MEDITAŢIE SI AUTOHIPNOZĂ

Notă personală
De-a lungul căutărilor mele spirituale am avut curiozitatea şi mai ales "şansa" de a medita .Şi am făcut acest lucru mai bine de un an de zile cu credinţă (deşartă dealtfel), cum reiese din acest articol , că , mă voi apropia mai mult de Dumnezeu .M-am înşelat amarnic ! Şi nu am crezut pe nimeni spunandu-mi că nu este bine ceea ce fac , dar mai ales NU am dat crezare maestrului meu interior care, din când în când îmi dădea semnale că nu e acesta drumul spre lumină .Eu nu vreau să conving pe nimeni în a-mi urma sfatul , fiecare persoană are liber arbitru în ceea ce priveşte alegerea pe care trebuie să o facă la un moment dat în viaţă .Şi tot ceea ce ni se întâmplă , bun sau rău , nu ni se poate întâmpla decât cu Voia Lui Dumnezeu cu scopul de a primi mai apoi o lecţie din care avem ceva de învăţat ...atâta timp cât nu ne-am pierdut de tot credinţa .

Această carte am primit-o în DAR de la o persoană dragă mie , carte venită după trezirea mea la realitate , ce deja avusese loc . Însă nu pot decât să îi mulţumesc pentru mâna de ajutor pe care mi-a dat-o la momentul potrivit .Ştiţi cum se spune , nu crezi ceva până nu trăieşti pe propria piele .Şi eu pot spune acum , detaşat , cu mâna pe inimă , că am trăit toate aceste rătăciri , cu vârf şi îndesat, nu prin bucurii şi împliniri (aşa cum mi-am imaginat) ci prin propria-mi suferinţă fizică şi psihică .

Lectură cu folos vă doresc.Fiţi binecuvântaţi cu Iubire şi Lumină!
Cu drag , Daniela

Ce este meditatia? Cum functioneaza mintea umana in timpul meditatiei? Ce tipuri de transformari cunosc sufletul si intelectul unui om care o exercita regulat si pentru o perioada indelungata de timp? Cum este utilizata de catre gurusii contemporani si, in general, de catre organizatiile new age-iste? Ce rol joaca in planurile lor? in sfarsit, are ea vreo legatura cu rugaciunea crestina? Ne vom stradui sa conturam raspunsurile la aceste intrebari prin apel la invataturile gurusilor insisi si, mai cu seama, la practicile lor - care sunt cu mult mai graitoare decat cuvintele. Sunt trei practici distincte pe care le-am experiat personal. Ele sunt promovate de trei organizatii diferite care impanzesc in momentul de fata majoritatea tarilor lumii occidentale. Imaginea fiecarei organizatii este diferita.

- Cea dintai, intitulata generic Mind Control, isi revendica o filiatie stiintifica, adaptata mentalitatii apusenecontemporane, vizand racolarea unei palete largi de adepti.

- A doua organizatie, cea a gurului Shri Chinmoy, a acordat hinduismul cu preocuparile tanaruluioccidental, promovand meditatia imbinata cu muzica, gimnastica, sportul, pictura. Centrul organizatiei siprincipalul sediu al gurului se afla in New York.

- A treia organizatie, cea a gurului Satyananda, avand ashramul central in Mongyr (India), isi conserva mairiguros identitatea hindusa si evolueaza astfel cu o imagine mai "exotica" si mai autentic indiana pe piatareligioasa. Totusi, pentru o promovare mai eficienta, isi revendica statutul de "Universitate Yoga"

Toate cele trei organizatii constituie mici segmente ale miscarii universale New Age (Noua Era), printre ale carei obiective majore se inscriu distrugerea caracterului crestin al societatilor occidentale si impunerea conceptiilor orientale despre om, lume si Dumnezeu. Noua Era pregateste sub toate aspectele contextul propice aparitiei unui nou lider religios mondial care va instaura o religie mondiala unica si in cele din urma se va proclama pe sine Dumnezeu, instaurandu-si dictatura politica si religioasa absoluta.Este cel pe care poporul evreu il asteapta ca "Mesia", iar Evanghelia il numeste Antihrist. Aparitia,dominatia temporara si sfarsitul lui Antihrist au fost profetite de insusi Hristos, de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan Teologul, de Sfantul Apostol Pavel si de multi alti sfinti crestini. 

Am sa postez doar Primul exemplu - prima practica si cea mai des folosita 

Iata ce am fost ghidati sa facem in cadrul sedintelor de Mind Control:Stam linistiti in fotoliile centrului de conferinte al hotelului. Suntem in jur de 70 de persoane. Scurta teorie introductiva s-a terminat. Ne relaxam... inchidem ochii; ii vom pastra inchisi pana la finele exercitiului... Declamam cu voce puternica si prelunga cuvantul sfant al hindusilor, OM... Sala vibreaza pentru aproximativ doua minute de sunetul OM, "pentru a se purifica spiritual atmosfera" -asa cum ne explicasera deja... Bineinteles, procedeul era antistiintific prin definitie; tinea de asumarea explicita a unei credinte pur religioase, anume cea hindusa. Nici unul dintre noi n-a remarcat insa acest aspect. Executam mecanic tot ce ni se comanda, fara nici un filtru rational.In continuare, il auzim pe profesor zicandu-ne: "Voi numara foarte rar si limpede, in sens invers, de la 10 pana la 1. La fiecare numar imaginati-va ca aveti de coborat cate o treapta, ca si cand ati cobori o scara;adanc, tot mai adanc... 10... 9... 8... 1... 6... coborati scara in adanc, tot mai adanc... 5... 4... acum va aflati la un nivel mental mai profund, si veti cobori inca si mai adanc... 3... 2... coborati tot mai adanc...",continua vocea sugestiva a profesorului. ii urmam indicatiile si simtim cum coboram "tot mai adanc" pe aceasta scara imaginara. in sfarsit, ajungem si la "1". Suntem cu adevarat pe jumatate adormiti: corpul greu, pleoapele grele, mintea incetosata, ca intr-un somn, pastrand insa o oarecare constienta."Acum va aflati intr-un plan profund, energetic al mintii" continua profesorul. "Vreau sa vedeti limpede in mintea voastra, in culori, imaginile pe care vi le voi indica: un trandafir rosu... un apus de soare... un lac... un rau... un munte acoperit de zapada... o stea... etc."Dispozitiile sunt date intr-un ritm foarte lent. Un sir de imagini directionate imi traverseaza mintea. Ma aflu parca in fata unui televizor. Claritatea imaginilor depinde numai de nivelul de dezvoltare al imaginatiei fiecaruia dintre noi... in mod cert, insa, printr-un astfel de procedeu ne cultivam si ne dezvoltam cu totii imaginatia. 

Profesorul ne cere apoi sa ne construim imaginativ laboratorul nostru spiritual, in care vom intra de fiecare data pentru a executa tehnicile. Unul isi imagineaza o pestera; altul - o vila pe varful unui munte;altul - un vast apartament intr-un zgarie-nori, s.a.m.d.... Ni se cere sa ni-l imaginam in cele mai mici detalii. O facem cu meticulozitate, intrucat ni se lasa timp din belsug la dispozitie pentru aceasta...Imaginatia noastra lucreaza acum la maximum.Ni se comanda mai departe sa "vedem" in mintea noastra ceva ce am dori sa ni se intample... Unul se"vede" pe sine frumos, altul il "vede" pe seful sau dandu-i o prima, altul se "vede" pe sine familist...Dorintele cele mai intime ale fiecaruia sunt scoase acum la iveala. Visam in chip programat...Dupa un rastimp oarecare, profesorul ne vorbeste din nou: "Acum voi numara de la 1 la 10. La fiecare numar veti urca o treapta mai sus. Cand voi ajunge la 10 va veti trezi, veti fi linistiti, absolut sanatosi,odihniti si bine dispusi. Tot atunci veti deschide ochii".Incepe sa numere lent. Ajunge la 10, si deschid la randul meu ochii. Corpul imi este greu. Privesc in jur si vad oameni miscandu-se cu multa incetineala, ca dupa trezirea dintr-un somn adanc. Capul imi este de asemenea greoi si amortit. Acuz o stare pronuntata de somnolenta.Profesorul ne asigura ca, lucrand sistematic in fiecare zi asupra unei teme, in final ni se va intampla exact ceea ce ne dorim.- Bine, dar cum se va intampla asta? intreaba cineva.- Cand exersati aceasta tehnica, va conectati la Mintea Universala care guverneaza lumea, si ea va face ca dorinta dumneavoastra sa devina realitate! a survenit prompt raspunsul... Cu cat mai constant exersati metoda, cu atat mai repede veti ajunge sa va cufundati. Va veti obisnui... Trebuie sa o practicati la ore regulate - dimineata, la pranz, seara - fie si pentru zece minute. Exista oameni conectati pe toata durata zilei la nivelul alfa.S-au spus in cadrul cursurilor inca multe alte lucruri din a caror analiza se pot desprinde concluzii cel putin interesante. Eu imi voi concentra insa atentia asupra a trei chestiuni.

a) Aceasta practica se bazeaza pe cultivarea metodica si exploatarea neingradita a imaginatiei. Daca se are in vedere cazul unei persoane care exerseaza zilnic, pe parcursul mai multor ani, aceasta metoda, este lesne de inteles ce amploare va dobandi capacitatea sa imaginativa, pe de o parte, dar si cat de mult timp din viata sa si-l va petrece in taramul imaginatiei sau sub influenta ei directa, pe de alta parte.

b) O asemenea tehnica il educa pe practicant in spiritul unui pasivism si al unei obediente totale. Sa ne reintoarcem asupra modului in care a fost executata metoda Mind Control. Stam asadar lejer pe scaun si ne relaxam, inchidem ochii si pierdem contactul cu mediul inconjurator; emitem monoton pentru cateva minute sunetul "sfant", OM, si ne golim treptat mintea de orice ganduri. Auzim apoi vocea temperata dar autoritara a unui profesor de yoga, care ne dicteaza riguros ce sa facem. Ne supunem continuu, ordinele succedandu-se fara incetare. Ne conformam automat, mecanic, fara nici o cenzura rationala, intre altele si pentru ca nu dispunem de timpul fizic pentru a rationa; orice efort rational presupune intreruperea exercitiului. Ii permitem sa faca uz de mintea noastra dupa bunul sau plac, fara sa fi fost preveniti despre ceea ce urmeaza sa ni se intample. Nu ni s-a dat ocazia si timpul de a ne gandi, de a discerne si de a alege liber. Am fost efectiv pusi in fata faptului implinit. S-a exercitat asupra noastra o stapanire totala, vreme de aproximativ douazeci de minute. Cand ni se spune sa ne "trezim", atunci ne "trezim", si ne simtim capul ingreuiat ca si cand ne-am scula din somn.

Este scenariul unei sedinte tipice de hipnoza in masa, condusa de un yoghin experimentat, cu scopul de a sparge" barierele mentale care il impiedica pe individ sa progreseze in autohipnoza. Pentru ca obiectivul ultim al acestui seminar il constituie predarea unei tehnici de autohipnoza.Ni s-a inmanat la sfarsit cate o caseta audio, cu ajutorul careia sa exersam la domiciliu. Indicatiile sunau astfel: "Izolati-va intr-o camera linistita din casa voastra si rugati sa nu fiti deranjati sub nici un motiv.Trageti obloanele si stingeti toate luminile, asa incat sa fie intuneric si liniste. Asezati-va in pozitia lotusului sau in orice alta pozitie de meditatie; daca va e greu, atunci intindeti-va pur si simplu pe podea.Relaxati-va si porniti casetofonul".Cand caseta incepe sa ruleze, se aude pentru cateva minute un zumzet continuu, asemanator cu zgomotul unui motor care functioneaza monoton. Acest zumzet "pregateste" mintea (intocmai ca si sunetul prelungit OM) pentru a executa comandamentele ulterioare "fara ganduri" si reactii launtrice de impotrivire. Zumzetul continuu "goleste" mintea de gandurile deja existente, si impiedica totodata nasterea unor ganduri noi.La capatul catorva luni de practica intensa, puteam deja aplica singuri metoda, fara profesor si fara caseta.Ajunsesem la stadiul in care eram capabili sa ne "autocufundam".Instructorii preferau sa utilizeze termenul "autocufundare", evitandu-l cu obstinatie pe cel de"autohipnoza", intrucat termenul "hipnoza" provoaca adesea rezerve si chiar teama, iar pe de alta parteeste un termen deja consacrat care nu poate fi prezentat ca o descoperire noua. Din exact acelasi motiv eraevitat, cel putin intr-un prim stadiu, si termenul "meditatie". 

c) Marile promisiuni pe care le vehiculeaza invatatorii acestei tehnici sunt instrumentul cu ajutorul caruia ii tin pe oameni in stapanirea lor.Prima promisiune care ni se face decurge din chiar numele organizatiei: vom invata sa ne controlam mintea si sa-i valorificam puterile ascunse. Apogeul acestei promisiuni este atins atunci cand profesorul ne spune ca "Mintea Universala" care guverneaza intreaga lume va face ca dorinta noastra sa devina realitate; cu alte cuvinte, orice imagine autoprogramata am derula pe ecranul mintii noastre prin tehnica pe care am invatat-o va fi transpusa in realitate de catre "Mintea Universala". Ni se fagaduieste ca putem deveni in felul acesta bogati, frumosi, puternici, sanatosi, celebri, ba chiar putem ajunge la "progres spiritual", "cunoastere spirituala" si, mai mult, "sfintenie".In continuare, suntem invitati sa ne inscriem in asociatia absolventilor seminarului. Vom pastra astfel un contact permanent si vom fi tinuti mereu la curent cu noile "descoperiri". in acelasi timp, devenim membrii unui grup de oameni care se sprijina social, dobandim noi prieteni, noi cunostinte, noi posibilitati... Pe de alta parte, desigur, conducatorii grupului isi sporesc influenta sociala, pot introduce mai usor in circulatie anumite stiri si idei, si pot modela mai eficient perceptia despre lume a adeptilor lor.In ceea ce priveste marile fagaduinte cu care publicul este atras catre seminariile de Mind Control, una din problemele majore care se cer rezolvate vizeaza identificarea continutului notiunii de "Minte Universala".Daca prin acest termen este subinteles Dumnezeu, atunci avem de-a face cu o religie care isi revendica putinta de a-i aduce pe adeptii sai in contact cu Divinitatea si, in felul acesta, se naruie toate pretentiile stiintifice ale metodei. 

Insa Hristos ne avertizeaza ca exista doua feluri de puteri spirituale: Dumnezeu si ingerii Sai, pe de o parte, si Diavolul impreuna cu demonii lui, de cealalta parte. Si, de vreme ce aceasta asa-numita "Minte Universala" nu este Hristos, ci, dimpotriva, submineaza si maimutareste invatatura si Biserica lui Hristos, atunci este cat se poate de evident cine se ascunde in spatele acestei titulaturi!Cat priveste masura in care se concretizeaza promisiunile pe care organizatia le agita atat de strident,majoritatea membrilor pe care i-am cunoscut nu si-au imbunatatit radical nici situatia economica nici starea de sanatate, dupa cum nici n-au devenit celebri sau super-inteligenti. Ceea ce s-a schimbat insa substantial in viata lor este conceptia despre om, despre lume si despre Dumnezeu. De asemenea, au suferit notabile transformari de comportament si personalitate, devenind in general mai pasivi, si in special dependenti de instructorii Mind Control. Se poate vorbi intr-adevar de un control al mintii, insa numai in sensul ca mintea le este dirijata de catre conducatorii grupului. Printre acestia din urma, am constatat ca exista unii care isi exercita realmente puteri suprafiresti. Sunt puteri spirituale care sustin si dirijeaza organizatia. Liderii cei mai "evoluati" intretin un contact nemijlocit cu "fiintele spirituale", in speta cu demonii .

* 

Deci, frate, daca doresti sa te eliberezi degraba de aceste patimi si rautati, daca voiesti sa te feresti de feluritele curse si mestesugiri ale diavolului si daca iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobandi dumnezeiasca luminare, atunci lupta-te din rasputeri a-ti goli mintea de orice forma, culoare si spatialitate. Pe scurt, de orice imaginatie si aducere aminte a lucrurilor bune sau rele, pentru ca toate acestea sunt plagi, umbre si neguri care intuneca puritatea, nobletea si stralucirea mintii. Nici o patima trupeasca sau sufleteasca nu poate patrunde in minte pe alta cale decat prin imaginarea lucrurilor senzoriale. Imaginatia si memoria sunt treptele inselaciunii vrajmasului, dar mai cu seama imaginatia:intr-insa este radacina oricarui pacat.

Sarguieste-te, deci, a-ti pastra mintea curata de orice imaginatie, asa cum a creat-o Dumnezeu.

Asadar, analiza acestor aspecte legate de meditatia orientala si rugaciunea crestina reveleaza o data in plus antiteza fundamentala dintre cele doua religii. Pe cat difera lumina de intuneric si Dumnezeu de Diavol,pe atat difera Biserica lui Hristos de paganismul hindus si de sectele new age-iste

sursa : extras din cartea "Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie"

Comanda cartii se poate face AICI 

Cine nu are posibilitatea sa comande aceasta carte , o poate citi AICI 
 

 

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat!

"Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Alege unul al carui suflet il cheama pe al tau, care te vede. Accepta-i mana si ghideaza-l usor catre sangele ce iti inunda inima, acolo unde iti poate simti caldura care il invaluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tau ii va mistui povara grea. Priveste in ochii lui, priveste in profunzime si vezi ce salasluieste acolo, adormit, treaz sau timid... Priveste in ochii lui si vezi acolo parintii si bunicii lui si toate razboaiele si nebunia ce au luptat-o spiritele lor intr-un tinut indepartat, intr-un timp indepartat. Priveste catre durerile lor si luptele si framantarile si vina; fara sa judeci. Si da-i drumul, las-o sa plece. Simte aceasta ancestrala povara si fii constienta de refugiul, de siguranta pe care o cauta in tine. Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si fii constienta ca nu trebuie sa oglindesti acea furie pentru ca tu ai un pantec, o dulce, adanca poarta catre taramul care spala si vindeca vechile rani.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Aseaza-te inaintea lui, in plenitudinea feminitatii tale, in suflarea vulnerabilitatii tale, in joaca inocenta a copilului, in adancimea mortii... O invitatie infloritoare, ce rasare usor, permitandu-i sa fie puternic ca barbat, sa inainteze catre tine... sa innoate in pantecul Pamantului, intr-o cunoastere tacuta, impreuna. Si atunci cand se va retrage..., pentru ca o va face..., va fugi inspaimantat in grota lui... aduna-ti bunicile langa tine si inconjoara-te cu intelepciunea lor. Asculta-le soaptele usoare si calmeaza-ti feciorelnica inima speriata indemnandu-te sa ramai calma, sa astepti rabdatoare intoarcerea lui... Aseaza-te si canta la usa lui, un cantec al aducerii aminte, care il va mangaia, inca o data.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Nu ademeni sa iasa afara baietelul dinauntrul lui cu seductie si pacaleli; doar ca sa il atragi in capcana... intr-o panza a distrugerii, intr-un loc plin de haos si ura mai ingrozitor decat orice razboi purtat de fratii lui. Aceasta nu este feminitate, este razbunare. Aceasta este otrava nenumaratelor abuzuri ce au avut loc dealungul anilor, violul lumii noastre. Si asta nu aduce nici o putere femeii, o reduce... pe masura ce ea il castreaza! Si ne ucide pe toti! Si chiar daca mama lui l-a purtat in brate sau nu a facut-o, arata-i acum adevarata mama - imbratiseaza-l si ghideaza-l in gratia ta, in profunzimea fiintei tale, in caldura mocnita a miezului Pamantului. Nu il pedepsi pentru ranile lui despre care crezi ca nu se potrivesc nevoilor si criteriilor tale. Plangi pentru el rauri dulci. Lasa ranile sa sangereze cand te intorci acasa.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Iubeste-l indeajuns incat sa i te arati goala si libera. Iubeste-l indeajuns incat sa iti deschizi corpul si sufletul catre ciclul nasterii si al mortii si multumeste-i pentru oportunitate. In timp ce dansati impreuna printre vanturi turbate si paduri tacute, fii destul de curajoasa incat sa fii fragila si permite-i sa soarba din moile si imbatatoarele petale ale fiintei tale. Permite-i sa stie ca te poate imbratisa, apara si proteja. Arunca-te in bratele lui si ai incredere ca te va prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte! Invata-l cum sa renunte la el, renuntand tu la tine, si uniti-va intr-un dulce nimic al inimii acestei lumi.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Incurajeaza-l, hraneste-l, permite-i sa fie, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l. Si tu, in schimb, vei fi hranita, sustinuta si protejata de brate puternice si ganduri limpezi si de sageti precise. Pentru ca el poate, daca tu ii permiti, sa fie tot ce ai visat!

Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal, iubeste-ti fratele si fiul, iubeste-ti fostii parteneri, de la primul baiat pe care l-ai sarutat pana la ultimul pentru care ai plans. Multumeste pentru daruri; pentru revelatia din aceasta intalnire aceluia care sta in fata ta si regaseste-l in samanta a tot ce este nou sub soare; samanta pe care o poti hrani si ajuta sa creasca ca planta, pentru a creste o lume noua, impreuna."

Sursa: http://www.radiovoceasufletului.ro

Sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei

Astazi crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Andrei. Este unul dintre cei 12 apostoli, fratele lui Simon Petru, cel care a adus crestinismul printre daci. Sfantul Apostol Andrei este si ocrotitorul Romaniei; foarte multi romani ii poarta numele.

Sfantul Apostol Andrei s-a nascut in Betsaida Galileia, in nordul Tarii Sfinte. Potrivit Sfintei Scripuri, el a fost ucenicul Sfantului Ioan Botezatorul inainte de a-l intalni si a-l urma pe Iisus. El a porpovaduit crestinismul in Scytia (Dobrogea de astazi), dar se spune ca el ar fi ajuns chiar si in sudul Rusiei. Sf Apostol Andrei a petrecut un timp in sudul Greciei, consolidand comunitatile crestine infiintate de Apostolul Pavel si de alti apostoli, ajungand pana in Pelopones, in orasul Patras. Aici el a si murit ca martir, iar moastele sale sunt pastrate in acest loc. 

In Dobrogea exista si astazi pestera unde a locuit Sf Apostol Andrei p perioada cand s-a flat pe meleagurile noastre, loc in care s-a ridicat o biserica. Locul se afla la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judetul Constanta. Aici vin mii de credinciosi pentru a se ruga si a cere ocrotire de la Sfantul Andrei.

De data de 30 noiembrie sunt legate mai multe traditii si obiceiuri populare. Unul dintre ele este pregatirea graului pentru incoltit. In multe case oamenii pun in aceasta zi cate o mana de grau la incoltit, in unele locuri traditia spune ca fiecare membru al familiei isi pregateste singur un vas sau o farfurioara cu grau. Acesta va rasari pana la Anul Nou, cand, in functie de inaltimea si vigoarea firelor, se interpreteaza norocul si sanatatea de care va avea parte fiecare. 

Mai sunt si alte practici si credinte legate de ziua si noaptea acestei sarbatori. Se spune ca in noaptea se Sf Andrei lupii se aduna si pot sa vorbeasca. Credintele populare spun ca in aceasta zi nu se matura curtile si casele ca sa nu manance lupii vitele.

Noi le urma la multi ani tuturor celor care poarte numele de Andrei, Andreea sau derivate ale acestora! Sa aveti parte de noroc, sanatate si fericire!

Si nu uitati sa puneti grau la incoltit!

autor Iohanna Purdea

iohanna.purdea@121.ro

Nota personala : Tot in aceasta zi aduc in casa crengute de visin pe care le pun in vaza plina cu apa , apa care nu se schimba , doar se mai completeaza daca aceasta se evapora .Aceste crengute , vor inflori si chiar infrunzi pana la anul Nou , in functie de cat de frumoase sunt crengutele , si casa va fi imbelsugata anul ce vine .

Vibraţiile culorilor

 

De-a lungul întregii istorii a omenirii, infinitele nuanţe ale culorilor au fost folosite întotdeauna pentru plăcerea simţurilor dar şi pentru a atrage atenţia, pentru a da naştere unei-anumite stări de spirit, unei anumite atitudini mentale şi corporale. Deşi în curcubeu domină şapte culori, în jurul nostru putem număra totuşi mai mult de şapte nuanţe diferite. Există tot atâtea culori câte radiaţii vizibile sunt, tot atâtea culori câte agregate moleculare ce formează realitatea vizibilă si pe care se reflectă lumina.

 

Albul, ca lumina începuturilor, existând înainte ca Dumnezeul din Geneză să creeze cerul şi pământul. Culoare a unităţii, a purităţii, a fost întotdeauna folosită ca atare în riturile de iniţiere din lumea întreagă. Conţine în ea şi primeşte toate celelalte culori. Se pretează la amestecuri, e o bază indispensabilă. „Este unitatea, fiindcă numai ea reflectă toate razele luminoase din care emană culorile primitive şi infinita varietate de nuanţe ce colorează natura. Lumină vie, ale cărei vibraţii sunt făcute în aşa fel, încât le depăşesc pe toate celelalte cu care ai putut fi iradiat până în prezent" (Le Jeune). Albul e ca o oglindă ce reflectă Universul, vibraţia lui ne trimite înapoi la noi înşine. Ne redă o imagine a inocenţei pierdute, ne purifică de miasmele vieţii… Fapt e că albul reflectă un ideal de limpezime si de transparenţă.

 

Negrul - antiteza albului, cealaltă culoare a dualităţii naturale. Alb si negru, bine si rău, zi şi noapte, yin şi yang, viaţă şi moarte. Evident că acestei culori i-a fost atribuită toată întunecimea de care e capabilă omenirea, despărţită după termenii magici în forţe negre şi albe, malefice si benefice. Reprezintă un simbol vădit al antagonismului profund manifestat în oricare dintre firile noastre. Purtat în veşminte, negrul conferă o anume formă de demnitate si subţiază, ascute trăsăturile. Ca si albul, suscită concentrarea; unul evocă ascensiunea vieţii, a spiritului, celălalt descompunerea-germinaţia pe care se întemeiază viaţa si conştiinţa. Dar atenţie: negrul poate fi si un semn de concentraţie, de revoltă profundă.

Un text Zen spune: „în întunecime nu vezi decât partea întunecată - în lumină nu vezi decât partea luminoasă."

Cele două există, sunt de nedespărţit.

 

Rosul, ca sângele,ca patima. Excită, stimulează mentalul şi sporeşte încordarea musculară si debitul respiraţiei. Cald si iritant, nu li se recomandă bolnavilor. Se spune că exaltă sentimentele erotice şi entuziasmul. „Excitant pentru sangvini, roşul e stimulent pentru limfatici sau convalescenţi şi creste activitatea psihică în neurasteniile depresive" ( J.Palaiseul). Este culoarea căldurii şi a mişcării. Dinamic în esenţă, trebuie să fim atenţi la puterea lui, pe care e bine să ştim să o dozăm. Expresia „a vedea roşu înaintea ochilor" nu este oare un semn al orbirii, al pierderii controlului? Dar trebuie să ştim şi să trezim energia vitală şi dorinţa, voinţa de cucerire, de activitate şi nevoia de experienţe senzuale. Profesorul Muscher a remarcat că respingerea roşului însoţeşte adesea oboseala psihică şi nervoasă, lipsa de vitalitate, grijile, pierderea dorinţei sexuale. Un gust prea manifest pentru această culoare stă mărturie unui temperament sangvin şi excesiv.

 

Portocaliul: ca şi fructul care i-a dat numele, această culoare este arhiplină de substanţă. Intimă, primitoare, ea evocă lumina, focul, căldura. Goethe spune că „reprezintă culoarea ardorii extreme şi totodată reflexul mai blând al soarelui la asfinţint. Motiv pentru care se dovedeşte agreabilă în decor sau sub formă de veşminte..." Intr-adevăr, portocaliul mai mult stimulează decât excită (cu toate că asta depinde de strălucirea lui). Simbol al intuiţiei, al bucuriei senine, al forţei echilibrate, portocaliul îndeamnă la optimism. Palaiseul menţionează că e un stimulent emotiv care accelerează bătăile inimii si dă o senzaţie de confort, de veselie. Culoare psihologic activă, portocaliul, folosit cu bună-credinţă, bucură sufletul.

 

Galbenul, ca aurul, cu lumina soarelui. Considerat deseori drept culoarea cea mai veselă, galbenul evocă o anume formă de bogăţie ori de abundenţă. Când e strălucitor, e activ. Când e palid, odihneşte, relaxează. Culoare subtila, la graniţele rosului, albului si verdelui, galbenul are efectul de a lumina, de a trezi. Conform doctorului Leprince, „dintre toate culorile, este aceea care sporeşte cel mai mult tonusul neuromuscular general. Se pare că stimulează sistemul limfatic şi îl excită pe cel nervos", în orice caz ascute intelectul si incită la lucrări ale spiritului. Goethe, în al său Tratat asupra culorilor spune că „în puritatea lui cea mai mare, poartă mereu în sine natura luminosului si posedă un caracter de voie bună senină şi dulce îndemn", Alcătuit în întregime din lumină, galbenul măreşte spaţiile, glorificându-le totodată. Radiază veselie uşoară şi caracterizează o personalitate deschisă, voioasă, spirituală; respingerea lui indică, dimpotrivă, nevoia fie de izolare, fie de schimbare.

 

Brunul, ca pământul sau ca lemnul. Este o culoare reconfortantă în interiorul casei si în veşminte. Simbolizează nu ţâşnirea vieţii, ca verdele, ci maturarea ei. Multiplele lui tonuri arămii fac din el culoarea toamnei. Brunul acţionează totdeauna ca o culoare stabilizatoare, trezeşte conştiinţa rădăcinilor fiinţei si forţele vii ce trebuie regăsite. Este fundamentul alchimiei subtile ce lucrează în creaţie. Nu a fost omul, conform tuturor genezelor, modelat dintr-un simplu pumn de Iut? Culoare receptivă şi senzorială, diferitele nuanţe de castaniu corespund corpului,căminului, intimităţii acestuia, securităţii ideale a celulei familiale. Cine respinge această culoare consideră confortul fizic si al simţurilor ca pe o slăbiciune. Cine o iubeşte prea mult are nevoie de coconul căminului pentru a se dezvolta şi totodată nevoie de confort atât moral cât şi fizic. Brunul poartă în el toate făgăduinţele fecunde ale pământului şi ale lemnului. Materia prima...

 

Albastrul deschis, precum cerul, marea, spaţiul...Culoare calmă, odihnitoare şi profundă fiindcă nu blochează privirea ci o lasă să se piardă în el. Folosită în veşminte, trimite o vibraţie de echilibru, de armonie, o anume bucurie de a trăi. In mediul din interior, măreşte spaţiul şi în acelaşi timp îl face luminos. Binefăcător pentru nervi, împotriva angoaselor, a excitaţiei, operează o destindere salutară. Locurile unde ne place să ne relaxăm ar trebui să conţină reflexe albastre.

 „Lumina albastră readuce somnul în unele cazuri de insomnie rebelă" (doctorul Leprince). In medicină, albastrul este recomandat pentru calmarea nevralgiilor, astmului, reumatismului , crizelor de nervi şi hipertensiunii, datorită proprietăţilor sale analgezice şi antispastice. Albastrul alcătuit numai din profuzime şi prospeţime, poartă în el o făgăduinţă de libertate şi armonie. El simbolizează calmul mării liniştite şi feminine, blândeţea purtărilor, tandreţea, dragostea de viaţă. Cu cât tinde spre nuanţe întunecate, cu atât marchează plenitudinea fiinţei. Nu este violetul culoarea intuiţiei şi a înţelepciunii? Dacă albastrul este respins, asta înseamnă anxietate, insatisfacţie în raporturile cu ceilalţi şi cu lumea şi o instabilitate profundă care ar putea fi compensată, de pildă, printr-un gust pronunţat faţă de roşul acţiunii, al agitaţiei, sau pentru galben, cafeniu, care încălzesc. Albastrul rămâne culoarea împlinirii, a unirii echilibrate dintre tendinţele fireşti.

 

Verdele, precum natura vie... Combinaţie dintre galben şi albastru, această culoare este cea mai liniştitoare din câte se pot găsi. „Ochiul şi sufletul se odihnesc în acest amestec, ca în cazul unui element simplu. Nu vrei să mai pleci de acolo..." (Goethe). Sistemul nervos găseşte în el un calm, o seninătate ca acelea pe care ni le dau vederea încântată a multiplei varietăţi de tente ale vegetaţiei. Verdele creează repaus, linişteşte tumultul mental, procurând o veritabilă „împrospătare cerebrală". Aducător de echilibru, ajută corpul şi spiritul să respire, să se deschidă. Liniştitor, creează o ambianţă veselă.Foarte variat în nuanţe, poate fi folosit prin tuşe diverse, care sunt tot atâtea mesaje de viaţă. Cine evită verdele suferă probabil de o mare tensiune nervoasă care îl împiedică să se lase în voia influxurilor vitale: opresiunea psihică, angoasele, agitaţia mentală, stresul sunt corolare; atenţie atunci la caracter, care riscă să fie acru, caustic, artificial. Iar cine iubeşte prea mult verdele dă dovadă de un caracter împlinit; are nevoie de consideraţie si înţelege să-si ducă viaţa după propria-i dorinţă, în ciuda tuturor obstacolelor.

 

Trebuie să ştim să echilibrăm culorile între ele, să le lăsăm să vorbească în noi şi despre noi; sunt tot atâtea semne, tot atâtea mesaje, tot atâtea stimulări. Aşa încât să ne jucăm cu paleta lor infinită si să medităm asupra puterii ei imense: viaţa este un amestec infinit de culori…

autor Marc de Smedt
 

 

OM BUN SI DRAG.....

NU lăsa niciodată ziua de IERI să- ţi umple ziua de AZI.....
TRĂIEŞTE CLIPA.... şi Mulţumeşte pentru tot ce trăieşti AZI...
Ce-a fost ieri... NU mai contează...

AZI ESTE O NOUĂ ZI !

În orice moment Universul ne dă cele mai bune rezultate cu putinţă ;
Ideea este că TOATĂ LUMEA face TOT ce poate mai Bine , de la nivelul de conştienţă la care se află. ♥

Viaţa nici nu ne binecuvântează nici nu ne pedepseşte... Ea colaborează cu noi pentru a ne TREZI la Adevărul a ceea ce SUNTEM....

♥

Va îmbrăţişez cu toată dragostea...
O zi în armonie .....
Sunteţi de o rarisimă frumuseţe în toate corpurile, planurile , structurile şi dimensiunile...
VA SĂRUT ŞI VĂ IUBESC... ♥

Mângâierea mea şi sărutul meu pe sufletele voastre le simţiţi până în adâncul fiinţelor voastre... cu mireasma iasomiei ...
Suntem INFINITUL...şi comunicăm pe măsura fiinţelor noastre....pe măsura a ceea ce SUNTEM...
A numi ceva sau pe Cineva , înseamnă a-i invoca PREZENŢA... ♥

Mantra zilei :

Mulţumesc, Doamne că mi se deblochează toate energiile şi îmi energizez în mod egal toate corpurile....

Sunt în deplină comuniune şi ARMONIE cu Dumnezeu, în MINE, în interior şi în exterior... cu toată creaţia divină......în fiecare clipă, cu Pace în suflet, cu focul Iubirii în inimă şi mentalul liniştit....

Mulţumesc, Doamne că PERCEPŢIA PRIN OCHIUL SUFLETULUI MEU, ,PERCEPŢIA ÎNTREGII MELE FIINŢE ESTE LA CEA MAI ÎNALTĂ COTĂ, ESTE CLARĂ ŞI PRECISĂ....

Mulţumesc, Doamne că sunt observatorul propriei mele vieţi, conştientizez fiecare lecţie şi evoluez odată cu Întregul, ca urmare a tuturor circumstanţelor din viaţa mea...

Mulţumesc, Doamne că acumulez Lumina Ta albă şi conştientizez şi aplic toate câte mi s-au luminat prin Învăţătorul meu interior...

IO sunt ARMONIA, ECHILIBRUL , armonia din sufletul lucrurilor, armonia din Sufletul Universal, armonia din centrul a Tot, IO SUNT...

♥

MULŢUMESC trecutului meu, eliberez acum , aici toate trăirile de până acum şi primesc NOILE ENERGII ce vin spre Pământ chiar în această clipă......

MULŢUMESC DRAGI AMINTIRI ...SUNT RECUNOSCĂTOARE PENTRU OPORTUNITATEA DE A VĂ ELIBERA ÎN TOTALITATE ŞI DE A MĂ ELIBERA...

ÎNCEP O NOUĂ VIAŢĂ... ACUM , AICI, până la adânci bătrâneţi şi întru veşnicie...♥

Mulţumesc , Doamne , că Ceea ce văd în INIMA mea , unde se află acum mintea mea, este ceea ce primesc înapoi de la viaţă! ♥

MULŢumesc, Doamne că TOATE RUGĂCIUNILE inimii mele sunt ascultate şi îndeplinite ! ♥
AMIN !

♥
Graţie, armonie şi binecuvântări divine ! Dumnezeu vă locuieşte şi vă tine în braţe ! Mulţumesc că sunteţi !

♥

Binele şi Fericirea Ta sunt Binele şi Fericirea mea !

Binele şi Fericirea mea sunt Binele şi Fericirea Ta !

Atunci când TU eşti Bine şi Fericit , eu sunt Bine şi Fericită !

Atunci când Eu sunt Bine şi Fericită , Tu eşti Bine şi Fericit!

Pentru că EU sunt TU şi TU eşti Eu !

Binele TĂU suprem, oriunde te-ai afla, este şi binele meu suprem .
Binele Meu suprem este şi binele tău suprem , oriunde te-ai afla...

SUNTEM UNUL ...suntem interconectaţi.... Noi , Toţi, cu TATĂL şi cu FIUL şi cu SFÂNTUL DUH , UNA Suntem....

de Andreea Cretu

Ascultă-ți inima!

 

Toate răspunsurile pe care le cauți în jurul tău se găsesc de fapt înlăuntrul tău.

 

Ascultă-te, stai de vorbă cu tine, vezi ce-ți spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorințe ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde.

 

Ai încredere în ceea ce îți spun toate și ai încredere în tine.

 

Îți pot furniza cel mai precis și corect răspuns pe care l-ai primit vreodată.

 

Lasă-le să te inspire.Lasă-le să te transforme.

 

Inima îți cântă uneori dar nu are cine să o audă...alteori râde dar nu are cine să-i împărtășească bucuria și cel mai ades, plânge, și-i atât de dureros să-i auzi suspinele în tăcerea care însoțește singurătatea.

 

Fericirea este liniștea în care poți împărți cu cineva, și cântecul, și râsetele, și lacrimile...

Sunt doar un om...ca tine, aștept și sper, visez, mă bucur și mă întristez, mă las pradă unor slăbiciuni și dorințe, înfrunt greutățile vieții,iert orice dar nu minciuna...

 

Știu să plâng, să râd, să mă înfurii, să mângâi, să cert, să împac, să ofer mult și să cer mult de la mine și de la ceilalți oameni, să greșesc, să reușesc...

 

Sunt doar un om normal...uneori mă plimb, alteori alerg...alerg spre fericire...vrei să alergi și tu?

 

Oferă-ți și tu în fiecare zi șansa de a zâmbi și rămâi mereu îndrăgostit/ă de viaţă şi de tot ce te înconjoară, meriţi!

 

Ascultă-ți inima...vei afla răspunsul la toate trăirile tale!

Cu iubire şi lumină,
Daniela
 

Sa invatam sa iubim cu adevarat!

 

A iubi este insasi legea vietii. Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna.

Toate acestea si multe altele apar atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra.

A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.

Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poata intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.

Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti. Multi imi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii". Dar daca l-ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea cu adevarat.

Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa, de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa.

Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri, abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE.

Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamana cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate.

Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba dimpotriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?

Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.

Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau.
 

fragment din cartea Arta de a trai de Cristian Turcanu

 

10 adevaruri dure care te ajuta sa te dezvolti

 

De cate ori ai incercat sa controlezi totul pentru a reusi sa indeplinesti ce ti-ai propus, cu scopul de a primi ceea ce crezi ca meriti? De cate ori te-ai simtit nemultumit pentru ca lucrurile nu au iesit intocmai cum te asteptai? De cate ori te-ai simtit frustrat la gandul ca ai fi meritat sa primesti acel “ceva” la care atata ai visat?

Chiar daca de multe ori credem ca lucrurile nu au mers conform planului si ca am fi meritat mai mult decat am primit, daca privim inapoi in trecut realizam ca, de cele mai multe ori, atunci cand am crezut ca ni se refuza ceva, am fost, de fapt, redirectionati catre ceva mai bun.

Nu putem controla totul. Uneori este nevoie sa ne relaxam si sa avem incredere ca lucrurile se vor rezolva in favoarea noastra. Este necesar ca din cand in cand sa ne deconectam putin si sa-i permitem vietii sa se desfasoare. Pentru ca uneori, adevarurile care nu pot fi schimbate, sfarsesc prin a ne schimba pe noi, prin a ne ajuta sa crestem.

Asadar, daca te-ai hotarat sa renunti la a mai detine controlul, daca iti doresti sa te lasi purtat de val si sa ii permiti vietii sa te duca pe fagasuri minunate, neasteptate, daca ti doresti sa cresti, sa evoluezi, sa te dezvolti, iata 10 dintre adevarurile dure pe care trebuie sa le accepti:

1) Totul este asa cum ar trebui sa fie. Este incredibil cum intotdeauna ajungi acolo unde esti menit sa fii, cum pana si cele mai tragice si stresante situatii te invata lectii importante, pe care nu ai visat vreodata sa le inveti. Fii cu ochii in patru, de multe ori, cand ai impresia ca lucrurile se destrama, in realitate ele se aseaza in favoarea ta.

2) Iti vei gasi adevaratul sine doar atunci cand te vei pierde in lume. Primul pas catre viata pe care o doresti este acela in care realizezi ca te-ai pierdut in aceasta lume. Al doilea pas este cel in care parasesti viata pe care nu o doresti. A face o schimbare majora poate fi terifiant. Dar regretul este si mai infricosator. Viziunea fara actiune este un vis de zi, iar actiunea fara viziune este un cosmar. Inima ta este libera, ai curajul sa o urmezi!

3) Cele mai profunde dureri iti dau cea mai mare putere pentru a-ti atinge potentialul maxim. Cele mai nebunesti alegeri sunt cele care merita sa fie facute. Fara durere, nu ar exista schimbare. Nu uita insa ca durerea, ca orice alt lucru din lume, iti preda o lectie pe care este necesar sa o inveti, pentru ca mai apoi sa te eliberezi.

4) Cea mai grea decizie pe care o poti face este daca sa schimbi directia sau sa faci un pas inainte. Daca te surprinzi incercand sa schimbi pe cineva, sau daca cineva incearca sa te schimbe, mergi intr-o alta directie. Dar daca esti pe drumul catre visul tau, fa un pas in fata. Si nu uita ca uneori acest pas te poate determina sa iti adaptezi visul, sau sa iti planuiesti unul nou. Este normal, dorintele se schimba in functie de nevoile noastre din fiecare moment al vietii.

5) Este necesar ca mai intai sa ai grija de tine. Inainte de a te imprieteni cu ceilalti, este important sa devii prietenul tau cel mai bun. Inainte de a-i corecta pe ceilalti, trebuie sa te corectezi pe tine. Inainte de a-i face pe altii fericiti, este necesar sa te faci fericit pe tine. Nu este egoism, ci dezvoltare personala. Odata ce te echilibrezi tu insuti, vei putea sa echilibrezi si lumea din jur.

6) Libertatea cea mai mare consta in a nu-ti pasa de ceea ce spun ceilalti. Atata timp cat esti ingrijorat de ceea ce cred ceilalti despre tine, esti proprietatea lor. Doar atunci cand nu ai nevoie de aprobarea lumii externe poti fi cu adevarat proprietatea ta.

7) Singurul lucru pe care il poti controla in totalitate este felul in care reactionezi la lucrurile care nu sunt sub controlul tau. Cu cat te adaptazi mai usor la situatiile cu care te confrunti in viata, cu atat mai puternic devii, si cu atat mai repede te ridici in urma caderilor de care vei avea parte. A trai impacat presupune a te transpune intr-o stare de completa acceptare a ceea ce este, chiar aici, chiar acum.

8) Daca te concentrezi pe ceea ce ai, nu vei avea niciodata suficient. Daca esti recunoscator pentru ceea ce ai, vei ajunge sa ai mai mult. Fericirea nu consta in posesiuni, fericirea salasluieste in suflet. Abundenta nu consta in cantitate, ea consta in sentimentele pe care le ai in legatura cu ceea ce detii.

9) Da, ai gresit in trecut. Dar nu trebuie sa te judeci in functie de trecutul tau, nu mai traiesti acolo. Doar pentru ca azi nu esti unde ti-ai fi dorit sa fii, nu inseamna ca nu vei ajunge acolo intr-o zi. Poti alege sa te ridici, sa incerci din nou, sa iubesti din nou, sa traiesti din nou, sa visezi din nou.

10) Intr-un final, totul va fi bine. Vor fi momente in viata ta in care vei considera ca tot ceea ce este rau va deveni si mai rau. Si poate vei simti ca esti prins in acest cerc al raului pentru totdeauna, dar nu este asa. Este necesar sa ramai pozitiv pentru ca, intr-o zi, soarele va rasari din nou pe strada ta.

de Andreea Savulescu 

Trăiască dezamăgirile!

În perioada asta, când toţi simţim, mai mult sau mai puţin, chemarea la transformare interioară şi schimbări radicale în viaţa noastră, unii dintre noi încă îşi ling rănile în urma rupturilor relaţionale, pierderilor diverse, finalurilor unor capitole de viaţă, surprizelor de tot felul. Unii şi-au “pierdut” job-ul, alţii au rupt relaţii în mod abrupt şi neaşteptat, alţii au fost puşi în faţa unor realităţi dureroase şi a unor gesturi aparent bizare din partea apropiaţilor sau se confruntă cu dezechilibre fizice atipice.

Contextul energetic este puternic acum şi tot ce ni se întâmplă are rolul de a ne scutura, conştientiza, purifica, transforma. Tot ce pare iniţial dureros nu poate fi decât o binecuvântare, un prilej de revelaţie şi adevăr, un prag înalt de păşit,dacă suntem atenţi la rolul spiritual de fond.

Unele experienţe vin acum sub forma dezamăgirilor repetate şi dureroase. Fie ne trezim abandonaţi de oameni în care credeam, fie prin schimbarea statutului social şi profesional, ne trezim singuri, sau pur şi simplu primim acuze care mai de care mai directe, tăioase şi dure. Suntem puşi în situaţii extrem de provocatoare, din care au dispărut menajamentele, dorinţa de a păstra aparenţele şi de a ne preface că totul e bine când nu e.

Prin urmare, cuvântul foarte des folosit acum pare să fie “dezamăgire“. Aud în dreapta şi în stânga: “sunt dezamăgit/a”, “am parte numai de dezamăgiri”, “nu mă aşteptam la X să spună sau să facă asta”, “când aveam cutare slujba, suna non-stop telefonul, acum, când nu mai am acea carte de vizită, nimeni nu e de găsit”, “e trist că prietenii îţi fac aşa ceva”, “am crezut că X îmi e prieten”, “aceştia nu sunt prieteni”, “m-am săturat” etc.

Dar haideţi să fim oneşti şi să recunoaştem că într-un fel/moment sau altul am făcut şi noi la fel. Ce, nu vi s-a întâmplat niciodată să trataţi cu prioritate oamenii în care vedeaţi oportunităţi sau cu care măcar aveaţi un scop comun, ori vă intersectaţi cu treabă? Aşa-zise relaţii de conjunctură. Toţi am trecut prin asta, şi de-o parte şi de alta a baricadei. Că dreptate au toţi, depinde de unde te uiţi.

Toate afirmaţiile şi punctele de vedere de mai sus sunt îndreptăţite, dacă privim la suprafaţă şi ne cramponăm de formă, fără să ne uităm în profunzime, şi dacă preferăm să rămânem în clişee vechi de-o viaţă, în loc să schimbăm ceva. Plângerile îndreptate către alţii, dar şi plângerea de milă nu ne folosesc la nimic şi nu vom face decât să ne închidem tot mai mult, din dorinţa de a ne “proteja” pe viitor. Ca şi când, în loc să ieşim să dăm mormanul de zăpadă din faţa uşii, preferăm să stăm în casă chiar dacă nu avem ce mânca şi riscăm să murim.

Aşadar, după ce trece durerea şocului cu care vine dezamăgirea la pachet, hai să ne uităm ce ne doare de fapt. Ne doare ce-au făcut ceilalţi, ne dor alegerile lor? Sau ne dor propriile compromisuri? Ne doare că ei au stat lângă noi sau că noi i-am lăsat, conjunctural, să facă parte din viaţa noastră. Ne doare că ei nu au fost autentici, sau că noi înşine nu am fost?

Dezamăgirea nu e altceva decât pierderea unei amăgiri. Ia priviţi: dez – amăgire. Acum vedeţi ce ne doare? Ne-am amăgit, am avut aşteptări, am creat o imagine despre cineva, apoi, surpriză, imaginea din realitate nu se suprapune peste imaginea din capul nostru.

Apoi, e absolut firesc ca oamenii să vină şi să plece din viaţa noastră, să stea atât cât avem nevoie pentru creşterea noastră comună, dar asta e altă discuţie. Poate o să scriu şi despre asta la un moment dat.

Dacă eşti suficient de iubitor de tine, te poţi bucura de dezamăgiri. Acestea sunt momente atât de preţioase, care-ţi dau ocazia să scapi de amăgiri, să vezi realitatea aşa cum este, să-ţi vezi propriile compromisuri şi alegeri, să te vezi pe tine in oglinda pe care ceilalţi ti-o aşează în faţă, să faci schimbări benefice, să aduci ceva nou în viaţa ta, să faci curăţenie şi să elimini tot ce îţi lua din putere fără să-ţi dai seama, să te re-creezi pe alte baze, mai curate, mai înalte, mai aproape de cine eşti tu cu adevărat. Dezamăgirile sunt urmate de binecuvântări întotdeauna, chiar dacă nu imediat.

E atât de uşor să ne amăgim! Probabil mereu o vom face. Dar ce bine că există dezamăgirile! Altfel nu ne-am trezi niciodată, nu am schimba nimic, ne-am preface mereu că e bine aşa şi am muri de-a binelea. Ce bine că avem parte de provocări care ne forţează să ne privim în spaţiul solitudinii, departe de privirile altora, care ne topesc ego-ul şi ne învita la smerenie, care ne amintesc că suntem vii, că viaţa curge prin noi odată cu schimbările!

Trăiască dezamăgirile!

de Nicoleta Svârlefus
http://www.astrocafe.ro/blog/autocunoasterespiritualitate/traiasca-dezamagirile/
 

Putem să dăm o mână de ajutor ???

57 de copii abandonaţi la secţia pediatrică Sf.Maria din Iaşi strigă după o mână de ajutor

 

- Sunt micuţi, cu vârste de până la doi ani, şi au fost abandonaţi de cele ce i-au adus pe lume. Sunt 57 la număr şi se găsesc cu toţii în Secţia de recuperare pediatrică „Sf. Maria“, din Iaşi.

Aceştia nu au ieşit niciodată afară, stau doar culcaţi în pătuţ şi privesc tavanul… nu au jucării, nu primesc afecţiune din partea nimănui (doar două asistente există în unitate pentru cei 57 de copii). Când personalul intră cu biberoanele pentru a le da de mâncare, copiii încep să plângă. Este greu să hrăneşti 57 de copii doar cu patru mâini.

De câtă atenţie şi dragoste are nevoie un copil? Aici sunt 57 de copii de care se ocupă doar două asistente şi un medic…

Un comitet inimos a lansat un apel către toţi cei care sunt părinţi sau iubesc cu adevărat copiii.

Vom reda informaţiile despre micuţi exact aşa cum le-am primit pe adresa redacţiei:

“Facem un apel la toti cei care vor sa dea un ajutor, cat de mic, unor copii cu varste intre 0-2 ani, abandonati.
Sectia de recuperare pediatrica Sf. Maria Iasi are in ingrijire 57 de copilasi abandonati cu varste intre o luna si 2 ani. Centrul de ingrijire se afla in spatele Maternitatii Elena Doamna.

Cine doreste sa contribuie cu ceva (pampers in primul rand, bani, haine si jucarii – noi sau second hand – hainute mai mult de interior pentru ca nu au fost niciodata scosi afara, fiind doar cateva asistente care se ocupa de ei) poate lua legatura cu:

Anca Craciun (0749067014)
Alexandra Parnic (0753856441)
Irimiea Adrian (0756646441)
Olaru Alina (0745557985)
Diana Padure (0745831521).

Transmiteti acest apel si altor persoane care credeti ca ar putea ajuta – oricit de putin ar da fiecare, conteaza foarte mult!

Sunt copii care la 9 -10 luni nu stiu sa stea in fundulet datorita faptului ca au patutul prea mic incat nici nu se pot intoarce pe burtica. Sunt copii care in loc de pampersi folosesc pelinci învelite în celofan… nu mai vorbim de faptul ca duc lipsa de hainute, medicamente, servetele, mancare, jucarii, papucei si cel mai important: au nevoie de parinti, de oameni cu inima mare, de dragoste…

Stiu, e o perioada grea pentru oricine, dar cat bine le-ati face nici nu va puteti imagina! Noi ii vom ajuta!”

de Anca Crăciunhttp://www.financiarul.ro/2012/10/16/cei-57-de-copii-abandonati-la-spitalul-sfanta-maria-au-nevoie-de-o-mana-de-ajutor/

IUBIREA ESTE RĂSPUNSUL

Se întâmplă adesea ca, prin oferirea unei experienţe dure pe plan emoţional, viaţa să ne invite să creştem şi să progresăm spre o stare de conştientă mai înaltă. În cadrul acestei încercări, avem întotdeauna posibilitatea de a alege să ne închidem inima în faţa a ceea ce experimentăm, sau de a o deschide şi a dori să experimentăm ceva nou şi mai amplu. Uneori deprindem obiceiul de a ne închide inima, acesta fiind un mod de a încerca să ne protejăm, să ne apărăm, pentru a putea supravieţui.

Acest lucru ne poate conduce la a trăi, zi de zi, cu o inimă care este fie pe jumătate deschisă către experimentarea vieţii, fie complet închisă. Această experienţă de a avea, de obicei, o inima închisă nu este ceva permanent, greşit sau ce ar trebui privit cu teamă. Înseamnă doar o altă experienţă şi încercare, pe care sufletul vostru le-a cerut pentru a iniţia o evoluţie substanţială şi pentru a vă împinge să plonjaţi în interiorul vostru pentru o experienţă spirituală mai adâncă, trăită profund în centrul vostru.

“În momentul în care ai în inima ta acest lucru extraordinar, numit iubire, şi îi simţi adâncimea, încântarea şi extazul, vei descoperi că, pentru tine, lumea s-a schimbat. - Jiddu Krishnamurti

Una dintre cele mai simple modalităţi de a descătuşa energia inimii astăzi, acum, este de a-i trimite, conştient, energie plină de iubire, fiecărei fiinţe pe care o întâlniţi. Pe parcursul zilei, imaginaţi-vă că iubiţi fiecare fiinţa umană pe care o vedeţi sau la care va gândiţi. Iubirea este cheia care deschide uşa către inima voastră şi calea către sufletul vostru. Efectul acestui exerciţiu simplu şi plăcut – care, în doar câteva minute, vă va transforma energia şi vă va ridică vibraţia – este cu adevărat spectaculos. Ori de câte ori întâlniţi pe cineva – fie acela un străin, un vechi prieten sau partenerul de viaţă – concentraţi-vă să-i transmiteţi energia iubirii.

Cel mai uşor mod de a face acest lucru, este de a vă conecta cu cea mai adâncă parte a sufletului persoanei respective, prin a o privi drept în ochi, în timp ce recunoaşteţi esenţa şi scânteia Divină dinlăuntrul acesteia. Întâmpinaţi persoana cu bucurie şi deschidere – şi trimiteţi-i un gând tăcut de iubire, precum “Văd frumuseţea din interiorul tău”, “Observ Natura ta Divină”, sau “Te iubesc”. Cu cât direcţionaţi mai des, spre exterior, în mod conştient, această energie a iubirii, cu atât propria voastră inimă se deschide şi va permite să vă simţiţi plini de iubire şi complet vii.

“Cea mai mare recompensă pentru o fapta bună nu este ceea ce primeşti în schimb, ci ceea ce devii făcând-o.”

Veţi realiza că pe măsură ce inima vi se va deschide tot mai mult, veţi deveni ca un magnet care va atrage în mod constant experienţele, oamenii şi lucrurile pe care vi le doriţi în viaţa voastră. Prin simpla alegere de a va deschide inima astăzi, pe parcursul întregii zile, veţi atrage, în mod automat, mai multe experienţe care vă vor face inima să cânte mâine! În interiorul inimii voastre se află energia esenţială care stă în spatele manifestării dorinţelor voastre, în această realitate fizică.

Sentimentul şi frecvenţa specifice punctului în care inima voastră se afla acum literalmente atrag sau resping o anume experienţă sau un anume lucru din viitorul vostru. Astfel, cu cât inima voastră este mai deschisă şi mai amplă, cu atât atrageţi în viaţa voastră, experienţe bogate, pline de iubire şi putere.

Încercaţi să vă lărgiţi inima şi să vă extindeţi iubirea astfel încât ea să-i atingă nu doar pe cei cărora le-o puteţi oferi cu uşurinţă, dar şi pe cei care au nevoie de ea mai mult decât voi.

Este important să înţelegeţi că, dacă le trimiteţi tot timpul iubire celorlalţi, nu o mai lăsaţi să între în interiorul vostru. Iubirea de sine este o altă modalitate puternică de a vă deschide inima şi de a-i permite acestei imense bogăţii, să între în viaţa voastră. Un exerciţiu zilnic de iubire de sine vă va menţine o inima deschisă spre viaţă şi vă va permite să simţiţi mai multă susţinere plină de iubire, din partea fiecărui suflet din această lume. Puteţi să trimiteţi instantaneu iubire către voi înşivă, prin alegerea conştientă de a vă relaxa în inimă şi de a vă accepta exact aşa cum sunteţi. Nu trebuie decât să vă deschideţi ochii, pentru a vedea că sunteţi perfect în regulă, exact aşa cum sunteţi acum.

Observaţi cum inima voastră tinde să se deschidă, să se “înmoaie” şi să se relaxeze instantaneu. O altă modalitate eficientă de a vă spori iubirea de sine, este să vă priviţi frumoşii ochi într-o oglindă şi să vă rostiţi cu blândeţe, afirmaţii iubitoare. Spuneţi-vă lucruri ca “Te iubesc”, “Eşti atât de frumos/frumoasă” sau “Îmi place totul la tine”. Dacă inima vă este închisă, s-ar putea să vă ia câteva minute, până când energia va ajunge în interiorul vostru, dar veţi fi impresionaţi când veţi vedea cum vă veţi simţi, după ce veţi petrece doar 3 minute, trimitandu-vă această puternică energie a iubirii. Vă veţi simţi iubiţi, extinşi şi de neoprit, lucru care va fi urmat de materializarea rapidă a unor experienţe care vor rezona cu aceste puternice stări sufleteşti.

Când inima este inocentă şi zidurile au dispărut, eşti conectat cu infinitul. - Osho

 

Simţiţi IUBIREA ŞI LUMINA pe care vi le dăruiesc în fiecare zi ,cu fiecare postare ?Fiţi binecuvântaţi ! Vă iubesc!
Cu drag ,Daniela

 

 

 

Puterea rugăciunii

Este un început de săptămână minunat.

Vă ofer un clip care ilustrează perfect cât de important este să fim aproape de Dumnezeu.

Căutarea Tatălui se face în noi, iar El ne oferă mereu toate mijloacele de a duce la bun sfârșit, Căutarea.

Drumul de Lumină nu trece mereu prin canoanele bisericii, ci el șerpuiește adânc în sufletul nostru și doar de noi depinde să-l urmăm.

Puterea rugăciunii nu stă în cuvinte multe, ci în puritatea stării de rugăciune.

Puterea rugăciunii stă în calitate şi nu în cantitate.

sursa http://filedelumina.ro/

Închisoarea viselor

Noi avem capacitatea de a şti în orice moment ce ne dorim să fim, să facem, să avem. Ştim, dacă suntem atenţi, căci dispunem de propriile sfaturi interioare, de intuiţie, de vocea inimii noastre care ştie mereu ce avem nevoie, ce e bine pentru noi să alegem, să experimentăm. Numai că, învăţaţi fiind, de mici, să ne încredem în alţii mai mult decât în noi, chiar dacă nici aceia nu cred în ei înşişi, de cele mai multe ori nici nu ne mai auzim dorinţele interioare, căci ne e prea frică să le ascultăm şi să ni le asumăm, fiind prinşi în capcana nevoii de aprobare exterioară.

Am fost manipulaţi, şantajaţi, hrăniţi cu frică şi neîncredere. La rândul nostru, am manipulat şi o facem încă, tot din frică. Ce am primit, aia dăm mai departe. Logic. O facem “în numele iubirii”.

Totuşi… dacă toţi facem ce zic sau aşteaptă ceilalţi, dar nimeni nu are, de fapt, încredere în el însuşi, va daţi seamă în ce iluzie trăim? Dacă eu prefer să fac ce zici tu, în loc de ceea ce simt eu, dar tu nu ai încredere în tine şi, la rândul tău, faci ce zic alţii, cum să creştem, cum să fim liberi, cum să pretindem că trăim?

Scuza cea mai bună care îmbracă frica de a te asculta este “nu vreau să-l supăr sau să-l rănesc pe X”. Aşa că-i faci pe plac. Asta însă e o minciună. De fapt, îi faci pe plac ego-ului, dorinţei de aprobare, fricii că ai putea fi respins, judecat, neiubit, dacă nu faci… ca alţii. Te laşi manipulat şi, în timp ce justifici neascultarea de sine prin faptul că îţi pasă de alţii, adevărul este că nu-ţi pasă decât de o porţie de atenţie şi admiraţie, care-ţi dă satisfacţie pe moment, dar pe termen lung te secătuieşte atât de mult, încât ajungi să te întrebi într-o zi: “ce-am făcut cu viaţa mea, ce-am făcut pentru mine, de ce mă simt atât de gol?”

Câtă vreme nu-ţi trăieşti sufletul, propria viaţa, alegerile interioare, îţi sapi abisul platitudinii, tristeţii, resemnării, frustrării. Mori înainte să mori.

Te transformi într-o închisoare… de vise.

Nu vorbesc aici despre alegeri egoiste, căci egoiste sunt exact cele în care urmăreşti să câştigi sau să nu pierzi ceva (inclusiv atenţie), să ai dreptate, să domini. Vorbesc de alegerile făcute din iubire şi respect de sine care îţi dau putere şi îţi sporesc încrederea. Acestea vor atrage, inevitabil, iubirea şi respectul celorlalţi, te vor ajuta să construieşti relaţii bazate pe adevăr, în care te pui pe tine aşa cum eşti, cu crezurile, dorinţele, alegerile şi sentimentele tale, aşa cum sunt ele, necosmetizate.

Nu vorbesc aici nici despre aroganţă, luptă, ambiţie, răzbunare sau nepăsare, căci acestea sunt tot “hainele” ego-ului. Vorbesc însă despre a asculta cu iubire şi a rămâne în iubire, chiar şi când ceilalţi nu-ţi aprobă alegerile, acceptând că au tot dreptul s-o facă şi înţelegând că supărarea lor are la bază propria frică, propriul ego. Însă, dacă există iubire, dacă tu mergi mai departe cu graţie, îţi dai şi le dai spaţiu, ai răbdare, ei vor renunţa la supărare şi vor veni lângă tine. Căci toţi vrem să fim lângă cei care ştiu unde merg.

Când eşti în faţa unei alegeri, când eşti pe punctul de a începe ceva, de a te exprima într-un mod nou sau te inspiră foarte mult o idee, ţi se întâmplă să te răzgândeşti sau să te opreşti, la sfatul “bine intenţionat” al cuiva de prin preajmă? Iată câteva forme de manipulare pe care oamenii şi le aplică unii altora, unele directe, altele subtile, construindu-şi zilnic “închisorile” în care-şi aruncă visele, unul câte unul:

- Să nu zici că nu ţi-am zis!

- Eu m-aş mai gândi, în locul tău.

- La mine te-ai gândit?

- Ascultă-mă pe mine, asta e foarte greu de făcut.

- Asta nu se face.

- E greu, nu cred că o să-ţi iasă.

- Fă cum îţi zic eu şi n-o să-ţi pară rău.

- Mă supăr pe tine, dacă faci asta.

- Nu te lega la cap, dacă nu te doare.

- O să-mi dai dreptate mai târziu, dacă mă asculţi.

- Nu poţi face numai ce vrei, mai faci şi ce trebuie.

- Asta-ţi mai lipsea acum!

- Eu zic să stai liniştit.

- Ştiu eu pe cineva care a făcut la fel şi nu a ajuns bine deloc.

- Şi dacă n-o să-ţi iasă, ce te faci?

- Treaba ta, fă ce vrei, dar să nu zici că nu te-am prevenit!

Acestea şi multe altele le-am spus sau auzit cu toţii, în inconştienţa noastră. Ne-am împroşcat unii pe ceilalţi cu frică, în loc să ne dăm putere şi încredere. Nu ne-am dat seama ce impact au asupra vieţilor noastre, căci am preferat să ne conformăm “mersului” lucrurilor aşa cum le-am găsit, când am deschis ochii pe pământ.

Poţi să trăieşti aşa în continuare, lăsându-te oprit şi oprindu-i pe alţii să FIE, sau poţi opta pentru eliberarea viselor tale şi ale altora, din închisori.

Poţi alege să mergi pe vârfuri, cu frică, de parcă mereu te aştepţi să deranjezi pe cineva, sau poţi să păşeşti, acceptând că e posibil să cazi, să te ridici, să plângi, să râzi, să ţipi de durere, să te bucuri deplin, să te arunci, să rişti, să începi din nou şi din nou, să iubeşti cu toată inima, adică să trăieşti!

Din inimă, Nico Svârlefus 
http://www.astrocafe.ro/blog/autocunoasterespiritualitate/inchisoarea-viselor/ 

Femeia, în viziunea părintelui Arsenie Papacioc

“ Femeia care e bună, nimic nu-i mai bun! ”

Am cununat odată pe cineva, şi cînd am ajuns la citirea din apostol...unde citeţul spune: “iar femeia să asculte de bărbat”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment care a stăpînit ceremonia, pentru că fetiţa aceea a fost înjosită în cel mai mare moment din viaţa ei. Dar am tăcut pînă mi-a venit vremea la cuvînt, şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte, care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească nevasta. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie; suntem plini de obligaţii, suntem plini de datorii. Prin urmare, trebuie să vezi într-o iubită de la început, cînd poţi să judeci - pentru că dacă te-ai îndrăgostit nu mai judeci - nişte lucruri pentru viitor, pînă la sfîrşitul vieţii. Deci este dezavantajul celui care se îndrăgosteşte prost, care s-a îndrăgostit pentru că a văzut ceva superficial; el nu mai simte frumuseţea aceea grozavă a iubirii.

Credeţi dumneavoastră că acest mare meşter, Dumnezeu, cînd a creat omul, şi pe femeie deci, a creat-o fără să toarne acolo sentimente şi posibilităţi extraordinare?! Femeia, ţineţi seamă, dragii mei, care e rea, nimic nu-i mai rău, dar care e bună, nimic nu-i mai bun! Deci trebuie cu orice chip s-o faci bună, dar cel mai bine este să nu te grăbeşti la începutul începuturilor.

Există un instinct în noi. Odată, mă găseam la Timişoara. Nu eram călugăr, nici la mînăstire nu eram, dar mă gîndeam la asta. Un student la politehnică se îndrăgostise de o studentă foarte urîtă. M-am trezit cu el la mine să-mi ceară sfaturi, că era înnebunit după ea. N-o cunoşteam, că nu putea să pătrundă oricine pînă la mine, dar el o iubea… Am cunoscut-o apoi. Ea, săraca, n-avea cum să speculeze iubirea, pentru că nu avea nimic, era urîtă. Dar nu există femeie urîtă. Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia - adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adîncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întîi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparînd-o pe ea cu oamenii.

Cum vi se pare, preacuvioase, după experienţa aceasta foarte lungă atitudinea faţă de femeie, în general, sau în relaţia dintre bărbat şi femeie, a evoluat înspre pozitiv sau înspre negativ?

În general, a evoluat spre înflorire, spre pozitiv. Dar, spre îndurerarea momentului istoric în care ne aflăm, există şi foarte multe cazuri cînd femeile abia îşi mai suferă bărbaţii: sunt beţivi, chiar necredincioşi. Au rămas în ateismul anilor trecuţi şi femeile se luptă din răsputeri să-i aducă şi pe ei la credinţă, dar e foarte greu. Cu unii se poate, dar alţii spun: “Iar te rogi, iar te închini? Ce, te-ai pocăit?” Sunt şi cazuri din acestea, dar sunt şi foarte multe familii în care există întelegere duhovnicească. Însă te fură şi treburile. De aceea noi, ca duhovnici şi preoţi, în general, îi sfătuim pe cei care nu au timp pentru rugăciunea de tipic, pentru că se scoală de noapte cu treburi, să aibă o stare de rugăciune acolo unde se găsesc. Dacă tu te duci cu inima deschisă la treburile tale gospodăresti, pe care tot pentru Dumnezeu le faci, cine te opreşte să ai în gînd: “Doamne miluieşte”? Să poţi să intri apoi în casă cu sentimentul acesta de om al lui Dumnezeu.

Nu există “jumătatea mea”

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui?

Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.

“Să preţuiţi femeia !”

Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întîi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărîtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvîrşită îl face să muncească, să cîştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gîndeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mîine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional.

sursa facebook

7 lucruri pentru care nu ar trebui sa-ti faci griji

E ceva obisnuit si normal sa ne aratam afectiunea catre cei la care tinem. Si sa primim afectiune inapoi. Din asta decurge ca incepe sa ne pese de ce se intampla cu oamenii din jurul nostru, la fel cum altora le pasa de ce ni se intampla noua insine. E modul nostru de a arata celorlalti ca tinem la ei.

De aici uneori alunecam usor, iar de la afectiune si a ne pasa de ceilalti, ajungem sa ne facem griji pentru diverse lucruri, situatii și chestii care se intampla in jurul nostru.

 

E ceva uman sa ne facem griji pentru noi insine si pentru cei la care tinem, insa grijile scapate de sub control pot duce la situatii neplacute. Sau in cazuri extreme la probleme de natura psihica.

Cand e bine sa evitam sa ne ingrijoram? Iata cateva situatii in care ar trebui sa te gandesti bine inainte de a-ti face griji pentru ele, ca sa ai o zi luminoasa. Sau mai multe.

1. Evita sa-ti faci griji ca ai putea gresi. Nimeni nu e intru-totul perfect, iar greselile sunt parte inevitabila din noi insine. Imi place sa privesc noile situatii unde as putea sa ma poticnesc mai degraba drept experimente: testez ceva sa vad cum merge, iar in final trag concluzii – ce a mers bine si ce va trebui schimbat data viitoare.

2. Evita sa te preocupi de ce ar putea spune altii despre tine. Fiecare dintre noi suntem diferiti, iar daca e cineva care sa te cunoasca, ei bine acela esti tu insuti. Sa tii cont de ceea ce cred altii despre tine este OK, poti invata lucruri noi de aici. Insa gandeste-te bine inainte de a te schimba doar ca sa le faci pe plac pentru ca nu o sa reusesti sa multumesti pe toata lumea.

Conteaza – cred eu – ca tu sa-ti faci treaba si sa te straduiesti sa devii mai bun. Uita-te in jurul tau la alti oameni de la care poti invata si care te pot inspira sa evoluezi. Iar ceea ce cred altii despre tine ia-l doar ca un feedback exterior si vezi cum te poate ajuta sa devii mai bun.

3. Evita sa te preocupe ce se intampla in viata altora si preocupa-te primordial de ce se intampla in viata ta. Uneori, din dorinta de a face bine altora, avem tendinta de a ne implica mult in viata lor si mai putin intr-a noastra. Neglijam astfel lucrurile pe care ar trebui sa le facem pentru noi pana cand acestea ajung neplacute. Iar faptul ca am fost in tot acest timp preocupati de problemele altora nu ne va fi de prea mult folos.

4. Evita sa-ti faci griji pentru ce s-ar putea intampla candva in viitor. Gandeste-te insa la ceea ce vrei sa se intample azi si ce poti face concret ca sa te asiguri ca asta se va intampla. Fa-ti planuri de viitor, acorda putina atentie problemelor care ar putea aparea si concentreaza-te pe ce poti face zi-de-zi ca sa faci acel viitor realizabil. Mark Twain spunea ca “sunt acum un om batran si am cunoscut extrem de multe probleme, insa majoritatea dintre ele nu s-au intamplat vreodata”.

5. Evita sa-ti faci griji pentru ca nu stii cum sa-ti traiesti viata. Pur si simplu traieste. Alege cateva obiective, schiteaza un plan simplu si crede in tine. Evita sa devii ceva doar pentru ca societatea vrea asta. Fa ceea ce tu crezi ca este corect si straduieste-te sa devii mai bun, respectandu-i pe ceilalti. Nu trebuie sa ai un plan trasat pentru tot restul vietii tale, exista oameni deosebiti care habar nu au ce vor sa faca cu viata lor, ci doar o viziune a urmatorilor ani. Nu e nimic rau in asta.

6. Evita sa te preocupi mai mult decat e cazul pentru micile detalii. Concentreaza-te asupra viziunii din fata ta si adapteaza micile lucruri de zi cu zi la ce vrei tu sa faci mai departe. Lucrurile mici nu ar trebui sa te incetineasca in drumul spre atingerea scopurilor tale, dar nici sa reprezinte baza obiectivelor tale.

7. Evita sa te preocupi pentru trecutul tau si ceea ce s-a intamplat candva. Stii care e singurul moment din timp in care poti sa schimbi ceva? E prezentul. Asupra trecutului nu mai poti interveni, nu poti calatori inapoi in timp. Daca e posibil, repara ce e responsabilitatea ta sa repari si invata ce ai de invatat ca sa eviti repetarea acelorasi situatii. Concentreaza-te pe prezent.

Chiar daca grijile ne pot folosi ca sa evitam unele probleme, uneori ele scapa de sub control si ne controleaza ele pe noi. Iar nu noi pe ele.

Astfel, ne impiedica sa ne traim viata conform cu ceea ce vrem noi sa fim. Inainte de a-ti face griji, gandeste-te bine daca acele griji iti folosesc sau nu. Iar daca nu poti face nimic legat de ele, la ce bun?

de Florin Rosoga

Iubirea este sau nu este

Am vorbit cu cineva astazi, despre ce inseamna a avea o relatie de iubire. Despre a avea o relatie in care vrem sa fim. Am vorbit despre o relatie cu o persoana de sex opus. De ce am vorbit despre asta? Pentru ca interlocutoarea mea a avut o relatie pe care a dorit-o doar ea, dar n-a observat la timp asta. Ea voia sentimente, iubire. Celalalt voia doar... o aventura, doar sex ocazional. N-o cauta aproape niciodata. N-o suna, nu-i cerea nimic. In schimb, pentru ca ea avea iubire, ii dadea lucruri pe care el nu le cerea si nici nu le dorea. Ea ii dadea telefon. Ea il cauta. Ea se ducea la el. Ea se consuma intr-o relatie in care era singura si credea ca asta voia. Ea credea ca-l voia pe el, iar energiile ce izvorau din subconstientul ei o determinau, continuu, sa dea, sa dea si iarasi sa dea. Pe masura ce el fugea, ea alerga dupa el. Pe masura ce el se indeparta, ea simtea tot mai multa tensiune, frustrare, neliniste si... toate acestea imbracau forma iubirii. De fapt, ea cauta inconstient sa fie nefericita, sa aiba emotii care imitau iubirea, nu iubirea insasi. Inconstient, ea cauta nefericirea, cauta sa fie respinsa; poate ca respingerea ii dadea un sentiment de implicare, de dragoste. Intr-o viata de om, cu totii trecem si prin acest gen de relatie. Trecem prin relatiile in care suntem respinsi si ne simtim raniti. Intrebarea este; cat de mult stam in asemenea relatii?

De ce pun intrebarea asta? Pentru ca timpul indelungat petrecut intr-o relatie in care nu suntem iubiti, inseamna acumulare in subconstient a unei uriase energii, care ne poate - apoi - canaliza catre relatii de acelasi fel, catre reactii emotionale, ghidate automat de catre subconstient. Se poate sa fim atrasi de oamenii care nu ne iubesc, sa ne placa intuitiv aceia care nu ne vor si sa ajungem pana acolo unde sa ne implicam in relatii distructive pentru noi. Nu-i vina celui ce ne respinge aici, nu-i problema lui; problema noastra, insa, ar putea fi tocmai aceea ca noi nu intelegem libertatea celuilalt de a nu ne iubi si de a nu ne alege, daca nu simte asta. ”Am crezut ca si el vrea ce vreau eu”, mi-a replicat persoana despre am vorbit mai devreme. Dar aici nu mergem pe credinte false, caci, atunci cand cineva vrea ceea ce vrem si noi, se manifesta! Cand un om simte dragoste si atractie pentru noi, ne va arata asta!

Cand cineva vine spre noi, se comporta clar in acest sens. Cineva care vrea sa fie cu noi, se comporta ca atare. Daca nu se comporta ca atare, dar simte, totusi, anumite sentimente, cu siguranta are retineri emotionale, relevante, la randul lor. Are indoieli nerezolvate si indecizii pe care nu le vom rezolva noi. Nu trebuie sa ne batem capul cu timiditatea sau neputinta altuia de a-si exprima sentimentele sau dorintele. Acolo unde unui om ii este clar ”eu asta vreau”, se va observa in comportament, in atitudine si-n fapte. Sa nu va indoiti niciodata de acest lucru!

In schimb, manifestati atentie la interpretarile pe care le faceti in mintea voastra. Va puteti gandi ca celalalt simte ca voi, vrea ce vreti voi, va puteti amagi legat de priviri, de cuvinte spuse uneori, va puteti lega de amanunte marunte, pentru a va sustine pozitia – si anume, aceea ca va aflati intr-o relatie. Am vazut multi aomeni care au avut relatii imaginare si suferinte nenumarate, doar pentru ca au interpretat mici gesturi ca fiind alegeri, decizii si confirmari ale sentimentelor celuilalt. Fiti sinceri cu voi insiva – si veti suferi mai putin. Priviti cu sinceritate si curaj catre cineva care nu alege sa aiba o relatie cu voi, acceptati cu seninatate asta si veti suferi mai putin – sau chiar deloc. Nu va veti mai amagi si va veti scuti de suferinta din dragoste, de suferinta cauzata de respingere. Daca puteti sa inchideti o relatie imaginara de la inceput, ar fi mai bine pentru voi; ati da dovada de iubire de sine.

Daca am decide sa ne implicam in relatii in care reciprocitatea este evidenta, manifesta si clara, ne-am scuti de o multime de emotii negative, de frustari si tensiuni, care nu raman fara consecinte in timp. Ar fi de dorit sa-i spui ”NU” suferintei, inainte de a incepe. Dar pentru asta trebuie sa intelegi liberul arbitru si faptul ca ”iubirea, in sufletul tau sau al altuia, este sau nu este; punct!”. Daca nu este, nu poti face nimic s-o trezesti. Cand fortezi, cand iti imaginezi ca se poate, cand crezi ca ai putea fi iubit daca ai fi mai bun, daca ai avea un cont mai gras sau o limuzina, inseamna ca trebuie sa iti insusesti cunoasterea libertatii de alegere a fiintei umane. Inseamna ca vrei sa produci o constrangere, iar constrangerea aceasta iti ia tie libertatea, te leaga de un om care nu te iubeste, in schimb devii sclavul emotiilor tale. A accepta ca altul nu simte ce simti tu este expresia inteligentei emotionale si arta de a cauta fericirea prin mijloace corecte. Intr-o relatie in care sunt doi, sentimentele sunt reciproce, iar reciprocitatea se manifesta ca atare. Daca nu-i reciprocitate, e mai frumos sa asteptam pana va fi. Sa ne bucuram de viata, de fiecare clipa, sa iubim ceea ce avem, si sa fim convinsi ca soarele adevarat straluceste si-n relatiile de iubire pentru toti cei care nu-l confunda cu becul.

sursa http://mariatimuc.blogspot.ro/