vindecarea noastra.

Neiertarea este o greutate (un balast) ce apasa asupra sufletului, mintii si uneori capata chiar si forma materiala (depuneri de grasime in zona coapselor, soldurilor, bratelor).

Mania veche, teama şi resentimentele sunt poveri care ne incetinesc evolutia si ne secătuiesc vitalitatea.

Iertarea inseamna…

… ca nu mai suntem dispusi sa purtam cu noi durerea ce apare ca raspuns la acea fapta (aceasta nu inseamna ca suntem de acord cu fapta comisa sau cu comportamentul revoltator al persoanei ci doar ca nu mai suntem dispusi sa ducem acea durere)

… sa ne eliberam de manie, de ganduri violente, de razbunare

… sa renuntam la toate judecatile critice

… sa acceptam acele intamplari nefericite ca parte din viata noastra si sa avem grija ca ele sa nu ne umbreasca prezentul

… sa nu mai traim in trecut , sa nu mai zgandarim vechile rani astfel incat acestea sa inceapa sa se cicatrizeze

… sa renuntam la orice dorinta de a schimba trecutul (ce s-a intamplat in trecut ramane acolo insa prin gandurile si emotiile pe care le nutrim suntem reponsabili de viitorul pe care il cream chiar in acest moment)

Cand purtam neiertarea in sufletele noastre, nu facem decat sa ne pedepsim pe noi insine. A renunta la neiertare, la furie, la resentiment ne va elibera atat pe noi cat si pe cel care intr-un fel sau altul ne-a gresit.

A ierta o persoana inseamna a ne aminti…

… ca nimeni nu e perfect.

… ca fiecare dintre noi facem ceea ce putem date fiind circumstantele existente si experientele trecute care ne-au marcat.

…că viaţa ne rezervă uneori împrejurări cărora cu greu le facem faţă

…că fiecare spunem lucruri pe care ne-am fi dorit să nu le rostim niciodată

… că a iubi e mai important decât a avea dreptate

… sa vedem lumina lui Dumnezeu in toti oamenii, indiferent de comportamentul lor.

Iertarea ne vindeca si ne transforma vietile. Doar cultivand iertarea, putem atinge fericirea adevarata. Iertati-i pe cei din jur din compasiune pentru propria voastra fiinta.Iertarea este pana la urma si un act de iubire de sine.

Intregul proces al iertarii depinde de decizia constienta, voluntara de a face acest lucru.

In incheierea acestui articol va propun cateva modalitati de a exersa iertarea, pe care le-am invatat si eu de la diversi maestri si pe care le impartasesc cu drag cu voi:

1) Scrieti o scrisoare persoanei care v-a ranit foarte tare si pe care doriti sa o iertati. Exprimati-va in ea toate sentimentele, revarsati-va intreaga durere si manie apoi rupeti-o. Prin acest gest-simbol veti elibera toate trairile negative, fapt ce va va ajuta sa iertati mai usor.

2) Imaginati-va pe cineva pe care l-ati respins dintr-un motiv sau altul – cineva care poate v-a facut rau sau v-a facut vreo nedreptate. Ganditi-va ce ar insemna sa resimtiti aceasta respingere in sufletul vostru si incepeti sa priviti aceasta persoana cu dragoste, cu o dragoste care spune:

„Asa cum esti, esti bun. Cand ne vom intalni, tu vei fi bun pentru mine, iar eu voi fi bun pentru tine. Suntem legaţi unul de altul. Cand te privesc, gasesc ceva ce am respins din mine si probabil tu vei gasi in mine ceva ce ai respins. Te privesc cu dragoste. Te accept asa cum esti. Sunt de acord cu tine exact asa cum esti si iti doresc numai bine” - Bert Hellinger – dezvoltator constelatii familiale.

3) Rugati-va pentru cei care v-au gresit si pentru voi insiva.

Una din rugaciunile prezentate de Don Miguel Ruiz in „Arta de a iubi” este aceasta:

„Parinte al Universului, ajuta-ne sa ne eliberam de conflictele cu cei din jur, sa fim fericiti, sa ne impartim timpul cu cei dragi si sa-i iertam pentru orice nedreptate pe care ar comite-o fata de noi. Ajuta-ne sa ne iubim pe noi insine atat de mult, incat sa-i putem ierta pe toti cei care au gresit vreodata fata de noi. Ajuta-ne sa-i acceptam pe cei din jur exact asa cum sunt, fara sa ii mai judecam, caci atunci cand ii judecam si respingem pe altii , noi ne respingem pe noi insine, noi Te respingem de fapt pe tine. Ajuta-ne sa ne iubim pe sine fara a ne mai judeca, caci judecata nu atrage dupa sine decat vinovatie si auto-acuzare, dorinta de a ne auto-pedepsi, care ne fac sa pierdem perspectiva iubirii tale. Amplifica vointa noastra de a ne ierta pe sine chiar in acest moment. Purifica mintile noastre de otrava emotionala si de auto-acuzatii, astfel incat sa putem trai intr-o pace interioara si intr-o iubire perfecta.”

4) Folositi zilnic afirmatii vindecatoare pentru iertare, ca cele de la inceputul articolului.

Pace si iubire!

autor Roxana Petrovschi
preluat de http://www.minunemica.ro