Darul hărăzit în momentul naşterii

Se pare că nu este întâmplător faptul că m-am născut duminica într-o zi de 7 , dăruindu-vă astfel ,cu drag, iubire din IUBIREA primită la naştere şi pe care o port în suflet pentru întreaga Creaţie a Lui Dumnezeu.

Care este acel dar special care ti-a fost harazit inca din momentul nasterii tale si care te va calauzi de-a lungul existentei tale pe acest pamant? Afla in functie de ziua saptamanii in care te-ai nascut!

Cei nascuti Luni – MIRACOLUL CUVANTULUI

Luni este o zi a inceputului, a cuvantului si a puterii de a incepe o actiune noua. Luni este o zi benefica pentru a-ti urma visurile si a le pune in practica. Ziua de luni aduce cu ea libertatea, libertatea cuvantului si a discursului. Nu ezita sa-ti exprimi exuberanta, individualitatea, entuziasmul in fata celorlalti chiar daca ai tendinta de a te inchide in tine uneori.

Darul cu care te-ai nascut este Darul Cuvantului si el trebuie impartasit. El te va ajuta sa deschizi numeroase porti in viata. Ai abilitatea de te face remarcat prin cuvant, fie el scris. Cuvantul tau influenteaza si schimba opinii, sprijina, pedepseste, dar ofera si afectiune si intelegere. Ai o mare putere de persuasiune, esti un bun mediator si stii cum sa aplanezi conflictele.

Cei nascuti Marti – MIRACOLUL VIETII

Marti este ziua actiunii, a inceputurilor initiate deja, a implicarii si a eficacitatii. Este o zi benefica pentru a continua o actiune inceputa si neterminata, pentru a lupta pentru ceea ce-ti doresti cu adevarat. Marti este o zi benefica pentru a te implica in propria viata si a de bucura de ea. Ziua de Marti aduce cu pasiunea, dorinta, pofta de viata, impulsivitatea. Aduce totodata dorinta nestavilita de a incerca cat mai multe, de a face cat mai multe, de a experimenta si gusta cat mai mult din tot ceea ce inseamna viata.

Cei nascuti marti au fost inzestrati cu Darul Vietii. Viata este darul pe care trebuie sa-l respecte si sa-l aprecieze cat mai mult. Lectia lor de viata este aceea de a-si stapani instinctele, orgoliile si instinctele de agresivitate si a se bucura cat mai mult de viata. Trebuie sa invete sa acorde atentie si corpului fizic si energiei care le parvine din surse exterioare. Puterea lor vine din viata a tot ceea ce ii inconjoara.

Cei nascuti Miercuri – MIRACOLUL IERTARII

Miercuri este o zi a continuitatii, a mobilitatii, a exprimarii, a informatiei, a cumpatarii, a puterii de a te adapta la zilele care vor urma. Miercuri este dar si o zi a iertarii, o zi a acceptarii si a impacarii. Este o zi in care ajungi la pace cu trecutul, pentru a face pace cu viitorul si a te integra la maximum in prezent. Este o zi benefica relatiilor cu ceilalti intrucat in aceasta zi conexiunile cu cei din jur se realizeaza pasnic, armonios, in ton cu vibratia universala. Daca te-ai angajat in conflicte in celelalte zile ale saptamanii, miercuri este ziua ideala pentru a le dizolva.

Cei nascuti miercuri sunt inzestrati cu un dar care nu este accesibil tuturor: Darul Iertarii. Chiar daca au experimentat momente si sentimente negative, au reusit sa treaca peste ele, intelegand ca iertarea interioara este cheia spre pace si armonie.

Cei nascuti Joi – MIRACOLUL CUNOASTERII

Joi este ziua expansiunii, a elaborarii, a autoexaminarii si a examinarii celorlalti. Ziua de joi este benefica pentru a-ti largi orizonturile si a-ti imbogati cunostintele, invatand, asimiland si testand teritorii si domenii netestate pana acum. Joi favorizeaza insusirea informatiilor si consolidarea lor. Joi este totodata ziua beneficiilor, a increderiii, a generozitatii, dar si a incercarilor de a accede metodele cunoasterii interioare. Ziua de joi aduce cu ea si o viziune aparte, un mod specific de a vedea si de a percepe lucrurile care au loc in exterior.

Cei nascuti Joi s-au nascut cu un har aparte: Harul Cunoasterii. Au o mare putere de intelegere a lucrurilor si o intuitie fantastica. Capacitatea lor de a judecata situatiile este una superioara. Vad si simt ceea ce altora le scapa, reusind sa patrunda chiar si in acele spatii de sub suprafata spre care multi blocheaza accesul.

Cei nascuti Vineri – MIRACOLUL FRUMUSETII

Vineri este ziua in care se celebreaza frumosul, iubirea de frumos, senzualitatea, bucuria de a trai. Vineri este ziua in care importanta acceptarii si recunoasterii propriei valori in ochii celorlalti devine primordiala. Aceasta zi este asociata cu prietenia, cu talentul, cu aprecierea. Vineri este ziua in care iti constientizezi cel mai bine existenta simturilor. Vineri este o zi benefica artelor frumoase, placerii, flirtului, cooperarii, indragostirii si construirii de relatii.

Cei nascuti intr-o zi de vineri s-au nascut cu un dar aparte: darul de a putea vedea frumusetea din lucruri, darul de a vedea frumusetea din ceilalti oameni, incercand sa o descopere si sa o valorifice si pe cea din interiorul lor. Acesti oameni s-au nascut cu talente aparte pe care este bine sa le puna in valoare. Aceste talente, fie ele legate de muzica, pictura, dans, etc. aduc lumina si frumusete in vietile multora.

Cei nascuti Sambata – MIRACOLUL CURAJULUI

Sambata este o zi a deciziilor, a dedicarii, a sacrificiilor, a autoimpunerii, a restrictiilor si a tacerii. Sambata este o zi benefica analizarii scopurilor si a actiunilor tale si a replanifarii lor. Sambata aduce cu ea luciditate si obiectivitate si atunci cand vine vorba de analizarea de sine. Totodata, sambata este conectata la ideea de respect, de stabilitate, de asumarea a consecintelor actiunilor tale. Totusi, sambata este si ziua in care incerci sa schimbi ceea ce ai facut gresit.

Nu este putin lucru sa ai curaj, sa ai indrazneala, sa ai vointa si sa ai puterea de a nu ceda. Cei nascuti sambata au aceste lucruri. S-au nascut caracterizati de Miracolul Curajului. Iar ambitia si dorinta de a reusi ii pot impulsiona sa ajunga pe drumuri pe care nu a mai ajuns nimeni inainte. Curajul le da celor nascuti sambata noroc in viata si reusita in ceea ce si-au propus. Nu se dau batuti cu una cu doua, iar atunci cand sunt loviti, se ridica si merg mai departe pe drumul pe care stiu ca trebuie sa ajunga.

Cei nascuti Duminica – MIRACOLUL IUBIRII
 
Duminica este o zi a plenitudinii, a implinirii, a finalizarii. Este totodata o zi a creatiei si a inspiratiei, o zi in care mintea si sufletul ating satietatea si simt nevoia repausului. Duminica este o zi benefica relaxarii si reincarcarii energetice si spirituale, este o zi caracterizata prin echilibru, pace si relatii apropiate cu cei dragi.

Cei nascuti Duminica au venit pe lume cu darul cel mai de pret poate dintre toate darurile: darul iubirii. Au o mare capacitate de iubire, iar iubirea lor se rasfrange asupra persoanelor care se afla in jurul lor. Sunt veseli, sarmanti, precum razele de soare. Alina, domolesc, binedispun, aduc cu ei si imprastie optimismul oriunde se duc. Au harul de a aduce zambetul pe chipul celor din jur si de a le lumina ziua. Unii dintre acestia poseda si simtul umorului.

sursa Garbo.ro

IERTAREA sunt Eu

IERTAREA sunt Eu , cooperând cu evoluţia sufletului meu… şi cu impecabilitatea Creaţiei.
IERTAREA ştie că nu e nimic de iertat.
Înainte de prima respiraţie, înainte de prima bătaie a inimii este PRIMA ALEGERE.

Mamei MELE,
Al CĂREI OVUL L-AM ALES,
Înainte de a respira pentru prima dată pe această planetă,
ÎI IERT TOT ce nu a fost IUBIRE
Şi a produs separarea.
MAMĂ, îţi mulţumesc pentru Darul Vieţii.
Mă eliberez de vina mea
De regretul meu
Şi de mânia mea.

TATĂLUI meu ,
A cărui Sămânţă am ales-o
Înainte de a respira pentru prima dată pe această planetă,
ÎI IERT TOT ce nu a fost IUBIRE
Şi a produs separarea.
TATĂ, îţi mulţumesc pentru Darul Vieţii.
Mă eliberez de vina mea
De regretul meu
Şi de mânia mea.

SURORILOR mele ,
A căror companie am ales-o,
Înainte de a respira pentru prima dată pe această planetă,
Alung toată trădarea prin IUBIRE
Şi păşesc încă o dată
În ETERNUL CERC al fraternităţii surorilor.
SURORILOR, vă mulţumesc pentru DARUL reflecţiei.
Mă eliberez de vina mea
De regretul meu
Şi de mânia mea
Şi de gelozia mea.

FRAŢILOR mei,
A căror companie am ales-o,
Înainte de a respira pentru prima dată pe această planetă,
Alung toată trădarea prin IUBIRE
Şi călesc încă o dată
În FOCUL inimii mele
Sabia ADEVĂRULUI
FRAŢILOR, vă mulţumesc pentru DARUL reflecţiei.
Mă eliberez de vina mea
De regretul meu
Şi de mânia mea
Şi de gelozia mea.

Către ACELE FIINŢE care în decursul veacurilor
Au cauzat teama de a-mi pătrunde conştiinţa
Îmi extind iertarea.
Le iubesc şi le accept pe acestea şi toate fiinţele
Precum mă iubesc şi accept pe mine
Şi îmi recunosc CONECTARAEA CU ÎNTREAGA CREAŢIE,

Prin recunoaşterea faptului că întotdeauna am putut să aleg
Că toate experienţele au adăugat perfecţiune la ceea ce sunt
Că eu sunt Sursa care-mi generează experienţele,
Identitatea mea depăşeşte această formă fizică.
Prin înţelegerea acestui fapt, mă eliberez de frica mea
Păşind din starea de victimă în cea de Creator.

sursa facebook
shared with love by Andreea Creţu
 

La casa sufletului

Demult a venit la un calugar, un om tare necajit si l-a intrebat: 

-Ce este rau cu mine? De ce nu imi gasesc linistea? De ce nu sunt multumit de viata mea? 

Batranul calugar a luat, atunci, o sticla si, dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat : 

-Cum e aceasta sticla? 

-Este pe jumatate goala! 

-Vezi, i-a mai spus calugarul, eu o vad pe jumatate plina. 

In viata trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Nu este greu, mai ales ca in toate exista ceva frumos. Daca vom sti sa privim natura, vom vedea frumusete si bogatie. Daca vom sti sa-l privim pe om in adancul lui, vom vedea bunatate si dragoste. 

Privind astfel viata si oamenii, devenim noi insine mai frumosi, mai bogati si mai buni."

Fericirea nu depinde de context,ci de caracter. Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata,a celor ce dau ce e mai bun din ei,a celor ce refuza sa vada ca paharul e pe jumatate gol,....sau ca poate trei sferturi din el s-a scurs,....sau in cazuri cu adevarat nefericite,mai are doar doi stropi amarati de bine in el. Ferice de cei ce privesc paharul " din perspectiva cerului ",adica de sus,de unde pare vesnic plin si nu din lateral,unde orice picatura lipsa e observata cu usurinta. Ferice de cei ce canta,chiar daca suna fals,de cei ce danseaza,chiar daca nu stiu pasii,de cei care cad,iar apoi se ridica. Ferice de cei ce nu invata pentru note,de cei ce sufera zambind,de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotoarului,de cei ce plang gratie dragostei,si nu singuratatii....de cel ce descopera o carte buna,...de cei ce fac cadouri,....de cei carora le place compania propriei lor persoane,...de cei ce mananca fara sa numere caloriile,....sau sa priveasca la ceas. Ferice de cei ce nu uita ca viata e una singura,ca modul in care o traiesti are consecinte,ca paharul trebuie privit de sus si ca acesta e umplut de DUMNEZEU. 

Contabilitatea Vietii

de Marin Sorescu

Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali,
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

Va doresc timp!!!
"… Hai ca ma grabesc.''

N-am timp sa zambesc astazi, daramite sa mai fiu si fericit? Ce?! Asta e cea mai frumoasa zi de iarna ? Hai, dom'le, lasa-ma cu prostiile! Nu vezi ca am treaba, ca ma grabesc! Nu am timp. Trebuie sa ajung la munca, sa fac rapoarte, sa le dau mai departe, sa ma plimb in sedinte. Cum adica, sa ma bucur? Pai, cum? Sa ma bucur asa, din nimic? Hai, dom'le, fii mai serios. N-am eu timp de asa ceva."

Recunoasteti macar in parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel putin o data, personajul principal al unei asemenea povesti? 

"N-am timp!" este, de departe, slagarul vremurilor noastre. Si boala oamenilor moderni care suntem.

N-avem timp de zambit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata. Avem timp doar cat sa ne plangem ca n-avem timp.

Traim pe fuga, iubim pe fuga, nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte. Unde e rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?

Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate, menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase. Si, cu toate astea, avem tot mai putin timp. Ce paradox fenomenal, nu credeti?

Mai trist este, insa, ca nu traim, iar ce n-am trait la timp, spunea Octavian Paler, nu mai traim niciodata. Asadar, timpul trece si noi ne trecem odata cu el... daca nu facem o schimbare. In viata noastra, in programul nostru, in lista de prioritati. Nu exista solutii corecte sau universale. Exista doar oameni si alegerile lor.

Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti. 

Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut cu folos. Cand va dati seama cum se face asta, sa-i invatati si pe altii!

Asadar…

Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi (si trecatori), timp sa va zambeasca sufletul, timp sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!!!!

Dar, mai ales, va doresc timp sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu, "vine o vreme cand trebuie sa tragem sub noi o linie neagra si sa facem socoteala." Si cine poate sti cat de devreme sau de tarziu vine vremea noastra?

SFÂRŞIT DE AN … UN NOU ÎNCEPUT

Vă doresc cu toată forța inimii mele să aveți un an nou plin cu bucurii, cu momente fericite care să vă taie respirația, cu râsete în hohote, cu lacrimi de fericire, cu sărutări, cu mângâieri. 
 Vă îmbrățișez cu multă, multă Iubire și Lumină !
LA MULŢI ANI !

Sfârşit de an … un moment bun să punem punct gândurilor care ne întristează, obiceiurilor vechi şi nu foarte folositoare, superstiţiilor, un moment în care să facem o selecţie a ceea ce vrem să luăm cu noi în anul următor şi a ceea ce vrem să lăsăm în cufărul anului ce se încheie, un moment bun să ne rescriem scenariul de viaţă. 

Este o perioadă în care ne putem uita la noi şi „în noi” cu sinceritate, dar şi cu îngăduinţă pentru experienţele mai puţin plăcute, dar să vedem lucrurile clar, iar discursul nostru interior să fie onest, dar nu critic, îngăduitor, dar nu rupt de realitate. Să găsim o … balanţă, o cale de mijloc. 

Experienţele trecute sunt experienţe care ne ajută să creştem, nu greşeli, nu neşanse, doar EXPERIENŢE, fără de care nu am putea să fim ceea ce suntem, nu am fi evoluat emoţional şi spiritual. 

Este momentul să ne uşurăm şi să ne primenim sufletul pentru noul an, noile planuri, noile vise, pentru că acolo unde este „prea plin” de gânduri, îndoieli, frământări, ura ,nu este loc de vise, speranţe, iubire, viitor. 

Să le facem loc deci. Să punem ce este vechi în cufărul anului trecut şi să luăm cu noi experienţa de viaţă CÂŞTIGATĂ şi ceea ce a fost bun, să ne deschidem sufletul şi spiritul spre noul an. Să lăsăm poarta deschisă noilor experienţe, noilor prietenii fără a le contamina cu amintirea experienţelor nereuşite. 

Acum, putem ţese noi vise, planuri, putem începe proiecte noi, putem să iubim oameni noi, să ne facem prieteni noi, putem învăţa despre împăcare, despre împăcarea cu sine şi cu ceilalţi. Acum, în noul an, putem începe o filă nouă a existenţei noastre pe care să scriem ce până acum nu am îndrăznit a scrie. 

Va invit aşadar să vă aşezaţi pe sofa, să vă deschideţi sufletul şi mintea, să simţiţi în nări mirosul de cozonaci şi scorţişoară, să ascultaţi muzica din lăuntrul vostru şi să scrieţi. Scrieţi gânduri, speranţe şi vise pentru noul an. Scrieţi un NOU ÎNCEPUT. 

Va îmbrăţişez cu drag şi vă doresc linişte în suflet şi inspiraţie la „scris”! 

de Iulia Pasărin 

În drum spre 2013

Anul Mărturisirii.

Port cu mine un sac greu de binecuvântari şi o inimă preaplină de oameni frumoşi şi dragi ...dar şi de nenumărate lecţii primite . Cu ochii strălucind de bucurie şi cu mâini tremurând de emoţia visării, zbor să îmi dăruiesc Iubirea - temelie pentru o lume mai bună. Mă învaţă Părintele Steinhardt cum să o fac. E lângă mine, ca de obicei :) 

29 de moduri de a-L mărturisi zi de zi pe Dumnezeu

(Adaptare după Nicolae Steinhardt) 

1. Dând să mănânce flămânzilor, dând de băut însetaților, primind pe cei străini, îmbrăcând pe cei goi, cercetând pe bolnavi și mergând să-i vedem pe cei ferecați în temniță.

2. Crezând neîndoielnic că El este Calea, Adevărul și Viața.

3. Postind, rugându-ne, priveghind, făcând milostenii, înfrânându-ne;

4. Dar și iertând pe greșiții noștri, alungând de la noi ținerea de minte a răului ce ni s-a făcut, iubind pe aproapele nostru (și nu numai iubindu-l, ci îngăduindu-i a fi așa cum este, nepretinzându-i să fie aidoma nouă), binecuvântându-ne (ori, de ne vine peste poate, măcar neblestemându-ne) vrășmașii;

5. Dovedindu-ne blânzi și smeriți cu inima, făcători de pace, nearțăgoși, neînfumurați, păstrători de cuget curat;

6. Făptuind binele în taină, mâniindu-ne doar pe foarte scurtă vreme, nu mai târziu de apusul soarelui, oricând gata a ierta și a ne domoli, neîngrijorându-ne în exces de cele ale lumii și ale trupului. Făcându-ne muți și surzi când suntem zădărâți, neînvoindu-ne facilei ispite de a mustra și dojeni când simțim că avem dreptate, nejudecând pe nimeni (anevoioasă, dar meritorie virtute);

7. Netemându-ne, alungând frica, socotind-o ca pe un păcat de moarte, ca pe năpasta lumii, îndrăznind, mereu dând dovadă de bărbăție, de ostășie;

8. Adăpostind pe călători, ajutând pe cei slabi, primind cu bucurie pe slujitorii Domnului, necerând (cu fățarnică nepărtinire și vicleană înțelepciune) semne și minuni, neispitindu-L pe Domnul cu cereri nesăbuite, ridicole sau neobrăzate;

9. Nefiind formaliști, bucheri și pierduți în mărunțișuri, nepunând litera deasupra legii. Ci privind lucrurile, de fiecare dată, cu spirit larg și tolerant, izbutind a ieși din noi înșine, a ne vedea, judeca și aprecia din afară, așa cum ne-ar surprinde privirea rece și neprevenită a unui terț;

10. Neacceptând a fi robi patimilor (spre a ne face de basm și de batjocoră demonilor), dar nici textelor;

11. Nelăsând bogăția (ori arghirofilia, care poate locui și în cel neavut) să ne stăpânească, nepunându-ne toată încrederea în cele vremelnice, făcându-ne din legea relativității, principiul incertitudinii și doctrina instabilității celor lumești întreitul temei al unui reflex instinctiv când vor să ne subjuge cu strălucirea lor;

12. Nepizmuind, neațintindu-ne ochii asupra semenilor noștri, asupra greșelilor și inevitabilelor cusururi omenești, ci mai vârtos asupra alor noastre;

13. Neluând numele lui Dumnezeu în deșert, rodindu-ne talentul ori talanții, ori fracțiunea de talant;

14. Neîngăduind ca strâmtoarea, prigoana, grijile veacului, înșelăciunea avuției și poftele să înăbușe rodirea Cuvântului în noi;

15. Lăsând nevinovăția copilăriei să ne roureze sufletul și să ne vindece de uscata respectabilitate, întocmai ca Zaheu care, om în toată firea, nu s-a rușinat să se cațere în pom ca să-L vadă mai bine pe Iisus;

16. Veghind, păstrându-ne treji, dar nepunând mare preț pe tăria noastră, știind că duhul e osârduitor, dar trupul neputincios, iar noi oricând capabili de slăbiciune, de cădere (n-a grăit Fericitul Filip Nerri: ține-mă Doamne de urechi că altminteri Te vând ca Iuda?)

17. Fiind modești, recunoscători, iubindu-L pe Domnul din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul și toată virtutea noastră;

18. Ferindu-ne de șovăială și impunându-ne a fi statornici în hotărâri;

19. Fiind înțelepți ca șerpii, nu numai blânzi ca porumbeii;

20. Crezând neclintit în Cuvântul lui Iisus, păzindu-l, mâncând și bând la vremea potrivită preacuratul trup și scump sângele Domnului, dându-ne bine seama: cât de fericiți suntem că ne învrednicim de aceasta, că niciodată n-a vorbit un om cum vorbește Hristos, că ne putem numi prieteni ai Săi;

21. Grăind vorbe bune ori săvârșind gesturi de compasiune față de semenii noștri, de simpli oameni, în ocaziile cele mai întâmplătoare și mai mărunte, nesfiindu-ne a fi politicoși, a schița un zâmbet binevoitor până și unui străin, spre exemplu insului care, după ce fără de voie ne-a lovit cu cotul, își cere scuze;

22. Descoperindu-ne capul când salutăm, răspunzând negrăbiți când ni se pune o întrebare, când ne cere cineva să-i arătăm drumul – lucruri mici, profane, de nu și triviale! Dar din categoria celor care prisosesc stricta dreptate și, în consecință, plăcute lui Hristos;

23. Și-L mai slăvim pe Domnul poftind la cină pe cei desconsiderați, nu numai cei sărmani, ci în general cei care nu se bucură de atenția și cinstirea semenilor; cei uitați sau părăsiți – acestora să le dovedim gentilețe, cuviință, solicitudine;

24. Oprindu-ne de la păcate, devenind adevărați creștini, orice am fi fost înainte de trezire, cu oricare urâte păcate ne-am fi murdărit;

25. Scriind, pictând ori compunând (cei care pot) capodopere. Toate au fost și sunt create numai în starea harului sfinților (Sf. Iustin: „Toate câte filosofii și legislatorii le-au gândit și le-au spus frumos, le-au elaborat grație părții de Logos aflătoare în ei.”)

26. Sărutând pe cei leproși: orice ins izolat, prigonit, ocărât pe nedrept, de care căpătuiții, rostuiții, chivernisiții, slugarnicii se feresc și se tem, e un lepros vrednic de a fi sărutat;

27. Refuzând a ne zgâi la cel în suferință și descumpănire, rugându-ne așa cum știm, chiar dacă nu cunoaștem la perfecție tipicul rugăciunilor (și poate nici Tatăl nostru, ca în povestirea cu cei trei sihaștri de pe insulă care nu-l știau, dar umblau pe mare);

28. Neprecupețindu-ne vremea, zăbovind, ca samarineanul cel milostiv pentru a veni în ajutorul păgubiților, accidentaților, nenorociților;

29. Aducându-ne mereu aminte că în orice semen al nostru sălășluiește suflarea lui Dumnezeu, adică o fărâmă de spirit divin și purtându-ne cu el ca atare.

Suntem neîncetat îmbiați cu posibilitatea de a ne recunoaște și vădi ucenici feluriți și neabătuți ai lui Iisus Hristos. Oricui îi este oricând dat – nu numai în momente eroice – a-L mărturisi. Și poate că această mărturisire, zi de zi, în împrejurări modeste și mărunte, nu-i deloc mai ușoară decât cea eroică de care nu toți avem parte. Numărul drumurilor prin care Îi putem vădi dragostea, încrederea și devotamentul nostru este infinit.

Doamne, ajută!

Rugăciunea celui ferecat în temniţa neputinţelor vieţii

Îndurate Doamne, Cel mult milostiv şi plin de bunătate, Domnul puterilor şi Împăratul veacurilor, cu frică şi cu ruşine, întru cutremurare şi cu pocăinţă Te chem să vii în casa cea surpată a inimii mele şi iarăşi cu osârdie Te rog: vino Doamne în adăpostul sufletului meu cel asuprit de tot răul şi de greşelile cele de multe feluri pe care necontenit le săvârşesc ca un vrăjmaş - potrivnic al chemărilor şi îndreptărilor Tale - şi cu pierzătoare râvnă le plinesc spre a mea osândire. Izbăveşte-mă Tu, Sfinte, de toată rătăcirea şi căderea şi întru iertare şi cu bunătate, de toată ispitirea cea de peste zi şi cea de peste noapte mă scapă. Miluieşte-mă, Doamne, cu darul Tău cel preabogat şi cu îndurare mă adaugă iarăşi la turma moştenirii Tale şi iarăşi de chipul cel dintâi ca al unui prunc ascultător şi nepăcătos mă învredniceşte, de tot binele cu împlinirea voii Tale împodobindu-mă.

Stăpâne a toată îndurarea, cel ce eşti slăvit de cetele puterilor de Sus, în faţa căruia stihiile cerurilor se cutremură aşteptând răscumpărarea, vino şi cu mulţimea bunătăţii Tale mă miluieşte! Aşa Doamne, nu te scârbi de mine robul Tău cel păcătos, că în toată ziua neştiind a urma cum se cuvine poruncilor Tale nici de poveţele maicii mele n-am ascultat şi nici sfatul părintelui meu nu l-am băgat în seamă. Şi văd acum, Bunule, scăpând către acoperământul Tău cel înalt, că mai presus de părinteasca-mi îndrumare am căpătat o mai vrednică şi mai cuviincioasă îndreptare. Primeşte-mă, dar, şi nu mă părăsi; căci ştiu şi înţeleg că ochii Tăi nu se vor scârbi până-n sfârşit de mine! Iar eu întunecatul, nerăbdând a mai primi chipul greşelilor, cu îndrăznire, întru nădejde de mântuire îţi cer: mila Ta nu o lua de la mine ca să nu se tulbure sufletul meu şi să nu rămân până în sfârşit gârbovit în păcate! 

Aşază Doamne, bucuria făgăduinţei Tale în inima mea şi mă păzeşte şi poruncile dreptăţii Tale să mă străjuiască. Nu Te depărta de mine şi voi păzi cele plăcute Ţie. Că fără Tine se risipesc zilele mele şi durerile morţii mă cuprind. Adu-Ţi aminte de robul Tău şi nu mă lepăda; ca să laud numele Tău şi să cinstesc toată ziua marea cuviinţă a Ta. Cuvântare de slavă voi aduce Ţie şi Duhul Tău cel Sfânt mă va povăţui. Închinăciune voi aduce Ţie pentru că Tu cu mine eşti şi de-a pururi eşti dorirea cea mai presus de orice dorire. Sărac sunt eu întru plinirea faptelor celor de folos; nebăgător de seamă sunt cu privire la cele ce-mi stau înainte şi-n toată vremea, cu rea ştiinţă, mă lipsesc de toată bunătatea. Vrăşmaşul binelui sunt şi mă înduplec a fi şi iarăşi mă arăt pururea nelecuit de patimi; rănit de toată fărădelegea şi orb şi mut şi slăbănogit sunt întru adâncul fără de sfârşit al nedreptăţilor. 

Ieşi în căutarea mea, Doamne, şi nu mă da pe mine să pier pentru păcatele mele. Că rătăcesc pururea şi paşi mei întru fărădelegi s-au ostenit. Aşa Stăpâne, Îndurate şi mult Milostive Doamne, m-am sfârşit întru răutăţi şi n-am voit a mă deprinde spre a-mi spori răbdarea spre cele de folos. Nici cele făgăduite n-am râvnit şi nici bucuria luminii celei neapuse n-am primit. 

Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi ! Află-mă şi mă miluieşte!

Rănit şi gol, întunecat şi fără de suflare zac în greşelile mele cele fără de număr. Iar Tu, suflarea de viaţă cea dintâi dăruieşte-mi ! Că de la Tine voi lua izbăvire şi întru nădejdea spre Tine mă voi ridica să aduc slavă numelui Tău, Doamne. Făgăduinţele mele voi păzi şi lauda mea întru pocăinţă o voi aduce Ţie. Nu mă nesocoti, Doamne, şi ochii Tăi nu-i întoarce de la mine. Căutându-Te am ostenit şi zilele mele sau stins departe de Tine. Ajutorul meu eşti Tu ! Spre Tine am nădăjduit să nu mă lepezi şi bucuria vederii Tale să nu o treci de la mine. 

Îndurătorule, Doamne, nu mă lăsa în fărădelegi, şi întru mila bunătăţii Tale tămăduieşte neputinţele mele. Ziditorul meu, nu mă lăsa pe mine! Ajutorul meu, acoperă-mă pe mine! Tămăduitorul sufletului meu, curăţeşte fărădelegile mele; Ia aminte spre strigarea mea şi tânguirea mea nu o lăsa fără răspuns. 

Venit-ai Doamne, precum ai zis, tămăduindu-mi neputinţele şi rănile mi le-ai legat. Trupul cel sfărâmat de mine mi-ai ridicat şi sângele meu Ţi l-ai luat asupră-Ţi ! Ochii mei cei legaţi cu nevederea au zărit cele bune, iar sfatul cel rău al inimii mele a primit izbăvirea povăţuirilor Tale! Eu cel zidit de Tine Te-am părăsit şi întru răutăţi m-am ascuns ! În întristări m-am sfârşit toată ziua, pentru aceea, acum cu nestăpânită durere Te caut. Revarsă mila Ta peste sufletul meu şi roua Duhului Tău cel Sfânt pogoar-o peste mine. 

Sunt singur, fără de tărie şi fără de ajutor! Sunt stins întru neputinţe şi asuprit cumplit de patimile mele! Mă iartă Doamne şi mă tămăduieşte ! Mă luminează Doamne şi mă întăreşte ! Mă îndreptează Doamne şi dragostea Ta nu o răpi din inima mea cea mult chinuită de rele. Înviază-mă, Doamne, ca să slăvesc în veci bunătatea Ta şi pacea Ta cea nemărginită şi mila Ta ce plină de îndurare. Păzeşte-mă cu braţul Tău cel puternic şi cu tăria făgăduinţelor Tale ! Ajută-mă în necazuri şi de toată nevoia scapă-mă, ca să laud pururea minunile Tale şi povăţuirea Ta cu mulţumire să o primesc spre binecuvântare. Căci fără de minte sunt căile mele şi cugetele mele sfaturi păcătoşite sunt; Şi iată până în sfârşit voia Ta o am lepădat şi de rele nicidecum nu m-am despărţit. 

Căutându-Te Te-am aflat şi am văzut cum întru milostivire Te-ai aplecat să-mi legi sfâşiatele răni şi milostiv fiind Tu, de Tine nu m-ai lipsit! Dar pururi voia mea împotrivă mi-a stat, ca să nu pricep doririle Tale şi bunătatea Ta spre mine să nu o dezleg şi de tot felul de lucruri deşarte să-mi poticnesc piciorul. 

Auzit-am Doamne cuvintele gurii Tale şi de povaţa Ta mi-am adus aminte. Cei temători de Dumnezeu au vestit bunătăţile ce au să fie şi părintele meu cel după trup întru frică strigând m-a întors pre Tine. Ajuns-au, dar, cercetările dreptăţii Tale la mine şi până la iadul învârtoşării mele mila Ta s-a plecat. Cercetatu-m-ai şi ai ajuns cu mila Ta până în cele mai de plâns ale mele. Cu Duhul Tău m-ai atins şi întru pribegia mea m-ai căutat. Oasele mele ai uns cu mirul tămăduirii şi teama pentru greşeli în rărunchi mi-ai zidit-o. 

Am priceput, Doamne, slava Ta, şi ştiu acum cum vei veni Tu să judeci vii şi morţii! Am văzut minunile Tale când ne-ai chemat la Tine pe noi cei şchiopi şi orbi şi mult slăbănogiţi! Oare ce vei voi să adaugi beteşugurilor ca să le schimbi în măriri; şi bolilor noastre ce vei face; şi cum pe toate vei voi a le duce ?! Că ne vom stinge precum stelele cerului la mijirea zorilor şi ca nisipul ne vom scurge în mare. Aşezământul vechi, a tot trupul, ca un vas al olarului se va zdrobi şi templul acesta de lut, lucrat de mâinile Tale, sub pajişti tăcute se va ascunde. Ca să pricepem temerea de Tine şi să vedem temeiul zidirii Tale de-acolo de dincolo de moarte. 

Oare până în sfârşit aşteptându-Te mă vei uita, sau iarăşi mă vei chema din moarte la viaţă ?! Să văd ce fel va fi până în sfârşit veşnicia şi cum ai să mai ridici din ţărână această inimă a mea pe care din pântecele maicii mele ai rânduit-o să bată pentru Tine. Şi cum mai chema-vei paşii mei să trec întru cele de bucurie ale Tale ?! 

Aşteptând slava Ta cu buzele mele cele sfărâmate de dor te voi slăvi şi viaţa mea risipită pe mii de ani, rătăcitoare se va întoarce în veşnicii. Ţărâna - care sunt - va rodi şi întru lipsa durerii mă voi asemăna penei de vultur; în văzduh am să vestesc bucuria luminii şi tainele Tale cu uşurare am să-nţeleg. Că ne-ai zidit pentru Tine Doamne şi pururea mila Ta va răsări peste veacuri. 

Să Te slăvim vor cere inimile noastre, iar Tu ca şi odinioară smerindu-Te, spăla-ne-vei picioarele şi iarăşi la masa Ta ne vei pune. Fă Doamne precum ai gândit şi din adânc de primejdii ne scoate. Ajută-ne Sfinte întru puterea Ta şi din robia uitării ne cheamă. Păzeşte-ne Puternice întru dragostea Ta. Cu darul Tău cel bun pururea ne hrăneşte. 

Miluieşte-ne pre noi Doamne de-a pururi, auzi-ne şi întru milostivire ne mântuieşte! 

Rugăciune scrisă de preotul Lucian Grigore

parohul Bisericii Domneşti "Sfântul Gheorghe" din Piteşti

FIERTURĂ DE GÂNDURI CU PRANA

Atenţie, acest text este un PAMFLET şi trebuie tratat ca atare!

Un weekend minunat să aveţi cu linişte sufletească .

Namaste! 

Vă propun o reţetă de ciorbă bogată în gânduri pozitive care reuşeşte să adune în ea toată bucuria trezirii. O fiertură simplă de gânduri de bunăstare spirituală prelevate de la cozile de topor spiritualistice niueigiste, cu adaos de mudre şi sutre, se transformă într-o bucurie dreasă cu iubire şi compasiune. Se prepară instantaneu. 

Ingrediente: şase legături nepericuloase cu entităţi cu vibraţie înaltă, trei fire de lumină nemanifestată verde, trei cristale de smarald verde viu, o legăturică de plenitudine, o legătură de beatitudine, o bucată de fericire macră făcută zob, un litru de prana, 400 grame de suflet candriu, trei vise uitate, mudre şi sutre.

Preparare:

Aşezaţi-vă comod cu spinarea dreaptă în poziţia de Lotus sau Padmasana. Inspiraţi şi expiraţi profund. Deschideţi ochiul lui Shiva apoi ziceţi de trei ori în gând “Namaste” şi o dată tare”Tatăl Nostru”. Levitaţi, aprindeţi ochiul la aragaz şi închideţi ochiul lui Shiva. Coborâţi încet mintea în inimă şi-apoi alegeţi şi spălaţi gândurile pozitive care vă mai rămân. Înlăturaţi de pe ele seminţele karmice şi porţiunile de memorie pătate. Puneţi la fiert prana împreună cu şase litri de apă. Adăugaţi şi fierbeţi gândurile pozitive. Curăţaţi energetic şi tocaţi mărunt smaraldul viu şi lumina nemanifestată, cu tot cu cuante până se alege praful de ele. Înlăturaţi cu grijă praful ca să rămână verdele apoi adăugaţi gălbenuşurile viselor uitate şi fericirea. După ce gândurile au fiert, opriţi focul sub fiertură. 

Inspiraţi profund şi ziceţi în timp ce expiraţi: “Fie ca toate fiinţele din Univers să fie fericite, inclusiv giardia, acarienii şi microbii mei”. Bateţi cu milă creştinească două-trei cruci mari cu faţa îndreptată către cele patru puncte cardinale şi apoi faceţi un liezon din cele şase legături nepericuloase cu entităţi cu vibraţie înaltă şi sufletul candriu. Adăugaţi treptat supă din oală peste liezon şi amestecaţi cu iubire necondiţionată şi compasiune pentru a obţine o temperatură apropiată de cea din oală. Adăugaţi liezonul şi reaprindeţi focul la temperatură mică. Aşezaţi-vă din nou în Padmasana, în poziţie de meditaţie şi lăsaţi să dea câteva clocote până auziţi câteva hohote... 

Ziceţi de trei ori “Namaste” şi “Doamne iartă-mă că nu ştiu ce fac !”, după care aşezaţi-vă cu capul în jos în poziţia Sarvangasana, goliţi mintea şi inima de gânduri şi adăugaţi plenitudinea şi beatitudinea. Asezonaţi cu mudre şi sutre după gust.

Lăsaţi-vă cuprinşi de sentimentul de pace, iubire şi armonie. Inspiraţi şi expiaţi cu un oftat profund în Noua Energie. Ciorba de gânduri pozitive se serveşte cu EKG-ul şi spinarea perfect drepte, în Samadhi, câtă vreme mai sunteţi călduţ, la temperatura camerei sau chiar rece. 

Poftă bună şi... Drum bun ! 

Pamflet scris de un prieten drag sufletului meu Dan Ioanitescu 

“Reţete” pentru fericire

 

Prima reţetă: Cere ceea ce vrei, dar nu emite pretenţii. A se folosi după trebuinţă.

Memorează această reţetă, ca să o poţi folosi ori de câte ori ai nevoie. În momentul în care emiţi pretenţii de genul : “ar trebui să faci ce vreau eu “, “ar trebui acum să faci ce e important pentru mine“, îţi dai acordul pentru a ceda controlul pe care îl poţi avea asupra vieţii tale şi a stării tale de bine. Vei depinde de reacţiile celorlalţi şi vei suferi dacă ei nu fac ce vrei tu.
Însă mai poţi cădea într-o capcană: să nu ceri deloc, de teamă să nu-ţi fie îndeplinită cererea. Atunci, chiar nu ai nici o şansă să obţii ceea ce vrei. Aşadar: nu te aştepta ca ceilalţi să-ţi citească gândurile, nu-ţi fie teamă că oamenii se vor înfuria atunci când le soliciţi ceva. Şi, mai important, nu fi mieros, nu ţipa, nu te enerva, nu te închide în tine pentru ca ceilalţi să facă ce vrei tu. Vei fi învăţat cum stau lucrurile atunci când vei putea cere orice cu acelaşi ton şi aceeaşi naturaleţe cu care ceri cuiva piperul la masă sau îl rogi să închidă uşa la plecare. Învaţă să ceri iarăşi ceea ce vrei, azi, chiar dacă ieri ai cerut fără nici un rezultat.

A doua reţetă: Acceptă, pentru moment, orice se întâmplă.

Gândeşte-te că există mulţi oameni care acceptă emoţional ceea ce pe tine te face să fii nefericit. Aşa că poţi şi tu ierta ceea ce e de “neiertat” şi poţi să iubeşti ceea ce e de “neiubit”.
Nu reacţiona la nimic, simţindu-te jignit, şi ţine minte că suferinţa umană este provocată de mintea care se simte jignită de ceea ce se întâmplă. Asta nu înseamnă că trebuie neapărat să-ţi convină ce se întâmplă sau că nu trebuie să schimbi ceea ce se întâmplă. Înseamnă doar că îţi vei dori schimbarea, dar nu vei pretinde cu încrâncenare acel lucru.
Fii bun cu tine însuţi, pentru moment. Relaxează-ţi mintea şi fii conştient că viaţa este imperfectă şi aşa va fi întotdeauna. Tu ai întotdeauna destul pentru a fi fericit!

A treia reţeta: Emite tot mai multă iubire, chiar dacă nu obţii ceea ce vrei.

Iubirea înseamnă să dărâmi zidurile care împiedică sentimentele din inima ta să ajungă la altă persoană. Iubirea nu are de-a face cu ce se întâmplă în viaţă, ci cu ce se întâmplă în inima ta. Iubirea nu înseamnă să-ţi placă faptele unei persoane, şi nu e echivalentă cu afirmaţii de genul: “te iubesc, dacă faci acest lucru pentru mine.”
Iubirea este un sentiment necondiţionat şi poate cea mai mare greşeală pe care o facem este să ne iubim condiţionat pe noi înşine. De câte ori nu spunem: “mă voi ocupa mai mult de mine după ce voi obţine asta, mă voi simţi mai bine când voi face asta, etc.” Iubeşte pe toată lumea, îmbrăţişează oamenii şi priveşte-i în ochi, scrie o listă cu ceea ce merită să fie iubit la tine, apreciază frumuseţea din propria ta viaţă.

Iar dacă vrei cu adevărat să înveţi ce înseamnă iubirea, trebuie să fii în stare să-ţi păstrezi inima deschisă către ceilalţi oameni, indiferent ce se întâmplă în viaţa ta. Şi, ţine minte: nu-ţi vei atinge potenţialul de fericire, decât resimţind şi manifestând multă iubire, pentru tine însuţi şi pentru ceilalţi.

Să aplicăm aceste trei reţete după necesităţi, din când în când sau permanent, fiind conştienţi, în fiecare clipă, de faptul că există un singur om pe lume care ne poate face fericiţi cu adevărat : cel care se reflectă în oglindă.

de Ken Keyes

Iubire,Iubire,Iubire...

Probabil unul dintre cele mai folosite şi vehiculate cuvinte. In acelaşi timp însă, şi unul dintre cuvintele cu cele mai numeroase definiri; practic, fiecare persoană are propria înţelegere a acestui cuvânt şi îl foloseşte în consecinţă.Iubirea nu există aproape niciodată singură: ea este întotdeauna conexată cu subiectul iubirii, adică cu cel care iubeşte, şi mai apoi cu obiectul iubirii, adică cu ceea ce subiectul iubeşte (propria persoană, o altă persoană, o situaţie, o divinitate, etc.).

Departe de mine gândul de a căuta măcar o definire a iubirii. Mai mult decât atât, cred că o astfel de căutare este din start sortită eşecului pentru că oamenii vor continua fireşte să simtă ceea ce simt ei, aşa cum simt ei, şi vor prefera să denumească propriile simţiri în acord cu propriile nevoi sau interese. Astfel că uneori, vor denumi iubire acele simţiri care atunci, în acel moment, în acea situaţie sau în acea relaţie, acoperă şi împlineşte nevoia lor de iubire. Şi nimeni nu ar putea surprinde şi îngloba într-o ecuaţie generalizatoare toate acele simţiri individuale, toate acele situaţii şi relaţii.

Şi astfel, oamenii îşi vor transmite unii altora iubire. Iubirea lor, aşa cum o simt ei, cum o înţeleg ei, cum şi-o definesc ei.Dar în aceste tranzacţii, aşa cum sunt definite de analiza tranzacţională schimburile afective dintre oameni, aceştia vor vehicula oare între ei aceeaşi „marfă”? Vor schimba oare „mere cu mere” şi „pere cu pere” sau dialogul iubirii va fi doar un extras dintr-o stenogramă demnă de Turnul Babel?

Ca în orice tranzacţie, şi în iubire sunt posibile două situaţii:

1. Unul dintre parteneri oferă, iar celălalt primeşte

2. Unul dintre parteneri cere, iar celălalt răspunde cererii.

 

Singura situaţie în care, în acest context, se realizează o tranzacţie reuşită, adică ceea ce în limbajul comun se defineşte prin sintagma „iubire împlinită”, este aceea în care cererea se întâlneşte cu oferta: fiecare dintre partenerii unei relaţii oferă exact ceea ce celălalt cere, şi fiecare primeşte exact ceea ce a cerut. Măsura în care această condiţie îndeplinită determină calitatea relaţiei şi încadrarea sa în sfera noţiunii de „iubire”...

Alte câteva discuţii sunt imediat legate de cele de mai sus. In aceeaşi relaţie:
- cine cere iubire? Ambii parteneri, sau doar unul dintre ei?
- cine primeşte iubirea? Ambii parteneri, sau doar unul dintre ei?
- cine oferă iubirea? Ambii parteneri, sau doar unul dintre ei?
- cel care cere, primeşte ceva ca rezultat al cererii sale? Este acest „ceva” exact ceea ce a cerut?
- cel care primeşte, a cerut ceea ce primeşte? Sau doar se pomeneşte ca destinatar al transferului afectiv al partenerului său? De ce totuşi primeşte, dacă nu a cerut? Ar putea refuza sentimentul pe care partenerul i-l atribuie? Ce s-ar întâmpla dacă nu-l primeşte şi-l refuză?

Ştim însă că fiecare gest sau comportament al nostru vine în împlinirea unei nevoi interioare, proprii, indiferent dacă această nevoie este conştientizată sau nu.Astfel că, privind lucrurile din această perspectivă, observăm acum că şi cel ce oferă şi cel ce primeşte iubire, fac asta pentru împlinirea unei nevoi proprii. Partenerul de relaţie este în acest caz instrumentul sau mijlocul desemnat sau ales pentru a realiza aceasta.„Te iubesc”, „vreau să mă iubeşti” ca şi „sunt fericit(ă) că mă iubeşti” exprimă toate acelaşi lucru: mie îmi este mai bine atunci când iubirea curge între noi, indiferent de sensul în care aceasta curge.
- cel care oferă iubire, împlinindu-şi în acest fel o nevoie interioară, cui o oferă de fapt? Cui serveşte actul său de a oferi? Este cumva un act „altruist” totalmente dedicat partenerului său, sau este de fapt un act care îi serveşte lui însuşi/ei însăşi?
- cel care primeşte iubire fără să o fi cerut, atunci când acceptă, nu-şi împlineşte cumva şi el o nevoie proprie? Oare această nevoie proprie are întotdeauna legătură cu iubirea? Sau poate fi şi nevoia de protecţie şi/sau siguranţă socială, economică, sau chiar fizică? Sau nevoia de apartenenţă la o entitate socială superioară individului (cuplul, familia)?
- cel care cere iubire, face aceasta pentru că are evident nevoie să o primească, pentru că în absenţa iubirii transmise de partenerul său, lui/ei nu îi este bine. Şi pentru că starea sa de bine depinde de acest aport exterior, se va teme în permanenţă pentru „funcţionalitatea” acestui izvor de bine: să existe, să nu cumva să dispară, să nu cumva să fie direcţionat şi spre alte persoane, etc.
Cu alte cuvinte, din momentul în care cererea sa îi va fi satisfăcută, această persoană va începe să trăiască în frică.

***In fine, deşi nu am enumerat-o de la început, mai există şi această posibilitate: nici unul dintre cei doi parteneri nici nu cere şi nici nu doreşte să ofere (în sensul de a da, de a transmite) iubire. Fiecare, doar simte că îl iubeşte pe celălalt, neavând nevoie de nimic de la acesta, şi având capacitatea de a trăi această iubire (şi implicit starea dată de aceasta) indiferent de răspunsul partenerului. Poate părea prea mult pentru societatea şi cultura în mijlocul căreia ne-am născut, am crescut şi am fost educaţi şi fireşte, condiţionaţi?!***

 

Scriind aceste rânduri nu am dorit nici o clipă să demontez sau să „distrug” ceea ce deopotrivă literatura şi limbajul comun, cotidian, denumesc romantism, fiorii iubirii, fluturaşii din stomac, etc. Nu am dorit şi nici nu doresc să aduc vreo atingere trăirilor, adesea sau de cele mai multe ori vibrante şi plăcute, resimţite de oricine simte pentru el însuşi că iubeşte, indiferent de situaţia în care se regăseşte pe sine sau pe partenerul său.Nici nu aş vrea ca cineva să considere acest text ca având pretenţii ştiinţifice. El nu se bazează pe cercetări, pe experimente sau monitorizări de relaţii. Nu reprezintă altceva decât reflecţii personale, în ideea de a arunca o privire şi dincolo de sentimente şi emoţii.Emoţiile reprezintă un aspect extrem de important al vieţii noastre psihice, dar nu se află în planul cel mai profund al acesteia. Am fost curios să ridic vălul lor şi să arunc o privire… dincolo.Şi am găsit, după cum vezi, o mulţime de întrebări. 

 

Răspunsurile sunt la tine, la fiecare dintre noi.

sursa aici
 

 

Trăieşte frumos !

 

Iubeşte viaţa şi oamenii şi vei fi răsplătit cu Iubire

Să nu uitaţi niciodată că lucrurile sunt trecătoare şi că se consumă, că oamenii sunt şi ei trecători prin viaţa noastră, că necazurile trec şi ele… Că într-o zi puteţi avea totul, iar în următoarea zi puteţi să nu mai aveți nimic, dar că există anumite lucruri vitale în viaţa omului, care nu trec niciodată și care, oricât de mult am pierde și oricât de descumpăniți am fi, ne ajută să regăsim forța interioară de a o lua mereu de la capăt... iar aceste lucruri le avem nelimitat: dorința de a trăi frumos, bunătatea, speranţa, credinţa, visele şi iubirea! Nu vom fi niciodată singuri și nici săraci cât timp inimile noastre vor fi pline de iubire!

Vă doresc o zi frumoasă!

de Irina B

 

Crăciun fericit !

Astăzi, când se apropie Crăciunul care reprezintă Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos, să ne amintim că am fost creaţi după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu care şi-a arătat dragostea faţă de noi oamenii prin trimiterea singurului Său Fiu în mijlocul nostru spre a ne învăţa să iubim necondiţionat.

Va doresc să fiţi mereu Lumina care îi învăluie pe semenii voştri ,Dragostea, Bucuria, Pacea şi Armonia să vă însoţească mereu pe drumul existenţei voastre . Să fiţi mereu sănătoşi şi fericiţi şi să aveţi realizări măreţe care să vă ajute să vă simţiţi împliniţi. Să iertaţi aproapelui vostru toate greşelile şi să vă amintiţi că, poate, la rândul vostru aţi greşit acestuia, iar el v-a iertat.

Să vă fie masa îmbelşugată şi spiritul liber şi fericit că aţi reuşit să mai treceţi un an, în care aţi învăţat lucruri folositoare, aţi depus eforturi pentru a obţine mai multă cunoaştere, aţi simţit uneori tristeţe dar şi bucurie, trecând astfel toate testele puse în calea voastră de Divinitate.

Să vă amintiţi mereu că viaţa pe acest pământ este o şcoală unde ne învăţăm propriile lecţii pentru a ne aminti că noi suntem Copiii lui Dumnezeu, că din El am venit şi la El ne întoarcem, şi că suntem datori să conştientizăm esenţa divină din noi.

Sărbătorile de iarnă să vă aducă tot ceea ce voi căutaţi adânc în inimile voastre.

Vă mulţumesc că aţi dorit să vă aflaţi aici împreună cu mine, că aţi înţeles rolul meu în acest loc că încercaţi mereu să fiţi mai buni, mai bine pregătiţi, mai atenţi cu voi înşivă şi cu ceilalţi.

Vă iubesc pe toţi şi vă doresc să aveţi multe bucurii, să vă deschideţi inimile şi să-L primiţi pe Iisus Hristos să cineze cu voi, să primiţi Iubirea Sa şi să fiţi Lumina care alungă întunericul. Să vă amintiţi că ceea ce faceţi pentru voi, faceţi pentru alţii, iar ceea ce faceţi pentru alţii, faceţi pentru voi şi veţi culege roadele a ceea ce semănaţi.

Crăciun fericit !

Cu toată dragostea şi preţuirea,
Daniela

Rugăciune pentru mântuire

Dumnezeul meu, cred întru Tine şi mă rog Ţie, întăreşte-mi credinţa! Te iubesc, sporeşte-mi dragostea! Mă pocăiesc, fă-mi căinţa să prisosească! Te slăvesc ca pe întâiul meu început! Te doresc ca pe cea mai înaltă dorinţă a mea! Îţi mulţumesc ca Binefăcătorului meu cel veşnic! Te chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, binevoieşte şi povăţuieşte-mă cu înţelepciunea Ta, călăuzeşte-mă cu dreptatea Ta, mângâie-mă cu milostivirea Ta, apară-mă cu puterea Ta. Îţi închin, o, Dumnezeule, gândurile, faptele, suferinţele mele, ca în viitor să mă gândesc la Tine, să grăiesc de Tine, să lucrez dupa voia Ta, să sufăr pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voieşti Tu, pentru că Tu voieşti să mă supun voii Tale şi făgăduiesc să fac ceea ce voieşti Tu. Te rog cu umilinţă, luminează-mi mintea, oţeleşte-mi voia, curăţeşte-mi trupul şi-mi sfinţeşte sufletul! Dumnezeule preabun, ajută-mă să mă curăţesc de greşalele trecute, să biruiesc ispitele viitoare şi să lucrez cuvintele virtuţii. Umple inima mea de dragoste pentru bunătatea Ta, de ură pentru greşalele mele, de râvnă pentru binele aproapelui şi de defăimare pentru deşertăciunile lumii. Fă-mă să fiu supus mai-marilor mei şi cu dragoste către cei mai mici, credincios prietenilor şi iertator vrăjmaşilor mei.

 Vino, Atotputernice, întru ajutorul meu, ca să biruiesc cele şapte păcate de căpetenie, care sunt pricina tuturor păcatelor. 

Să biruiesc adică:

- mândria, prin smerenie creştinească,

- iubirea de argint, prin milostenie,

- invidia, prin dragoste şi bucurie pentru binele aproapelui,

- desfrânarea, prin înfrânare şi curăţie,

- lăcomia, prin cumpătare,

- mânia, prin răbdare,

- lenea, prin bărbăţie creştinească.

 Asemenea să biruiesc şi toate celelalte păcate şi patimi ce izvorăsc din acestea.

 Şi-mi dă virtuţile creştineşti: credinţa, nădejdea şi dragostea. Dumnezeul meu, fă-mă înţelept întru lucrările mele, curajos în primejdii, răbdător în nenorociri şi smerit în propăşire. Nu mă lăsa să uit vreodată a fi cu luare-aminte la rugăciuni şi în biserică, cumpătat la masă, repede la împlinirea datoriilor şi statornic în hotărâri. Doamne, insuflă-mi grija să am totdeauna conştiinţa dreaptă, înfăţişare cuviincioasă, vorbire folositoare şi purtare în bună rânduială.
Dă-mi harul Tău, ca să mă deprind a-mi stăpâni totdeauna patimile, a mă învrednici de darurile Tale, a păzi legea Ta şi a merita mântuirea. Dumnezeul meu, fă să cunosc cât de mici sunt bunătătile pământeşti şi cât de mari sunt cele cereşti, cât de scurt este timpul acestei vieţi şi cât de nemarginită este veşnicia. Ajută-mi să fiu întotdeauna gata de moarte şi să nu mă cutremur de judecata Ta, să scap de chinurile cele veşnice şi să dobândesc raiul prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

sursa facebook

Inteligenţa inconştientului tău

Ne place să credem că tot ce gîndim, simţim sau facem, ca şi tot ce ni se întîmplă se află sub controlul nostru şi ne este în întregime cunoscut. Ne raportăm prea mult la starea de conştienţă şi cădem pradă închipuirilor tocmai pentru că nu suntem conştienţi de puterea inconştientului propriu. Neglijarea forţelor inconştiente înseamnă neglijarea pietrei de temelie a vieţii de zi cu zi şi neglijarea unor adevăruri care stau înfipte în conştiinţa noastră şi ne determină… pas cu pas. Ceea ce credem din copilărie despre lucruri, lume, oameni, Dumnezeu, fantome, copii, lucruri sau despre univers devine “energie inconştientă”, care se activează în relaţia cu un stimul din prezent! Tot ce învăţăm temeinic este înregistrat în inconştient, de unde apare.. instantaneu în relaţia cu un stimul asemănător. Dacă am pierdut ceva şi ne simţim distruşi din pricina pierderii, vom fi distruşi de cîte ori vom pierde … ceva. Vom fi tot mai distruşi, de fapt, pentru că trimitem în inconştient soluţia “eu sunt distrus de cîte ori pierd”! Energia inconştientă acumulată prin prima experienţă de pierdere va apărea cu ocazia fiecărei pierderi din viaţa noastră şi ne va determina reacţia de durere, suferinţă sau dezastru pînă cînd ne vom decide să pierdem …ceva mai lejer.

Modul în care învăţăm să ne rezolvăm problemele devine… destinul nostru. Dacă ne izolăm, suntem deprimaţi şi debusolaţi, dacă ne prăbuşim în faţa problemelor vieţii, vom repeta aceste trăiri pînă cînd ne vom decide să reacţionăm diferit la orice problemă de viaţă. De îndată ce alegem să schimbăm reacţia, să pierdem cu încrederea că vom putea cîştiga ceva şi din asta, convinşi că avem energie pentru a construi altceva, deja introducem în inconştient o informaţie nouă. Învăţăm ceva nou, ne facem un destin nou. Ne creăm reacţii noi şi un inconştient care ne serveşte într-un mod. Inconştientul “învaţă” cum să piardă cu uşurinţă, cum să cîştige cu uşurinţă, cum să aibă noroc şi cum să iasă basma curată de prin încîlcelile fireşti ale vieţii.

Este evident că în corpul omenesc există o inteligenţă naturală, superperformantă, atît de complexă încît toată ştiinţa actuală n-a izbutit mai mult decît s-o descrie “în mare”. Şi este evident că această inteligenţă se declanşează automat cînd mîncăm! Noi nu-i spunem corpului:”Am mîncat, apucă-te de treabă, digeră bine şi metabolizează cum trebuie”! El face toate operaţiunile fără ca noi să ne gîndim la ele. El transportă substanţele antiinflamatoare către capul copleşit de durere şi pune în mişcare toate instrumentele pentru vindecarea locului pe care chirurgul îl taie cu bisturiul. În mod asemănător, cînd învăţăm să ne rezolvăm cu uşurinţă problemele de viaţă, inconştientul ne aduce în lumină soluţiile cele mai simple şi mai bune. Ceea ce facem prima oară într-o relaţie, vom repeta în toate celelalte relaţii, dacă nu ne schimbăm modul de a reacţiona la conflict, la pierderi, la situaţii problematice. Ceea ce învăţăm devine informaţie inconştientă, care ne determină ulterior reacţiile şi ne creionează destinul. În loc de “sunt distrus cînd pierd” putem gîndi “eu cîştig şi cînd pierd”..”Depăşesc cu uşurinţă greutăţile vieţii şi găsesc soluţii pentru orice problemă”! Iată o energie nouă, care poate crea pentru oricine un destin nou.

Autor Maria Timuc

Expresiile Iubirii

Iubirea nu controlează un partener, nu înseamnă milă sau îngrijorare faţă de familie şi prieteni şi nu reprezintă nici succesul profesional şi nici posesiunile.

Iubirea nu depinde de faimă, statut social, bunăstare financiară sau părerea celorlalţi despre tine. Iubirea nu este o cruciadă în numele credinţelor personale. Iubirea nu necesită înţelegerea tehnicilor spirituale mistice, a componentelor karmice ale vieţii, în continuumul care cuprinde întregul timp şi spaţiu sau a legilor universului.

Atunci, ce anume este Iubirea?

În termeni simpli, Iubirea este Dumnezeu care Se împărtăşeşte tuturor creaţiilor Sale.

Iubirea este forţa vindecătoare a universului.

Iubirea e parte din suflet şi tot ce are nevoie este ca voi să acceptaţi aceste senzaţii înnăscute de iubire a celorlalţi şi de a primi iubirea lor.

Iubirea nu are limite, nu are graniţe, când este vorba despre amplitudinea sa.

În exprimare, Iubirea înseamnă a-i trata pe ceilalţi cu bunătate, corectitudine, onestitate, compasiune, întrajutorare şi solicitudine. Dacă se poate spune că iubirea are „ingrediente”, atunci cele de mai sus ar reprezenta câteva dintre ingredientele exprimării dumnezeieşti, în acţiune.

A şti că tu şi Dumnezeu şi toate celelalte creaţii ale lui Dumnezeu sunteţi inseparabili – înseamnă iubire. A şti că Pământul este o fiinţă sensibilă şi conştientă şi a-i respecta toate formele de viaţă – înseamnă iubire

A înţelege că nimeni nu îi poate cunoaşte pe ceilalţi, la nivelul sufletului şi de aceea să nu-i judeci, dar nici să nu le aprobi o acţiune considerată nedreaptă – înseamnă iubire

A-ţi asculta sinele dumnezeiesc, înseamnă iubire. A trăi o viaţă care încurajează iubirea de sine, înseamnă iubire. A simţi tu însuţi bucurie, când o vezi în ceilalţi, înseamnă iubire.

A face ceva care îi aduce bucurie altuia, înseamnă iubire. A te ierta pe tine şi pe ceilalţi, înseamnă iubire. A împărţi din toată inima, înseamnă iubire. A face fapte bune, fără a le ataşa aşteptări, înseamnă iubire.

A simţi pace în inimă şi în minte, înseamnă iubire. Fiorul tăcut pe care îl simţi, atunci când vezi un apus sau auzi cântecul unei păsări, înseamnă iubire, iar un zâmbet reprezintă una dintre cele mai simple şi mai strălucitoare expresii ale iubirii.

În fiecare sau în toate aceste situaţii, precum şi multe altele cu care vă puteţi întâlni şi în care ştiţi instinctiv că sunteţi Iubire în acţiune, voi vă exprimaţi iubirea pentru şi de Dumnezeu.

Sursă: http://www.humanitysteam.ro

 

Ce reprezintă binecuvântările pentru tine/voi ?

 

Unii ar putea spune aşa : binecuvântări sunt lucrurile bune care se întâmplă în vieţile noastre, un eveniment important sau o recunoaştere.

Eu zic astfel : binecuvântări sunt toate în jurul nostru. Noi nu trebuie să alergăm pentru a le vedea zilnic. Ele sunt în lucrurile mici, precum şi în lucruri mari. Vieţile noastre au devenit atât de ocupate şi am devenit atât de fixaţi pe ziua de mâine că am uitat să vedem ziua de azi . Suntem atât de concentraţi asupra succesului nostru şi viitorul de care ne e dor dar uităm ceea ce se întâmplă chiar aici, chiar acum.

Suntem cu toţii binecuvântaţi ! Aceasta poate fi pur şi simplu având un prieten care este acolo pentru noi atunci când suntem în luptă, copiii noştri care ne dau o îmbrăţişare sau un zâmbet, cineva care ne arată ca îi pasa pur şi simplu de noi salutându-ne sau întrebând de sănătate .

Binecuvântările pot veni ca o mare realizare, recunoaşterea unui obiectiv pe care l-aţi stabilit pentru că aţi fost capabil să realizaţi ceva . Noi nu putem primi întotdeauna lucrurile aşa cum ne-am dori exact . Cu toate acestea, am învăţat de-a lungul timpului că modul în care alegem să vedem lucrurile tot astfel vom fi binecuvântaţi . Ne sunt oferite încurajari să continuăm pentru că avem capacitatea de a vedea binele pe care-l avem in jurul nostru în acest moment de timp şi în vieţile noastre.

Fiecare zi este întotdeauna o zi mare. Sunt zile care sunt foarte grele şi am mers prea des cu ochelari de cal intrebând de ce se intampla ceva , fiind frustraţi pentru că nu am obtinut ceva suficient de repede. Ceea ce vreau să spun este că trebuie să vedem şi să găsim mereu binecuvantarile din viata noastră chiar aici, chiar acum în timp ce continuăm să depunem eforturi pentru mâine.

Eu am pierdut de atâtea ori momente în care o binecuvântare era chiar acolo în faţa mea să gândesc la ceea ce vreau în loc de ceea ce am deja. Binecuvântările au fost acolo chiar şi atunci când eu am luptat să obţin ceva .

Binecuvântările pe care le aveţi vă ajută să recunoaşteţi şi să treceţi peste momentele dificile din viata voastră .

Eu nu pot obţine toate răspunsurile în viaţa mea pe care cred eu că o doresc, dar mă simt binecuvântată că am fost în stare să privesc ziua de azi cu speranţă pentru viitor. Sunt binecuvântată pur şi simplu pentru că eu pot vedea tot în acest timp. Eu încă mai lupt, nu sunt în nici un caz perfectă , dar, ştiu că am ales să văd binecuvantarile din jurul meu ,viaţa mea devenind mult mai profundă. Eu sunt mai fericită decât am fost vreodată.

Unele dintre binecuvântările din viaţa mea sunt familia mea, prietenii care mă sprijină şi încurajările de-a lungul drumului , zilele însorite si caldura care imi atinge pielea , îmbrăţişarea fetelor mele, acoperişul de deasupra capului meu şi tot ce mă înconjoară .

Acestea sunt doar câteva. dintre binecuvântarile primite .

Care sunt binecuvântările în viaţa ta? Gaseste-le şi recunoaşte-le zi de zi.

Timpul nostru trece aşa de repede şi înapoi nu ne putem întoarce .

Cauta o binecuvântare în jurul tău , bucură-te de ea astăzi în timp ce lucrezi pentru viitor .

Vei vedea modul în care aceste aşa-numite binecuvântări simple sunt binecuvântări importante . Ele au astfel un impact incredibil asupra vieţii noastre şi ne sunt date zi de zi, astfel încât să ne putem bucura de ele chiar aici, chiar ACUM .

Fiţi binecuvântaţi cu Iubire şi lumină .

Cu drag ,Daniela
 

Răul pe care nu-l ataci se autodistruge!

"Frumuseţea este în ochii celui care priveşte"

Lumea se vede frumoasă când ai o minte şi un suflet pline de frumuseţe. Mizeria, suferinţa şi durerea dispar din calea îndragostiţilor şi a copiilor doar pentru că dragostea din interiorul lor nu le poate percepe.

Fără a fi fericit în tine, de unul singur sau însoţit, între cei patru pereţi pustii ai camerei tale ori în mulţime, fericirea nu poate exista. Starea de bine, starea de mulţumire şi de fericire sunt în interiorul tău. Altfel, nici o experienţă, cât de fantastică ar fi, nu ţi le poate clădi.

Nici femeia “zână”, nici bărbatul “soare”, nici aurul, nici diamantele sau banii nu au puterea să ţeasă fericire în sufletul sufocat de durere. Pur şi simplu, nefericirea nu poate vedea fericirea şi invers. Suferinţa nu poate vedea dragostea şi invers. Lumina nu poate vedea întunericul. Mintea înfricoşată nu poate observa pacea, iar mintea plină de ură nu are puterea de a percepe dra­gostea.

Noi, oamenii, observăm diferite aspecte ale existenţei, care descriu, de fapt, cum ne simţim. Ceea ce ne atrage atenţia ne captează energia şi aici începe un proces subtil de atracţie. Ceea ce observăm devine prezent din ce în ce mai mult în vieţile noastre. Fie că ne place sau nu, simplul fapt că “observăm” ceva, atrage mai mult din acel ceva către noi.

De îndată ce putem “observa” mai multă dragoste, mai multă frumuseţe, mai multă iertare, mai multă fericire, mai multă căldură şi armonie, vom atrage aceste aspecte în vieţile noastre. Ele vin pentru că “este cineva” care le poate observa. Este un om, un suflet, o minte care poate vedea frumuseţea şi de aceea frumuseţea se înfăţişează în faţa sa, prin diferite evenimente.

Un om cârcotaş, obişnuit să descrie numai ce nu-i bun, ce nu-i frumos, ce nu-i mulţumitor şi fascinant, ce-i plin de mizerie şi de suferinţă, va atrage evenimente cu acest conţinut. Nu pentru că “se află” o forţă misterioasă în spatele dramei şi a mizeriei umane, cât pentru că cineva observă drama şi mizeria, fără a face din observaţia sa ceva constructiv. Observaţia de dragul observaţiei, de dragul criticii şi al propriei inteligenţe, de dragul propriului nostru ego, devine un fel de drum către iad, pavat cu aparente bune intenţii.

În lumea noastră, critica poate fi un instrument salvator şi important de schimbare, atâta vreme cât o folosim în acest scop. Altfel, nu facem decât să atragem către noi ceea ce criticăm, ceea ce nu ne place la alţii, ceea ce ne enervează la lumea înconjuratoare şi aceasta pentru că Universul nu ne vede diferiţi.

În ochii divinităţii suntem “una”, iar demonstraţia ne prinde nepregătiţi aproape întotdeauna. Insistenţa de a critica, a agresa, a violentá sau a distruge pe cineva, fie în numele moralităţii, al idealurilor nobile ori chiar al dragostei, generează un subtil proces de atracţie a evenimentelor pe care le dezavuăm.

Ele ne dezvăluie gândurile, aşa cum sunt în realitate. Ne dezvăluie trăirile, acţiunile şi atitudinile. Evenimentele vieţii ne dezbrăcă de minciună şi de sentimentul că putem ascunde ceva anume, căci ele ne pun în relaţie directă cu sentimentele îngropate în trecut, cu ura nerecunoscută, cu dragostea neştiută, cu frica sau cu bucuria din noi.

Dacă am putea observa mai mult ce-i bun şi frumos, ce e în armonie cu binele, ne-am apropia de acestea toate şi n-am avea nevoie de agresivitate sau de ură pentru a ne împotrivi lor, căci aşa cum se spune: “răul pe care nu-l ataci se autodistruge”.

de Ursula Sandner

Binele şi rãul

Binele si rãul au condus dintotdeauna. Este trist sã constati cã aceste notiuni tin de latura noastrã umanã si nu de cea divinã. Rãul s-a nãscut din fricã. Totul se întâmplã la nivelul capului. Dacã tu consideri ceva ca fiind „rãu”, acesta devine rãu în mod automat. De aceea se spune „devii ceea ce gândesti”. Dar altcineva poate interpreta acest rãu ca fiind bine. Deci, acelasi lucru e bine sau rãu în functie de felul în care îl percepe fiecare individ. În realitate, tot ce este considerat „rãu” face parte din planul divin si este permis pe pãmânt pentru a ajuta omul sã evolueze.

Binele si rãul sunt numai o nãscocire a fiintei umane. Câte ore pe zi stai sã-ti dirijezi viata dupã bine sau rãu? De câte ori nu eziti sã faci ceea ce ti-ar plãcea, din credinta cã e ceva rãu sau fiindcã te nelinisteste ce vor spune sau vor gândi ceilalti? Faptul cã nu ai curajul sã realizezi ceea ce ti-ai dori te face sã revii la vechile obiceiuri. Procedând astfel, accepti o notiune de bine sau rãu venitã din exterior!

Toti vrem sã trãim în pace si armonie, fãrã sã ne fie teamã de nimic. Singurele momente când omul trebuie sã plãteascã pentru ceva sunt cele în care încalcã legile naturii, legile care guverneazã cosmosul. Efectul produs de gândurile noastre nu poate fi numit nici pãcat, nici rãu. Este vorba, pur si simplu, de legea cauzei si efectului, marea lege care ne învatã si ne ajutã sã devenim mai constienti. Nu existã greseli; existã numai experiente.

E timpul sã te opresti, sã încerci sã te privesti prin propriul tãu sistem de valori. Corespunde el ambitiilor tale? Crezi în el cu adevãrat? Te face fericit? Prezenta unui asemenea sistem de valori, principii, metode si obiceiuri indicã faptul cã notiunile de bine si rãu au încã o mare putere asupra ta. Ele ne limiteazã dorintele si dau nastere la dese conflicte interioare. Ne împiedicãm singuri sã dorim ceva: „Nu trebuie, nu e bine”. Este un sindrom al personalitãtilor puternice, al celor care nu vor sã tinã cont de dorintele, de latura lor copilãreascã. Oamenii cu o personalitate puternicã au o trãsãturã comunã: se supraestimeazã. Între altele, sunt convinsi cã ei sunt mai „buni” în comparatie cu altii. Tot timpul vor sã-i schimbe pe ceilalti. Sunt foarte influentati de propriile notiuni de bine si rãu. De aceea le e foarte greu sã-i accepte pe ceilalti asa cum sunt.

Adevãrul – un alt concept al fiintei umane – e ceva foarte relativ. Adevãrul e proportional cu gradul de dezvoltare al fiecãrui om. Fiecare este convins cã detine adevãrul absolut. Fiecare om a atins un anumit nivel în evolutia sa, deci adevãrul lui nu este mai putin bun decât al altuia. Adevãrul urmãreste dezvoltarea persoanei în cauzã. În loc sã încercãm sã-i schimbãm pe ceilalti, trebuie sã-i acceptãm asa cum sunt în adevãrul lor. Fiecare nouã experientã ne învatã ceva, deci ne ajutã sã ne schimbãm, sã evoluãm. Si tu vei trece prin multe schimbãri pe mãsurã ce avansezi în viatã.

Dacã notiunile de bine si rãu sunt prea pronuntate, devii foarte rigid fatã de tine însuti si fatã de ceilalti. Lasi sã treacã pe lângã tine ocazii fantastice, care te-ar putea face sã trãiesti momente dintre cele mai fericite. Esti atât de ocupat sã-i judeci si sã-i critici pe ceilalti, încât nu esti atent la propria ta viatã, la ceea ce poti sã faci pentru tine. Ce se întâmplã cu o persoanã ajunsã într-o asemenea situatie? Nu mai e în stare sã se bucure de viatã si se simte tot timpul agitatã.

Dacã tu crezi cã ceva e bine si auzi pe cineva exprimându-si dezaprobarea totalã fatã de acest lucru, nu te simti dezamãgit, frustrat? Nu te înfurii? Nu încerci sã schimbi persoana respectivã? Asa cum procedezi cu ceilalti, procedezi si cu tine. Cum reactionezi când îti dai seama cã ai fãcut ceva „rãu”? Nu poti accepta, te superi pe tine însuti si nu încetezi sã te învinovãtesti. Astfel actionezi împotriva legii dragostei care te învatã cã trebuie sã te accepti asa cum esti.

Culegem si ceea de se ascunde în spatele faptelor noastre si ceea ce le motiveazã, nu numai urmãrile actului în sine. Dacã recolta ta e bunã, sãmânta pe care ai pus-o este cauza. Si tu stii asta. Cel mai bun mijloc de a învãta sã-ti pãstrezi echilibrul este sã accepti cã esti atât de perfect pe cât poti fi în fiecare moment al vietii tale.

Unii cred cã a fi perfectionist este o calitate. Dacã esti o persoanã perfectionistã, înseamnã cã nu-ti accepti propria perfectiune. Perfectionistul nu e niciodatã multumit. Îi e foarte greu sã se accepte pe sine însusi. Niciodatã, nimic nu e suficient de bun. Fii o clipã atent la ceea ce numesti „greselile” tale. În momentul în care ai înfãptuit asa-zisa „gresealã” ai fost constient de ea? Sau ai realizat mai târziu cã, dacã procedai altfel, ai fi obtinut rezultate mai bune? În momentul în care ai actionat, ai fost convins cã fãceai ce e bine. Atunci, de ce te superi? Asa se întâmplã cu fiecare dintre noi. În fiecare moment din viatã, fiecare om face asa cum stie cã e mai bine. Aceasta înseamnã a vedea în fiecare om pe Dumnezeu. Dumnezeu înseamnã Perfectiunea.

Pe mãsurã ce înveti sã fii propriul stãpân al vietii tale, vei fi tot mai putin influentat de persoane, evenimente sau vibratii exterioare. Probabil ai trecut prin anumite situatii când ti-ai spus: „Nu stiu ce m-a apucat, era ceva mai tare decât mine”. Nu esti singurul care a trãit acest gen de experiente. Stãpânirea de sine le va face sã disparã, încetul cu încetul. Cel care se lasã condus de asemenea impulsuri nu trebuie judecat. E mai bine sã acceptãm cã fiecare e atât de perfect pe cât poate fi în fiecare clipã a existentei sale.

Fiecare zi din viatã îti oferã noi experiente, îti dã ocazia sã mergi mai departe cãtre perfectiune. Când vei accepta aceasta în ceea ce te priveste, o vei accepta si la ceilalti. Vei înceta sã mai critici, sã judeci, sã condamni sau sã fii supãrat pe cineva, oricine ar fi acesta. Vezi, totul e conceput pentru ca viata ta sã meargã spre mai bine!

de Lise Bourbeau