Trăiască dezamăgirile!

În perioada asta, când toţi simţim, mai mult sau mai puţin, chemarea la transformare interioară şi schimbări radicale în viaţa noastră, unii dintre noi încă îşi ling rănile în urma rupturilor relaţionale, pierderilor diverse, finalurilor unor capitole de viaţă, surprizelor de tot felul. Unii şi-au “pierdut” job-ul, alţii au rupt relaţii în mod abrupt şi neaşteptat, alţii au fost puşi în faţa unor realităţi dureroase şi a unor gesturi aparent bizare din partea apropiaţilor sau se confruntă cu dezechilibre fizice atipice.

Contextul energetic este puternic acum şi tot ce ni se întâmplă are rolul de a ne scutura, conştientiza, purifica, transforma. Tot ce pare iniţial dureros nu poate fi decât o binecuvântare, un prilej de revelaţie şi adevăr, un prag înalt de păşit,dacă suntem atenţi la rolul spiritual de fond.

Unele experienţe vin acum sub forma dezamăgirilor repetate şi dureroase. Fie ne trezim abandonaţi de oameni în care credeam, fie prin schimbarea statutului social şi profesional, ne trezim singuri, sau pur şi simplu primim acuze care mai de care mai directe, tăioase şi dure. Suntem puşi în situaţii extrem de provocatoare, din care au dispărut menajamentele, dorinţa de a păstra aparenţele şi de a ne preface că totul e bine când nu e.

Prin urmare, cuvântul foarte des folosit acum pare să fie “dezamăgire“. Aud în dreapta şi în stânga: “sunt dezamăgit/a”, “am parte numai de dezamăgiri”, “nu mă aşteptam la X să spună sau să facă asta”, “când aveam cutare slujba, suna non-stop telefonul, acum, când nu mai am acea carte de vizită, nimeni nu e de găsit”, “e trist că prietenii îţi fac aşa ceva”, “am crezut că X îmi e prieten”, “aceştia nu sunt prieteni”, “m-am săturat” etc.

Dar haideţi să fim oneşti şi să recunoaştem că într-un fel/moment sau altul am făcut şi noi la fel. Ce, nu vi s-a întâmplat niciodată să trataţi cu prioritate oamenii în care vedeaţi oportunităţi sau cu care măcar aveaţi un scop comun, ori vă intersectaţi cu treabă? Aşa-zise relaţii de conjunctură. Toţi am trecut prin asta, şi de-o parte şi de alta a baricadei. Că dreptate au toţi, depinde de unde te uiţi.

Toate afirmaţiile şi punctele de vedere de mai sus sunt îndreptăţite, dacă privim la suprafaţă şi ne cramponăm de formă, fără să ne uităm în profunzime, şi dacă preferăm să rămânem în clişee vechi de-o viaţă, în loc să schimbăm ceva. Plângerile îndreptate către alţii, dar şi plângerea de milă nu ne folosesc la nimic şi nu vom face decât să ne închidem tot mai mult, din dorinţa de a ne “proteja” pe viitor. Ca şi când, în loc să ieşim să dăm mormanul de zăpadă din faţa uşii, preferăm să stăm în casă chiar dacă nu avem ce mânca şi riscăm să murim.

Aşadar, după ce trece durerea şocului cu care vine dezamăgirea la pachet, hai să ne uităm ce ne doare de fapt. Ne doare ce-au făcut ceilalţi, ne dor alegerile lor? Sau ne dor propriile compromisuri? Ne doare că ei au stat lângă noi sau că noi i-am lăsat, conjunctural, să facă parte din viaţa noastră. Ne doare că ei nu au fost autentici, sau că noi înşine nu am fost?

Dezamăgirea nu e altceva decât pierderea unei amăgiri. Ia priviţi: dez – amăgire. Acum vedeţi ce ne doare? Ne-am amăgit, am avut aşteptări, am creat o imagine despre cineva, apoi, surpriză, imaginea din realitate nu se suprapune peste imaginea din capul nostru.

Apoi, e absolut firesc ca oamenii să vină şi să plece din viaţa noastră, să stea atât cât avem nevoie pentru creşterea noastră comună, dar asta e altă discuţie. Poate o să scriu şi despre asta la un moment dat.

Dacă eşti suficient de iubitor de tine, te poţi bucura de dezamăgiri. Acestea sunt momente atât de preţioase, care-ţi dau ocazia să scapi de amăgiri, să vezi realitatea aşa cum este, să-ţi vezi propriile compromisuri şi alegeri, să te vezi pe tine in oglinda pe care ceilalţi ti-o aşează în faţă, să faci schimbări benefice, să aduci ceva nou în viaţa ta, să faci curăţenie şi să elimini tot ce îţi lua din putere fără să-ţi dai seama, să te re-creezi pe alte baze, mai curate, mai înalte, mai aproape de cine eşti tu cu adevărat. Dezamăgirile sunt urmate de binecuvântări întotdeauna, chiar dacă nu imediat.

E atât de uşor să ne amăgim! Probabil mereu o vom face. Dar ce bine că există dezamăgirile! Altfel nu ne-am trezi niciodată, nu am schimba nimic, ne-am preface mereu că e bine aşa şi am muri de-a binelea. Ce bine că avem parte de provocări care ne forţează să ne privim în spaţiul solitudinii, departe de privirile altora, care ne topesc ego-ul şi ne învita la smerenie, care ne amintesc că suntem vii, că viaţa curge prin noi odată cu schimbările!

Trăiască dezamăgirile!

de Nicoleta Svârlefus
http://www.astrocafe.ro/blog/autocunoasterespiritualitate/traiasca-dezamagirile/
 

Putem să dăm o mână de ajutor ???

57 de copii abandonaţi la secţia pediatrică Sf.Maria din Iaşi strigă după o mână de ajutor

 

- Sunt micuţi, cu vârste de până la doi ani, şi au fost abandonaţi de cele ce i-au adus pe lume. Sunt 57 la număr şi se găsesc cu toţii în Secţia de recuperare pediatrică „Sf. Maria“, din Iaşi.

Aceştia nu au ieşit niciodată afară, stau doar culcaţi în pătuţ şi privesc tavanul… nu au jucării, nu primesc afecţiune din partea nimănui (doar două asistente există în unitate pentru cei 57 de copii). Când personalul intră cu biberoanele pentru a le da de mâncare, copiii încep să plângă. Este greu să hrăneşti 57 de copii doar cu patru mâini.

De câtă atenţie şi dragoste are nevoie un copil? Aici sunt 57 de copii de care se ocupă doar două asistente şi un medic…

Un comitet inimos a lansat un apel către toţi cei care sunt părinţi sau iubesc cu adevărat copiii.

Vom reda informaţiile despre micuţi exact aşa cum le-am primit pe adresa redacţiei:

“Facem un apel la toti cei care vor sa dea un ajutor, cat de mic, unor copii cu varste intre 0-2 ani, abandonati.
Sectia de recuperare pediatrica Sf. Maria Iasi are in ingrijire 57 de copilasi abandonati cu varste intre o luna si 2 ani. Centrul de ingrijire se afla in spatele Maternitatii Elena Doamna.

Cine doreste sa contribuie cu ceva (pampers in primul rand, bani, haine si jucarii – noi sau second hand – hainute mai mult de interior pentru ca nu au fost niciodata scosi afara, fiind doar cateva asistente care se ocupa de ei) poate lua legatura cu:

Anca Craciun (0749067014)
Alexandra Parnic (0753856441)
Irimiea Adrian (0756646441)
Olaru Alina (0745557985)
Diana Padure (0745831521).

Transmiteti acest apel si altor persoane care credeti ca ar putea ajuta – oricit de putin ar da fiecare, conteaza foarte mult!

Sunt copii care la 9 -10 luni nu stiu sa stea in fundulet datorita faptului ca au patutul prea mic incat nici nu se pot intoarce pe burtica. Sunt copii care in loc de pampersi folosesc pelinci învelite în celofan… nu mai vorbim de faptul ca duc lipsa de hainute, medicamente, servetele, mancare, jucarii, papucei si cel mai important: au nevoie de parinti, de oameni cu inima mare, de dragoste…

Stiu, e o perioada grea pentru oricine, dar cat bine le-ati face nici nu va puteti imagina! Noi ii vom ajuta!”

de Anca Crăciunhttp://www.financiarul.ro/2012/10/16/cei-57-de-copii-abandonati-la-spitalul-sfanta-maria-au-nevoie-de-o-mana-de-ajutor/

IUBIREA ESTE RĂSPUNSUL

Se întâmplă adesea ca, prin oferirea unei experienţe dure pe plan emoţional, viaţa să ne invite să creştem şi să progresăm spre o stare de conştientă mai înaltă. În cadrul acestei încercări, avem întotdeauna posibilitatea de a alege să ne închidem inima în faţa a ceea ce experimentăm, sau de a o deschide şi a dori să experimentăm ceva nou şi mai amplu. Uneori deprindem obiceiul de a ne închide inima, acesta fiind un mod de a încerca să ne protejăm, să ne apărăm, pentru a putea supravieţui.

Acest lucru ne poate conduce la a trăi, zi de zi, cu o inimă care este fie pe jumătate deschisă către experimentarea vieţii, fie complet închisă. Această experienţă de a avea, de obicei, o inima închisă nu este ceva permanent, greşit sau ce ar trebui privit cu teamă. Înseamnă doar o altă experienţă şi încercare, pe care sufletul vostru le-a cerut pentru a iniţia o evoluţie substanţială şi pentru a vă împinge să plonjaţi în interiorul vostru pentru o experienţă spirituală mai adâncă, trăită profund în centrul vostru.

“În momentul în care ai în inima ta acest lucru extraordinar, numit iubire, şi îi simţi adâncimea, încântarea şi extazul, vei descoperi că, pentru tine, lumea s-a schimbat. - Jiddu Krishnamurti

Una dintre cele mai simple modalităţi de a descătuşa energia inimii astăzi, acum, este de a-i trimite, conştient, energie plină de iubire, fiecărei fiinţe pe care o întâlniţi. Pe parcursul zilei, imaginaţi-vă că iubiţi fiecare fiinţa umană pe care o vedeţi sau la care va gândiţi. Iubirea este cheia care deschide uşa către inima voastră şi calea către sufletul vostru. Efectul acestui exerciţiu simplu şi plăcut – care, în doar câteva minute, vă va transforma energia şi vă va ridică vibraţia – este cu adevărat spectaculos. Ori de câte ori întâlniţi pe cineva – fie acela un străin, un vechi prieten sau partenerul de viaţă – concentraţi-vă să-i transmiteţi energia iubirii.

Cel mai uşor mod de a face acest lucru, este de a vă conecta cu cea mai adâncă parte a sufletului persoanei respective, prin a o privi drept în ochi, în timp ce recunoaşteţi esenţa şi scânteia Divină dinlăuntrul acesteia. Întâmpinaţi persoana cu bucurie şi deschidere – şi trimiteţi-i un gând tăcut de iubire, precum “Văd frumuseţea din interiorul tău”, “Observ Natura ta Divină”, sau “Te iubesc”. Cu cât direcţionaţi mai des, spre exterior, în mod conştient, această energie a iubirii, cu atât propria voastră inimă se deschide şi va permite să vă simţiţi plini de iubire şi complet vii.

“Cea mai mare recompensă pentru o fapta bună nu este ceea ce primeşti în schimb, ci ceea ce devii făcând-o.”

Veţi realiza că pe măsură ce inima vi se va deschide tot mai mult, veţi deveni ca un magnet care va atrage în mod constant experienţele, oamenii şi lucrurile pe care vi le doriţi în viaţa voastră. Prin simpla alegere de a va deschide inima astăzi, pe parcursul întregii zile, veţi atrage, în mod automat, mai multe experienţe care vă vor face inima să cânte mâine! În interiorul inimii voastre se află energia esenţială care stă în spatele manifestării dorinţelor voastre, în această realitate fizică.

Sentimentul şi frecvenţa specifice punctului în care inima voastră se afla acum literalmente atrag sau resping o anume experienţă sau un anume lucru din viitorul vostru. Astfel, cu cât inima voastră este mai deschisă şi mai amplă, cu atât atrageţi în viaţa voastră, experienţe bogate, pline de iubire şi putere.

Încercaţi să vă lărgiţi inima şi să vă extindeţi iubirea astfel încât ea să-i atingă nu doar pe cei cărora le-o puteţi oferi cu uşurinţă, dar şi pe cei care au nevoie de ea mai mult decât voi.

Este important să înţelegeţi că, dacă le trimiteţi tot timpul iubire celorlalţi, nu o mai lăsaţi să între în interiorul vostru. Iubirea de sine este o altă modalitate puternică de a vă deschide inima şi de a-i permite acestei imense bogăţii, să între în viaţa voastră. Un exerciţiu zilnic de iubire de sine vă va menţine o inima deschisă spre viaţă şi vă va permite să simţiţi mai multă susţinere plină de iubire, din partea fiecărui suflet din această lume. Puteţi să trimiteţi instantaneu iubire către voi înşivă, prin alegerea conştientă de a vă relaxa în inimă şi de a vă accepta exact aşa cum sunteţi. Nu trebuie decât să vă deschideţi ochii, pentru a vedea că sunteţi perfect în regulă, exact aşa cum sunteţi acum.

Observaţi cum inima voastră tinde să se deschidă, să se “înmoaie” şi să se relaxeze instantaneu. O altă modalitate eficientă de a vă spori iubirea de sine, este să vă priviţi frumoşii ochi într-o oglindă şi să vă rostiţi cu blândeţe, afirmaţii iubitoare. Spuneţi-vă lucruri ca “Te iubesc”, “Eşti atât de frumos/frumoasă” sau “Îmi place totul la tine”. Dacă inima vă este închisă, s-ar putea să vă ia câteva minute, până când energia va ajunge în interiorul vostru, dar veţi fi impresionaţi când veţi vedea cum vă veţi simţi, după ce veţi petrece doar 3 minute, trimitandu-vă această puternică energie a iubirii. Vă veţi simţi iubiţi, extinşi şi de neoprit, lucru care va fi urmat de materializarea rapidă a unor experienţe care vor rezona cu aceste puternice stări sufleteşti.

Când inima este inocentă şi zidurile au dispărut, eşti conectat cu infinitul. - Osho

 

Simţiţi IUBIREA ŞI LUMINA pe care vi le dăruiesc în fiecare zi ,cu fiecare postare ?Fiţi binecuvântaţi ! Vă iubesc!
Cu drag ,Daniela

 

 

 

Puterea rugăciunii

Este un început de săptămână minunat.

Vă ofer un clip care ilustrează perfect cât de important este să fim aproape de Dumnezeu.

Căutarea Tatălui se face în noi, iar El ne oferă mereu toate mijloacele de a duce la bun sfârșit, Căutarea.

Drumul de Lumină nu trece mereu prin canoanele bisericii, ci el șerpuiește adânc în sufletul nostru și doar de noi depinde să-l urmăm.

Puterea rugăciunii nu stă în cuvinte multe, ci în puritatea stării de rugăciune.

Puterea rugăciunii stă în calitate şi nu în cantitate.

sursa http://filedelumina.ro/

Închisoarea viselor

Noi avem capacitatea de a şti în orice moment ce ne dorim să fim, să facem, să avem. Ştim, dacă suntem atenţi, căci dispunem de propriile sfaturi interioare, de intuiţie, de vocea inimii noastre care ştie mereu ce avem nevoie, ce e bine pentru noi să alegem, să experimentăm. Numai că, învăţaţi fiind, de mici, să ne încredem în alţii mai mult decât în noi, chiar dacă nici aceia nu cred în ei înşişi, de cele mai multe ori nici nu ne mai auzim dorinţele interioare, căci ne e prea frică să le ascultăm şi să ni le asumăm, fiind prinşi în capcana nevoii de aprobare exterioară.

Am fost manipulaţi, şantajaţi, hrăniţi cu frică şi neîncredere. La rândul nostru, am manipulat şi o facem încă, tot din frică. Ce am primit, aia dăm mai departe. Logic. O facem “în numele iubirii”.

Totuşi… dacă toţi facem ce zic sau aşteaptă ceilalţi, dar nimeni nu are, de fapt, încredere în el însuşi, va daţi seamă în ce iluzie trăim? Dacă eu prefer să fac ce zici tu, în loc de ceea ce simt eu, dar tu nu ai încredere în tine şi, la rândul tău, faci ce zic alţii, cum să creştem, cum să fim liberi, cum să pretindem că trăim?

Scuza cea mai bună care îmbracă frica de a te asculta este “nu vreau să-l supăr sau să-l rănesc pe X”. Aşa că-i faci pe plac. Asta însă e o minciună. De fapt, îi faci pe plac ego-ului, dorinţei de aprobare, fricii că ai putea fi respins, judecat, neiubit, dacă nu faci… ca alţii. Te laşi manipulat şi, în timp ce justifici neascultarea de sine prin faptul că îţi pasă de alţii, adevărul este că nu-ţi pasă decât de o porţie de atenţie şi admiraţie, care-ţi dă satisfacţie pe moment, dar pe termen lung te secătuieşte atât de mult, încât ajungi să te întrebi într-o zi: “ce-am făcut cu viaţa mea, ce-am făcut pentru mine, de ce mă simt atât de gol?”

Câtă vreme nu-ţi trăieşti sufletul, propria viaţa, alegerile interioare, îţi sapi abisul platitudinii, tristeţii, resemnării, frustrării. Mori înainte să mori.

Te transformi într-o închisoare… de vise.

Nu vorbesc aici despre alegeri egoiste, căci egoiste sunt exact cele în care urmăreşti să câştigi sau să nu pierzi ceva (inclusiv atenţie), să ai dreptate, să domini. Vorbesc de alegerile făcute din iubire şi respect de sine care îţi dau putere şi îţi sporesc încrederea. Acestea vor atrage, inevitabil, iubirea şi respectul celorlalţi, te vor ajuta să construieşti relaţii bazate pe adevăr, în care te pui pe tine aşa cum eşti, cu crezurile, dorinţele, alegerile şi sentimentele tale, aşa cum sunt ele, necosmetizate.

Nu vorbesc aici nici despre aroganţă, luptă, ambiţie, răzbunare sau nepăsare, căci acestea sunt tot “hainele” ego-ului. Vorbesc însă despre a asculta cu iubire şi a rămâne în iubire, chiar şi când ceilalţi nu-ţi aprobă alegerile, acceptând că au tot dreptul s-o facă şi înţelegând că supărarea lor are la bază propria frică, propriul ego. Însă, dacă există iubire, dacă tu mergi mai departe cu graţie, îţi dai şi le dai spaţiu, ai răbdare, ei vor renunţa la supărare şi vor veni lângă tine. Căci toţi vrem să fim lângă cei care ştiu unde merg.

Când eşti în faţa unei alegeri, când eşti pe punctul de a începe ceva, de a te exprima într-un mod nou sau te inspiră foarte mult o idee, ţi se întâmplă să te răzgândeşti sau să te opreşti, la sfatul “bine intenţionat” al cuiva de prin preajmă? Iată câteva forme de manipulare pe care oamenii şi le aplică unii altora, unele directe, altele subtile, construindu-şi zilnic “închisorile” în care-şi aruncă visele, unul câte unul:

- Să nu zici că nu ţi-am zis!

- Eu m-aş mai gândi, în locul tău.

- La mine te-ai gândit?

- Ascultă-mă pe mine, asta e foarte greu de făcut.

- Asta nu se face.

- E greu, nu cred că o să-ţi iasă.

- Fă cum îţi zic eu şi n-o să-ţi pară rău.

- Mă supăr pe tine, dacă faci asta.

- Nu te lega la cap, dacă nu te doare.

- O să-mi dai dreptate mai târziu, dacă mă asculţi.

- Nu poţi face numai ce vrei, mai faci şi ce trebuie.

- Asta-ţi mai lipsea acum!

- Eu zic să stai liniştit.

- Ştiu eu pe cineva care a făcut la fel şi nu a ajuns bine deloc.

- Şi dacă n-o să-ţi iasă, ce te faci?

- Treaba ta, fă ce vrei, dar să nu zici că nu te-am prevenit!

Acestea şi multe altele le-am spus sau auzit cu toţii, în inconştienţa noastră. Ne-am împroşcat unii pe ceilalţi cu frică, în loc să ne dăm putere şi încredere. Nu ne-am dat seama ce impact au asupra vieţilor noastre, căci am preferat să ne conformăm “mersului” lucrurilor aşa cum le-am găsit, când am deschis ochii pe pământ.

Poţi să trăieşti aşa în continuare, lăsându-te oprit şi oprindu-i pe alţii să FIE, sau poţi opta pentru eliberarea viselor tale şi ale altora, din închisori.

Poţi alege să mergi pe vârfuri, cu frică, de parcă mereu te aştepţi să deranjezi pe cineva, sau poţi să păşeşti, acceptând că e posibil să cazi, să te ridici, să plângi, să râzi, să ţipi de durere, să te bucuri deplin, să te arunci, să rişti, să începi din nou şi din nou, să iubeşti cu toată inima, adică să trăieşti!

Din inimă, Nico Svârlefus 
http://www.astrocafe.ro/blog/autocunoasterespiritualitate/inchisoarea-viselor/ 

Femeia, în viziunea părintelui Arsenie Papacioc

“ Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun! ”

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol...unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei. Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci - pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci - nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii.

Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea… Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia - adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

“Să preţuiţi femeia !”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.

sursa facebook

7 lucruri pentru care nu ar trebui sa-ti faci griji

E ceva obisnuit si normal sa ne aratam afectiunea catre cei la care tinem. Si sa primim afectiune inapoi. Din asta decurge ca incepe sa ne pese de ce se intampla cu oamenii din jurul nostru, la fel cum altora le pasa de ce ni se intampla noua insine. E modul nostru de a arata celorlalti ca tinem la ei.

De aici uneori alunecam usor, iar de la afectiune si a ne pasa de ceilalti, ajungem sa ne facem griji pentru diverse lucruri, situatii și chestii care se intampla in jurul nostru.

 

E ceva uman sa ne facem griji pentru noi insine si pentru cei la care tinem, insa grijile scapate de sub control pot duce la situatii neplacute. Sau in cazuri extreme la probleme de natura psihica.

Cand e bine sa evitam sa ne ingrijoram? Iata cateva situatii in care ar trebui sa te gandesti bine inainte de a-ti face griji pentru ele, ca sa ai o zi luminoasa. Sau mai multe.

1. Evita sa-ti faci griji ca ai putea gresi. Nimeni nu e intru-totul perfect, iar greselile sunt parte inevitabila din noi insine. Imi place sa privesc noile situatii unde as putea sa ma poticnesc mai degraba drept experimente: testez ceva sa vad cum merge, iar in final trag concluzii – ce a mers bine si ce va trebui schimbat data viitoare.

2. Evita sa te preocupi de ce ar putea spune altii despre tine. Fiecare dintre noi suntem diferiti, iar daca e cineva care sa te cunoasca, ei bine acela esti tu insuti. Sa tii cont de ceea ce cred altii despre tine este OK, poti invata lucruri noi de aici. Insa gandeste-te bine inainte de a te schimba doar ca sa le faci pe plac pentru ca nu o sa reusesti sa multumesti pe toata lumea.

Conteaza – cred eu – ca tu sa-ti faci treaba si sa te straduiesti sa devii mai bun. Uita-te in jurul tau la alti oameni de la care poti invata si care te pot inspira sa evoluezi. Iar ceea ce cred altii despre tine ia-l doar ca un feedback exterior si vezi cum te poate ajuta sa devii mai bun.

3. Evita sa te preocupe ce se intampla in viata altora si preocupa-te primordial de ce se intampla in viata ta. Uneori, din dorinta de a face bine altora, avem tendinta de a ne implica mult in viata lor si mai putin intr-a noastra. Neglijam astfel lucrurile pe care ar trebui sa le facem pentru noi pana cand acestea ajung neplacute. Iar faptul ca am fost in tot acest timp preocupati de problemele altora nu ne va fi de prea mult folos.

4. Evita sa-ti faci griji pentru ce s-ar putea intampla candva in viitor. Gandeste-te insa la ceea ce vrei sa se intample azi si ce poti face concret ca sa te asiguri ca asta se va intampla. Fa-ti planuri de viitor, acorda putina atentie problemelor care ar putea aparea si concentreaza-te pe ce poti face zi-de-zi ca sa faci acel viitor realizabil. Mark Twain spunea ca “sunt acum un om batran si am cunoscut extrem de multe probleme, insa majoritatea dintre ele nu s-au intamplat vreodata”.

5. Evita sa-ti faci griji pentru ca nu stii cum sa-ti traiesti viata. Pur si simplu traieste. Alege cateva obiective, schiteaza un plan simplu si crede in tine. Evita sa devii ceva doar pentru ca societatea vrea asta. Fa ceea ce tu crezi ca este corect si straduieste-te sa devii mai bun, respectandu-i pe ceilalti. Nu trebuie sa ai un plan trasat pentru tot restul vietii tale, exista oameni deosebiti care habar nu au ce vor sa faca cu viata lor, ci doar o viziune a urmatorilor ani. Nu e nimic rau in asta.

6. Evita sa te preocupi mai mult decat e cazul pentru micile detalii. Concentreaza-te asupra viziunii din fata ta si adapteaza micile lucruri de zi cu zi la ce vrei tu sa faci mai departe. Lucrurile mici nu ar trebui sa te incetineasca in drumul spre atingerea scopurilor tale, dar nici sa reprezinte baza obiectivelor tale.

7. Evita sa te preocupi pentru trecutul tau si ceea ce s-a intamplat candva. Stii care e singurul moment din timp in care poti sa schimbi ceva? E prezentul. Asupra trecutului nu mai poti interveni, nu poti calatori inapoi in timp. Daca e posibil, repara ce e responsabilitatea ta sa repari si invata ce ai de invatat ca sa eviti repetarea acelorasi situatii. Concentreaza-te pe prezent.

Chiar daca grijile ne pot folosi ca sa evitam unele probleme, uneori ele scapa de sub control si ne controleaza ele pe noi. Iar nu noi pe ele.

Astfel, ne impiedica sa ne traim viata conform cu ceea ce vrem noi sa fim. Inainte de a-ti face griji, gandeste-te bine daca acele griji iti folosesc sau nu. Iar daca nu poti face nimic legat de ele, la ce bun?

de Florin Rosoga

Iubirea este sau nu este

Am vorbit cu cineva astazi, despre ce inseamna a avea o relatie de iubire. Despre a avea o relatie in care vrem sa fim. Am vorbit despre o relatie cu o persoana de sex opus. De ce am vorbit despre asta? Pentru ca interlocutoarea mea a avut o relatie pe care a dorit-o doar ea, dar n-a observat la timp asta. Ea voia sentimente, iubire. Celalalt voia doar... o aventura, doar sex ocazional. N-o cauta aproape niciodata. N-o suna, nu-i cerea nimic. In schimb, pentru ca ea avea iubire, ii dadea lucruri pe care el nu le cerea si nici nu le dorea. Ea ii dadea telefon. Ea il cauta. Ea se ducea la el. Ea se consuma intr-o relatie in care era singura si credea ca asta voia. Ea credea ca-l voia pe el, iar energiile ce izvorau din subconstientul ei o determinau, continuu, sa dea, sa dea si iarasi sa dea. Pe masura ce el fugea, ea alerga dupa el. Pe masura ce el se indeparta, ea simtea tot mai multa tensiune, frustrare, neliniste si... toate acestea imbracau forma iubirii. De fapt, ea cauta inconstient sa fie nefericita, sa aiba emotii care imitau iubirea, nu iubirea insasi. Inconstient, ea cauta nefericirea, cauta sa fie respinsa; poate ca respingerea ii dadea un sentiment de implicare, de dragoste. Intr-o viata de om, cu totii trecem si prin acest gen de relatie. Trecem prin relatiile in care suntem respinsi si ne simtim raniti. Intrebarea este; cat de mult stam in asemenea relatii?

De ce pun intrebarea asta? Pentru ca timpul indelungat petrecut intr-o relatie in care nu suntem iubiti, inseamna acumulare in subconstient a unei uriase energii, care ne poate - apoi - canaliza catre relatii de acelasi fel, catre reactii emotionale, ghidate automat de catre subconstient. Se poate sa fim atrasi de oamenii care nu ne iubesc, sa ne placa intuitiv aceia care nu ne vor si sa ajungem pana acolo unde sa ne implicam in relatii distructive pentru noi. Nu-i vina celui ce ne respinge aici, nu-i problema lui; problema noastra, insa, ar putea fi tocmai aceea ca noi nu intelegem libertatea celuilalt de a nu ne iubi si de a nu ne alege, daca nu simte asta. ”Am crezut ca si el vrea ce vreau eu”, mi-a replicat persoana despre am vorbit mai devreme. Dar aici nu mergem pe credinte false, caci, atunci cand cineva vrea ceea ce vrem si noi, se manifesta! Cand un om simte dragoste si atractie pentru noi, ne va arata asta!

Cand cineva vine spre noi, se comporta clar in acest sens. Cineva care vrea sa fie cu noi, se comporta ca atare. Daca nu se comporta ca atare, dar simte, totusi, anumite sentimente, cu siguranta are retineri emotionale, relevante, la randul lor. Are indoieli nerezolvate si indecizii pe care nu le vom rezolva noi. Nu trebuie sa ne batem capul cu timiditatea sau neputinta altuia de a-si exprima sentimentele sau dorintele. Acolo unde unui om ii este clar ”eu asta vreau”, se va observa in comportament, in atitudine si-n fapte. Sa nu va indoiti niciodata de acest lucru!

In schimb, manifestati atentie la interpretarile pe care le faceti in mintea voastra. Va puteti gandi ca celalalt simte ca voi, vrea ce vreti voi, va puteti amagi legat de priviri, de cuvinte spuse uneori, va puteti lega de amanunte marunte, pentru a va sustine pozitia – si anume, aceea ca va aflati intr-o relatie. Am vazut multi aomeni care au avut relatii imaginare si suferinte nenumarate, doar pentru ca au interpretat mici gesturi ca fiind alegeri, decizii si confirmari ale sentimentelor celuilalt. Fiti sinceri cu voi insiva – si veti suferi mai putin. Priviti cu sinceritate si curaj catre cineva care nu alege sa aiba o relatie cu voi, acceptati cu seninatate asta si veti suferi mai putin – sau chiar deloc. Nu va veti mai amagi si va veti scuti de suferinta din dragoste, de suferinta cauzata de respingere. Daca puteti sa inchideti o relatie imaginara de la inceput, ar fi mai bine pentru voi; ati da dovada de iubire de sine.

Daca am decide sa ne implicam in relatii in care reciprocitatea este evidenta, manifesta si clara, ne-am scuti de o multime de emotii negative, de frustari si tensiuni, care nu raman fara consecinte in timp. Ar fi de dorit sa-i spui ”NU” suferintei, inainte de a incepe. Dar pentru asta trebuie sa intelegi liberul arbitru si faptul ca ”iubirea, in sufletul tau sau al altuia, este sau nu este; punct!”. Daca nu este, nu poti face nimic s-o trezesti. Cand fortezi, cand iti imaginezi ca se poate, cand crezi ca ai putea fi iubit daca ai fi mai bun, daca ai avea un cont mai gras sau o limuzina, inseamna ca trebuie sa iti insusesti cunoasterea libertatii de alegere a fiintei umane. Inseamna ca vrei sa produci o constrangere, iar constrangerea aceasta iti ia tie libertatea, te leaga de un om care nu te iubeste, in schimb devii sclavul emotiilor tale. A accepta ca altul nu simte ce simti tu este expresia inteligentei emotionale si arta de a cauta fericirea prin mijloace corecte. Intr-o relatie in care sunt doi, sentimentele sunt reciproce, iar reciprocitatea se manifesta ca atare. Daca nu-i reciprocitate, e mai frumos sa asteptam pana va fi. Sa ne bucuram de viata, de fiecare clipa, sa iubim ceea ce avem, si sa fim convinsi ca soarele adevarat straluceste si-n relatiile de iubire pentru toti cei care nu-l confunda cu becul.

sursa http://mariatimuc.blogspot.ro/

 

Cel mai bine traiesc cei care ZBOARA

 

Toti vrem stabilitate, ceea ce … pentru niste fiinte ce traiesc pe o planeta ce se roteste, intr-un sistem solar ce se roteste, dintr-o galaxie ce se roteste… este cel putin HILAR, daca nu absurd. Ce este aceea stabilitate dragii nostri? Daca am fi sisteme stabile nu am avea duh de viata in noi, respiratia este intrarea si iesirea aerului din plamani, daca asta s-ar opri am muri… mersul este o constanta pierdere si castigare de echilibru, totul este miscare… Si cu toate astea noi… in prostia noastra mandra si gaunoasa ne dorim stabilitate, relatii stabile, meserii stabile, finante stabile… si tot felul de alte iluzii din acestea pe care Dumnezeu nu le-a avut in plan cand a creat lumea…

De fapt ce demon se ascunde in spatele dorintei imperioase de stabilitate? La intrebarea aceasta exista un singur raspuns… CONTROLUL! Nevoia de a controla, de a nu lasa variabile neprevazute care sa ne dea planurile peste cap. Era o gluma foarte frumoasa pe aceasta tema: Intrebare: Cum il faci pe Dumnezeu sa rada? Simplu… ii povestesti planurile tale! Si cum il faci sa planga? Le si duci la indeplinire! Un plan exista in planul acesta fizic si el este alcatuit din Cuvant, din intentie divina… ce scapa mintii omenesti atat de obisnuita cu ecuatii simple.Avem iluzia ca manipulam universul… poate ca o facem in lumile mintilor noastre, in realitatea divina insa… firele de praf stelar care suntem nici macar nu reusesc sa ridice in aer un alt fir de praf stelar…

Vrem control- dar nu suntem in stare sa ii platim pretul. Vrem o relatie controlata, stabila, in care sa nu ne surprinda nimic, sa fim in stare in fiecare clipa sa spunem unde este si ce face celalalt, sa nu existe nici un element surpriza care sa ne lase descoperiti sau sa ne gaseasca cu garda jos! Daca celalalt se conformeaza cuminte tuturor cerintelor si asteptarilor atunci da… ne iubeste! Daca insa celalalt ne cere acelasi lucru… adica sa stie in fiecare clipa ce facem si unde suntem… atunci ne razvratim si numim asta control si o lipsa crasa de intelegere si iubire neconditionata! Iubirea nu are nevoie de vorbe ci de fapte… iar faptele se nasc din emotii… si mai ales nu are nevoie de dovezi si nici de stabilitatea aceea care duce la obisnuinta si sclavie a confortabilului in care nu mai exista decat o rece singuratate in doi! Ipocrizia asta fara margini unii au impertinenta sa o numeasca relatie de cuplu… Dumnezeu probabil ca rade cu un ochi si plange cu milioane de ochi ori de cate ori un pamantean spune unui alt pamantean: Te iubesc! Caci El vede in inimi si in minte… in mintea care calculeaza cat de convenabila este o relatie in raport cu alta si inima care la un moment dat se impietreste de atata neiubire convenabila si stabila.

Vrem un viitor stabil pentru noi si ai nostri, neintelegand ca stabilitatea, ucide creativitatea, ucide capacitatea de a inova, de a veni cu solutii noi, de a invata, de a creste si evolua, de a testa in permanenta noi limite, de a deveni mai constienti de micimile si puterile noastre, de a ne lumina mintea cu puterea inimii, daruri care vin atunci cand suntem adusi in fata unor situatii noi, care cer de la noi ceea ce nici noi nu stiam ca avem. Cei care au parte de stabilitate, au parte si de stagnare… de aceea e bine ca din cand in cand sa schimbam ceea ce facem, sa avem macar doua trei directii mici in care sa ne canalizam ceea ce suntem. Lui Dumnezeu ii place diversitatea, altfel ar fi facut doar Oamenii si nimic altceva, dar pana si El a inteles ca diversitatea lasa loc cresterii.

Stabilitatea este un alt nume al demonului CONTROL… pentru fiecare are alta fata si vorbeste alta limba, si singura ruga ce poate sa destrame acest demon este:
Si faca-SE Doamne Voia Ta!
Cand spunem asta… Mintea se goleste si lasam loc universului sa se manifeste prin noi in Lume… Abia atunci iubirea mica si pamanteasca iubirea pe care o simtim pentru efemer… devine IUBIREA lucratoare ce ne tine inima in viata Vesnica!

Si inca ceva..
Stabilitatea ucide dragii nostri… mersul pe sarma ne tine in viata… Chiar daca vantul bate din toate partile si mintea urla ca vrea stabilitate… inima vine si spune:
Pe pamantul acesta cel mai bine traiesc cei care ZBOARAAAAAAAAAAAAAAAA!

sursa astrosofia.ro

 

TU…doar TU esti miracolul de care ai nevoie!

 

Multi dintre noi ne-am intrebat adesea:

Cum sa am o parere mai buna despre mine?

Cum sa depasesc suferinta si singuratatea?

Cum sa nu ma mai simt nesigur?

Cum sa fac sa nu ma mai compar cu altii?

Cum sa imi gasesc echilibrul in viata?

Cum sa gasesc fericirea in relatii?

Cum sa gasesc partenerul perfect?

Cum sa gasesc forta de a merge mai departe?

Cum sa fac ca amintirile sa nu-mi mai distruga prezentul?

Cum sa fiu o persoana mai buna?

Cum sa nu-mi mai fac griji?

Cum sa vad partea plina a paharului?

Cum sa redescopar satisfactia sexuala alaturi de partener(a)?

Cum sa pun capat dependentelor partenerului(ei) mele?

Si lista ar putea continua…

Drumul catre raspunsul la aceste intrebari nu poate fi parcurs de nimeni in locul tau, exista insa cateva idei care te pot ajuta sa-ti reconfigurezi propria harta despre lume si viata.

La randul meu, m-am ”confruntat” deseori cu aceste intrebari, si poate inca cu multe altele… si am lucrat la identificarea acelor raspunsuri care m-au ajutat sa transform ceea ce parea a fi “greutatea” care ma tragea intr-o directie sau alta…

Ce am descoperit? Ca toti ne nastem cu aceleasi calitati, ca avem cu totii acelasi punct de pornire. Ceea ce facem insa ulterior tine de alegerea noastra. Alegerile noastre depind de noi insine, iar noi suntem cei care alegem ce cale sa urmam. Momentul, locul in care ne aflam chiar acum este cel in care mintea noastra a ales sa fie…

Poate ca unii dintre voi, aflati in situatii limita v-ati repetat adesea …”am nevoie de medicamente, am nevoie de terapie”…. Acestea pot fi adjuvante, dar nu sunt solutii de durata. Pastilele creeaza necesitatea de a lua mai multe pastile si, in loc sa clarifice,… creeaza mai multa confuzie in mintea celui care apeleaza la ele. Cat despre terapie, aceasta se constituie ca un suport, dar este si ea o solutie temporara, nu este bine sa se transforme intr-un mod de viata.

Si atunci, ce iti ramane de fapt?

TU si propriile alegeri!

La sfarsitul unei zile, ramai TU cu tine, dimineata cand te trezesti esti tot TU cu tine.

TU esti cel care alege ce gandeste!

TU, prin gandurile, tale influentezi felul in care te simti!

TU stii ca a fi fericit(a) si implinit(a) inseamna mult mai mult decat a fi trist(a)…!

TU alegi ce cuvinte sa-ti domine gandurile!

TU esti cheia catre propria stima de sine!

Atunci cand incepe sa ploua, TU alegi sa-ti iei o umbrela ca sa nu te uzi…

Atunci cand iti este frig, TU alegi sa imbraci o haina care sa-ti tina de cald…

Atunci cand vezi pe cineva plangand sau suferind, TU esti cel(cea) care alege sa-l(o) consoleze…

Iata doar cateva exemple de situatii in care nu ai nici un fel de problema in a-ti asuma responsabilitatea, a alege gandurile si actiunile potrivite.

Totusi, de ce se intampla ca uneori sa:

Te agati de suferina si durere?

Vrei cu indarjire sa-ti asumi statutul de victima?

Permiti gandurilor negative sa preia controlul?

Permiti ca ceea ce cred altii despre tine sa primeze in defavoarea propriilor pareri?

Te preocupi atat de mult de cat de putin timp dispui…dar ti-l petreci in tristeti si amintiri…?

Ii invinuiesti pe ceilalti pentru esecurile sau caderile tale?…

Raspunzandu-ti la toate aceste intrebari, vei sesiza ca adevarata cheie catre un sine echilibrat si fericit este in mainile tale.

Si, odata ce accepti acest lucru vei fi capabil sa-ti folosesti mintea si deciziile pentru a pasi spre viitor…pentru a merge inainte.

Prin urmare,TU stii sa distingi ceea ce este bine de ceea ce este rau!

TU stii cum sa gandesti!

TU poti reactiona pozitiv sau negativ!

TU poti alege ca gandurile sa determine ceea ce simti!

Raspunsul esti…TU!

Nu partenerul, nu parintii, nu copiii sau prietenii sunt cei care iti decid fericirea si acceptarea de sine.

Raspunsul esti TU!

TU vei alege gandurile care sa te calauzeasca in viata.

TU nu vei permite ca trecutul sau remarcile negative sa determine felul in care-ti va fi ziua.

TU si numai TU iti poti crea fericirea, daca alegi sa faci acest lucru!

sursa e-mail

 

SALTĂ LEANO CU ROOSEVELT !

Atenţie, acest text este un PAMFLET şi trebuie tratat ca atare.

O săptămână minunată să aveţi cu linişte sufletească .

 

Am trecut astă-primăvară prin piaţa cunoaşterii... Tarabe frăţiculeee... cât vezi cu ochii... Erau de toate. Erau tarabe cu cărţi de credinţă şi necercetare, cu cristale, cu îngeri, cu semicristale, cu iubire mistică, cu pietre, cu iubire cristică, cu orgoni, cu iubire de aproapele, cu fofârlici, cu iubire de departele, cu anse, cu transe, cu cardiopatie iubirotică, cu rugăciuni, cu făcături, cu desfăcături, cu blesteme, cu....

M-am oprit în faţa unei tarabe şi m-am uitat la nişte cărţi cu salturi... Hmmm... salturi de toate felurile, cu tumbe şi salturi gimnastice, dublu şi triplu Axel, salturi înainte grupat pe două picioare, salt înapoi cu deschidere, Tsukahara simplă grupată, Yurcenko cu două șuruburi, salturi înainte cu baioneta la armă, niscai saltimbanci şi zburători la trapez cu salturi mortale - da' cu plasă să ne-nţelegem, niscai dansuri săltăreţe, salturi cu parapanta, salturi de la trambulină, nişte învăţături despre cum să salţi portofelele fraierilor, altele despre cum trebuie săltaţi jmecherii de către gabori, salturi în gol cu bungee-jumping şi salturi de-astea cuantice ca la balamuc. Am pus ochii pe una, cu salturi cuantice în 7 paşi în dimensiunea a cincea din Noua Energie. Am săltat-o iar vânzătorul mi-a săltat banii.

M-am dus acasă şi am citit cartea pe nerăsuflate. Era mortală, iar salturile erau şi mai mortale. Mi-a plăcut aşa de mult, încât am hotărât să evoluez şi să fac şi eu saltul cuantic. Am citit instrucţiunile cu foarte mare atenţie, le-am subliniat şi le-am memorat. Trei luni am exersat mişcările preliminare saltului. Semănau foarte bine cu cele de la bârnă... Am respectat procedeele preliminare de curăţire a organismului şi a psihicului şi de ridicare a vibraţiilor personale: două zile de morcovi, apoi clismă cu stat în cap, două zile de meditaţie, trei zile de prune pe wc cu cureaua de la pantaloni după ceafă, apoi iară clismă, alte două zile de meditaţie, una de prana, clismă mentală cu coborârea minţii în inimă, patru zile doar apă, două doar prana, trei de meditaţie în patru labe, cinci de clisme, trei de prana şi trei zile de meditaţie binemeritate în poziţia culcat cu mâinile pe piept.

În toată această perioadă am avut toate semnele trezirii spirituale ale căror drepturi de autor le deţine Geoffrey Hoppe, Golden, CO, 2001, primite de el prin canalizare de la unul inventat de el, unul Tobias, din Consiliul Crimson care le-a inventat primul. I le-am distribuit gratuit şi nevesti-mii, fără scopuri comerciale, dar mi-a zis că ea e ocupată să plece la restaurant cu vecinul de la doi şi că dacă o să aibă chef o să le citească peste trei zile, dacă se va mai întoarce. Semnele au fost exact cum le-a descris autorul, deşi nu în ordinea anunţată de el. Întâi şi-ntâi s-a produs o schimbare bruscă a locului de muncă, de la job-ul meu la alt job pe care încă nu l-am găsit. Apoi mi s-au deranjat relaţiile cu familia biologică, şi de-abia după aceea au început durerile de cap, vorbitul de unul singur, lipsa pasiunii, plânsul fără motiv, tristeţile, sentimentul de singurătate, coşmarurile, insomniile, dezorientarea fizică şi nevoia impetuoasă de a părăsi această viaţă şi de a mă căra Acasă. Când m-am surprins cotrobăind înfrigurat după lame de ras în baie am realizat că mi-am încheiat ciclul karmic şi că sunt în sfârşit pregătit să fac saltul în Noua Energie, pentru că aia veche devenise un iad...

A venit şi ziua saltului. Am ieşit din apartament cu băgare de seamă ţinându-mă de pereţi. Asta s-a-ntâmplat joi. Vineri urcasem deja trei etaje şi, spre marea mea satisfacţie, ajutându-mă de trepte, sâmbătă am ajuns pe bloc. Între timp nevastă-mea a chemat pompierii. Treaba ei ! Nu e vina mea că nu vrea să evolueze. Vecinii, trecătorii şi telereporterii de-abia au catadicsit să le facă loc pompierilor să-ntindă plasa. Aşteptau cu sufletul la gură şi cu camerele pregătite să vadă pe viu un salt în Noua Energie şi probabil că-i deranjau somaţiile şi urletele din portavocile poliţiştilor de proximitate, dar eu nu le-am dat importanţă că eram prea concentrat. A fost ca un fel de ritual magic. Am respectat instrucţiunile memorate şi mi-am comandat singur:
- “urcare din lateral pe cornişa acoperişului blocului; danilova aterizată pe ambele picioare; flic; salt înapoi aterizat pe ambele picioare; piruetă 360 de grade cu piciorul la 90 de grade; danilova; flic; salt înapoi cu deschidere; împușcă-cioara cu întoarcere 360 de grade; danilova laterală; cloche; salt înainte grupat pe două picioare; două salturi artistice; rondă flic cu 180 de grade întoarcere.
Notă: Dacă nu vă iese cu 180 de grade, coborâţi la 40 de grade, trageţi o duşcă zdravană şi încercaţi cu 1.800, hai 2.000 de grade.”

În aplauzele asistenţei am executat totul impecabil. Am respectat şi nota, am mai tras două gâturi şi am aruncat sticla. Am făcut 7 paşi din care 5 au fost foarte hotărâţi pentru că am văzut fără să vreau că pompierii încă mai desfăşurau plasa, şi în ovaţiile şi sfaturile asistenţei, am ridicat mâinile spre cer şi... am executat saltul final.

Câteva fracţiuni de secundă aş fi vrut să mă pot întoarce pe acoperiş...

Primul lucru pe care l-am văzut atunci când am aterizat în dimensiunea a cincea în Noua Energie au fost nişte stele. Verzi. Apoi am auzit vocea nevesti-mii: “Futu-ţi Dumnezeii mă-tii de idiot !” după care o voce bărbătească uşor alarmată a zis: “Băăăăăă.... opreşte bă Nicule, că i-a rămas lu’ ăsta picioru-acolo !”

” Aha, mi-am zis... Carevasăzică am reuşit ! Şi ce dacă am rămas şchiop ! Sunt eu acum în Noua Energie ? Sunt. ” Îmi venea să chiui şi să sar într-un picior de bucurie. După cum mi-a zis doctorul din dimensiunea a cincea două luni mai târziu, se pare că atunci chiar am încercat...

Ieri mi-am luat cârjele şi am trecut din nou prin piaţa cunoaşterii. Am pus ochii pe o carte cu un salt în dimensiunea a douăsprezecea. Am săltat-o imediat.

Pamflet scris de un prieten drag sufletului meu  Dan Ioanitescu

TRAIESTE ACUM !

Cea mai mare parte a suferintei umane nu este necesara, este autocreata, atata timp cat Mintea neobservata iti conduce viata.

Suferinta pe care o creezi acum este o forma de neacceptare, o forma de rezistenta inconstienta la ceea ce exista Aici si Acum.

La nivelul unui gand rezistenta aceasta este o forma de judecata. La nivel emotional rezistenta este o forma de negativitate.

Intensitatea suferintei depinde de rezistenta impotriva Momentului Prezent, iar aceasta, in interior, depinde de cat de mult te identifici cu Mintea ta.

Mintea tot timpul incearca sa nege Prezentul si sa scape de el. Cu alte cuvinte, cu cat te identifici mai mult cu Mintea ta cu atat suferi mai mult.

Sau o poti vedea si asa …

Cu cat poti onora si accepta total Momentul Prezent cu atat te eliberezi mai mult de suferinta si de mintea egotica.

De ce mintea neaga si rezista Momentului Prezent??

Pentru ca nu poate functiona si ramane in control fara Timp, care este Trecutul si Viitorul, si percepe eternul Aici si Acum ca o amenintare directa.

Mintea si Timpul sunt de fapt inseparabile.

Imaginati-va Pamantul lipsit de viata umana, locuit doar de plante si animale. Mai exista atunci Trecut si Viitor ? Putem vorbi atunci de Timp in vreun fel ? Intrebarea “cat e ceasul ?” sau “in ce zi suntem ?” – daca ar mai fi cineva acolo sa o puna – ar fi fara sens. Egoul stejarului ar fi amuzat de asemenea intrebare. “Cat e ceasul ?” – te-ar intreba el. “Desigur este acum ! Timpul este acum !” – ar raspunde el. “Ce altceva ar putea fi ?”

Da, avem nevoie de Minte si de Timp pentru a functiona in aceasta lume !

Dar vine un moment cand dialogul interior involuntar permanent ne ocupa toata viata si astfel apar disfunctia, durerea si suferinta.

Mintea, pentru a se asigura ca ramane in control, cauta in mod continuu sa ocupe Momentul Prezent cu Trecut si Viitor,

Si asa …

Vitalitatea si infinitul potential al Fiintei, care sunt inseparabile de Aici si Acum, sunt acoperite de Timp.

Adevarata ta natura este pusa in umbra de catre Minte.

Povara grea a Timpului a fost acumulata in mintea umana. Toti oamenii sufera din cauza acestei poveri si continua sa adauge la ea, cu fiecare clipa cu care ignora sau neaga pretiosul Moment Prezent, sau vad acest Moment Prezent ca un mijloc pentru a obtine un moment in Viitor – care exista doar in Minte, niciodata in Realitate.

Acumularea de Timp in Mintea Individuala si cea Colectiva contine de asemenea cantitati enorme de durere reziduala din Trecut.

Daca vrei sa nu mai creezi suferinta pentru tine si ceilalti, daca nu vrei sa mai adaugi durere la durerea reziduala din Trecut, atunci nu mai crea Timp sau, cel putin, nu crea mai mult Timp decat este necesar a te descurca cu aspectele practice ale vietii tale.

Cum sa te opresti sa mai creezi Timp ?

Realizeaza ca Momentul Prezent este tot ceea ce ai.

Fa din Aici si Acum obiectivul principal al vietii tale.

Locuieste in Prezent si fa vizite scurte in Trecut si Viitor, cand ai de a face cu aspecte practice cerute de situatiile concrete din viata ta.

Spune intotdeuna DA Momentului Prezent.

Ce poate fi mai inutil si nebunesc decat sa creezi rezistenta interioara la ceva ce deja exista. Ce poate fi mai nebunesc dacat sa te opui Vietii, care este Acum si numai Aici si Acum.

Daruieste-te catre ceea ce exiata. Spune DA Vietii ! si observa cum Viata incepe sa lucreze pentru tine, nu impotriva ta.

Momentul Prezent este uneori inacceptabil, neplacut chiar ingrozitor.

Este asa cum este !

Observa cum Mintea il eticheteaza, si cum acest proces de etichetare, acest proces de judecare, creeaza durere si nefericire. Urmarind mecanica Mintii, iesi in afara sabloanelor prin care ea creeaza rezistenta si ii poti apoi permite Momentului Prezent sa fie asa cum este. Acest algoritm psihologic o sa-ti dea gustul Libertatii Interioare fata de Conditiile Exterioare, a starii de Pace Interioara, apoi vezi ce se intampla.

Accepta Momentul Prezent si actioneaza daca este necesar sau posibil!!

de Eckhart Tolle

traducere editura foryou

Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie

Astăzi îl sărbătorim pe Sfântul Ierarh Nectarie vindecătorul de boli şi nu numai...

O, preasfinte şi întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii robi, căci către tine, ca de la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat scăpând, şi către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugăm ţie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia şi ticăloşia noastră. Vezi rănile sufletelor şi ale trupurilor noastre. Rugamu-ne ţie, Nectarie Sfinte, sârguieşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni, şi ne sprijineste pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre şi nu trece cu vederea pre noi, ticăloşii şi scârbiţii, că ştim, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai şi pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi luminat vieţuieşti întru împărăţia cea gătită sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău şi cu credinţă ţi s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, şi l-ai trecut cu vederea? Sau cui, întru dureri fiind, şi spre ajutorul tău alergând, nu i-ai uşurat suferinţa?
Minunile şi ajutorul tău ne-au făcut şi pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, să te chemăm întru ajutor. Auzit-am că trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări în noi credinţa în înviere. Auzit-am şi că din dragoste pentru norodul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu că binecuvântarea sfintelor tale moaşte să se răspândească în toată lumea. Ştim, o, alesule ierarhe, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai săvârşit, nou doctor fără de arginti aratându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă şi nici durere, pe care să nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boala căreia tu să nu îi poţi aduce tămăduire, dacă tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci şi pe mulţi bolnavi i-ai ajutat a se întări în credinţă şi în răbdare, şi să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Şi aceştia, fără să primească tămăduirea trupească, au primit tămăduirea sufletească şi i-au mulţumit Domnului că prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea largă a patimilor la calea cea îngustă a mântuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut şi pe noi a crede că la orice facere de bine eşti gata ajutător şi grabnic folositor şi sprijin minunat. Drept aceea, suntem încredinţaţi că pe tot cela ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta şi noi credem că şi acum acelaşi eşti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Slabă este credinţa noastră, dar fiind scârbiţi şi păgubiţi, la tine alergăm cu credinţă şi cu lacrimi. Îngenunchind, rugamu-ne ţie, Sfinte Ierarhe Nectarie, să te rogi pentru noi lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cela ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri.
Către Acela roagă-te, ca să fim şi noi ajutaţi şi miluiţi pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăviţi, ca să lăudam şi să binecuvântăm şi să slăvim întru tot lăudatul şi prea puternicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Nota personală :

Rugaţi-vă cu credinţă către Sfântul Ierarh Nectarie şi veţi vedea minunile acestuia. Eu însămi le-am simţit, căci s-au adeverit.
Dacă reuşiţi sa vă gasiţi timp liber, vă recomand să urmăriţi documentarul de mai jos.

Cu iubire şi lumină,

Daniela

RUGĂCIUNE LA ZIUA NUMELUI

Binecuvântarea acestei sărbători să fie asupra caselor voastre ,asupra cugetelor şi inimilor voastre cu bucurii ,împliniri ...iar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, să vă alinte cu minuni împlinite pe toţi care purtaţi binecuvântatele nume ,dar şi pe toţi cei cu inima curată mărturisitori unui Sfânt botez ,în numele Tatălui , al Fiului şi al Sfântului Duh .Amin!

♥ LA MULŢI ANI ! ♥

 

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea a-Ţi mulţumi cu vrednicie pentru viaţa ce mi-ai dat ? Tu m-ai scos din întunericul nefiinţei şi viaţa mea este un dar al bunătăţii Tale. Tu, care m-ai păzit pană acum, mă sprijineşte în necazuri şi întâmpină trebuinţele mele. Tu eşti cela ce priveghezi asupra mea, îndreptezi paşii mei în calea binelui şi mă aperi de ispite. Când mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale; când mă poticnesc, Tu mă sprijineşti; când cad, Tu mă ridici şi când păcătuiesc, Tu mă întorci şi-mi deschizi părinteştile Tale braţe. O, cât de multe sunt îndatoririle mele către Tine, pentru că mi-ai dat viaţa şi mi-ai dat în toate zilele semne despre părinteasca Ta bunătate şi îngrijire. Plin dar de vie recunoştinţă, Ţie îţi închin toate zilele vieţii mele şi mai ales aceasta zi de sărbătoare pentru mine, şi mă rog cu umilinţă ca bunătatea Ta să nu mă părăsească în tot timpul vieţii mele şi înţelepciunea Ta să mă povăţuiască totdeauna în calea binelui şi fericirii, pentru rugăciunile şi mijlocirile Sfântului Mihail si Gavril şi ale Preacuratei Maicii Tale. Amin!

 

(Mânăstirea Prislop)
 

Îţi mulţumesc, Arhanghele Mihail, pentru că mă ajuţi să mă ancorez în această lume. Îţi mulţumesc că mă ajuţi să aleg în viaţă calea minimei rezistenţe pe măsură ce mă apropii de împlinirea scopului meu. Îţi mulţumesc, Arhanghele Mihail.

Îţi mulţumesc, Arhanghele Gabriel, pentru că îmi reaminteşti să îmi exprim adevărul şi să-mi onorez necesităţile proprii. Te invoc ca să mă ajuţi să discern când este potrivit să iau cuvântul şi când e mai bine să ascult. Aleg acum să văd adevărul, să îmi exprim adevărul, să simt adevărul care este adevărat în fiecare zi a vieţii mele. Îţi mulţumesc, Arhanghele Gabriel.

 

Arsenie Boca - Cuvinte vii

“Tu fă bine şi aşteaptă răul. Binele ţi-l va răsplăti Dumnezeu. Dacă oamenii, rudele ţi-ar face bine, ţie ce cruce ţi-ar mai rămâne? Deci roagă-te pentru cei ce te blesteamă, fă bine celor ce-ţi fac rău; celui ce-ţi cere nedrept dă-i tot ce-i trebuie lui din lăcomie. Cu alte cuvinte, nu te împotrivi răului când te asupreşte cu nedreptate, ca să nu calci legea iubirii de Dumnezeu şi de oameni, indiferent cum sunt ei. Tu fii cum trebuie. Tu să ai grijă să nu zici rău absolut nimănui, indiferent ce nedreptate ţi-ar face pentru că iertându-le toate, aşa urmezi lui Iisus, aşa ţii împotriva firii sau mai bine zis mai presus de fire legea lui Dumnezeu – a iubirii. Cu toţi sunt fiii lui Dumnezeu, chiar dacă ei tăgăduiesc asta, iar tu trebuie să ştii că şi ei au un suflet de mântuit.”
(Arsenie Boca)
 

Pentru Sufletul Tău !

Trăieşte frumos! Trăieşte cu dragoste!
 

 

Suflet frumos de femeie, îţi mulţumesc că exişti!

Sper că ai zâmbit în acest moment, iar dacă nu, atunci te invit să o faci acum! Chiar acum – ZÂMBEŞTE!

Eşti frumoasă, minunată şi valoroasă datorită faptului că exişti şi astfel ai un rol minunat de îndeplinit în această lume.

Iar acum, pentru început, prin acest articol eu vreau să-ţi fac o invitaţie la a trăi frumos , iar apoi te îndemn ca pe parcursul citirii acestuia să-ţi deschizi şi mai mult inima!

De-a lungul vremurilor, noi oamenii am pus milioane de alte aspecte ale vieţii pe primul plan. Dar în toate acestea , mulţi dintre noi am uitat ceva cu adevărat important. Am uitat să ne mai amintim că dincolo de toate, un singur aspect este cu adevărat important în această viaţa şi anume: Sufletul – trăirea în conformitate cu el, întoarcerea privirii noastre către el, ascultarea, simţirea lui.

De asemenea, spunem, facem poate multe lucruri, ritualuri, obiceiuri şi poate avem tot soiul de credinţe prin care afirmăm că totul este pentru sufletul nostru. Bineînţeles, că asta este perfect şi tot ceea ce aduce bucurie sufletului tău şi sufletelor celor din jurul tău este binevenit şi întotdeauna minunat.

Dar, totuşi nu ai simţit şi nu simţi uneori că oricâte ai face şi spune şi chiar crede, totuşi parcă lipseşte ceva, că totuşi nu simţi acea deplinătate?

Eu, una , consider că pentru împlinirea şi fericirea adevărată a sufletului există doar un singur lucru de făcut, iar restul derivă din asta: SĂ IUBEŞTI!

DRAGOSTEA ESTE RĂSPUNSUL! DRAGOSTEA ABSOLUTĂ ŞI NECONDIŢIONATĂ poate fi singurul ritual important şi real care aduce împlinire şi pace sufletească cu adevărat şi care te ajuta să-ţi îndeplineşti scopul şi menirea pe acest Pământ.

De fapt, cu siguranţă A IUBI este menirea tuturor aici. Iar odată cu dragostea, toate celelalte se vor alinia de la Sine.

Aşadar, iubeşte-te, iubeşte şi trăieşte armonios, trăieşte frumos! Trăieşte în dragoste, cu dragoste şi pentru dragoste.

Trimite iubirea şi binecuvântarea ta lumii şi întregului Univers şi fii deschisă să accepţi şi să primeşti dragoste în viaţa ta!

Aminteşte-ţi întotdeauna că TOTUL ESTE IUBIRE, DUMNEZEU ESTE IUBIRE, SUFLETUL ÎNSEAMNĂ IUBIRE!

Aceasta reprezintă fericirea adevărată a Sufletului Tău şi asta este tot ce poţi face pentru adevărata împlinire sufletească!

Te iubesc!

Cu dragoste pentru Sufletul Femeii,

Daniela

articol scris de Oana Richea

 

Despre daruri

„Nu daţi decât puţin, când daţi din ce‑i al vostru.

Numai dând din voi înşivă, daţi cu adevărat.

Pentru că, spuneţi‑mi, ce‑s averile voastre decât nişte lucruri pe care le păstraţi cu străşnicie, crezând că mâine veţi avea nevoie de ele?

Iar mâine, ce‑i va aduce ziua de mâine câinelui prevăzător foarte, ascunzând oasele în nisipul mişcător, în timp ce‑i urmează pe pelerini către oraşul sfânt?

Şi ce este frica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi?

Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu‑i oare setea cea mai nestinsă?

Sunt unii care dau puţin din belşugul pe care îl au şi aceasta pentru a li se recunoaşte dărnicia, însă acea dorinţă ascunsă umileşte darul făcut.

Sunt, apoi, alţii care, puţin având, dau totul.

Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor niciodată nu‑i gol.

Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare.

Dar sunt şi din cei ce dau cu durere şi doar durerea rămâne botezul acestora.

În sfârşit, sunt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie, necunoscându‑şi virtuţile.

Ei sunt asemenea mirtului din vale, care îşi răspândeşte parfumul în spaţiu.

Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor acestora El surâde Pământului.

E bine să dai când ţi se cere, dar şi mai bine fără să ţi se ceară, din înţelegere.

Iar pentru cei dornici să dea, a‑i căuta pe necăjiţi este o bucurie mai mare decât darul însuşi.

Fiindcă, se află, oare, vreun lucru pe care să ţi‑l refuzi?

O, desigur, tot ceea ce îţi aparţine va fi dăruit într‑o zi,

Deci, dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi.

Deseori spuneţi: „Am să dau, dar numai acelora care merită.”

Pomii din livezile voastre nu spun, însă, astfel şi nici turmele din imaşuri.

Ele dau ca să poată trăi, fiindcă a păstra înseamnă a pieri.

Desigur, cel care‑şi merită zilele şi nopţile, merită totul şi din partea voastră.

Iar cel care a meritat să bea din oceanul vieţii, are tot dreptul să‑şi umple cupa şi din micul vostru pârâu.

Există oare merit mai mare decât acel ce stă în curajul şi încrederea de a primi milostenie?

Şi cine vă credeţi voi, pentru ca oamenii să‑şi sfâşâie pieptul şi să lepede orgoliul, ca să le puteţi vedea meritele şi mândria terfelită?

Luaţi aminte, ca mai întâi voi să meritaţi a fi dăruitorul şi instrumentul dărniciei,

Pentru că, într‑adevăr, viaţa e cea care dă viaţă, în timp ce voi, care vă socotiţi binefăcători, nu sunteţi decât martorii acesteia.

Iar voi care primiţi – şi cu toţii primiţi! – nu vă luaţi povara vreunei recunoştinţe spre a nu vă pune de bunăvoie un jug vouă şi celor ce dăruie.

Înălţaţi‑vă, mai degrabă cu cel care dă, primindu‑i darurile ca pe nişte aripi,

Fiindcă, a ţine prea mult seama de datoriile voastre, înseamnă a vă îndoi de generozitatea dăruitorului, care are pământul mărinimos drept mamă şi a cărui tată însuşi Creatorul este.”

de KAHLIL GIBRAN
 

Intru buna alcatuire a Cerului si a Pamantului

Facerea (Geneza)

Capitolul 1

1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.

2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.

3. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.

4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.

5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

6. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.

7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.

8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

9. Şi a zis Dumnezeu: “Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. 

10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

11. Apoi a zis Dumnezeu: “Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa.

12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

14. Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii.

15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.

16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.

17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,

18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

*******

Azi este duminica… nu spunem sa mergem la biserica, pentru ca fiecare stie unde sa IL gaseasca pe Dumnezeu si cum sa stea de vorba cu el ca de la fiu/fiica la Tata! Dar azi se oficiaza slujba Sfintei Liturghii si ne-am gandit sa va deslusim una din tainele si cheile ceresti care ne sunt date, daca stim sa le primim si nu privim Liturghia pe o adunare de oameni care repeta mecanic ce spune preotul in asteptarea predicii de final, sau ca pe un prilej de socializare.

Liturghia este alcatuita dintr-un sir neintrerupt de momente pe care sa le folosim ca pe o scara pentru a ne urca sufletul la cer, dar si de momente in care sa invatam sa ne rugam pentru ceea ce conteaza cu adevarat.Si credeti-ne ca nimic nu conteaza mai mult decat buna alcatuire a cerului si a pamantului care sa ne dea voie sa ne traim vietile, fara catastrofe si dezastre, fara incercari care pot lua vietile a milioane, daca nu a tot ce inseamna viata pe planeta! 

Asa ca dragi si drage… azi sa ne rugam pentru buna intocmire a cerului si a pamantului, pentru pace si pentru gandul cel bun cu care sa imbratisam intotdeauna VIATA!

astrosofia.ro 

Tu cu tine

O sa incep cu o afirmatie:

Ceea ce tu nu faci pentru tine nu va face nimeni altcineva pentru tine, pur si simplu va ramane nefacut.

Intelegi asta? Daca intelegi asta atunci ai o sansa reala de a face ceva pentru tine. E uimitor cum asteptam de la altii sa ne placa, sa ne aprecieze, sa ne iubeasca, sa ne respecte, sa ne rasfete, sa si sa si sa... dar de la noi nu asteptam nimic din aceste lucruri. Vrem sa primim intai si dupa aceea sa dam. Toti vrem asta. De ce? De frica ca daca dai in exterior ceva e posibil sa ramai sarac pentru ca nu ti se va intoarce. Si toti suntem asa preocupati de frica asta incat uitam sa vedem ca si daca am scapa de frica asta am avea o mare problema: noi chiar nu avem nimic de dat!!! NIMIC!!! Ce ai construit tu pe interior ce poti da? Frustrari? Frici? Durere? Ghinion, asta au construit si altii, nimeni nu are nevoie de asa ceva. Stii de ce relatiile nu functioneaza? Pentru ca nimeni nu are nimic de oferit, toti au ceva de luat. Si totul incepe cu tine. Cu fiecare fiinta care nu are ceva de oferit.

Tu vrei totul, nu? Mi se pare corect, nu e nimic gresit aici. Modul in care tu speri sa obtii acel totul e gresit, de aia nici nu ai obtinut ceva in viata asta. Poate o sa-mi spui ca ai bani, masina, casa, nevasta/sot, catel si purcel. Crezi ca reprezinta ceva? Esti fericit? In mod autentic fericit, clipa de clipa, pur si simplu explodezi de fericire si in jurul tau nimeni nu poate fi nefericit, atat de tare emiti fericirea din interior catre exterior? Daca nu, inseamna ca nu esti fericit. Iar daca nu ai fericire nici nu mai e cazul sa vorbim de iubire. Iar daca n-ai nici fericire nici iubire, crezi ca mai ai ceva? Poti avea totul in exterior, daca nu te ai pe tine nu ai nimic. Iar daca te ai pe tine, daca intr-adevar te ai pe tine, atunci ai totul si nimic nu va mai conta. Nu pentru ca iti vor lipsi, ci pentru ca pur si simplu va fi atat de evident cat de bogat esti tu pe interior incat exteriorul in comparatie cu tine va fi mereu sarac. Singurul mod in care s-ar mai putea completa ar fi printr-o persoana la fel ca tine, printr-o relatie unde amandoi dau si din tot ceea ce va dati unul altuia se poate naste si imbogati iubirea. Cum ajungi tu acolo? Lucrand tu cu tine.

Va trebui sa intelegi ca in mod fundamental tu esti perfect. In tine zace o divinitate care este perfecta. Este perfectiunea imperfectibila, atat de perfecta este. Nu i se poate adauga nimic pentru ca deja este totul, dar prin uitare i se poate lua. Aici te incadrezi tu. Ai uitat de tine, ai fost invatat cine esti si asa s-au nascut mastile tale. La nastere nu purtai nicio masca, erai tu cel autentic, de aia erai si asa fericit. Pe masura ce ti s-a spus cine esti au inceput sa apara mastile. Ai inceput sa joci roluri. Si ai jucat atat de multe incat nici nu mai stii sa recunosti originalul. Iar acum esti in punctul in care pentru fiecare circumstanta si fiecare om iti alegi o masca, iar daca nu ti se potriveste una deja existenta fabrici una noua. Iti imbogatesti mastile permanent. De aici si preocuparea femeilor de ce gandesc barbatii, si preocuparea barbatilor de ce vor femeile. Ca sa ne imbogatim mastile. Dar tu ce vrei de la tine? Unde iti este originalul? Problema cu mastile e ca nu exista nimic in spatele lor, sunt goale de continut, au numai fatada. Si pentru ca ai pierdut originalul si ai ramas cu mastile nu mai ai nimic de oferit. Si nici din exterior nu ti se poate da ceva pentru ca si ceilalti au facut la fel. Vestea buna este ca originalul este inca acolo, prafuit, pe fundul lazii de gunoi. Daca vei da mastile jos si gunoiul la o parte il vei regasi, te vei regasi pe tine. Mastile sunt atitudinile constiente pe care le imbraci. Gunoiul e tot ce s-a strans in subconstientul tau. Praful il reprezinta uitarea. Va trebui sa lucrezi la memorie, la constient si subconstient. Va trebui sa fi atent tu cu tine. Va trebui sa incepi sa-ti oferi tu tie. Nu, nu bunuri, circumstante si mai stiu eu ce, aici ma refer la iubire de sine, pretuire de sine, constientizarea faptului ca esti unic, divin, perfect, extraordinar, atentie orientata catre tine, respect pentru ceea ce esti. Nu poti iubi ceea ce nu esti, de asta ti-a fost atat de greu sa iubesti mastile. E timpul sa le dai jos. E timpul sa uiti de frici. E timpul sa te redescoperi tu pe tine. Nu poti face asta daca inca porti masti. Da-le jos! Ai curaj. Forta vine din interior, din ceea ce esti tu cu adevarat, din original, nu din masca pe care o porti. Masca e goala, lipsita de continut si e foarte usor de recunoscut, toti stim cum arata mastile. Originalele in schimb sunt rare, nu stim cum sa le tratam, ne impresioneaza fara sa stim de ce. Citim in ele tot ce noua ne lipseste: stabilitate, forta, divinitate, unicitate, iubire, respect, pretuire. De asta ne si atrag in mod irezistibil, fara sa depuna vreun pic de efort. Cand esti totul automat ai totul, lumea exterioara e o reflexie a lumii interioare. Cand porti masti nu esti nimic si nu ai nimic, vei beneficia numai de mastile celorlalti. De asta iti spun: da masca jos! Nu iti ofera nimic de valoare, numai iluzii. Fericirea si iubirea nu fac parte din iluzii, sunt autentice si cata vreme porti masti nu sunt pentru tine.

Incepe prin a fi atent la ce faci, ce gandesti si ce sentimente ai, si fata de ceilalti si mai ales fata de tine. Constientizeaza-ti mastile. Dupa aceea arunca-le! Nu poti arunca ceva ce nu stii ca ai, deci constientizarea e primul pas. Dezbraca-te de false atitudini, de ganduri contra ta, de conceptii false. Iesi din iluzie. 

O sa iti las un mesaj pe care mi l-am scris eu mie despre cine sunt ca sa intelegi cum ar trebui sa arate parerea unui tu original despre originalitatea sa:

Va trebui sa intelegi ca esti o fiinta superba, unica, nemaipomenita, extraordinara. Nimeni nu mai e ca tine. Nici nu ar putea fi pentru ca altfel nu ai mai fi unica. Intelegi ca esti unica? UNICA!!! Universul te-a facut perfecta. Si nu poti face o fiinta perfecta fara sa-i oferi sansa experimentarii propriei perfectiuni. Tot ce tu faci, alegerile tale, viata ta nu pot fi decat perfecte. Toate. Pentru ca interiorul se reflecta in exterior si TU ESTI PERFECTA!!! Nici sa vrei n-ai putea fi altfel, asta esti. Tot ce poti face este sa uiti temporar ca esti, dar tot iti vei aminti in final. Universul e aici ca sa-ti demonstreze din nou si din nou si mai ales cand uiti acest mic amanunt: ca ESTI PERFECTA!!! De ce ti-e asa de greu sa tii minte? Cum poti uita ceva atat de important? Probabil ai de lucrat la memorie pentru ca la perfectiune nu ai cum, esti perfectiunea imperfectibila. Intelegi? Nu ti se mai poate adauga nimic pentru ca deja esti totul. Dar poti prin uitare sa uiti ceva din ceea ce esti. Asa ca fa un exercitiu de memorie si aminteste-ti cat mai des acest lucru pana cand va deveni atat de natural sa-ti amintesti incat nu vei mai uita vreodata asta.

sursa aici