Lumina din noi

“ Sunt oameni care au pe chip o lumină. De parcă Dumnezeu s-ar fi coborât în sufletele lor, iar lumina aceea impalpabilă, imaterială, n-ar mai putea fi pusă sub obroc. Ochii lor sunt calzi, fără acea încrâncenare pe care o ghiceşti în privirea celor mai mulţi. Vorba e domoală, lipsită de patos, ei nu vor să convingă cu orice preţ. Ştiu că fiecare din noi putem să vedem lucrurile diferit. Ei nu vor să impună sau să se impună. Sunt umili, tăcuţi, gata să ofere mereu ceva din ei înşişi celorlalţi - o părticică din sufletul lor, o mâna de ajutor celor ce au nevoie. Sau pur şi simplu o privire blândă, o strângere de mâna, un cuvânt de încurajare. Sunt fericiţi că există şi că sunt parte din această lume, pe care o văd ca pe o încununare a creaţiei divine. Ei sunt "făcători de pace"- cearta, conflictul nu au loc în interiorul şi în exteriorul lor.

Sunt oameni care aduc în sufletele celorlalţi lumina. Ei nu sunt o categorie socială aparte. Există peste tot, neştiuţi, neobservaţi. Îi recunoşti după "dâra" pe care o lasă în urmă.

...Cum ar fi o lume în care toţi oamenii ar fi astfel? În care fiecare l-ar privi pe celălalt cu respect şi cu iubire, ca pe un adevărat frate? În care nu ar exista resentimente, ură, violenţă? În care fiecare ar încerca să-l înţeleagă pe celălalt şi să-l accepte, chiar diferit fiind? În care fiecare ar fi dispus să-i dea o mâna de ajutor celuilalt? Să-l trateze cel puţin ca pe un egal? Pe scurt, să-l iubească. Cum ar fi o asemenea lume? 

Dar... dacă n-am fi cu toţii atât de imperfecţi, atât de preocupaţi de propria noastră persoană, dacă am mai avea ochi şi pentru cei din jur, dacă n-am fi atât de duali, atât de buni şi de rai în acelaşi timp. Dacă am deveni mai conştienţi că nu totul se termină aici, pe acest pământ, că există un "dincolo" unde vom duce cu noi tot ce am "acumulat" aici - nu în plan material, însă. 

Poate... Într-o zi... Peste câteva mii de ani... O lume de copii, o lume de sfinţi... O lume în care sfinţenia nu va mai fi văzută ca o anomalie, în care fiecare va dori să facă ceva pentru binele general. Aspiraţia mai există încă în noi. Câţi n-am dori să redevenim o clipă copii, să mai gustăm o clipă din bucuria paradisului pierdut? Câţi n-am dori să trăim alături cu adevărat, să nu mai existe conflicte, războaie, într-o lume dominată de frumosul interior şi exterior? 

Frumuseţea vine din interior. Dacă vom reuşi să "acumulăm" în noi mai multă "bogăţie" de suflet, mai multă bucurie, mai multă pace, ea se va extinde şi în exteriorul nostru. Şi lumea întreaga va deveni o materializare a frumuseţii divine, o clipă din infinitul dumnezeirii.”

Pentru voi suflete îndumnezeite , care aduceţi lumina voastră în viaţa noastră… Vă iubesc atât de mult şi vă îmbrăţişez cu multă dragoste şi dor..

Daniela

 

Frica de VIATA

Frica de moarte? Sau cumva de viata?

De mici ni se spune ca viata e grea, ca exista competitie, ca trebuie sa ne castigam diverse drepturi in societate, drepturile care se presupune ca le avem din nastere le tot vedem incalcate, vedem oameni care muncesc si tot nu se descurca, nu vedem iubire, nu vedem fericire, si colac peste pupaza vedem batrani care se tem de moarte. Moartea... subiect tabu, rareori pomenit. Un fenomen de care nimeni nu stie nimic, dar de care toti se jura ca se tem deoarece ei prefera viata.

Daca ne vom uita cu atentie, in copilarie ni s-a povestit numai despre viata, i-am vazut pe altii cum “traiesc”, am fost invatati cum sa dam bine si cum sa ne adaptam la viata. Binenteles ca vorbim de “viata”, asa cum o vede societatea astazi: te nasti, esti educat, te angajezi, te casatoresti, te umplii de credite, faci copii, ii educi si intr-un final imbatranesti si mori. Pai asta e viata? De mic copil mi se parea o tampenie, suna a poveste stupida. Si totusi toti primim aceeasi poveste, repetata generatie dupa generatie. Si daca tu te simti altfel si stii ca poti mai mult? Primesti imediat si varianta viata e frumoasa si o vei duce bine: poti sa-ti alegi cariera, partenerul, numarul de copii, cand te vei casatori, daca faci sau nu credit, daca vei lua o casa sau un apartament si o sumedenie de alte maruntisuri care sa te faca sa simti ca existi, ca contezi, sa-ti dea sentimentul importantei si sa te faca un mare smecher in a-i sfatui pe altii. Doar ai experienta, ce mama naibii! Ah, VIATA!!! Si totusi... viata privita ca pe ceva exterior tie, pretios, ce nu trebuie irosit, care necesita pregatire (a se citi educare), ceva ce toti experimenrteaza, unii se jura de ochii lumii ca sunt fericiti, altii crapa de sinceritate si se plang continuu, toti traind intre 4 pereti in majoritatea timpului, ca la sfarsitul anului sa-si fi castigat dreptul la concediu si odihna. Poate imi scapa mie ceva,... probabil VIATA. Culmea, suntem atat de mandri de marea noastra “aventura”, incat de abia asteptam sa facem copii, sa le transmitem si lor “intelepciunea” noastra. Iar cand timpul s-a scurs, ni se face pielea de gaina la gandul ca murim si nu mai avem cum sa experimentam… viata! Oare?

Unde e viata in a sta pe bancile scolii de la 7 ani pana termini facultatea? Sunt minim 15 ani. Si pentru ce? Ca sa iti exersezi memoria, sa stai intr-un mediu concurential, intre 4 pereti, te mai scoli si cu noaptea in cap, ai profesori care nu stiu decat buchia cartii si le e asa draga cartea ca nu se dezlipesc de ea nici la lectie, cand dicteaza cu nerusinare din paginile pe care tie iti pretind sa le inveti pe dinafara. La sfarsit binenteles se incheie cu party, ai marea realizare de a fi terminat, de a primi o foaie de hartie si de a avea capul plin de bazaconii care nu iti vor folosi la nimic. Si ce drama... despartirea de colegi si profesori... colegii cu care ai concurat si profesorii pe care i-ai injurat.

Dar “viata” continua. Acum ti-ai castigat maretul drept de a merge la interviuri, unde altcineva decide daca corespunzi sau nu, iar daca esti “norocos”, vei castiga si dreptul de a te trezi cu ceasul in fiecare dimineata, de a sta peste program la servici, de a nu te descurca cu banii si de a-ti minti prietenii ca esti fericit sau de a le spune adevarul si a admite ca esti un amarat. Si nu se opreste aici... in timpul tau liber te dai cu capul de pereti sa gasesti acea persoana potrivita tie si cat mai repede posibil, timpul trece si doar n-o sa faci copiii la batranete. Cam dupa nunta, sau poate dupa primul copil, o sa iti analizezi si veniturile si cheltuielile si vei constata ca un credit ar fi in ordine, n-ar strica o casa sau o masina. Si asa traiesti tu “fericit” si ocupat o perioada, impartit intre familie, munca, credite, pana cand incep sa apara consecintele maretelor alegeri de viata. Cotizezi si la sistemul medical, doar toata lumea o face. Si dupa zeci de ani de cotizatii primesti bonus: afli ca esti pe moarte. Tocmai tu, care iubesti viata... Si iti e frica de moarte...

Daca mergem inapoi in timp, in copilarie, cand ne-am format viziunea despre viata, oare cat ni s-a vorbit despre moarte? Excluzand ca a murit cineva apropiat sau ai fost norocosul beneficiar al unor bunici care tin pomeni, aproape deloc. Oricum exista povestile frumoase unde toti ajung in ceruri. Desi ne ameninta religia cu iadul, n-am vazut niciun preot si niciun parinte sa-i spuna copilului ca cineva a ajuns acolo.

Dar despre viata cate am auzit? Pe langa vaicarelile parintilor, amenintarile cu “cresti tu si o sa vezi ce greu este”, romanul cu cate ai de facut ca sa corespunzi, regulile, povestile despre concurenta, mai aveai si ocazia sa vezi live, in desfasurare, chiar sub nasul tau, maretele variante de viata. Si zau ca n-ai fi optat pentru vreuna, daca cei din jur nu si-ar fi ascuns amarul sub zambete false si povesti despre avutie. De unde sa ghicesti tu la varsta aia ca exista si credite pe lumea asta?

Adevarul este ca nu stim nimic nici despre viata, nici despre moarte. De ce oare oamenii care afla ca sunt pe moarte fac in ultimele zile ce n-au facut o viata intreaga? Adica traiesc. Excluzand ca au o mareata familie care ii va pune intr-un pat si le va chema un avocat sa le intocmeasca testamentul... deh, familia intai. Sau de ce atunci cand ni se pare ca ne-am distrus iremediabil viata si nu mai vedem nicio cale de iesire, ne gandim imediat la sinucidere? Moartea inca a ramas un fenomen misterios in jurul caruia se spun diverse povesti. Viata? Pe masura ce inaintezi in varsta si te minti ca ce faci tu conteaza, afli la un moment dat ca ai avut reteta gresita. Ce a lipsit? Curajul de a fi TU. Si e foarte greu sa-ti amintesti ce mai inseamna acest TU de sub mormanul de conditionari, frustrari si esecuri. Viata nu e niciodata in afara noastra, VIATA SUNTEM NOI! De ce oare nu s-a gandit nimeni la asta? Viata ta ti-a fost data tie si depinde numai de tine. Deja se stie ca ne cream singuri realitatea prin gandurile si sentimentele noastre. Si totusi ne e atat de greu sa iesim din tipare... Ne este frica de esec, de a fi ridicularizati, de a afla cine suntem noi etc. – intr-un cuvant ne este frica de VIATA! Singura care sparge tiparele cat suntem inca in viata, pare sa fie ideea de moarte – daca tot murim, in timpul ramas am putea sa profitam de viata la maxim, doar nu vom mai suferi mult temutele consecinte, nu vom mai ramane pe aici. Pare chiar eliberator gandul. Dar daca ne-am trai intreaga viata asa? Daca am renunta la frici? Daca am constientiza ca noi suntem morti in viata si inviem de abia cand aflam ca murim? Ca o ultima stradanie pe ultima suta de metri? Batranii nu se tem de moarte, se tem ca n-au aflat ce e viata. Toti cred ca daca si-ar vedea nepotii casatoriti, daca si-ar prinde stranepotii, poate poate si-ar gasi fericirea. Cea dupa care au alergat o viata, dar a naibii a fost mai rapida... Uitati-va bine la voi, la viata voastra, analizati un pic. Nu exista viata proasta, exista alegeri proaste. Dar alegerile nu sunt pe viata, sunt facute numai pana cand veti decide ca vreti altceva si veti face noi alegeri. Viata nu e batuta in cuie. Nu mai asteptati moartea ca sa aflati ce este viata.

sursa aici 

 

DUMNEZEU ESTE UNIC

Am reactualizat această postare pentru o mai bună înţelegere a viziunii mele despre toate căile spirituale şi pentru a NU mai exista divergenţe între "aşa zisele opinii" pe care le am şi ale voastre , dragii mei cititori!

Şi pentru tine, dragul meu Gabriel, cu privire la articolul Paralele - între CREŞTINISM ŞI BUDHISM .http://www.iubiresilumina.com/2012/10/paralele-intre-crestinism-budhism.html

Cu iubire şi lumină ,

Daniela

DUMNEZEU ESTE UNIC, ne iubeste pe toti la fel, INDIFERENT de religie, rasa, credinta, nationalitate, sex, mama , tata....

DUMNEZEU ne IUBESTE ATAT DE MULT incat plange atunci cand vede atata ura si lipsa de toleranta intre sufletele care traiesc pe pamant.

Dumnezeu nu vrea nebuni spirituali, habotnici INCARCERATI IN DOGME, vrea OAMENI FERICITI CARE SA FIE IUBIRE , LUMINA, PACE SI SPERANTA PENTRU CEI CARE au nevoie de speranta., care sa-si invete pruncii CE inseamna ADEVARATA IUBIRE.

IUBIREA trebuie propovaduita...

Religiile sunt doar CAI (rute) de EVOLUTIE SPIRITUALA...

FIECARE SUFLET ARE CALEA LUI....

Suntem UNICI in felul nostru , nu rezonam toti cu aceleasi lucruri , este firesc sa fie asa.

Impartim cu totii ACELASI CER, ACELASI SOARE, ACEEASI LUNA, ACELASI AER.

Important este ca toate caile duc in acelasi loc, la DUMNEZEU .

NU conteaza CE CALE ALEGI... O religie sau un alt mod de evolutie spirituala.

NU CONTEAZA ca esti crestin ,ortodox, catolic, budist, reformat, taoist, hindus, protestant etc....

NU CONTEAZA ce religie esti , CE CULTURA AI, ce scoli ai urmat, ce stele porti pe umar, cate masini si cate ghiuluri ai, TREBUIE DOAR SA FII IUBIREA, ADEVARUL , TOLERANTA ... PACEA , ARMONIA, ZAMBETUL, COMPASIUNEA, FRUMOSUL, RESPECTUL, INTRAJUTORAREA, BUCURIA SI TOT CE-I FRUMOS SI BUN IN UNIVERSUL ASTA. ...adica trebuie sa alegi sa fii exact ca DUMNEZEU in LUMINA Sa.

Pentru ca TU, OMULE , esti creatia LUI , copilul LUI si trebuie sa semeni cu EL.

Indiferent de ce religie esti , FII TOLERANT cu toti cei care au alta credinta decat a ta , bucura-te cand ii vezi , indiferent de religia lor, CA SUNT APROAPE DE DUMNEZEU si le infloreste IUBIREA in suflete !

Bucura-te cu ei, plangi si razi cu ei, SUNT MINUNATI !

SUNT SUFLETE CREATE DE DUMNEZEUL NOSTRU UNIC !

Indiferent de religia in care ati fost crescuti, cititi, informati-va, NU va lasati incarcerati de dogme...LUATI NUMAI CE ESTE BUN DIN TOT..... din toate religiile, luati ce este FRUMOS SI BUN , luati numai ceea ce va ajuta sa va impliniti spiritual , ceea ce va mangaie sufletele, ceea ce va aduce bucurie pe chipurile voastre frumoase.

Lasati razboaiele, lasati sabiile, lasati critica si injuriile, renuntati la judecata sufletelor care sunt OGLINZILE VOASTRE si care va ajuta in evolutia voastra spirituala...

FITI IUBIRE.
Daca vreti sa apartineti unei religii, apoi ACCEPTATI IUBIREA ca SINGURA RELIGIE care aduce impreuna TOATE SUFLETELE FIINTELOR de pe acesta Planeta.

TOTI MARII INTELEPTI AI LUMII , INDIFERENT DE CREDINTA SI RELIGIA LOR, STIU CA TOATE SUFLETELE AJUNG LA TATAL PRIN MAICA SI PRIN IISUS HRISTOS.

de Andreea Cretu

INTERVIU cu Tine, cel care citesti !

TE ROG, RASPUNDE-MI LA INTREBARI :

In viata asta ai fost unde a fost si ea/el ?

Ai vazut viata din unghiul ei/lui ?

Ai idee CE a ales ea/el sa invete in viata asta, CUM a ales sa invete, cu Cine sau in cat timp ?

Ai trecut prin viata asta privind prin ochii ei/lui?

Ai avut aceleasi experiente sexuale, stii ce a ales sa experimenteze in viata asta legat de sexualitate ?

Ai avut acelasi istoric privind starea de sanatate, stii ce cumpene sau experiente a avut de depasit in viata asta ?

Ai infruntat viata sau moartea asa cum a facut-o ea/el?

Ai trait durerea sau bucuria impreuna cu el/ea?

Ai trait viata prin prisma profesiei lui/ei ?

SIGUR CA RASPUNSUL UNIC ESTE NU.

Atunci CUM iti permiti sa IL / O judeci ?

IUBESTE-L , IUBESTE-O EXACT ASA CUM ESTE ! ♥

JUDECATA NU face parte din fisa postului Tau pe Planeta asta.

Dumnezeu are aceasta atributie.

Lasa-L sa-si faca treaba.

Si vezi si ingrijeste intotdeauna de ograda SUFLETULUI TAU .

Cautarea spirituala NU este o cautare in care sa te raportezi la vietile altora.... este o cautare in urma careia TE DESCOPERI PE TINE.... CU AJUTORUL CELOR DIN JUR, care iti sunt OGLINDA PERFECTA.

FII TU INSUTI SCHIMBAREA PE CARE VREI SA O VEZI IN LUME.

Puterea EXEMPLULUI TAU este URIASHA...

TE SCHIMBI TU, SE SCHIMBA LUMEA !

Jung spunea: cel care se raporteaza la lumea din exterior inca viseaza.... cel care SE UITA IN SINE...IN INTERIORUL SAU....se trezeste...

IO, CAND am inteles toate astea... Am INCEPUT SA VAD CE-I RAU IN MINE si sa ma cunosc pe MINE.... asa cum SUNT DE FAPT.... ca sa stiu de ce sa ma lepad...

Pentru ca, a te imbraca cu Hristos inseamna Lepadare de sine (de Ego )...

Asadar... io mi-am facut curatenie in ograda mea... si vad lumea prin OCHII SI SUFLETUL meu CURAT pe care am avut grija sa-l curatz...sa-l scutur bine... si sa-l lustruiesc si sa-l fac sa straluceasca si sa rada in SOARE...

Gratie si binecuvantari divine.... suflet de inger sublim !

« Fii Iubire, fii FERICIRE , daruieste IUBIREA care esti si lasa-ti Lumina si Cascada IUBIRII Divine care curge prin Tine sa straluceasca in fiecare clipa.....pentru ca undeva , la o bataie de inima distanta de inima ta... cineva isi va incalzi sufletul cu ea....♥ »

TE ROG, cand stabilesti o relatie personala REALA cu IISUS HRISTOS si incetezi a -i judeca pe ceilalti, atunci cand ii IUBESTI pe toti la fel si descoperi in ei OGLINDA in care te privesti , atunci cand nu improsti oamenii cu noroi ascunzandu-te in spatele Lui Hristos,atunci putem vorbi despre spiritualitate.

Pana atunci vorbim despre vreme OK?

de Cretu Andreea

Paralele - între CREŞTINISM şi BUDHISM

Pornim de la ideea centrală, comună budhismului si crestinismului: mântuirea. Amândouă religiile întind omului o mână de ajutor, ca să se mântuiască de sub stăpânirea întunericului si a răului. În scopul acesta crestinismul oferă omului luminile revelatiei divine, comunicările pe care spiritul suveran le-a făcut spiritului uman în curs de mai multe veacuri, prin oameni alesi, a căror serie s-a încheiat cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Budhismul nu poate oferi neamului omenesc o revelatie, o Biblie în felul celei crestine. Învătătura lui Budha si a ucenicilor lui, cuprinsă în Trodipika, este plină de elemente fantastice, de povestiri mitologice, cu neputintă de a satisface exigentele unei critici istorice si criteriile unei revelatii adevărate.

Crestinismul e religie descoperită de Dumnezeu, budhismul e opera unui întelept. Crestinul crede într-un Dumnezeu personal. Budhismul nu are în crezul său pe Dumnezeu; nu-L neagă si nu-L afirmă în locul hazardului orb, crestinismul admite providenta divină; budhismul, cauzalitatea oarbă. Crestinismul are un cler si un cult religios, prin care sufletele se purifică si se înaltă spre Dumnezeu; budhismul a înlocuit rugâciunea cu meditatia si cerul cu nirvana. Crestinismul e teocentric; budhismul e antropocentric. După crestinism lumea e creată cu scopul de a ne pregăti pentru viata si fericirea vesnică; pentru budhism lumea e vesnică, un lant nesfârsit de mizerii si dureri de care trebuie să scăpam cât mai degrabă. După crestinism lumea e bună (Fac. 1,31; Ps. 103,25; 1 Tim. 4, 4), pentru că e opera lui Dumnezeu, în care se oglindeste iubirea si puterea Creatorului; iar răul din lume a izvorât din vointa liberă a creaturilor rationale; de asa ceva budhismul nu are cunostintă.

Crestinismul este o antropologie, o învătătură despre facerea omului din trup muritor si suflet nemuritor. Budhismul nu stie nimic nici despre creatia omului, nici despre nemurirea sufletului. Crestinismul are o învătătură despre libertatea si căderea omului, despre originea si transmiterea păcatului, a răului metafizic, moral si fizic. In budhism lipseste ideea de libertate, cădere si păcat. Budha vrea să mântuiască lumea de boală, suferintă, bătrânete si moarte, adică de răul fizic, nu de răul etic, din care se naste cel fizic; el vrea sa scape lumea de existentă, nu de impuritatea păcatului. El urmăreste nimicirea existentei, nu vindecarea naturii căzute, pe când ''Fiul Omului a venit să caute si să mântuiască pe cel pierdut'' (Luca 19,10), să-si dea sufletul Său răscumpărare pentru păcătosi (Matei 20,28), să mantuiască poporul de păcate (Matei 1, 21).

In crestinism mântuirea e realizată prin Iisus Hristos si se înfaptuieste prin harul Sfântului Duh, prin rugăciune, credintă dreaptă si fapte bune. In budhism omul e cu totul singur în lume si singur la mântuire. In crestinism omul e cu Dumnezeu oricând si oriunde ar fi. In budhism tinta vietii e nimicirea existentei; în crestinism tocmai invers: mântuirea sufletului si asigurarea vietii vesnice.

Crestinismul are un asezământ al mântuirii, o organizatie social-comunitară; Biserica. Pentru budhism viata ideală este celibatară, trăită în singuratate, în linistea pădurilor, ca ascet si cersetor. Monahismul crestin e o exceptie care întăreste regula. Cel budhist este o regulă care vrea să generalizeze exceptia. Monahismul crestin aduce folos culturii morale si vietii de obste; cel budhist e steril si constituie o povară pe umerii vietii sociale.

Crestinismul are o învătătură despre nemurirea sufletului (eshatologie) si despre viata vesnică; budhismul nu are. Admite si budhismul lumi si vieti viitoare, dar toate pline de suferinte. Crestinismul e optimist; budhismul e pesimist, subiectiv, arbitrar, vede viata numai prin ochelari negri, ca si când nasterea, copilăria, tineretea, bătrânetea n-ar avea parte de nici o lumină si nici o bucurie, ci numai de întuneric, durere si întristare. Crestinismul ne îndreaptă privirile si actiunile spre viata etemă, spre un cer nou (2 Petru 3,13). Budhismul ne îndreaptă spre nirvana, spre repaosul absolut, spre linistea eternă a noptii nesfârsite. Pentru crestini răul e trecător; pentru budhism, răul e suveran. In crestinism binele e triumfător; în budhism răul nu se stinge decât prin atingerea existentei în odihna eternă din noaptea nirvanei. In crestinism suferinta are un rol educativ si mântuitor, pentru că aurul în foc se lămureste si omul în suferintă se înnobilează. In budhism crucea nu are nici un sens viata e răstignire si răstignire lipsită de bucuria învierii si de fericirea nemuririi. Budhismul e iremediabil pesimist pentru că nu stie nimic despre cauza primară, nici de rolul lumii si al vietii, nici despre tinta lor finală .Crestinismul ne învată să iubim viata, budhismul să o uram. Idealul crestin este desăvârsirea vietii; al budhismului mortificarea, înfrânarea si suprimarea ei.

Are budhismul o morală demnă de urmat: opreste furtul, omorul... si propagă iubirea nu numai între oameni dar si fată de animale?... Biblia le are mai demult în decalog, si mai complete. Morala evanghelică, desi nu cuprinde norme pentru iubirea animalelor, e neasemănat mai umană, mai ratională si superioară fată de cea budhistă. Morala budhistă, desi se referă si la animale e o morala naturală, rămasă mult în urma moralei crestine. Morala crestină e o morală pozitivă, te obligă să faci binele, nu numai să nu faci răul: Să iubesti dezinteresat pe Dumnezeu si pe aproapele; cea budhistă e negativă, interesată, vagă, poate chiar egoistă, după axioma- Trebuiesc iubite toate fiintele, cum o mamă îsi iubeste copiii''. Budhismul nu urăste; crestinismul iubeste. In budhism iubirea e simpatie si compătimire; în crestinism e virtute activă si lucrare caritativă. Budhismul e cvietist si static; crestinismul e factor dinamic, etic progresist cultural. Budhismul e steril pentru viata practică, talant ingropat în pământ; crestinismul e activ, încurajează, mangâie, zideste, înmulteste talantii darurilor naturale. Crestinismul nu are spitale pentru animale, dar are ii schimb spitale si azile pentru oameni (si pentru animale, veterinari). După etica si filosofia budhistă munca e o povară nedemnă de un ascet pentru care se recomandă cersetoria. In crestinism munca e o virtute morală si o datorie profesională, sfântă si obligatorie pentru toti oamenii: ''Cine nu lucrează nici să nu mănânce'' (11 Tes.3,10).

Budhismul nu are nici o întelegere pentru viata familială. Conceptia budhistă despre familie e nenaturală, iar despre femeie este mai aproape de conceptia primitivilor, decat cea a civilizatilor. Budha a tolerat poligamia si in acelasi timp a recomandat ferirea de femeie, ''ca de un sarpe veninos''. Textele budhiste spun că femeile sunt ''crude si rele'', ''nesătioase ca ciorile'' si ''nestatornice ca nisipul''. ''Desfrânarea se tine de femeie ca murdăria...'' dacă budhismul propagă o astfel de conceptie despre muncă si femeie, nu e de mirare că a fost definit ''religia lenei'' (Hellsald), ''religia cimitirelor'' (Sf. Diamandi), asemenea unui sistem planetar din care lipseste soarele Dumnezeirii, o ''sinucidere vie''. Crestinismul si în privinta aceasta e antipodul budhismului. Munca si familia crestină sunt modele în omenirea întreagă.

Mai izbitoare sunt deosebirile dintre Iisus si Budha. Iisus e Unul: întruparea Fiului; Budha e reîncarnarea unui alt Budha, al 24-lea, după 550 de renasteri (spunea el). In unele temple budhiste se adoră si Budha cel viitor. Budha are antecesori si succesori; Iisus nu are. Iisus S-a născut dintr-o fecioară modestă si curată, în sărăcia unui staul de vite. Budha s-a născut dintr-o familie regală, în luxul unui palat împărătesc. In copilărie si tinerete Iisus munceste si vizitează templul; Budha se distrează si petrece. Iisus e întru totul desăvârsit; Budha numai după saturatie si după dezgustul de plăceri cugetă la suferinte si remediile de mantuire. Iisus stie ce vrea de la începutul activitătii Sale publice; Budha numai după câtva ani de ucenicie si de alergări pe la asceti. Iisus lucrează la mântuirea omenirii din cea mai curată milă si din cea mai dezinteresată iubire de oameni; Budha din cel mai mare dezgust de plăceri si din pur egoism. Iisus e demofil; Budha e aristocrat. Iisus luptă cu păcatul; Budha nu-l cunoaste. Iisus parăseste cerul, mama si toate rudeniile ca să propage Evanghelia si să întemeieze Biserica. Budha părăseste, după cum însusi declară ''domeniul cel larg al plăcerilor si miile de femei frumoase, ca să afle cunoasterea cea mai înaltă, cea mai perfectă'', si ca să întemeieze o comunitate de călugări. Evanghelia lui Iisus e istorisire naturală, simplă si cuceritoare. Scrierile budhiste sunt fantastice, extraordinare, de necrezut. Iisus anuntă că religia Lui va dura până la sfârsitul veacurilor; Budha pune religiei sale un termen de 500 de ani. Iisus a murit răstignit la 33 de ani; Budha moare intoxicat, pentru că la 80 de ani a mâncat lacom o farfurie de carne de porc afumată si cu orez. Iisus înviază si triumfă; Budha moare înfrânt de dorinta lăcomiei, ironie a sortii fată de un întelept care a predicat mântuirea numai pentru sine însusi!... Toate aceste premize ne duc logic la concluzia că Iisus e Dumnezeu, iar Budha întru toate e numai om. Crestinismul e divin; budhismul e uman. Aderentii si ucenicii lui Iisus muncesc, se roagă, trăiesc în comuniune de iubire si viată cu Dumnezeu; aderentii si ucenicii lui Budha meditează si nu au simt pentru muncă, nici pentru rugăciune. Din astfel de pricini vedem câtă deosebire este între crestinism si budhism numai în privinta mântuirii. Tot asa sunt si deosebiri esentiale între nasterea supranaturală a lui Iisus din Fecioara Maria si povestirile fantastice despre antecedentele zămisliri si nasteri ale lui Budha; între nasterea si copilăria lui Iisus, si ale lui Budha; între ispitirea lui Iisus, prin pâine, prin slava lumii si preaîncrederea în Dumnezeu, si cea a lui Budha, prin aur si cohorte de femei; între ucenicii lui Iisus si ai lui Budha; între învătăturile, minunile si profetiile lui Iisus, si invătăturile, minunile si prezicerile lui Budha; între transfigurarea lui Iisus si iluminarea lui Budha, între moartea lui Iisus si a lui Budha... Sunt ici-colo comune, dar cu obiecte diferite, ireductibile.

Dacă la toate aceste deosebiri fundamentale, adăugăm si schimbările si adaosurile care s-au făcut budhismului originar: cultul unei mari multimi de zei, ingeri si demoni, idolatria si hagiolatria, tolerarea haremurilor, a poligamiei si poliandriei, credintele politeiste si superstitiile populare, ne încredintăm că religia budhistă fată de cea crestină nu poate avea trecere decât într-o lume primitivă sau decadentă, care se complace în scepticism, indeferentism si pesimism; nicidecum în lumea optimismului crestin: robust, luptător si progresist.

Budhismul are o latură filosofică, serioasă si sinceră, care se rezumă la: ateism, metempsihoză, pesimism, celibat, sărăcie si renuntare (la pofte, plăceri, căsătorie si avere; cu alte cuvinte la moartea civilizatiei si a progresului). Există si al doilea budhism, popular, politeist, superstitios, idolatru. Sub ambele forme, budhismul ''e un spiritualism fără suflet, o virtute fără datorie, o morală fără Dumnezeu'' (Barthelemy Saint Hilaire).

Tot ce e bun în budhism avem multiplicat în crestinism; tot ce lipseste în budhism, avem din belsug în crestinism; toate contradictiile budhismului: pretentiile de a propaga o religie fără Dumnezeu, o morală fără libertate, o evolutie fără creatie, o liniste si fericire absolută fără viată vesnică, toate constituie un omagiu pretios, pe care erorile îl aduc adevărului si religiile inferioare unicei si adevăratei religii.

Crestinismul este divin, pentru că întemeietorul lui este divin: lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Ceilalti întemeietori de religii sunt oameni si numai oameni. Iisus este om desăvârsit si mai mult decât omul: e Fiul lui Dumnezeu, care dispune de aceleasi atribute si puteri ca si Tatăl. Ceea ce nici unul dintre întemeietorii de religii n-a pretins si n-a putut pretinde, Iisus Hristos pretinde ca si Tatăl: cult religios si credintă în autoritatea Sa infailibilă: ''Toti să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl...'' (Ioan 5, 23). Crestinismul se întemeiază pe viata, învătătura, faptele, moartea si invierea lui Iisus--singurul întemeietor de religie Care-si dă viata ca mărturie a divinitătii Sale si a operei Sale mântuitoare.

De personalitatea exceptională a lui Iisus Hristos e legată prin urmare superioritatea crestinismului fată de celelalte religii si filosofii: bunătatea crestinismului de bunătatea lui Iisus, perfectiunea crestinismului de perfectiunea lui Iisus, dumnezeirea crestinismului de dumnezeirea Mântuitorului. Noi pe acestea le mărturisim, cu credintă si cu dragoste, până la moarte.

''Incolo fratilor, bucurati-vă, desăvârsiti-vă, mângâiati-vă, uniti-vă în cuget, trăiti în pace si Dumnezeul dragostei si al păcii va fi cu voi'' (2 Corinteni 13, 11)

(Extras din ''Religia Iubirii'' de Ilarion V. Felea, Arad 1946, Ed. Diecezana). 

Din înțelepciunea Părintelui Arsenie Boca

 

Până nu-L găsesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ți găsesti nici sensul tău, nici sensul lumii.Poziţia omului în creaţie e unică, suntem făpturile lui Dumnezeu, dar suntem şi realizarea noastră.

Pe Dumnezeu Il ai sădit, „inoculat”, latent, in structura ta spirituală. Tu eşti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior condiţiei tale pămanteşti. Prin aceasta şi tu eşti fiu al lui Dumnezeu. (…) Ne-a dat şi nouă puterea să fim fiii lui Dumnezeu. Dacă cineva e conştient şi trăieşte această evidenţă interioară şi pe celălalt plan al existenţei, unuia ca acela nici un rău nu i se mai poate intampla. Nici omoraţi nu pot fi, pentru că in ei prezenţa divină e forţă care face deşartă orice zvarcolire a răului asupra lor.

Incercările şi neliniştile vremii au şi ele un rost: ne provoacă la găsirea sensului ce-l avem in Dumnezeu, ca ultim reazim etern al liniştii, iar pe de altă parte ne conduc la găsirea de noi inşine, ca făpturi renăscute in Dumnezeu şi ajunse la libertatea spiritului.

Cand ajungem la cunoştinţa a ceea ce suntem de fapt, că avem o inrudire cu Dumnezeu, că locuieşte chiar in structura noastră spirituală, că suntem in pragul liberei alegeri a unei concepţii de viaţă de care să ne ţină, chiar de n-om fi pe placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela şi luminează toată viaţa noastră cu concepţia creştină despre lume şi viaţă.

Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.

Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce ești.

Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.
Omul bun îi vede pe toţi oamenii buni, iar cel rău şi viclean învinuieşte, osândeşte şi vorbeşte de rău nu numai pe cei ce merg strâmb, ci şi pe cei ce merg drept.

Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.

Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.

Calea cea mai lungă pe pămant e de la urechi la inimă, incat ani de zile nu ajung, ca să-i dai de capăt.

Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi acum, care de cine să asculte mai intai?

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.

Fapta bună este bună numai dacă este acoperită de smerenie.

Nu poţi propovădui împărăţia Cerurilor cu plumbii materiei pe aripi.

Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.

Păstrarea capacităţii de incadrare in disciplină a unui suflet face dovada armoniei şi valorii sale.

Cine vrea să biruie lumea e dator să ia arma rar folosită a iertării, oricâte necazuri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede că fraţii săi stau legaţi intr-o robie străină, in intunericul necunoştinţei de Dumnezeu şi de ei înşişi.

Până nu te-ai lepădat de tine, eşti o fântână seacă; iar dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai aşa poate sufletul să ajungă la sine însuşi, la El – cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în Dumnezeu. Nu ştiu pe lume o biruinţă mai mare ca aceea de a te lepăda de tine şi a ajunge liber; e trăirea libertăţii duhului: “Adevărul vă va face liberi”. Deci, înţele­gem că fără (să plătim) această vamă a făpturii noas­tre vechi stăteam în minciună, încolţiţi de iluzii şi striviţi de roţile necesităţii fără ieşire, strânşi în acest cleşte. De aici ne scoate numai Iisus. Când se petrece aceasta? Când îl cunoaştem pe Iisus ca inimă a inimii noastre, ca suflet al sufletului nostru, îl putem cunoaşte numai în iubirea şi bucuria pe care o simţim când renunţăm la Eul nostru şi ne aflăm faţă către faţă cu Dânsul.

Omul se desăvârşeşte şi ajunge expresie supremă, când sufletul lui se recunoaşte în veşnicie, în infinit! – ceea ce e propria sa revelaţie. Adevărata restrişte a omului stă în faptul că nu izbuteşte pe deplin să-şi aducă la expresia supremă propria-i fiinţă, că e tulburat de eul său şi îşi pierde vremea cu lucruri de nimic.

Cuvintele sunt ființe vii capabile să facă treaba la care au fost trimise.

Fii mai presus de cuvintele oamenilor: să nu te atingă nici lăuda, nici ocara din ele.

În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.

Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti, fie de viaţă, fie de moarte.

In necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu si de oameni.

Nimeni pe lume nu este absolut necesar pentru nimic. Vei fi sau nu, vei interveni sau ba, progresul, lumina tot se va face, cu tine sau fără tine. Există o energie ascunsă care mână lucrurile înainte. Să nu-ţi închipui, sărmană făptură pieritoare, oricât de bine ai fi înzestrat, că dacă nu eşti tu lucrurile n-au să meargă înainte. Lumina se face şi fără tine, pe deasupra capului tău. Poţi fi folositor; dar absolut trebuitor nu eşti pentru nimic.

Prin urmare, la ce străduinţa? Oricum vor sta lucrurile, tu îndeplineşte-ţi înainte menirea pe care o simţi, dacă o simţi. Câtă vreme auzi în tine glasul unei misiuni, continuă-ţi calea mai departe, oricâtă experienţă brutală ar fi venit să-ţi arate că ţelul crezut al străduinţei tale s-ar putea lipsi de munca ta. Ţi-a fost rănită prezumţia pe care ai avut-o? Poate că nu mai înţelegi rostul încordării, ci sensul utilităţii tale? Nu înceta să fii ceea ce ai fost. Isprăveşte ceea ce făceai ca şi cum n-ai fi încercat nici o dezamăgire.

Poate că, fără ştiinţa noastră, noi slujim vreunui scop al naturii, un scop care-i prea mare ca să-l înţelegem, prea vast ca să ni-l închipuim şi pentru care Dumnezeu ne-a pus în suflet impulsia oarbă pentru noi, dar luminată pentru El. Soldatul nu pricepe planul generalului, dar fără să-l priceapă îl aduce la îndeplinire. Întocmai aşa sună cuvântul Scripturii din Vechiul Testament: “Ori pricep, ori nu pricep, ori ascultă, ori nu ascultă, tu spune-le cuvântul Meu“

Arsenie Boca

Energia BANI

 

Grea lectie. Majoritatea oamenilor se impart lejer in 2 categorii in ceea ce priveste banii: fie economisesc, fie cheltuie peste masura. Sunt si cativa care au picat pe solutie, dar cand e sa dea pe gura cum functioneaza banii tot lipseste din informatie – fie nu constientizeaza total cum functioneaza la ei, fie nu doresc sa dea din casa secretele. Ceea ce face din energia bani o lectie grea este modul in care ne raportam la ei – credintele noastre cu privire la bani. Cine crede in economisirea lor sa faca bine sa se gandeasca cum ar functiona un sistem monetar intr-o lume in care toti si-ar tine banii la saltea. E o bucata de hartie – singura valoare pe care o are este aceea de a circula – daca nu circula, practic nu exista. E ca si cand ai avea curent in casa dar n-ai baga nimic in priza ca sa faci economie. Mai conteaza ca ai curent? Cu siguranta nu. La fel si cu banii. Mai mult, daca ii economisesti, faci risipa – risipesti timp pretios gandindu-te cum sa-i economisesti mai bine, te preocupi de cat ai, ii numeri, se devalorizeaza, platesti comisioane la banci ca sa tina comoara ta pretioasa – credinta in economie. Si pentru ce? Pentru zile negre, o alta sfanta credinta care se va materializa in viata ta, datorita tie. Mai exista si cei care se pacalesc ca ei sunt practici – cumpara de la reduceri, nu participa la risipirea resurselor, isi cumpara strictul necesar si jura ca le raman si bani – pe care evident ii economisesc de parca n-ar mai exista nimic care sa le satisfaca bucuria inimii – pacat ca nu stiu ce e aia. Cine stabileste care este strictul necesar? Cat are nevoie fiecare om? Fiecare dupa capul lui, stabilind in fiecare secunda ca exista nevoi de acoperit, iar in afara nevoilor nu mai este nimic de facut cu banii decat pastrarea pentru viitoarele nevoi deoarece viitorul este incert. Viitorul nici macar nu exista, exista doar momentul ACUM. Credintele tale din ACUM fac momentele viitoare de ACUM, asa ca poate ar fi bine sa te uiti ce credinte ai in ceea ce priveste banii – le vei aduce in manifestare.

Nici cealalta categorie nu este de neglijat – vesnic nesatui, innebuniti dupa abundenta, dorind sa dovedeasca la fiecare pas ca ei pot sa faca bani si ca au diverse care sa-i justifice. Omul zilelor noastre care devine consumator fidel de iluzii, umplandu-si viata de lucruri de care nu are nevoie pentru a compensa golurile interioare – lipsa propriei aprecieri de sine, lipsa valorii de sine, lipsa iubirii de sine. Crestem ego-ul ca sa compensam lipsa inimii – ce daca noi nu ne apreciem, daca atunci cand iesim gasim de fiecare data pe cineva care sa pice pe spate, impresionat de capacitatea noastra uriasa de a cheltui? Ce cheltuim? Bani pe care nu-i avem, evident. Oare cat de batut in cap trebuie sa fii ca sa nu realizezi ca daca n-ai reusit sa faci banii pe care ii cheltui acum, e foarte probabil sa nu poti face banii plus dobanda si comisioanele bancare ale minunatului credit? In loc sa te uiti unde gresesti in ceea ce priveste banii, te imprumuti cu dobanda – de parca asta ti-ar rezolva ca prin minune problemele.

Acum se pune intrebarea: si cum ramane cu banii? Banii tai sunt banii pe care ii ai in ACUM, in fiecare moment de ACUM. Banii nu conteaza, dar bucuria inimii da. Fa cu banii ce iti bucura inima – cheltuie pe lucuri care iti plac cu adevarat, fa un bine si celui de langa si daruieste-i ceva, nu fi zgarcit, econom, dar nici avid dupa “a avea”. Verbul omului este “A FI”, ceea ce ai este doar ceea ce ai, nu te poate defini decat daca esti de-a dreptul tampit. Orice cumperi pentru a impresiona pe altii, pentru a da bine, dovedeste grave neintelegeri privind cine esti. Orice cumperi de “nevoie” dovedeste iar grave neintelegeri. Ce, Dumnezeu se recomanda prin ceea ce are sau considera ca are nevoie de ceva? Dumnezeu e Dumnezeu si atat, iar tu esti Dumnezeu. Nu stii asta? Atunci afla.

Exista si mult vehiculatul concept de ABUNDENTA, noroc ca e total neinteles. Abundenta vine odata cu constientizarea faptului ca esti Dumnezeu, asumarea TOTALA a Dumnezeului care esti si trecerea in inima. In minte nu exista abundenta – exista numai irosire. Numai mintea se poate indragosti de un obiect care, odata cumparat, nici nu ajunge sa-l despacheteze ca deja nu-i mai place. Tot mintea are nevoie mereu de altceva, de nou, si foloseste de 2 ori ceva dupa care arunca intr-un colt, umpland spatiul de prostii, ca sa-si justifice ulterior necesitatea unui spatiu si mai mare. Inima in schimb stie exact cine esti – Dumnezeu – si ce valori ai. Prin urmare, banii se vor duce acolo unde tu pui “valoare”, nu reclama, nu societatea, nu mintea, nu altii. Abundenta inseamna sa ai ce iti doresti din inima si totodata sa folosesti tot ceea ce ai. Ce nu folosesti, da mai departe, gaseste pe cineva care isi doreste lucrul respectiv si fa-l cadou. Tot ceea ce dai se intoarce la tine. Cand vine vorba de bani nu vorbim nici de risipa, nici de economie – valori ale mintii, ci de ARMONIE – valori ale inimii. Fii armonios in ceea ce priveste banii – banii nu conteaza, dar armonia din spatele lor da. Si nu numai la bani, ci referitor la toate aspectele vietii.

Referitor la creearea de realitati in ceea ce priveste banii – daca nu-i ai, poarta-te ca si cand ii ai (CA SENTIMENT!!!) si vor veni. Fii darnic – primesti ceea ce dai! Daca ii ai si iti e frica ca daca ii cheltui pe toti iti vor lipsi – ramai in ACUM – ACUM ai si numai credinta ta va determina cum va arata ACUM-ul urmator – CREDINTA, NU CAT CHELTUI!!! Constientizarea si asumarea a ceea ce stii si ESTI, nu naste saracie, solutiile mentale da! Uita-te in fiecare moment daca esti in minte sau in inima – te vei scuti de multe.

de Ramona Manoila

Iluziile ego-ului sau momentul prezent?

“Sa inveti sa nu respingi ce ti se intampla in viata, moment cu moment, este ceva ce poti face in orice stare te afli, sanatos sau nu. Chiar zacand intr-un pat de spital, dupa ce ti s-a spus ca mai ai doar cateva saptamani de trait, realitatea momentului prezent-fara alte ganduri impuse asupra lui ar putea fi zambetul de pe chipul cuiva drag sau vocea sa familiara. Ar putea fi lumina blanda a soarelui de dupa-amiaza patrunzand prin fereastra. Ar putea fi sunetul repetitiv al aparatului care iti monotorizeaza inima sau sonorul televizorului. Acesta este adevarul momentului.

Lumina intra in camera, o relatie se desfasoara, alti oameni isi traiesc experientele lor. Lucrurile au o anume adecvare intrinseca atunci cand egoul nu te pune in conflict cu ceea ce este.

A alege sa te plasezi deplin in momentul prezent- nu in imaginile sau povestile create de gandurile tale – este cea mai esentiala alegere dintre toate. Cand esti prins in ganduri tematoare si judecati negative, orice se intampla este mult mai greu si dureros decat ar fi daca ai putea sa ramai pur si simplu deschis la orice se petrece.

Chiar daca alegi sa afirmi ganduri pozitive, sentimentele pozitive pe care aceste ganduri le creeaza, desi binevenite, nu au plenitudinea pe care orice moment ti-o aduce atunci cand iti permiti sa ramai profund in Acum.

 

In momentul prezent, esti purtat de viata intr-un fel care nu e accesibil sinelui tau egotic, prins cum se afla in propriile povesti. Aceasta inseamna acceptare si este abandonare. Abandonarea nu inseamna ca ai pierdut batalia. Inseamna ca ai incetat sa te mai lupti si, in schimb, te-ai predat unei realitati mai profunde: imediatul acestui moment. Spre surpriza ta, poti afla ca esti intampinat si insotit de o prezenta tandra.

Aceasta prezenta poate primi cu bunavointa si fara nicio reactie tot ceea ce incearca de obicei egoul sa evite. In abandonare descoperi ca, deodata, nu este nevoie sa fii nicaieri altundeva decat acolo unde esti.Egoul are deprinderea de a tinde spre altceva decat ceea ce este. Cand nu te opui experientei tale, dorind sa fie diferita sub un anumit aspect, orice moment este un camp infinit de posibilitati, inteligenta si sprijin profund.

Cand esti bolnav sau viata nu merge asa cum iti doreai, egoul tau e cel care se plange, se opune, se sperie sau se infurie si devine strategic. Paseste atunci in momentul prezent, ceea ce inseamna sa te indepartezi de ego si sa intri in mintea constienta, si nu vei mai fi bolnav, desi corpul tau poate fi. Esti, ca fiinta constienta, insasi constiinta care exista mereu in nemiscare si pace, capabila sa observe, fara sa se identifice cu neintrerupta si zgomotoasa activitate a egoului.

Dar cat timp nu inveti sa ramai constient si sa iti observi gandurile, pare ca tu si gandurile tale sunteti una.In cazul acesta, esti deturnat de ego, iar povestile pe care le genereaza presupun inevitabil suferinta.”

Richard Moss, “Vindecarea incepe in interior.Transforma-ti viata prin puterea prezentei.”, Editura Elena Francisc

Atelierul planului divin

Sa fii in prezent si sa lucrezi conform planului divin. Sa fii conlucrator cu Dumezeu la planul Sau. Cum? De ce in prezent? Inchipuiti-va un atelier unde se fabrica partile unei capodopere de catre multi lucratori, in mijlocul lor este maestrul participand si el, e mare forfota si se aude : “ tu mergi acolo si faci aia..tu mergi dincolo si slefuiesti …tu te apuci de asamblare ….tu finisezi aripile “ fiecare cu partea lui de lucru, planul se deruleaza in timp real…..insa tu stai in afara usii, apoi te hoatarsti sa intri, in acel moment ti se si incredinteaza sarcinile. Pana ce nu intri pe usa , te plimbi pe afara, nu participi la planul maestrului, nu conlucrezi. Te plimbi. Unii sunt in plimbare in visele trecutului, altii se plimba in visele viitorului, altii in visele voii si dorintelor proprii, construiesc altceva decat ceea ce lucreaza maestrul. Dar Viata se intampla doar in atelierul maestrului .
Cu MAESTRUL DUMNEZEU nu poti conlucra in trecut , nu poti conlucra in viitor, nu poti conlucra intr-un vis….cu Dumnezeu poti conlucra doar in prezent, in acum. Cu toate ca nu toti cei care reusesc sa fie si sunt in Acum lucreaza la planul divin, toti cei are lucreaza la planul divin sunt implicit in prezent, adica daca faci voia Lui Dumnezeu sigur esti si in prezent , In fluxul vietii.

A participa activ la planul divin presupune sa te raportezi mereu la Dumnezeu. Nu te mai raportezi nici la dorintele tale, nici la visele tale, nici la voia ta, incepi prin a te raporta la Dumnezeu, si efectiv gandesti in felul urmator :

am intalnit o persoana ..…e in planul divin ptr mine sa relationam?? –nu, atunci nu conteaza;

s-a intamplat ceva …. e in planul divin ptr mine ,sa ma ocup de asta? – nu, atunci nu conteaza;

am fost chemat intr-un loc…e in planul divin ptr mine sa ma duc?- nu, atunci nu ma duc;

se desfasoara un eveniment…ma duc? … o carte..o citesc? ....e o casa, e ptr mine?...e un barbat…e ptr mine?...e un demers, un proiect,particip? e ptr mine? Daca NU ATUNCI NU CONTEAZA! ….si nu ma implic.

Sa participi activ la planul divin in desfasurare mereu in prezent, inseamna sa iti verifici actiunile dorintele, intentiile cu realitatea care conteaza , adica sa te asiguri ca ele sunt in conformitate cu Voia Lui Dumnezeu ptr tine. Daca nu procedezi astfel ,cum zicea o persoana draga mie, nu faci altceva decat sa construiesti universuri in afara Lui, iar esecul e programat.

Mai e un aspect aici. Toti cei care fac Voia Lui , si lucreaza conform planului divin, sunt in atelier, iar daca nu intri pe usa, nu ai cum sa ii intalnesti. Adica nu ii intalnesti si nu rezonezi cu cei care sunt in prezent si lucreaza Voia lui Dumnezeu daca tu nu ai intrat in Voia lui Dumnezeu , si nu lucrezi la planul Sau in prezent. Ii intalnesti pe cei in afara usii, pe cei care sunt in universuri paralele ca si tine. Pe cei dinauntru nu ii intalnesti, nu vor putea intra in viata ta si nici tu in al lor, pentru ca va desparte acea usa a atelierului, dincolo de care se intampla viata in timp real. Sa fii inscris in cartea Vietii = sa lucrezi cu Dumnezeu la planul Sau in prezent in timp real, sa fii in fluxul Vietii.

sursa facebook

Rugaciunea Parintelui Calciu pentru cei bolnavi

Sunt parintele Calciu de la Biserica Sfanta Cruce...

Putine lucruri as putea spune eu, un om ca si tine, neputincios si pacatos, chiar daca slujesc lui Dumnezeu asa cum pot cu credinta pe care o am, dar si cu nedesavarsirea omeneasca. Asa cum spunem noi in rugaciunile de la Vecernie, nu este om care sa vietuiasca si sa nu fi facut pacate.
Ceea ce pot sa-ti spun fara frica de a fi gresit este faptul ca necazurile si bolile ne vin din cauza pacatelor noastre si ca doctorul sufletelor si al trupurior oamenilor este numai Iisus Hristos. Interventia lui minunata se face in mod direct (Spune, Doamne, numai cu cuvantul si se va tamadui sluga mea), sau El Insusi se atinge de un bolnav si acesta se tamaduieste indata. Sfanta Scriptura ne de multe situatii de vindecari minunate, dar si experienta omeneasca ne adevereste acelasi lucru: oamenii bolnavi aud o voce care le spune ceva in sensul vindecarii, sau Mantuitorul, sau Maica Domnului la apare in vis sau in vedenie si le spune ca se vor vindeca. De asemenea, Dumnezeu Isi arata puterea Sa in sfintii sai, in sfintele icoane si in sfintele moaste, de care, atingandu-se cineva, se vindeca.

Sfatul meu este sa te rogi cu putere si cu nadejdea nezdruncinata ca Dumnezeu te va asculta. Spovedeste-te, impartaseste-te si roaga-te Domnului sa te vindece.

Poti spune asa: Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul meu, stiu ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul sufletului meu, pentru ca n'am facut nimic bun care sa-mi aduca aceasta bucurie, dar sunt si eu zidirea Ta, desi nu am urmat poruncile tale. Iarta-ma, Stapane, intoarce-Ti fata spre mine si nu lua in seama rautatile mele pe care in toata ziua, cu nesocotinta le-am facut.
Vindeca-mi boala, alunga neputinta trupeasca si sufleteasca ce m'au coplesit, alunga-mi fierbinteala inimii si a mintii, lungeste-mi zilele, mai da-mi o vreme de pocainta si ma voi intoarce cu toata inima spre Tine, Facatorule al meu si Dumnezeu. Stiu ca toate sunt cu putinta la Tine si daca nu m'am vindecat pana acum este pentru ca nu Te-am cautat cu toata fiinta mea. Ca inca mai sunt cutreierat de indoieli si de razvratiri. Stiu, Doamne, ca nu ma voi putea ruga daca Tu nu-mi vei trimite duhul rugaciunii, duhul pocaintei, duhul parerii de rau pentru tot ce am gresit. Nu lua in seama pacatele tineretii mele, nici ale parintilor mei, ci primeste numai strigatul meu de durere si ma ocroteste impotriva desnadejdii. Aprinde-mi rugaciunea mea ca pe flacara care sa-mi curete pacatele; asculta cuvantul meu de iertare care sa intre in urechile Tale Sfinte si sa ma primesti ca pe Fiul Risipitor, caci in desfatari pacatoase am cheltuit viata mea. Ajuta-ma sa-mi recastig viata, iarta-ma, iubeste-ma cum Tatal si-a iubit Fiul Risipitor cand s'a reintors la el; cauta-ma ca pe o oaie pierduta, adu-ma inapoi la staulul Tau - Sfanta Biserica - si spune-mi ca slabanogului de la Scaldatoarea Vitesda: Ridica-te, ia-ti patul si umbla.
Si ma voi ridica din patul durerii mele, voi pune la picioarele tale viata mea si sanatatea pe care Tu mi-o redai si fara incetare voi lauda numele Tau cel sfant, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fa aceasta si vei fi viu!

Cu dragoste parinteasca,
Preot Gheoghe

Detaseaza-te!

Fiecare pas este un SUCCES si totul se intampla asa cum se intampla pentru evolutia ta, pentru binele tau cel mai mare!

« Viata poate fi traita intr-o maniera frumoasa, poate fi savurata ca o calatorie, nu ca o cursa disperata catre destinatia finala » Louise L. Hay

Bine te-am regasit, om frumos !
 
Astazi, vreau sa-ti transmit cu iubire urmatorul mesaj si anume : daca tu ti-ai descoperit pasiunea sau visul inimii tale si deja ai parcurs pasi catre indeplinirea acestuia, dar totusi se pare ca intampini anumite blocaje sau rezistente, atunci poate ca este cazul sa te opresti putin, sa inveti sa te relaxezi , sa iti iei cateva momente de liniste in care sa constientizezi ce convingeri sau credinte limitative porti in interiorul tau si te impiedica sa ai claritate cu privire la solutiile potrivite, sa inveti sa respiri profund si foarte important si necesar este sa te detasezi de orice rezultat !

Aplica cu incredere si curaj orice metoda, strategie si fa orice actiune care tine de tine si care stii si simti ca te pot ajuta, dar aminteste-ti ca orice pas oricat de mic ar parea este un succes si orice se intampla este numai spre binele tau! Renunta la a te mai ingrijora si grabi , unde fugi ? Totul se petrece in : aici si acum si fii constient ca daca lucrurile trebuiau sa fie intr-un anume fel, erau deja!

De-a lungul timpului, am auzit si observat, deseori mesaje de genul « ca trebuie sa incepi de jos ca sa reusesti, ca este greu sa-ti indeplinesti pasiunile si visele, ca daca VREI SA AI SUCCES, trebuie si trebuie si trebuie…. » si multe altele, insa dupa toate experientele mele din ultima vreme cred ca toate acestea sunt doar niste idei si convingeri care te limiteaza, care mai mult iti ingreuneaza drumul catre viata minunata pe care o meriti cu adevarat sa o traiesti.

Dincolo de toate, eu am convingerea ca viata inseamna mult mai mult de atat, ca totul are legatura cu ceva care se petrece la un nivel mult mai Inalt decat putem percepe noi, prin mintea noastra si nu exista nici o indoiala ca totul se petrece doar in modul cel mai perfect posibil !

Asadar, astazi indraznesc aici sa-ti transmit ca numai prin dragoste poti descoperi Adevarul si poti avea claritate cu privire la viata ta , iar eu, una, aleg de acum incolo sa cred in asta !

Si profit de aceasta oportunitate pentru a-ti recomanda ca pe langa tot ce tu ai de facut in viata de zi cu zi, alege sa-ti iei cateva momente de liniste, in care sa-ti amintesti de Sufletul tau, in care sa-ti amintesti ca dincolo de toate, dragostea este si ramane raspunsul tuturor intrebarilor si provocarilor din viata ta si in aceste momente sa descoperi si sa te deschizi catre aceasta dragoste care se afla deja in tine, iar odata cu dragostea toate celelalte aspecte ale vietii tale se vor vindeca cu siguranta de la sine, la momentul potrivit si in modul perfect.
 
Cere Iubirii claritate si ghidare in orice situatie, ai putea chiar sa te intrebi ce ar face ea in locul tau, bucura-te de fiecare pas al calatoriei tale prin viata, renunta la orice fel de asteptare, teama, ingrijorare, masca si atasament, detaseaza-te de orice rezultat si imagine, aminteste-ti ca succestul esti tu , succesul reprezinta o stare de a fi la fel ca fericirea, aminteste-ti ca orice provocare vine si cu o solutie, lasa orice parere exterioara la o parte, fii si ramai intotdeauna sincer cu tine, fii autentic, mergi inainte cu certitudinea ca viata te iubeste si are grija de tine !

Esti un suflet minunat, iar eu cred in tine !

Cu dragoste ,Oana Richea

Cand sufletul iubeste

8 Semne de dragoste adevarata din partea LUI

Fapte, nu vorbe

Oricat de frumoase sunt cuvintele uneori, faptele sunt mult mai importante. Oricine poate promite "marea si sarea", dar daca se si tine de promisiune... atunci inseamna mult. Barbatul de langa noi este ceea ce face. Faptele vorbesc mai mult despre el decat cuvintele. Un semn profund al iubirii lui este atunci cand partenerul tau alege sa-si duca la capat promisiunile, sa isi respecte angajamentele si sa te ajute cu ceea ce a spus ca te va ajuta. Vei stii astfel ca este un om de cuvant si ca isi face timp pentru lucrurile care conteaza pentru tine.

Respectul fata de persoana iubita

Respectul fata de persoana de langa tine este fundamental pentru o relatie sanatoasa si de lunga durata. Vei stii ca partenerul tau te iubeste daca el iti arata ca te respecta tot timpul, nu atunci cand isi alege. Iubirea nu inseamna atunci cand el te respecta doar cand i se pare lui ca ar trebui sau cand isi doreste ceva de la tine, ci tot timpul.

Egalitatea

Iti doresti si tu sa faci aceleasi lucruri ca si el, fara sa existe discutia cu „tu nu poti” sau „nu ar trebui sa faci asa”. O dovada de iubire din partea partenerului tau de viata este atunci cand te trateaza ca un egal al sau, cand sunteti parteneri si nu sef si subaltern. Deciziile tale au un ecou la fel de puternic in relatia voastra ca si ale lui, si nu un ecou mai mic. Daca luati decizii impreuna pentru voi si nu ia doar el, atunci te vede ca pe un partener, deci te iubeste si te pretuieste.

Este mereu acolo pentru tine, si cand razi, si cand plangi

 „Si la bine si la rau”, cum spun americanii, trebuie si partenerul tau sa fie alaturi de tine. Daca te iubeste cu adevarat, are grija de tine atunci cand esti racita, face cumparaturile in locul tau daca este nevoie, ia copiii de la gradinita ori de la scoala in locul tau etc. Este partenerul tau de viata, practic el este ajutorul tau la fel cum si tu esti ajutorul lui. Daca te iubeste, el te accepta si atunci cand nu stralucesti si isi doreste sa iti fie bine.

Gandeste in doi

Un barbat care iubeste cu adevarat se vede pentru toata viata alaturi de femeia iubita. Faptul ca tu esti in planurile lui, in gandurile lui, in tot ceea ce face, inseamna ca tu ocupi un loc important in viata lui, inseamna ca nu se gandeste numai la el, ci si la tine, la voi. Te iubeste.

Te suna, se gandeste la tine

Barbatul care te iubeste isi doreste sa te auda chiar si atunci cand nu are nevoie de ceva de la tine. El te suna sa stie cum iti merge ziua, sa iti povesteasca despre ziua lui, sa iti spuna ca se gandeste la tine etc. Partenereul tau te sustine si te incurajeaza atunci cand iti doresti ceva, si isi face timp pentru tine si nevoile tale atunci cand te iubeste profund.

Te surprinde

Un barbat care iubeste va gasi mereu tot felul de modalitati prin care sa iti arate ce simte pentru tine. Nu trebuie sa cheltuie o avere pentru a-ti spune ca te iubeste, dar te poate surprinde prin lucruri mici, romantice si frumoase. El poate alege sa iti cumpere flori atunci cand face piata, nu doar la aniversari, te poate scoate in oras, iti poate gati o cina speciala, iti poate face masaj etc. Iubirea se afla in detalii pana la urma.

Iti spune ca te iubeste

Da, spuneam ca faptele sunt mai importante decat vorbele.. dar si vorbele sunt dulci. Daca te iubeste, iti va spune ca te iubeste.

sursa:Garbo.ro

Dragele mele , va doresc din toata inima sa gasiti un astfel de barbat si atunci cand il veti gasi , aveti grija sa-l apreciati la adevarata valoare .Dumnezeu sa va binecuvanteze!

 

Devino constient de cum anume iti poti descoperi ADEVARATA menire in viata !

 

Am trait cu adevarat?

Am iubit cu adevarat?

Am contat cu adevarat?

 



Daca vrei ca raspunsul acestor intrebari sa fie “da” atunci cand poate fi poate prea tarziu pentru a mai schimba ceva, e momentul sa-ti dai seama ca inca mai ai timp chiar acum, exact acolo unde te afli, sa incepi sa faci alte alegeri in viata ta.

Alegeri care sa-ti implineasca sufletul, care sa-ti faca inima sa cante si care sa-ti bucure fiecare moment petrecut in aceasta viata.

Suferinta si neajunsul pe care il traiesti acum in viata ta poate sa se opreasca aici. Priveste adanc in inima ta si vezi ce iti transmite. Chiar crezi ca mai este cazul sa ramai angrenat in lucruri si in activitati care iti limiteaza viata, care iti ingusteaza orizonturile, care nu-ti onoreaza Sufletul?

Cat timp mai accepti sa mai traiesti o viata care nu e ta, o viata care nu-ti ofera satisfactiile interioare de care meriti sa te bucuri cu adevarat?

Cand nu esti in concordanta cu dorintele Sufletului tau, atunci nu esti in rezonanta cu Esenta ta, cu natura ta, cu fiinta ta interioara, iar cand faci acest lucru, viata ta devine o povara, numai pentru simplul fapt ca nu o onorezi cu adevarat. Nu viata e de vina ca tu nu traiesti ceea ce esti menit sa traiesti, ci tu esti singurul care te pui in calea ta, deoarece ti-e teama sa renunti la tot ceea ce te trage in jos, pentru a te bucura mai apoi de Tot.

As vrea sa intelegi un lucru: Pentru a te bucura de Tot, este necesar ca mai intai sa ai puterea de a renunta la Tot.

Abia atunci iti gasesti adevarata esenta, abia atunci te cunosti cu adevarat. Cand esti dispus sa mori in timp ce esti in viata. Sa moara toate identificarile care ti-au creat imagini nefondate despre tine, sa moara toate convingerile care te-au limitat si intristat pana acum, sa dispara toate urmele de indoiala, de orgolii si de greutate care inca iti umbresc Existenta. Abia atunci poti sta drept in fata Sufletului tau si te poti recunoaste in Divinitate. Abia atunci tot ceea ce vei face din acel moment va fi autentic, va fi o adorare divina, va fi menirea ta, va fi scopul tau in viata.

Rumi spunea ca in ziua in care te-ai nascut, o scrisoare a fost trimisa pentru a te salva de aceasta lume. E momentul sa gasesti aceasta scrisoare si sa afli Adevarul despre tine, dar acest lucru nu il poti face cat inca traiesti in adevarul lumii exterioare, in adevarul societatii in care ai fost invatat sa crezi toata viata ta. Pentru a-ti recunoaste adevarata menire in aceasta lume, este momentul sa te lasi pe tine la o parte si sa te redescoperi pe TINE cu adevarat.

In momentul in care ajungi sa nu mai crezi nimic, in momentul in care nu te mai identifici cu nimic, in clipa in care poti ramane in pace, chiar si atunci cand afara e razboi, abia atunci poti cunoaste o mica particica din ceea ce insemni tu cu adevarat. Poate a venit momentul ca tot ceea ce se intampla in aceasta lume sa nu te mai ingrijoreze chiar atat de tare. Poate a venit momentul sa incepi sa te concentrezi pe ceea ce se intampla in interiorul tau, si nu in afara ta.

Wayne Dyer spunea ca pana in momentul in care nu ai acea relatie profunda si autentica cu infinitul, cu esenta ta, cu Ceea ce esti tu cu adevarat, nu vei sti absolut nimic despre scopul si menirea ta in viata.

Sentimentul ca ai un scop in aceasta lume va aparea cu adevarat in momentul in care vei deveni martor vietii tale, in momentul in care te vei privi si iti vei putea privi viata dintr-o perspectiva Inalta, a iubirii si a armoniei.

Ti-ai pus vreodata urmatoarea intrebare:

“Ce fac cu viata mea, atata timp cat vin in aceasta lume fara nimic si plec fara sa iau absolut nimic cu mine?”

Pentru a-ti gasi scopul vietii tale cu adevarat, trebuie sa treci de ambitiile tale, de dorintele tale de apreciere si de acumulare si sa ajungi in adancul inimii tale, pentru a ramane in sinceritate totala fata de tine si fata de cei din jurul tau. Fa trecerea de la orgoliile tale si de la dorinta de afirmare la compasiunea cu care ii imbratisezi pe cei din jur.

Da-i vietii tale un scop si fa ca acel scop sa fie ajutorarea celorlalti. Intotdeauna ti-ai cautat menirea vietii tale, dar ai uitat sa fii bun si iubitor cu cei din jurul tau. Ei bine, niciodata nu vei putea ajunge la adevarata menire a inimii tale pana in momentul in care nu te pui NECONDITIONAT in slujba celorlalti. Pana nu inveti sa-ti lasi deoparte asteptarile, pentru a le oferi celor ce beneficiaza de munca ta tot ceea ce tu ai mai bun, mai pur si mai frumos, fara sa ceri nimic inapoi, ci pur si simplu sa lasi viata sa-si urmeze cursul asa cum stie ea mai bine.

Ti-ai dorit atat de mult sa ai un scop in viata, dar ai uitat sa privesti inlauntrul tau. Adevarata bogatie si menire este puritatea sufletului tau si modul in care faci ceea ce faci, iubirea si compasiunea cu care faci ceea ce faci. Atunci viata ta va deveni o adevarata capodopera, iar scopul vietii tale se va slefui natural si va atinge inimile a milioane de oameni. Dar asta inseamna sa-ti lasi orgoliile deoparte pentru un bine mai mare. Asta inseamna sa te pui in slujba celorlalti cu iubire si placere si sa faci tot ceea ce faci asa cum ai face-o pentru tine.

Te intreb: “De ce iti irosesti viata?”

Iti vei descoperi adevarata menire in viata in momentul in care iti vei redobandi iubirea de sine, de frumos, iubirea de oameni si de bine.

Atunci cand vei pune interesele Omenirii, ale Universului, ale Intregului din care faci parte, deasupra intereselor personale. Cand pacea si bunastarea lumii va fi mai presus decat propriile dorinte egotice de afirmare.

Cand asteptarile nefondate pe care le ai de la viata si de la ceilalti vor disparea in favoarea daruirii tale complete, pentru o lume mai buna, mai frumoasa si mai armonioasa.

Cand vei regasi iubirea in fiecare lucru pe care il vei face si in fiecare om pe care il vei intalni in calea ta. Cand bunatatea te va insoti si cand iubirea iti va fi calauza prin viata. Cand vei putea renunta la “tine” in favoarea lui “Noi” si al binelui comun. Cand vei renunta in a mai trai in separare si te vei recunoaste in Unime. Cand te vei uita in oglinda si vei vedea puterea divina si intelepciunea si oportunitatea de a fi un model pentru cei din jurul tau.

Iti vei gasi menirea in momentul in care te vei recunoaste ca facand parte din Divinitate. Cand vei intelege ca viata e mai mult decat pare, iar tu esti mai mult decat crezi.

Cand pacea va lua locul ingrijorarii, cand compasiunea va lua locul criticii si cand asteptarile vor lua locul daruirii.

Deschide-te catre viata si spune-i urmatoarele lucruri:

“Condu-ma acolo unde eu trebuie sa fiu, ghideaza-ma catre acei oameni in vietile carora eu trebuie sa ajung, ajuta-ma sa rostesc mesajul care va trebui auzit, adu-mi in cale oportunitati care sa ma ajute sa-mi indeplinesc menirea. Ghideaza-mi pasii, iar eu ma voi lasa condus. Traiesc cu inima, iar inima mea bate impreuna cu a ta.

Adu-mi in cale tot ceea ce trebuie sa fiu eu, sa fac eu, sa traiesc eu!”

sursa aici

 

De ce ai venit in aceasta lume si cum ar trebui sa-ti traiesti adevarata viata ?

 

Indiferent de orice crezi sau traiesti in viata ta acum, iti spun doar atat: n-ar trebui sa suferi, sa te compromiti, sa te lasi manipulat si influentat in moduri in care nu-ti aduc fericire si implinire (daca ti-ar aduce, atunci ai fi inspirat, nu manipulat), n-ar trebui sa-ti vinzi sufletul pentru a face lucruri doar pentru a supravietui, n-ar trebui sa gasesti vinovati pentru ceea ce traiesti, n-ar trebui sa plangi de tristete, n-ar trebui sa faci nimic din toate astea si din orice alt lucru care nu-ti face sufletul sa cante si inima sa danseze de fericire si de apreciere pentru viata!

Dar totusi o faci si continui sa o faci chiar daca iti dai seama ca nu pentru asta ai venit aici si ca nu asa ii aduci lumii cel mai mare bine pe care il poti aduce! Stii, undeva acolo, in interiorul inimii tale, de faptul ca esti neimplinit, nu ajuti de fapt pe nimeni sa fie mai fericit si mai bogat, ci din contra, nesuferinta ta va crea mai departe nesuferinta in calea ei.

Cred in schimb, ca a venit vremea sa te opresti. Chiar acum. Opreste-te! Respira! Respira profund. Nu merge mai departe cu citirea acestui articol pana nu respiri. Pana nu ajungi aici, aici si acum, in acest moment! Devino constient de tine si de corpul tau, acum, aici! Relaxeaza-ti umerii si simte prezenta divina care este acum, aici, alaturi de tine. Daca iti plimbi mana prin aer, vei simti in aer aceasta prezenta.

Sa nu crezi cumva ca alegand inca sa te mai compromiti, sa te mai chinui, sa mai suferi, sa mai ramai in aceasta situatie care iti pune zi dupa zi pietre pe suflet, sa nu crezi cumva ca faci vreun bine omenirii sau ca salvezi pe cineva de la moarte.

Poate ca ai ani buni de studiu in spate, poate ai participat la milioane de cursuri, poate ai incercat mii de metode, insa momentul prezent te gaseste tot neimplinit si tot nefericit. Nu crezi ca e momentul de ceva mult mai profund decat atat? Eu cred ca da.

Eu cred ca acum, exact acolo unde te afli, e momentul sa iei o decizie. Sa iei decizia ca de acum inainte vei avea incredere in divinitate si, indiferent de oricum ar arata viata ta si orice lucruri mai pot aparea de acum inainte in experienta ta, tu vei stii ca totul face parte dintr-un plan imens al Universului, un plan de desavarsire, un plan al iubirii, un plan al trezirii la adevarata viata. De acum inainte, vei incepe sa traiesti stiind ca sufletul tau te ghideaza catre cel mai mare bine. De acum inainte, ai incredere ca totul in viata ta e bun. De acum inainte, nu te mai plangi, pentru ca stii ca orice s-ar intampla, este perfect exact asa cum se intampla. De acum inainte, orice lucruri ar mai putea aparea in viata ta, le vei privi ca pe niste binecuvantari si te vei bucura din plin de ele. De acum inainte, nu mai faci separare intre tine si cel de langa tine. De acum inainte, iti deschizi inima pentru a te redescoperi, pentru a intelege cine esti de fapt, pentru a intelege de ce ai venit aici si cum meriti de fapt sa traiesti. De acum inainte nu mai gasesti vinovati si nu mai ramai suparat pe viata. De acum inainte incepi sa constientizezi prezenta divina, perfecta si completa care exista in interiorul inimii tale. De acum inainte, realizezi faptul ca Dumnezeu nu a fost niciodata in afara ta si incepi, pas cu pas, sa il redescoperi, sa il intelegi, sa vezi ce vrea el cu adevarat de la tine. De acum inainte, iti permiti sa respiri, sa zambesti, sa intelegi, sa faci liniste si sa asculti.

De acum inainte incepi sa te onorezi. De acum inainte incepi sa celebrezi viata prin constientizarea puterii infinite si a darurilor divine din interiorul tau. De acum inainte, ESTI…iar asta iti va fi de ajuns. Pentru ca FIIND vei descoperi orizonturi nelimitate, vei trai senzatii nemaiintalnite, vei capata intuitii profunde, te vei bucura de tine si de ceea ce salasluieste in tine. Vei descoperi comorile inimii tale, acelea pe care te tot lupti sa le gasesti in alergatura ta zilnica catre dobandire.

Tu ai venit in aceasta lume, in aceasta viata, sub forma aceasta, pentru a te bucura din plin de toate frumusetile neasemuite ale CEEA ce ESTI tu cu ADEVARAT! Dincolo de toate formele, de toate proiectiile, de toate convingerile, de toate planurile, dincolo de toate acestea, sta ESENTA, iar ceea ce esti tu cu adevarat este ESENTA, nu ceea ce crezi ca vezi in oglinda. Inceteaza a-ti mai trai viata ca pe un suflet timid si inceteaza sa mai privesti viata printr-un spectru atat, dar atat de limitat. Ai venit aici pentru a te bucura de tine si de viata si de toti cei care iti intra in viata. Ai venit aici sa-ti celebrezi fiinta, sa-ti onorezi Existenta, sa plangi de bucurie, sa te experimentezi pe tine, sub toate formele posibile. Ai venit aici doar pentru ca voiai sa vezi cum e sa fii in pielea ta. Si e minunat. Renunta la a mai ramane in ignoranta, pentru ca ramanand legat la ochi, te privezi de cel mai mare dar al Omenirii: EXISTENTA TA! Esti valoros pentru ca existi, iar in momentul in care focul din sufletul tau va descoperi existenta ta, intreaga lume va canta cantecul iubirii, cantecul unimii, cantecul fericirii!

Viata ta ar trebui sa fie o continua celebrare a Perfectiunii. Si daca nu crezi in perfectiune si in fericire, sa nu cumva sa-ti permiti sa te intrebi de ce nu traiesti asta! Totul exista in aceasta lume si totul iti este accesibil. Nu trebuie sa faci nimic pentru a le avea. Dar in asta consta secretul. Poti sa nu faci nimic? Chiar acum?Te poti opri putin? Sa te asculti? Sa vezi ce e in tine? Sa descoperi frumusetea sufletului tau? Sa te bucuri de el, de tine, de ceea ce descoperi? Opreste-te! Asculta-te! Respira!

Aici si acum se petrece viata ta! Vei vedea ca in momentul in care vei descoperi frumusetea inimii si vei trai din adevarul ei, atunci vei descoperi adevarata frumusete a vietii. Atunci il vei cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu. Atunci te vei REcunoaste! Si nu-ti fa griji, viata nu se va prabusi daca tu te opresti pentru doua secunde sa te asculti si sa vezi ce e cu adevarat in tine. Stai linistit, toate se vor aseza exact asa cum este cel mai bine. Problemele iti vor fi rezolvate, pasii iti vor fi ghidati, iar tu vei face ceea ce esti menit cu adevarat sa faci. Relaxeaza-te!

Esti aici pentru a te bucura de tine, si bucurandu-te de tine, ii vei bucura in drumul tau si pe ceilalti. Ai venit aici pentru iubire si pentru bucurie, si pentru pace si pentru frumusete. Descoperind aceste lucruri in inima ta si celebrandu-le zi de zi, atunci vei putea bucura si imbogati intreaga Planeta!

Nu fii timid! Bucura-te de TINE!

de Tania Tita