duminică, 4 noiembrie 2012

Intru buna alcatuire a Cerului si a Pamantului


Facerea (Geneza)
Capitolul 1

1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9. Şi a zis Dumnezeu: “Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. 
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: “Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa.
12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii.
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

*******
Azi este duminica… nu spunem sa mergem la biserica, pentru ca fiecare stie unde sa IL gaseasca pe Dumnezeu si cum sa stea de vorba cu el ca de la fiu/fiica la Tata! Dar azi se oficiaza slujba Sfintei Liturghii si ne-am gandit sa va deslusim una din tainele si cheile ceresti care ne sunt date, daca stim sa le primim si nu privim Liturghia pe o adunare de oameni care repeta mecanic ce spune preotul in asteptarea predicii de final, sau ca pe un prilej de socializare.
Liturghia este alcatuita dintr-un sir neintrerupt de momente pe care sa le folosim ca pe o scara pentru a ne urca sufletul la cer, dar si de momente in care sa invatam sa ne rugam pentru ceea ce conteaza cu adevarat.Si credeti-ne ca nimic nu conteaza mai mult decat buna alcatuire a cerului si a pamantului care sa ne dea voie sa ne traim vietile, fara catastrofe si dezastre, fara incercari care pot lua vietile a milioane, daca nu a tot ce inseamna viata pe planeta! 

Asa ca dragi si drage… azi sa ne rugam pentru buna intocmire a cerului si a pamantului, pentru pace si pentru gandul cel bun cu care sa imbratisam intotdeauna VIATA!

astrosofia.ro 


sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Tu cu tine


O sa incep cu o afirmatie:

Ceea ce tu nu faci pentru tine nu va face nimeni altcineva pentru tine, pur si simplu va ramane nefacut.

Intelegi asta? Daca intelegi asta atunci ai o sansa reala de a face ceva pentru tine. E uimitor cum asteptam de la altii sa ne placa, sa ne aprecieze, sa ne iubeasca, sa ne respecte, sa ne rasfete, sa si sa si sa... dar de la noi nu asteptam nimic din aceste lucruri. Vrem sa primim intai si dupa aceea sa dam. Toti vrem asta. De ce? De frica ca daca dai in exterior ceva e posibil sa ramai sarac pentru ca nu ti se va intoarce. Si toti suntem asa preocupati de frica asta incat uitam sa vedem ca si daca am scapa de frica asta am avea o mare problema: noi chiar nu avem nimic de dat!!! NIMIC!!! Ce ai construit tu pe interior ce poti da? Frustrari? Frici? Durere? Ghinion, asta au construit si altii, nimeni nu are nevoie de asa ceva. Stii de ce relatiile nu functioneaza? Pentru ca nimeni nu are nimic de oferit, toti au ceva de luat. Si totul incepe cu tine. Cu fiecare fiinta care nu are ceva de oferit.

Tu vrei totul, nu? Mi se pare corect, nu e nimic gresit aici. Modul in care tu speri sa obtii acel totul e gresit, de aia nici nu ai obtinut ceva in viata asta. Poate o sa-mi spui ca ai bani, masina, casa, nevasta/sot, catel si purcel. Crezi ca reprezinta ceva? Esti fericit? In mod autentic fericit, clipa de clipa, pur si simplu explodezi de fericire si in jurul tau nimeni nu poate fi nefericit, atat de tare emiti fericirea din interior catre exterior? Daca nu, inseamna ca nu esti fericit. Iar daca nu ai fericire nici nu mai e cazul sa vorbim de iubire. Iar daca n-ai nici fericire nici iubire, crezi ca mai ai ceva? Poti avea totul in exterior, daca nu te ai pe tine nu ai nimic. Iar daca te ai pe tine, daca intr-adevar te ai pe tine, atunci ai totul si nimic nu va mai conta. Nu pentru ca iti vor lipsi, ci pentru ca pur si simplu va fi atat de evident cat de bogat esti tu pe interior incat exteriorul in comparatie cu tine va fi mereu sarac. Singurul mod in care s-ar mai putea completa ar fi printr-o persoana la fel ca tine, printr-o relatie unde amandoi dau si din tot ceea ce va dati unul altuia se poate naste si imbogati iubirea. Cum ajungi tu acolo? Lucrand tu cu tine.

Va trebui sa intelegi ca in mod fundamental tu esti perfect. In tine zace o divinitate care este perfecta. Este perfectiunea imperfectibila, atat de perfecta este. Nu i se poate adauga nimic pentru ca deja este totul, dar prin uitare i se poate lua. Aici te incadrezi tu. Ai uitat de tine, ai fost invatat cine esti si asa s-au nascut mastile tale. La nastere nu purtai nicio masca, erai tu cel autentic, de aia erai si asa fericit. Pe masura ce ti s-a spus cine esti au inceput sa apara mastile. Ai inceput sa joci roluri. Si ai jucat atat de multe incat nici nu mai stii sa recunosti originalul. Iar acum esti in punctul in care pentru fiecare circumstanta si fiecare om iti alegi o masca, iar daca nu ti se potriveste una deja existenta fabrici una noua. Iti imbogatesti mastile permanent. De aici si preocuparea femeilor de ce gandesc barbatii, si preocuparea barbatilor de ce vor femeile. Ca sa ne imbogatim mastile. Dar tu ce vrei de la tine? Unde iti este originalul? Problema cu mastile e ca nu exista nimic in spatele lor, sunt goale de continut, au numai fatada. Si pentru ca ai pierdut originalul si ai ramas cu mastile nu mai ai nimic de oferit. Si nici din exterior nu ti se poate da ceva pentru ca si ceilalti au facut la fel. Vestea buna este ca originalul este inca acolo, prafuit, pe fundul lazii de gunoi. Daca vei da mastile jos si gunoiul la o parte il vei regasi, te vei regasi pe tine. Mastile sunt atitudinile constiente pe care le imbraci. Gunoiul e tot ce s-a strans in subconstientul tau. Praful il reprezinta uitarea. Va trebui sa lucrezi la memorie, la constient si subconstient. Va trebui sa fi atent tu cu tine. Va trebui sa incepi sa-ti oferi tu tie. Nu, nu bunuri, circumstante si mai stiu eu ce, aici ma refer la iubire de sine, pretuire de sine, constientizarea faptului ca esti unic, divin, perfect, extraordinar, atentie orientata catre tine, respect pentru ceea ce esti. Nu poti iubi ceea ce nu esti, de asta ti-a fost atat de greu sa iubesti mastile. E timpul sa le dai jos. E timpul sa uiti de frici. E timpul sa te redescoperi tu pe tine. Nu poti face asta daca inca porti masti. Da-le jos! Ai curaj. Forta vine din interior, din ceea ce esti tu cu adevarat, din original, nu din masca pe care o porti. Masca e goala, lipsita de continut si e foarte usor de recunoscut, toti stim cum arata mastile. Originalele in schimb sunt rare, nu stim cum sa le tratam, ne impresioneaza fara sa stim de ce. Citim in ele tot ce noua ne lipseste: stabilitate, forta, divinitate, unicitate, iubire, respect, pretuire. De asta ne si atrag in mod irezistibil, fara sa depuna vreun pic de efort. Cand esti totul automat ai totul, lumea exterioara e o reflexie a lumii interioare. Cand porti masti nu esti nimic si nu ai nimic, vei beneficia numai de mastile celorlalti. De asta iti spun: da masca jos! Nu iti ofera nimic de valoare, numai iluzii. Fericirea si iubirea nu fac parte din iluzii, sunt autentice si cata vreme porti masti nu sunt pentru tine.

Incepe prin a fi atent la ce faci, ce gandesti si ce sentimente ai, si fata de ceilalti si mai ales fata de tine. Constientizeaza-ti mastile. Dupa aceea arunca-le! Nu poti arunca ceva ce nu stii ca ai, deci constientizarea e primul pas. Dezbraca-te de false atitudini, de ganduri contra ta, de conceptii false. Iesi din iluzie. 

O sa iti las un mesaj pe care mi l-am scris eu mie despre cine sunt ca sa intelegi cum ar trebui sa arate parerea unui tu original despre originalitatea sa:
Va trebui sa intelegi ca esti o fiinta superba, unica, nemaipomenita, extraordinara. Nimeni nu mai e ca tine. Nici nu ar putea fi pentru ca altfel nu ai mai fi unica. Intelegi ca esti unica? UNICA!!! Universul te-a facut perfecta. Si nu poti face o fiinta perfecta fara sa-i oferi sansa experimentarii propriei perfectiuni. Tot ce tu faci, alegerile tale, viata ta nu pot fi decat perfecte. Toate. Pentru ca interiorul se reflecta in exterior si TU ESTI PERFECTA!!! Nici sa vrei n-ai putea fi altfel, asta esti. Tot ce poti face este sa uiti temporar ca esti, dar tot iti vei aminti in final. Universul e aici ca sa-ti demonstreze din nou si din nou si mai ales cand uiti acest mic amanunt: ca ESTI PERFECTA!!! De ce ti-e asa de greu sa tii minte? Cum poti uita ceva atat de important? Probabil ai de lucrat la memorie pentru ca la perfectiune nu ai cum, esti perfectiunea imperfectibila. Intelegi? Nu ti se mai poate adauga nimic pentru ca deja esti totul. Dar poti prin uitare sa uiti ceva din ceea ce esti. Asa ca fa un exercitiu de memorie si aminteste-ti cat mai des acest lucru pana cand va deveni atat de natural sa-ti amintesti incat nu vei mai uita vreodata asta.

sursa aici

vineri, 2 noiembrie 2012

♥ CE TE DOARE? ♥


Când răneşti, cu cuvinte critice, judecăţi şi reproşuri, ce te doare, de fapt? Când îl priveşti pe celălalt cu superioritate şi infatuare, ce te doare? Când te superi şi întorci spatele celui pe care, de fapt, îl iubeşti, ce te doare? Când alegi nu ierţi şi ai dreptate, cine e cel care alege durerea? Când arăţi cu degetul spre cineva, susţinând greşeşte, ce durere ascunzi? Când cerşeşti atenţie, manipulezi, controlezi, ce durere porţi cu tine? Când strigi, căutând vinovaţi cu disperare, ce te doare atât de rău? Când ceri confirmări, recunoaştere şi iubire, ce durere vrei acoperi? Când nu spui adevărul, ce durere vrei eviţi?
Cu toţii purtăm încă dureri în noi. Unii se uită la ele şi aleg le vindece una câte una, alţii doar le acoperă. Unii sunt conştienţi de ei înşişi şi aleg îmbrăţişeze atât partea luminoasă din ei, cât şi pe cea întunecată. Alţii continuă se lupte în ei înşişi şi cu lumea şi se chinuie pară perfecţi, neatinşi de durere şi întunecime.


Adevărul este le avem pe toate în noi, absolut toate seminţele oricăror manifestări. Unele sunt în stare latentă, altele se manifestă. Unele sunt conştientizate, altele nu. Unele ne plac, altele nu.
Cu cât suntem mai angajaţi şi dispuşi ne acceptăm în totalitate, ne îmbrăţişăm durerea, o vindecăm, cu atât mai puţin se vor manifesta acele părţi din noi care nu ne plac.
Sunt momente în care eşti tentat judeci alegerile altora, invidiezi, critici, reproşezi, te superi, manipulezi, controlezi, şantajezi, te enervezi, dai vină. Acestea sunt momentele în care durerea îşi caută o breşă iasă, se elibereze. Însă această cale este una reactivă, inconştientă, un fel de vulcan care erupe când nu te aştepţi. Acest gen de reacţii nu fac decât trădeze o durere interioară nevindecată, o lipsă de acceptare, neiubire de sine.

Când arăţi cu degetul spre cineva, celelalte degete sunt îndreptate spre tine.

Problema ta nu e celălalt. Niciodată. Problemă ta e cu tine. Te doare neputinţa de a fi cine vrei fii, te doare te simţi neiubit şi neapreciat sau cine ştie ce altceva. Întotdeauna, chiar dacă aparent ai ceva cu cineva, problema ta e cu tine. Conflictul e cu tine. Pe tine nu te accepţi. Cu tine nu eşti de acord. În tine e lupta şi agresivitatea pe care încerci le direcţionezi în afară. Şi câtă vreme nu eşti conştient de asta şi nu te abandonezi în durere, câtă vreme nu te uiţi în interior şi pretinzi exteriorul este cauza suferinţei şi conflictelor tale, nu vei face decât -ţi hrăneşti neputinţa şi durerea. Câtă vreme nu te respecţi pe tine, nu vei putea -i respecţi pe alţii şi nici nu te poţi aştepta ei te respecte. Căci respectul nu se cere, nu se pretinde. Iubirea nu e ceva ce cumperi, pretinzi, negociezi.
 
Iubirea doar este. Şi e lăsată sau NU se manifeste.

Când te vei hotărî îţi iei privirea din afară, orice s-ar întâmpla, şi o orientezi către tine, totul va deveni mult mai clar. Atunci chiar vei putea schimba ceva. Mai bine zis, chiar te vei putea accepta. Şi îi vei putea accepta mai uşor şi pe alţii.
Cu cât mai conştient vei fi de tine şi de ceea ce creezi în lumea ta, cu atât mai utile îţi vor fi toate experientele. Cu cât mai atent vei fi la răspunsurile din interior şi vei căuta propriul adevăr, cu atât mai multă încredere vei căpăta în drumul tău şi cu atât mai mult respect vei avea pentru drumul şi alegerile celorlalţi.
Fiecare are dreptul -şi aleagă drumul şi experienţele. Nici mai bune şi nici mai rele ca ale tale. Pur şi simplu, fiecare îşi are procesul său de creştere aici. Acesta nu e bun sau rău. Este ceea ce are nevoie el, iar tu nu-l poţi înţelege cu adevărat niciodată, pentru nu-i poţi trăi viaţa şi nu-i poţi avea toate experientele. De aceea, e atât de important -ţi vezi de drumul tău, fără a invalida drumul altuia. Fii de acord sau nu, dar nu judeca. Căci nu ştii ce e bine şi ce e rău. Nu ştii nici pentru tine, de unde ştii pentru alţii? Fiecare face ce poate mai bine. Toţi îşi doresc fie cât pot de buni. La asta lucrează toţi oamenii, chiar dacă uneori nu pare. Nu asta îţi doreşti şi tu?

de Nicoleta Svarlefus

joi, 1 noiembrie 2012

Învaţă să trăieşti !


Experienţa te modelează. Lucrurile care se întâmplă în viaţa ta şi pe care le-ai trăit în trecut te-au făcut ceea ce eşti acum. Fiecare trăire a avut scopul ei. Te-a învârtit pe toate părţile şi te-a şlefuit ca pe un diamant. Te-a curăţat de impurităţi şi a încercat să-ţi scoată la suprafaţă strălucirea. Noi oamenii putem deveni în timp mai frumoşi sau mai urâţi. Depinde cum ne raportăm la ceea ce se întâmplă în viaţa noastră.

Dacă ai fost trădat, vei avea grijă în cine vei mai avea încredere a doua oară. Dacă nu vei învăţa să ai grijă, vei mai fi trădat încă o dată şi încă o dată. Asta până când înveţi să acorzi încrederea. E aşa ca în sport. Practici un exerciţiu până când ajungi să-l faci aproape de perfecţiune. Nu contează că muşchii dor, nu contează că simţi că nu mai poţi sau că nu mai ai aer. Continui. Cât te-ai simţit confortabil… aceea a fost doar încălzirea. Adevărata modelare, ceea ce trebuie să te schimbe începe abia după ce simţi că se lucrează. Schimbarea ta începe când se termină confortul tău. De aceea, cu cât înveţi mai repede, cu atât mai bine. Nu te plânge că doare, nu te plânge că e greu. E experienţa ta. Modelarea ta. Trăirea ta. Dacă vrei, poţi alege să te opreşti. Poţi alege să nu mai fii modelat. Numai că… vei rămâne în stadiul de acum. Nu vei mai creşte. Nu există posibilitatea să devii mai frumos. Rămâi aşa.

În viaţă, oamenii cei mai frumoşi sufleteşte sunt cei care au trecut prin multe. Sunt acei oameni peste care a bătut vântul, li s-a inundat viaţa şi de multe ori li s-au înecat corăbiile. Ei ştiu ce înseamnă să cazi şi să te ridici. Câteodată se spune “Nu lăsa necazul să te schimbe”. Ba lasă-l. Dacă tot treci prin el, lasă-l să te ajute. Lasă-l să te facă frumos. Să străluceşti. Şi tu străduieşte-te să înveţi. Nu pierde lacrimile, ci strânge-le cu folos. Dacă poţi, uită-te în ele pentru că acolo se reflectă imaginea ta. De fapt acesta este farmecul vieţii. Că înveţi. Atunci când te-ai lăsat purtat de val şi ai ajuns undeva prea departe, data viitoare înveţi să iei cu tine şi o ancoră. Când ai zburat prea sus şi coborârea e dureroasă, înveţi să rămâi cu picioarele pe pământ. Uită-te în jurul tău. Cei care au reuşit ceva cu adevărat, sunt cei care nu s-au temut să mai încerce încă o dată şi încă o dată. Au încercat de atâtea ori, încât le-a intrat în obicei. Nu s-au lăsat bătuţi. Începe de azi să priveşti diferit viaţa. Priveşte-o ca pe o provocare. Ia lucrurile bune şi frumoase din ea. Iar când o nouă experienţă apare la orizont, zâmbeşte şi spune un cald “bine ai venit”.

Sursa
aici
 

miercuri, 31 octombrie 2012

Lumina din noi

Sunt oameni care au pe chip o lumină. De parcă Dumnezeu s-ar fi coborât în sufletele lor, iar lumina aceea impalpabilă, imaterială, n-ar mai putea fi pusă sub obroc. Ochii lor sunt calzi, fără acea încrâncenare pe care o ghiceşti în privirea celor mai mulţi. Vorba e domoală, lipsită de patos, ei nu vor să convingă cu orice preţ. Ştiu că fiecare din noi putem vedem lucrurile diferit. Ei nu vor impună sau se impună. Sunt umili, tăcuţi, gata ofere mereu ceva din ei înşişi celorlalţi - o părticică din sufletul lor, o mâna de ajutor celor ce au nevoie. Sau pur şi simplu o privire blândă, o strângere de mâna, un cuvânt de încurajare. Sunt fericiţi există şi sunt parte din această lume, pe care o văd ca pe o încununare a creaţiei divine. Ei sunt "făcători de pace"- cearta, conflictul nu au loc în interiorul şi în exteriorul lor.

Sunt oameni care aduc în sufletele celorlalţi lumina. Ei nu sunt o categorie socială aparte. Există peste tot, neştiuţi, neobservaţi. Îi recunoşti după "dâra" pe care o lasă în urmă.

...Cum ar fi o lume în care toţi oamenii ar fi astfel? În care fiecare l-ar privi pe celălalt cu respect şi cu iubire, ca pe un adevărat frate? În care nu ar exista resentimente, ură, violenţă? În care fiecare ar încerca -l înţeleagă pe celălalt şi -l accepte, chiar diferit fiind? În care fiecare ar fi dispus -i dea o mâna de ajutor celuilalt? -l trateze cel puţin ca pe un egal? Pe scurt, -l iubească. Cum ar fi o asemenea lume? 

Dar... dacă n-am fi cu toţii atât de imperfecţi, atât de preocupaţi de propria noastră persoană, dacă am mai avea ochi şi pentru cei din jur, dacă n-am fi atât de duali, atât de buni şi de rai în acelaşi timp. Dacă am deveni mai conştienţi nu totul se termină aici, pe acest pământ, există un "dincolo" unde vom duce cu noi tot ce am "acumulat" aici - nu în plan material, însă

Poate... Într-o zi... Peste câteva mii de ani... O lume de copii, o lume de sfinţi... O lume în care sfinţenia nu va mai fi văzută ca o anomalie, în care fiecare va dori facă ceva pentru binele general. Aspiraţia mai există încă în noi. Câţi n-am dori redevenim o clipă copii, mai gustăm o clipă din bucuria paradisului pierdut? Câţi n-am dori trăim alături cu adevărat, nu mai existe conflicte, războaie, într-o lume dominată de frumosul interior şi exterior? 

Frumuseţea vine din interior. Dacă vom reuşi "acumulăm" în noi mai multă "bogăţie" de suflet, mai multă bucurie, mai multă pace, ea se va extinde şi în exteriorul nostru. Şi lumea întreaga va deveni o materializare a frumuseţii divine, o clipă din infinitul dumnezeirii.”

Pentru voi suflete îndumnezeite , care aduceţi lumina voastră în viaţa noastră… iubesc atât de mult şi îmbrăţişez cu multă dragoste şi dor..

Daniela
 

marți, 30 octombrie 2012

Frica de VIATA

Frica de moarte? Sau cumva de viata?


De mici ni se spune ca viata e grea, ca exista competitie, ca trebuie sa ne castigam diverse drepturi in societate, drepturile care se presupune ca le avem din nastere le tot vedem incalcate, vedem oameni care muncesc si tot nu se descurca, nu vedem iubire, nu vedem fericire, si colac peste pupaza vedem batrani care se tem de moarte. Moartea... subiect tabu, rareori pomenit. Un fenomen de care nimeni nu stie nimic, dar de care toti se jura ca se tem deoarece ei prefera viata.

Daca ne vom uita cu atentie, in copilarie ni s-a povestit numai despre viata, i-am vazut pe altii cum “traiesc”, am fost invatati cum sa dam bine si cum sa ne adaptam la viata. Binenteles ca vorbim de “viata”, asa cum o vede societatea astazi: te nasti, esti educat, te angajezi, te casatoresti, te umplii de credite, faci copii, ii educi si intr-un final imbatranesti si mori. Pai asta e viata? De mic copil mi se parea o tampenie, suna a poveste stupida. Si totusi toti primim aceeasi poveste, repetata generatie dupa generatie. Si daca tu te simti altfel si stii ca poti mai mult? Primesti imediat si varianta viata e frumoasa si o vei duce bine: poti sa-ti alegi cariera, partenerul, numarul de copii, cand te vei casatori, daca faci sau nu credit, daca vei lua o casa sau un apartament si o sumedenie de alte maruntisuri care sa te faca sa simti ca existi, ca contezi, sa-ti dea sentimentul importantei si sa te faca un mare smecher in a-i sfatui pe altii. Doar ai experienta, ce mama naibii! Ah, VIATA!!! Si totusi... viata privita ca pe ceva exterior tie, pretios, ce nu trebuie irosit, care necesita pregatire (a se citi educare), ceva ce toti experimenrteaza, unii se jura de ochii lumii ca sunt fericiti, altii crapa de sinceritate si se plang continuu, toti traind intre 4 pereti in majoritatea timpului, ca la sfarsitul anului sa-si fi castigat dreptul la concediu si odihna. Poate imi scapa mie ceva,... probabil VIATA. Culmea, suntem atat de mandri de marea noastra “aventura”, incat de abia asteptam sa facem copii, sa le transmitem si lor “intelepciunea” noastra. Iar cand timpul s-a scurs, ni se face pielea de gaina la gandul ca murim si nu mai avem cum sa experimentam… viata! Oare?

Unde e viata in a sta pe bancile scolii de la 7 ani pana termini facultatea? Sunt minim 15 ani. Si pentru ce? Ca sa iti exersezi memoria, sa stai intr-un mediu concurential, intre 4 pereti, te mai scoli si cu noaptea in cap, ai profesori care nu stiu decat buchia cartii si le e asa draga cartea ca nu se dezlipesc de ea nici la lectie, cand dicteaza cu nerusinare din paginile pe care tie iti pretind sa le inveti pe dinafara. La sfarsit binenteles se incheie cu party, ai marea realizare de a fi terminat, de a primi o foaie de hartie si de a avea capul plin de bazaconii care nu iti vor folosi la nimic. Si ce drama... despartirea de colegi si profesori... colegii cu care ai concurat si profesorii pe care i-ai injurat.

Dar “viata” continua. Acum ti-ai castigat maretul drept de a merge la interviuri, unde altcineva decide daca corespunzi sau nu, iar daca esti “norocos”, vei castiga si dreptul de a te trezi cu ceasul in fiecare dimineata, de a sta peste program la servici, de a nu te descurca cu banii si de a-ti minti prietenii ca esti fericit sau de a le spune adevarul si a admite ca esti un amarat. Si nu se opreste aici... in timpul tau liber te dai cu capul de pereti sa gasesti acea persoana potrivita tie si cat mai repede posibil, timpul trece si doar n-o sa faci copiii la batranete. Cam dupa nunta, sau poate dupa primul copil, o sa iti analizezi si veniturile si cheltuielile si vei constata ca un credit ar fi in ordine, n-ar strica o casa sau o masina. Si asa traiesti tu “fericit” si ocupat o perioada, impartit intre familie, munca, credite, pana cand incep sa apara consecintele maretelor alegeri de viata. Cotizezi si la sistemul medical, doar toata lumea o face. Si dupa zeci de ani de cotizatii primesti bonus: afli ca esti pe moarte. Tocmai tu, care iubesti viata... Si iti e frica de moarte...

Daca mergem inapoi in timp, in copilarie, cand ne-am format viziunea despre viata, oare cat ni s-a vorbit despre moarte? Excluzand ca a murit cineva apropiat sau ai fost norocosul beneficiar al unor bunici care tin pomeni, aproape deloc. Oricum exista povestile frumoase unde toti ajung in ceruri. Desi ne ameninta religia cu iadul, n-am vazut niciun preot si niciun parinte sa-i spuna copilului ca cineva a ajuns acolo.

Dar despre viata cate am auzit? Pe langa vaicarelile parintilor, amenintarile cu “cresti tu si o sa vezi ce greu este”, romanul cu cate ai de facut ca sa corespunzi, regulile, povestile despre concurenta, mai aveai si ocazia sa vezi live, in desfasurare, chiar sub nasul tau, maretele variante de viata. Si zau ca n-ai fi optat pentru vreuna, daca cei din jur nu si-ar fi ascuns amarul sub zambete false si povesti despre avutie. De unde sa ghicesti tu la varsta aia ca exista si credite pe lumea asta?

Adevarul este ca nu stim nimic nici despre viata, nici despre moarte. De ce oare oamenii care afla ca sunt pe moarte fac in ultimele zile ce n-au facut o viata intreaga? Adica traiesc. Excluzand ca au o mareata familie care ii va pune intr-un pat si le va chema un avocat sa le intocmeasca testamentul... deh, familia intai. Sau de ce atunci cand ni se pare ca ne-am distrus iremediabil viata si nu mai vedem nicio cale de iesire, ne gandim imediat la sinucidere? Moartea inca a ramas un fenomen misterios in jurul caruia se spun diverse povesti. Viata? Pe masura ce inaintezi in varsta si te minti ca ce faci tu conteaza, afli la un moment dat ca ai avut reteta gresita. Ce a lipsit? Curajul de a fi TU. Si e foarte greu sa-ti amintesti ce mai inseamna acest TU de sub mormanul de conditionari, frustrari si esecuri. Viata nu e niciodata in afara noastra, VIATA SUNTEM NOI! De ce oare nu s-a gandit nimeni la asta? Viata ta ti-a fost data tie si depinde numai de tine. Deja se stie ca ne cream singuri realitatea prin gandurile si sentimentele noastre. Si totusi ne e atat de greu sa iesim din tipare... Ne este frica de esec, de a fi ridicularizati, de a afla cine suntem noi etc. – intr-un cuvant ne este frica de VIATA! Singura care sparge tiparele cat suntem inca in viata, pare sa fie ideea de moarte – daca tot murim, in timpul ramas am putea sa profitam de viata la maxim, doar nu vom mai suferi mult temutele consecinte, nu vom mai ramane pe aici. Pare chiar eliberator gandul. Dar daca ne-am trai intreaga viata asa? Daca am renunta la frici? Daca am constientiza ca noi suntem morti in viata si inviem de abia cand aflam ca murim? Ca o ultima stradanie pe ultima suta de metri? Batranii nu se tem de moarte, se tem ca n-au aflat ce e viata. Toti cred ca daca si-ar vedea nepotii casatoriti, daca si-ar prinde stranepotii, poate poate si-ar gasi fericirea. Cea dupa care au alergat o viata, dar a naibii a fost mai rapida... Uitati-va bine la voi, la viata voastra, analizati un pic. Nu exista viata proasta, exista alegeri proaste. Dar alegerile nu sunt pe viata, sunt facute numai pana cand veti decide ca vreti altceva si veti face noi alegeri. Viata nu e batuta in cuie. Nu mai asteptati moartea ca sa aflati ce este viata.

sursa
aici 
 

luni, 29 octombrie 2012

DUMNEZEU ESTE UNIC

Am reactualizat această postare pentru o mai bună înţelegere a viziunii mele despre toate căile spirituale şi pentru a NU mai exista divergenţe între "aşa zisele opinii" pe care le am şi ale voastre , dragii mei cititori!
Şi pentru tine, dragul meu Gabriel, cu privire la articolul Paralele - între CREŞTINISM ŞI BUDHISM .http://www.iubiresilumina.com/2012/10/paralele-intre-crestinism-budhism.html
Cu iubire şi lumină ,
Daniela


DUMNEZEU ESTE UNIC, ne iubeste pe toti la fel, INDIFERENT de religie, rasa, credinta, nationalitate, sex, mama , tata....

DUMNEZEU ne IUBESTE ATAT DE MULT incat plange atunci cand vede atata ura si lipsa de toleranta intre sufletele care traiesc pe pamant.

Dumnezeu nu vrea nebuni spirituali, habotnici INCARCERATI IN DOGME, vrea OAMENI FERICITI CARE SA FIE IUBIRE , LUMINA, PACE SI SPERANTA PENTRU CEI CARE au nevoie de speranta., care sa-si invete pruncii CE inseamna ADEVARATA IUBIRE.

IUBIREA trebuie propovaduita...

Religiile sunt doar CAI (rute) de EVOLUTIE SPIRITUALA...

FIECARE SUFLET ARE CALEA LUI....

Suntem UNICI in felul nostru , nu rezonam toti cu aceleasi lucruri , este firesc sa fie asa.

Impartim cu totii ACELASI CER, ACELASI SOARE, ACEEASI LUNA, ACELASI AER.

Important este ca toate caile duc in acelasi loc, la DUMNEZEU .

NU conteaza CE CALE ALEGI... O religie sau un alt mod de evolutie spirituala.

NU CONTEAZA ca esti crestin ,ortodox, catolic, budist, reformat, taoist, hindus, protestant etc....

NU CONTEAZA ce religie esti , CE CULTURA AI, ce scoli ai urmat, ce stele porti pe umar, cate masini si cate ghiuluri ai, TREBUIE DOAR SA FII IUBIREA, ADEVARUL , TOLERANTA ... PACEA , ARMONIA, ZAMBETUL, COMPASIUNEA, FRUMOSUL, RESPECTUL, INTRAJUTORAREA, BUCURIA SI TOT CE-I FRUMOS SI BUN IN UNIVERSUL ASTA. ...adica trebuie sa alegi sa fii exact ca DUMNEZEU in LUMINA Sa.

Pentru ca TU, OMULE , esti creatia LUI , copilul LUI si trebuie sa semeni cu EL.

Indiferent de ce religie esti , FII TOLERANT cu toti cei care au alta credinta decat a ta , bucura-te cand ii vezi , indiferent de religia lor, CA SUNT APROAPE DE DUMNEZEU si le infloreste IUBIREA in suflete !

Bucura-te cu ei, plangi si razi cu ei, SUNT MINUNATI !

SUNT SUFLETE CREATE DE DUMNEZEUL NOSTRU UNIC !

Indiferent de religia in care ati fost crescuti, cititi, informati-va, NU va lasati incarcerati de dogme...LUATI NUMAI CE ESTE BUN DIN TOT..... din toate religiile, luati ce este FRUMOS SI BUN , luati numai ceea ce va ajuta sa va impliniti spiritual , ceea ce va mangaie sufletele, ceea ce va aduce bucurie pe chipurile voastre frumoase.

Lasati razboaiele, lasati sabiile, lasati critica si injuriile, renuntati la judecata sufletelor care sunt OGLINZILE VOASTRE si care va ajuta in evolutia voastra spirituala...

FITI IUBIRE.
Daca vreti sa apartineti unei religii, apoi ACCEPTATI IUBIREA ca SINGURA RELIGIE care aduce impreuna TOATE SUFLETELE FIINTELOR de pe acesta Planeta.

TOTI MARII INTELEPTI AI LUMII , INDIFERENT DE CREDINTA SI RELIGIA LOR, STIU CA TOATE SUFLETELE AJUNG LA TATAL PRIN MAICA SI PRIN IISUS HRISTOS.

de Andreea Cretu

duminică, 28 octombrie 2012

INTERVIU cu Tine, cel care citesti !


TE ROG, RASPUNDE-MI LA INTREBARI :

In viata asta ai fost unde a fost si ea/el ?

Ai vazut viata din unghiul ei/lui ?

Ai idee CE a ales ea/el sa invete in viata asta, CUM a ales sa invete, cu Cine sau in cat timp ?

Ai trecut prin viata asta privind prin ochii ei/lui?

Ai avut aceleasi experiente sexuale, stii ce a ales sa experimenteze in viata asta legat de sexualitate ?

Ai avut acelasi istoric privind starea de sanatate, stii ce cumpene sau experiente a avut de depasit in viata asta ?

Ai infruntat viata sau moartea asa cum a facut-o ea/el?

Ai trait durerea sau bucuria impreuna cu el/ea?

Ai trait viata prin prisma profesiei lui/ei ?

SIGUR CA RASPUNSUL UNIC ESTE NU.

Atunci CUM iti permiti sa IL / O judeci ?

IUBESTE-L , IUBESTE-O EXACT ASA CUM ESTE ! ♥

JUDECATA NU face parte din fisa postului Tau pe Planeta asta.

Dumnezeu are aceasta atributie.

Lasa-L sa-si faca treaba.

Si vezi si ingrijeste intotdeauna de ograda SUFLETULUI TAU .

Cautarea spirituala NU este o cautare in care sa te raportezi la vietile altora.... este o cautare in urma careia TE DESCOPERI PE TINE.... CU AJUTORUL CELOR DIN JUR, care iti sunt OGLINDA PERFECTA.

FII TU INSUTI SCHIMBAREA PE CARE VREI SA O VEZI IN LUME.

Puterea EXEMPLULUI TAU este URIASHA...

TE SCHIMBI TU, SE SCHIMBA LUMEA !

Jung spunea: cel care se raporteaza la lumea din exterior inca viseaza.... cel care SE UITA IN SINE...IN INTERIORUL SAU....se trezeste...

IO, CAND am inteles toate astea... Am INCEPUT SA VAD CE-I RAU IN MINE si sa ma cunosc pe MINE.... asa cum SUNT DE FAPT.... ca sa stiu de ce sa ma lepad...

Pentru ca, a te imbraca cu Hristos inseamna Lepadare de sine (de Ego )...

Asadar... io mi-am facut curatenie in ograda mea... si vad lumea prin OCHII SI SUFLETUL meu CURAT pe care am avut grija sa-l curatz...sa-l scutur bine... si sa-l lustruiesc si sa-l fac sa straluceasca si sa rada in SOARE...

Gratie si binecuvantari divine.... suflet de inger sublim !

« Fii Iubire, fii FERICIRE , daruieste IUBIREA care esti si lasa-ti Lumina si Cascada IUBIRII Divine care curge prin Tine sa straluceasca in fiecare clipa.....pentru ca undeva , la o bataie de inima distanta de inima ta... cineva isi va incalzi sufletul cu ea....♥ »

TE ROG, cand stabilesti o relatie personala REALA cu IISUS HRISTOS si incetezi a -i judeca pe ceilalti, atunci cand ii IUBESTI pe toti la fel si descoperi in ei OGLINDA in care te privesti , atunci cand nu improsti oamenii cu noroi ascunzandu-te in spatele Lui Hristos,atunci putem vorbi despre spiritualitate.

Pana atunci vorbim despre vreme OK?

de Cretu Andreea


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...