Diferenţa între a-i ghida şi a-i controla pe ceilalţi

Cădem adesea în această capcană. Unii dintre noi prin natura unei meserii sau a unei posturi care presupune să acordăm sfaturi, alţii pur şi simplu în relaţiile de prietenie sau de familie. Citind acest articol scris de Lise Bourbeau, m-am întrebat cât de oneşti suntem cu noi înşine şi cu ceilalţi şi în câte din interacţiunile noastre manipulăm, la nivel inconştient, din frică.

“Vă sugerez să vă acordaţi câteva minute pentru a reflecta asupra acestei întrebări înainte de a continua să citiţi.

Când ghidăm pe cineva, îl sfătuim referitor la modurile în care poate aborda o anumită situaţie, păstrând în atenţie ceea ce îl interesează pe el şi sperând că sugestiile noastre să le fie folositoare. Înainte de a acorda sprijinul cuiva, este important să ne amintim că sfatul şi sugestiile noastre vor fi apreciate doar dacă ne sunt cerute înainte.

Se poate întâmpla uneori să avem o dorinţă foarte mare de a ajuta pe cineva pentru că suntem convinşi că ceea ce avem de spus ar putea fi de mare folos pentru acea persoană. Într-o asemenea situaţie, e indicat să-i spunem dorinţa noastră acelei persoane şi să o întrebăm dacă ar vrea să audă sfatul nostru. Dacă refuză sau ezită, ar fi minunat să avem puterea să nu insistăm. Dacă insistăm să oferim sugestiile noatre, în ciuda răspunsului celeilalte persoane, asta se întâmplă pentru că, la nivel inconştient, vrem să-l controlăm. Vrem să acţioneze în conformitate cu ce este bine sau rău pentru noi în această situaţie. Înseamnă că nu suntem în acord cu nevoile celuilalt, ci acţionăm în funcţie de credinţele noastre. Încercăm să le impunem ceea ce credem că va fi benefic pentru noi în acea situaţie.

Acest tip de control este foarte comun în relaţii şi se manifestă mai ales când avem de-a face cu cei apropiaţi, familie sau prieteni. Când vrem să controlăm, uităm că adevărata dragoste este trăită prin acceptarea unicităţii fiecărei persoane. Ceea ce este bine pentru noi nu este neapărat bine pentru cei dragi nouă.

Sunt două moduri de a şti dacă îi ghidezi pe ceilalţi sau îi controlezi. Dacă ai sfătuit pe cineva şi i-ai oferit propriile sugestii, ţi-ai luat timpul necesar pentru a-i pune câteva întrebări despre situaţia lor, pentru a afla ce are nevoie cu adevărat? Dacă nu ai făcut asta, înseamnă că, inconştient, ai încercat să-l controlezi.

A doua cale este să te întrebi cum te-ai simţi dacă cineva ţi-ar spune că nu e de acord cu ghidarea ta, sau dacă n-ar spune nimic, sau dacă ţi-ar mulţumi, fără să acorde nicio atenţie sfatului tău.

Dacă simţi că ai fi dezamăgit sau ai simţi furie, e pentru că intenţia ta, fie conştientă sau inconştientă, a fost să-l controlezi pe celălalt. Din păcate, mulţi dintre noi cred că îşi arată dragostea spunandu-le celorlalţi cum să se poarte în anumite situaţii şi că ceilalţi îşi arată dragostea doar atunci când ne urmează sfaturile. Controlul, în orice formă, este un semn de frică, în special frică de a nu fi iubit. Cu cât acţionăm mai mult din frică, cu atât lucrul de care ne este frică se va manifesta. Şi aşa suntem prinşi în cercul vicios al controlului.

Persoana care doar îi ghidează pe ceilalţi este conştientă că fiecare om poate decide să urmeze sau nu sfatul său. Iar cealaltă persoană va fi întotdeauna cea care îşi asumă consecinţele deciziilor sale.

Încheiem cu următoarea sugestie: alege cinci oameni apropiaţi de tine şi cere-le să citească acest articol şi să-ţi spună dacă li se pare că-i controlezi sau îi ghidezi, în interacţiunile cu ei. S-ar putea să nu-ţi placă răspunsurile lor, însă acest act de umilinţă va avea puterea să-ţi transforme cu adevărat relaţiile.”

Să te iubești pe tine însăți !

"Pain is a messenger. It brings awareness. It tells you where and how you have betrayed yourself. That is important. Until you are aware of the self-violation, your journey to healing cannot begin."

Am găsit pe FaceBook citatul de mai sus: "Durerea e un mesager. Îţi aduce conştientizare. Îţi spune unde eşti şi cum te-ai trădat pe sine. Asta e important. Până nu eşti conştient de această auto-violare, călătoria ta de vindecare nu poate începe."

O prietenă îmi mărturisea de curând că nu se mai poate iubi. A trecut printr-o mare cumpănă de curând şi i s-a zdruncinat încrederea de sine, i s-a întors lumea cu susul în jos şi, ca urmare, nu mai poate să se iubească. Spune că e bătrână, grasă şi urâtă. Va spun eu că nu e aşa, dar aşa se vede ea în oglinda sufletului ei.

Cum ajungem să ne iubim? Cum ne iertăm de toate cele care ne ţin sufletul încătuşat în colivia minţii? Cum începem să vedem frumosul din noi, magia, fărâma de divinitate?

Fiecare are drumul lui de parcurs pentru această redescoperire. Unii reluăm un hobby care ne ţine prezenţi la noi înşine, alţii luăm lecţii de zbor sau plecăm într-o călătorie.

Nu există reţete magice sau universale. Fiecare are de încercat cât mai multe lucruri până când ceva i se potriveşte. Mulţi putem sări peste etape şi ajungem la destinaţie foarte iute. Alţii o luăm pas cu pas, cu răbdare şi perseverenţă. Dacă e aşa, când simţi că nu mai ai răbdare, pentru că se va întâmpla asta de o sută de ori pe zi, atunci încetează să te gândeşti la destinaţie, focuseaza-te pe fiecare pas în parte, trăieşte fiecare secundă. One step at the time.

Există în fiecare dintre noi iubire, noi suntem iubire, dar de cele mai multe ori e mult mai uşor să o manifestăm în afara noastră. Iubim altruist, din abnegaţie, din obişnuinţă, de teamă de a nu fi singuri. Dar când e vorba să ne iubim pe noi înşine intrăm într-o zonă de ceaţă pentru că e mai uşor să ignori lucrurile care ţin de tine. Până la urmă cine o să-ţi ţină cont, cui trebuie să îi dai socoteală dacă nu se întâmplă?

Cântăreşte bine preţul plătit şi nu mai amâna: începe să te iubeşti pe tine. Învaţă să te iubeşti pe tine. Tu o să ştii când ai reuşit pentru că oamenii vor începe să te descoasă ca să afle ce se întâmplă cu tine, cum de eşti atât de frumoasă şi de ce radiezi de fericire. Vei fi descoperit că după ce te iubeşti pe tine este firesc şi natural ca cei din jur să te iubească. Şi astfel vei rezolva şi o altă problemă principală care te macină la ore mici ale dimineţii: "De ce nu eşti iubită?".

Daniela Fugaru Kammrath,

Mesaj postat pe www.sheblogs.121.ro

 

Te rog să ai o zi bună!

“ Când semenul tău te atacă, înţelege că el nu se simte iubit. Dacă ar simţi iubire, nu te-ar ataca. Nu reacţiona la atacul său. Găseşte o cale de a-i aminti că este iubit. Fă-o iarăşi şi iarăşi…

lată ce poți face: Într-o zi. când te simţi bine dispus, ieşi la plimbare prin jurul casei şi, când vezi pe cineva care este trist sau supărat, găseşte o cale simplă de a-i aduce aminte că e iubit. Dăruieşte-i un zâmbet, o floare, un balon, un sandwich sau o ceaşcă de cafea. Cântă-i un cântec sau recită-i o poezie. Spune-i: „Asta e numai pentru tine. Te rog să ai o zi bună.”

Altădată, când te simţi deprimat, fa acelaşi lucru. Fă-o. iarăşi şi iarăşi. Vei fi uimit de rezultate. Nu există ceva mai înălţător decât a le aminti altora şi ţie însuţi că eşti iubit. Ţine minte – nimeni nu poate da iubire, dacă nu se simte iubit.

De aceea ai doar o singură responsabilitate: simte iubirea ce este prezentă în inima ta şi ajută-i pe alţii să o simtă şi ei. Iţi poţi imagina o lume în care fiecare persoană a înţeles că singura ei responsabilitate este să dea şi să primească iubire? Acea lume, prietene, îţi este la îndemână. Oriunde simţi că lipseşte ceva în viaţa ta este nevoie de a aduce-acolo iubire. Ori de câte ori te gândeşti că nu primeşti destul, ai de a face cu un aspect al iubirii sau al sprijinului pe care îl refuzi altuia.

Nu refuza iubirea şi sprijinul. Dă-le cu largheţe, ca să poţi primi iubire din abundenţă, ceea ce este dreptul tău din naştere. Practică această meditaţie atunci când te simţi iubit şi vezi ce se întâmplă. Fă-o atunci când te simţi atacat şi trăieşte experienţa rezultatelor. Experimenteaz-o. Joacă-te. Nu deveni preocupat de forma pe care această meditaţie o poate lua. Fii doar dispus s-o practici, iar forma îşi va purta singură de grijă. “

Paul Ferrini – Iubire fără condiții
 

Buna dimineața, Doamne!

Cât de frumos este, Doamne,

Dimineaţa, când în lume

Soarele pe cer răsare,

... Ca o binecuvâtare!

Atunci când îngerii-n ceruri

Îţi înalţă numai imnuri,

Pe noi vine să ne-ncânte

Imnul păsărilor sfinte.

E un concert înălţător,

Ce te mângâie uşor,

Ce îţi alină durerea,

Lăsându–ţi doar fericirea.

O linişte sufletească,

Din bucuria cerescă,

Te înalţă cât mai sus,

La tronul lui Iisus.

Atunci simţi că tu poţi spune:

Bună dimineaţa, Doamne!

Mulţumesc că m-ai trezit

Şi paşii mi-ai călăuzit .

Mulţumesc că m-ai lăsat,

Pe-acest pământ luminat,

Să văd creaţia Ta,

Să mă minunez de ea.

Mare minune mai este,

Când soarele se iveşte,

Frumos şi strălucitor,

Ca stăpânul tuturor.

El ne-nchipuie Treimea

Sfântă, ce–o vedem cu firea:

Tatăl în cer ne iubeşte,

Sfântul Soare străluceşte,

Tatăl ne-a trimis de sus,

Pe Fiul Său Iisus,

Să ne aducă mântuirea

Şi în suflet fericirea.

Aşa soarele ne-aduce

Lumina lină şi dulce,

Un dar binecuvântat,

Ce Dumnezeu ni l-a dat.

Duhul Sfânt e mângâirea,

De la El vine puterea,

El pe noi ne întăreşte,

Gândul ni-l povăţuieşte.

Aşa soarele trimite

Căldura , ce ne permite,

Să fim protejaţi mereu

Şi iubiţi de Dumnezeu.

Strălucirea soarelui

E privirea Tatălui,

Ce ne veghează mereu

Şi ne fereşte de rău.

Mulţumim Ţie ,Părinte,

Şi de sus Tu ne trimite,

Căldură blândă şi lumină

Binecuvântări în inimă.

Iartă–mă şi mă ajută

Ca în această grea luptă

Cât trăiesc eu să pot spune

“Bună dimineaţa, Doamne!”. 

de Cristina Onoiu 

Îngrijiți-vă sufletul!

Acordăm zeci de mii de ore îngrijirii trupului. Două, trei duşuri pe zi. Cremă de corp. Uleiuri. Băi lungi, cu sare parfumată, uleiuri esenţiale, lumânări, muzică ambientală. Masaje. Manichiură. Pedichiură. Bază de unghii, ojă, lac protector, unghii false, acrilic, aplicaţii. Depilare atentă, minuţioasă. Tratamente cosmetice. Măşti cu caviar. Pensat. Produse de machiaj...sute. Demachiant. Loţiune tonică. Cremă de zi. De noapte. Peeling. Seruri. Ne spălăm dinţii. Aţă dentară. Apă de gură. Îi albim. Mergem la coafor. Şampon, balsam, fiole, tratament leave-in, spumă, bigudiuri, fixativ, ulei de păr. Mergem la sală. De cel puţin trei ori pe săptămână. Fesieri, abdomene, bandă. Piscină. Saună. Din nou duş.

Ne îngrijim cu grijă hainele. Le spălăm. Detergent, balsam. Le Ducem la curăţătorie. Le curăţăm de scame.

Ne curăţăm cu grijă pantofii. Îi dăm cu cremă, îi lustruim, îi ştergem cu cârpă moale.

Ne curăţăm cu grijă casele. Spălăm pe jos, aspirăm, ştergem praful, frecăm faianţă, gresie, oglinzi, geamuri, spălăm perdele, covoare, draperii.

Cu toate astea, mulţi dintre noi nu realizăm că în sufletele noastre s-au adunat pânze de păianjeni. De la prea multe neiertări, răutăţi, judecăţi, greşeli. Mişună gândacii păcatelor zilnice, mai mici sau mai mari, cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau fără de ştiinţă. Colcăie grupuri grupuri, negri sau coloraţi, prin toate cotloanele sufletului nostru. Pe zâmbetul inimii, pete negre de minciuni, de trădări, de înşelări. Pe hainele cândva strălucitoare, noroi. De la prea multe patimi. Desfrânări, pofte nelalocul lor, furturi şi atâtea alte zeci şi sute de păcate au întunecat cu totul geamurile prin care vedem lumea. Şi ne revoltăm apoi că e atât de urâtă. Şi oamenii atât de răi. Ura ne-a murdărit cu totul aripile iubirii cu care zburăm spre cer. Invidia, gelozia şi prea multele pietre aruncate ne-au legat cu lanţuri grele şi întunecate braţele inimii cu care altădată îmbrăţişam oamenii, viaţa, lumea. Buzele sufletului nu mai ştiu să se roage, le-au astupat prea multe valuri de îndoieli, temeri şi deznădejde. Au uitat să rostească vorbe de iubire, le-au îngropat prea multe prăvăliri de cuvinte grele. Au uitat să sărute alte inimi. Sunt pline de sângele atâtor săgeţi pe care le-am aruncat şi s-au întors tot la noi. E atâta praf, noroi şi mâzgă în casa sufletelor noastre. De parcă n-am făcut curat de-o veşnicie. Şi în inimi ni s-a adunat aşa de mult balast. Prea multe lucruri am lăsat să între în locul nostru cel mai sfânt. Dacă ne-am strădui să ne ţinem inimile la fel de curate precum ne chinuim cu trupurile, veşmintele şi casele, lumea asta ar fi mult mai frumoasă. Dacă ne-am îmbăia şi sufletul în lumina rugăciunilor, în taina spovedaniei, a întâlnirilor de taină cu lumina lumii, în iertare, iubire, lacrimi şi fapte bune, inimile noastre strălucind de curăţenie ar face din pământul ăsta bolnav un soare.

Poate că soarele asta şi este de fapt... un pământ unde oamenii petrec zeci de mii de ore ingrijindu-şi sufletele...

de Alexandra Svet
preluat de pe facebook

Vă doresc zile fericite!

Cu toţii avem parte de zile mai bune şi mai puţin bune în vieţile noastre.

Dacă eşti optimist de fel, nu vei lăsa gândurile negative să îţi strice ziua.

Dar dacă nu eşti optimist? Te vei lăsa influenţat de veştile negative primite? Îţi afectează ele starea de spirit?

Dacă da, atunci reuşeşte să te gândeşti de ce se întâmplă asta.

Poate fi pentru că îţi doreşti să te pui în situaţia respectivă. Este foarte important să nu laşi sentimentele negative să îţi invadeze sufletul.

Ia parte la acel eveniment, însă nu trebuie să devii protagonistul ei. În felul acesta o să reuşeşti să te protejezi.

Fii optimist şi bucură-te de fiecare zi din viaţa ta. Trăieşte fiecare zi ca pe una fericită, chiar dacă ai probleme de rezolvat.

 

Fiecare zi este unică...nu o lăsa să treacă degeaba dar mai ales mulțumește pentru tot ceea ce ea îți aduce.

(autor necunoscut)

Fiți binecuvântați cu iubire și lumină!
Cu drag ,Daniela

 

 

Iată!

Când doi oameni îşi tămăduiesc rănile făcute de alţii şi nu se rănesc unul pe altul cu nici un preţ, când doi oameni zâmbesc senini indiferent ce li se întâmplă ştiind că nici timpul nici spaţiul nu îi pot despărţi, când doi oameni sunt mereu împreună în inima Lui Dumnezeu, când doi oameni simt că lumina născută între ei poate hrăni toată bucuria lumii, când doi oameni văd frumosul oriunde ar privi…

Când doi oameni nu se tem că ceva le-ar putea umbri frunţile, când doi oameni au un vis pe care îl hrănesc împreună cu aceeaşi speranţă, când doi oameni pot muta munţii cu puterea iubirii lor, dar aleg să îi urce şi să îi coboare împreună, când doi oameni ştiu puterea de netăgăduit a Cuvântului şi învaţă să tacă privindu-se în ochi, când doi oameni au tot ceea ce au nevoie, doar pentru că respiră unul prin altul odată cu tot universul, când doi oameni ştiu că puterea iubirii poate vindeca lumea de tot frigul şi răul, când doi oameni se rostesc unul pe altul ca pe un singur suflet în două trupuri, când doi oameni uită de tot ceea ce îi împiedică să fie îngeri şi sunt pur şi simplu…

Dumnezeu zâmbeşte şi spune:Iată Chipul şi Asemănarea Noastră!

sursa:astrosofia.ro

Semnificațiile culorii galben

Culoarea galben este cea mai caldă, cea mai expansivă şi poate cea mai însufleţită culoare. Galbenul este intens, amplu şi orbitor ca un şuvoi de metal topit, fiind greu de stins el se revarsă mereu. Galbenul reprezintă razele soarelui ce străbat azurul ceresc având puterea divinităţilor din lumea cealaltă.

Galbenul este o culoare masculină, o culoare a luminii şi a vieţii, fără a putea tinde spre întunecare. Acest lucru a fost foarte bine observat de Kandinski: "Galbenul are o asemenea năzuinţă spre lumină încât nu poate să existe galben foarte închis. Putem spune deci că între alb şi galben este o afinitate profundă, fizică."

Galbenul este simbolul tinereţii şi al nemurii divine. Lumina de aur devine uneori o cale de comunicare cu sens dublu, un mijloc între oameni.

În cosmologia mexicană, galbenul-auriu este culoarea pe care o are pământul înainte de înverzire, la începutul anotimpului ploios. Această culoare este deci asociată misterului reînvierii.

Fiind de esenţă divină, galbenul-auriu a ajuns pe pământ un atribut al puterii principilor, regilor şi împăraţilor, un atribut care arată originea divină a puterii lor.

Galbenul este culoarea veşniciei, tot aşa cum aurul este metalul nemuririi. Şi unul şi celălalt stau la baza ritualului creştin.

Această culoare a spicului pârguit anunţă însă culoarea toamnei când pământul se dezgoleşte, pierzandu-şi mantia de verdeaţă. Atunci, galbenul semnifică bătrâneţea, apropierea morţii. Astfel, la limită, galbenul devine un substitut al negrului.

Când se rup sfintele legături ale căsătoriei, galbenul este asociat adulterului, ca şi în cazul frângerii datorită lui Lucifer, a sfintelor legături ale iubirii divine.

Limbajul comun a ajuns însă să răstoarne simbolul, atribuind culoarea galbenă celui înşelat, în timp ce, la origini ea aparţinea înşelătorului, fapt demonstrat de numeroase obiceiuri.

Efectele culorii galben

Culoarea galben stimulează sistemul nervos central, măreşte capacitatea digestivă, îmbunătăţeşte tonusul făcându-ne să ne simţim în formă. Cea mai importantă acţiune a sa este aceea de a ameliora digestia.

Stimulează de asemenea sistemul limfatic asigurandu-i funcţionarea în condiţii optime.

Culoarea galben conferă stăpânire de sine mărind autocontrolul şi amplificând starea de luciditate mentală. La nivel mental ajută la dobândirea unei profunde cunoaşteri, făcând posibilă atingerea unei stări de înţelepciune.

Efectele fiziologice ale culorii galben: stimulează nervul optic, influenţează funcţionarea normală a sistemului cardio-vascular.

Efectele psihologice ale culorii galben: căldură, intimitate elevată, satisfacţie sublimă, admiraţie, înviorare, culoare caldă, dinamică, fiind culoarea cea mai veselă, stimulează vederea, calmant al psihonevrozelor, senzaţie de apropiere în spaţiu, stimulează şi întreţine starea de vigilență, sporeşte capacitatea de concentrare şi mobilizează atenţia, predispune la comunicativitate profundă, conferă o stare de împlinire mentală.

Indicaţii terapeutice ale culorii galben:

- afecţiuni ale ficatului,

- afecţiuni ale vezicii biliare,

- balonări, meteorism,

- celulită,

- colită,

- constipaţie,

- diabet,

- dispepsie,

- exeme şi afecţiuni ale pielii,

- edem (umflătură sub piele),

- epuizare nervoasă,

- hemoroizi,

- indigestie,

- lepră,

- migrenă,

- paraplegie (paralizia membrelor inferioare),

- tulburări stomacale.

Contraindicaţii în cazul culorii galben:

- febră,

- inflamaţii acute,

- palpitaţii cardiace,

- supraexcitaţii.

sursă: armonianaturii.ro

 

Ce-ar fi dacă n-aș avea frică și nici îndoială?

Atât de frecvent va întrebaţi: ce-aţi face dacă aţi avea mai mulţi bani, dacă aţi avea mai mult timp, dacă slujba voastră ar fi mai bună, dacă aţi avea mai multă instruire sau educaţie, dacă aţi avea un partener de viaţă iubitor, dacă aţi avea mai mulţi prieteni? Voi vă luptaţi din răsputeri după toate acestea şi gândiţi că totul ar fi pus la punct, în mod magic, dacă doar aţi avea aceste ingrediente lipsă din viaţa voastră.

În schimb, ceea ce ar trebui să vă întrebaţi ar fi: Ce aş face dacă nu aş avea teamă/frică şi nu aş avea îndoieli? La ce înălţimi aş aspira, dacă aş manifesta pasiunea mea şi aş face ceea ce am dorit, cu adevărat să fac, în pofida obstacolelor, în pofida barierelor şi a provocărilor, în pofida piedicilor? Dacă aş crede cu adevărat în ambele, în mine şi în ajutorul care se află aici pentru mine, ce aş putea să accept? Dacă aş crede, cu adevărat, că aş avea succes, cu ce aş începe?

Dacă veţi dori ca doar să vă aprindeţi focul interior şi să vă permiteţi să începeţi, ca apoi să continuaţi, nu are importanţă ce se va întâmpla, nu veţi putea decât avea succes. La final, rezultatul va fi aşa cum l-aţi vizualizat? Nu, desigur că nu! Viaţa este o aventură a creşterii şi a schimbării şi dacă doar veţi începe, veţi învăţa multe despre a vă bucura făcând şi despre cine sunteţi, cu adevărat! În definitiv, nu există un rezultat final; există doar viaţa care se dezvăluie, pas cu pas!

Şi, nu există nici cădere, exceptând renunţarea şi nici sfârşit în ceea ce puteţi face, cu excepţia abandonului în faţa fricii şi a îndoielii. Umpleţi-vă de curaj şi încredere şi veţi fi găsit tot ce aveţi nevoie, pentru a merge înainte!

Iată o mică rugăciune pentru astăzi:
Astăzi, îmi aprind focul interior, chemandu-mi pasiunea şi conectarea vitală la această viaţă! Invit intenţia şi scopul meu superior să rămână în mine şi să se combine cu iubirea profundă de viaţă! Sunt plin de însufleţire şi energie şi sunt total angajat în viaţă, chiar acum, chiar aici!

Cred în abilitatea mea de a realiza orice aş dori să realizez! Am încredere totală că sunt iubit şi susţinut, în toate locurile! Ştiu că sunt capabil de a face faţă oricărei provocări cu curaj, stăpânire de sine şi răbdare, continuând în felul meu, plin de încredere! Sunt plin de curaj şi doresc să preiau responsabilitatea totală pentru viaţa mea, pentru fiecare acţiune, fiecare gând, fiecare moment şi fiecare pas de pe cale! Îmbrăţişez această responsabilitate total şi îmi place sentimentul de a fi adult, de a fi angajat, de a fi implicat în întreg procesul dezvăluirii mele totale!

Spun bun venit vieţii mele! Spun bun venit sinelui meu divin, din interior! Sunt puternic şi capabil! Sunt curajos şi plin de încredere!

Mesaje de la Quado - Editura foryou

Gând, Sentimente, Experienţă

M-am hotarât să-I scriu o scrisoare Lui Dumnezeu.

A fost o scrisoare plină de pasiune, ciudă, confuzii, răstălmăciri şi condamnări. O grămadă de întrebări furibunde.De ce nu îmi mergea bine în viaţă? Ce trebuia să fac pentru asta? De ce nu puteam fi fericit în relaţiile pe care le aveam? Oare banii or să mă ocolească întotdeauna? în cele din urmă – şi cea mai puternică întrebare – ce am făcut ca să merit o viaţă de luptă continuă?
Spre surpriza mea, pe când mâzgăleam ultima întrebare amară şi fără de răspuns şi mă pregăteam să arunc stiloul, mâna mi-a rămas poziţionată pe hârtie, ţinută parcă de o forţă invizibilă. Brusc, stiloul a început să se mişte singur. Nu aveam habar despre ce urma să scriu, dar se forma o idee şi m-am decis să o urmez. 

A apărut :

- Chiar vrei să primeşti răspuns la toate aceste întrebări, sau doar ai scris ce ai pe suflet?
- Şi una şi alta. Sigur că scriu ce am pe suflet dar, dacă aceste întrebări au un răspuns, să fiu al naibii dacă nu vreau să-l aud!
- Eşti al ,,naibii” în multe privinţe. N-ar fi mai bine să fii ,,al Lui Dumnezeu”?
Şi am scris: Adică ce vrei să spui? 
Fără să-mi dau seama, începusem o conversaţie . . . şi ideea nu este că scriam, ci că mi se dicta …… Aceste conversaţii continuă încă. Şi multe din ele se află pe paginile care urmează … pagini care conţin un dialog uluitor în care nu am crezut la început, pe care apoi l-am considerat a avea valoare personală, dar care înţeleg acum că este mesaj pentru mulţi şi nu numai pentru mine. Este pentru tine şi pentru toţi ceilalţi cărora le-a parvenit acest material.Şi asta pentru că întrebările mele sunt şi întrebările tale.Vreau ca tu să intri în acest dialog cât de repede poţi, deoarece ceea ce contează aici nu este povestea mea, ci a ta. Povestea vieţii tale te-a adus aici. Acest material este relevant pentru experienţa ta personală.

Cum vorbeşte Dumnezeu şi cui?

Când am pus această întrebare, uite ce răspuns am primit:

Eu vorbesc cu toată lumea. Tot timpul. Întrebarea nu este, cu cine vorbesc;întrebarea este, cine Mă ascultă.

Intrigat, I-am cerut Lui Dumnezeu să-mi dea mai multe detalii. Iată ce a spus Dumnezeu:

În primul rând, să schimbăm cuvântul a vorbi cu a comunica . Este un cuvânt mai bun, mai plin, mai potrivit. Când încercăm să vorbim unul cu celălalt – Eu cu tine, tu cu Mine – suntem imediat constrânsi de incredibila limitare a cuvintelor. Din acest motiv,

Eu nu comunic numai prin cuvinte. De fapt, o fac rareori. Cea mai obişnuită formă prin care Eu comunic o reprezintă sentimentele. Sentimentul este limbajul sufletului .

Dacă vrei să ştii ce adevăr găseşti tu într-o anumită situaţie, gândeste-te ce simţi faţă de ea .

Sentimentele sunt uneori greu de descoperit – şi adesea chiar şi mai greu de recunoscut. Cu toate acestea, cele mai ascunse şi mai profunde sentimente reprezintă cel mai mare adevăr.

Secretul este să ajungi la aceste sentimente.Am să-ţi arăt cum. Iarăşi. Dacă vrei.

I-am spus Lui Dumnezeu că vroiam cu adevărat, dar că, în acest moment,dorinţa mea cea mai mare era să primesc un răspuns complet şi detaliat la prima mea întrebare.

lată ce mi-a spus Dumnezeu:Eu comunic şi prin gând.

Gândul şi sentimentele nu sunt acelaşi lucru, deşi ele pot apărea în acelaşi timp. Când comunic prin gând, folosesc adesea imagini vizuale. Din acest motiv, gândurile sunt mai eficiente ca unelte de comunicare decât cuvintele simple.

Pe lânga sentimente şi gânduri, folosesc ca un important mijloc de comunicare vehiculul experienţei.

Şi în cele din urmă,când nu reuşesc prin sentimente,gânduri şi experienţă,folosesc cuvinte.

Cuvintele sunt cu adevărat mijlocul de comunicare cel mai puţin eficient. Ele sunt cele mai expuse la interpretări greşite şi cel mai adesea prost înţelese.De ce? Deoarece cuvintele sunt, pur şi simplu,sunete rostite care înlocuiesc sentimentele, gândurile şi experienţa. Ele sunt simboluri, semne, embleme. Ele nu sunt Adevăr. Ele nu sunt realitatea.Cuvintele pot să te ajute să întelegi ceva. Experienţa îţi permite să ştii. Şi totuşi,există anumite lucruri pe care nu le poţi trăi ca experienţa. Aşa că v-am dat celelalte unelte de cunoaştere. Acestea se numesc sentimente. Şi, de asemenea, gânduri.

Suprema ironie este că voi aţi dat atât de mare importanţă Cuvântului Lui Dumnezeu şi atât de puţin experienţei.

De fapt, aţi minimalizat atât de tare valoarea experienţei incât, atunci când trăiţi o experienţă legată de Dumnezeu şi care diferă de ceea ce aţi auzit despre Dumnezeu,în mod automat abandonaţi experienţa şi luaţi de bune cuvintele, când ar trebui să fie exact invers.Experienţa şi sentimentele voastre reprezintă ceea ce voi ştiţi faptic şi intuitiv despre acel lucru. Cuvintele încearcă doar să simbolizeze ceea ce ştiţi şi adesea pot să producă confuzie.

Acestea sunt deci uneltele cu care Eu comunic; totuşi, ele nu sunt metode, pentru că nu toate sentimentele, nu toate gândurile, nu toată experienţa şi nu toate cuvintele sunt de la Mine.Multe cuvinte au fost rostite în numele Meu.

Multe gânduri şi multe sentimente au fost sponsorizate de cauze
care nu erau creaţia Mea directă. Multe experienţe rezultă din toate acestea.Problema este una de discernamânt. Dificultatea constă în a face diferenţa între mesajele de la Dumnezeu şi datele venite din alte surse.

Diferenţierea se face simplu,aplicând o regulă de bază: Mie Îmi aparţin Gândul vostru cel mai Înalt, Cuvântul vostru cel mai Clar,Sentimentul vostru cel mai Măreţ.

Orice altceva de mai mică valoare provine din altă sursă.
Acum, sarcina de diferenţiere devine uşoară şi ar trebui să nu fie greu nici măcar pentru un începător să-şi dea seama ce înseamnă cel mai Înalt, cel mai Clar şi cel mai Măreţ.

Îţi voi da totuşi aceste îndrumări:
Cel mai Înalt Gând este întotdeauna acel gând care conţine bucurie. Cele mai Clare Cuvinte sunt acele cuvinte care conţin adevărul. Cel mai Măreţ sentiment este acel sentiment pe care-l numiţi dragoste.Bucurie, adevăr, dragoste.Acestea trei sunt surori şi una te duce întotdeauna la cealaltă. Nu contează ordinea în care sunt aşezate.Acum, după ce am stabilit care mesaje sunt ale Mele şi care vin din altă sursă,singura problemă care ramâne este dacă mesajele Mele vor fi luate în seamă.Majoritatea mesajelor Mele nu sunt luate în seamă. Unele, pentru că par prea bune ca să fie adevărate. Altele, pentru că par prea grele pentru că să fie urmate. Multe,pentru că sunt, pur şi simplu, înţelese greşit. Majoritatea, pentru că nu sunt primite.Cel mai puternic mesager al Meu este experienţa, dar pâna şi pe acesta îI ignoraţi.Îl ignoraţi în special pe acesta.Lumea voastră n-ar arăta aşa cum arată acum dacă aţi fi dat, pur şi simplu,ascultare propriei voastre experienţe. Rezultatul faptului că nu aţi dat ascultare experienţei este că o retrăiţi iarăşi şi iarăşi.

Asta, pentru ca planul Meu să nu fie contrariat şi voinţa Mea să nu fie ignorată.
Veţi primi mesajul. Mai devreme sau mai târziu.Nu va voi forţa totuşi. Nu vă voi sili niciodată. V-am dat liber arbitru – puterea de a face ce consideraţi voi că e mai bine şi nu o să vi-l iau niciodată înapoi.Aşa că voi continua să vă trimit, iarăşi şi iarăşi, aceleaşi mesaje în decursul mileniilor şi către oricare colţ pe care-l veţi ocupa în univers. Vă voi trimite mesajele Mele la nesfârsit, pâna când le veţi primi şi le veţi asimila, considerându-le ale voastre înşivă.Mesajele Mele vor veni în sute de forme, în mii de momente, pe parcursul a milioane de ani. Nu puteţi să nu le primiti, dacă ascultaţi cu adevărat. Nu le puteţi ignora dacă le-aţi auzit cu adevărat. Astfel, comunicarea noastră va începe cu seriozitate. Asta, deoarece în trecut doar v-aţi adresat Mie, v-aţi rugat Mie, aţi intervenit la Mine în favoarea cuiva, M-aţi implorat şi uite că, acum, Eu pot să vă răspund, aşa cum o fac aici. 
 

Sursa :Conversaţii cu Dumnezeu I – Volum I , Prima parte – Neale Donald Walsch

Zgomotul, o lipsă a harului

Zgomotul arată o lipsă a harului, iar liniştea este un rod al prezenţei lui Dumnezeu. O viaţă zgomotoasă este una petrecută în afara lui Dumnezeu, în timp ce omul în care se sălăşluieşte harul devine izvor de pace, odihnă şi linişte, atât lui, cât şi celor de lângă el.

"Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicandu-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor." Astăzi s-au împlinit cuvintele Sfântului Antonie cel Mare, când omul care îşi doreşte linişte şi odihnă în jurul lui este văzut fie ca depresiv, fie având nervii extrem de solicitaţi.

Cât de greu mai poate fi găsit un loc liniştit. Ţipete ale celor ce se cred singuri pe stradă, înjurături în trafic, frâne, claxoane, macarale, motoare, betoane sparte şi zidite la loc, tramvaie, reclame audio pe străzi şi prin autobuze, boxe tot mai împuternicite, sunete tot mai multe şi mai tari.

Atât de tare fuge omul de linişte şi de sine însuşi, încât până şi în liftul de la serviciu am întâlnit încorporat un radio, ca nu cumva cele câteva secunde dintre etaje să le petreacă omul cu sine. Să nu mai vorbesc de noile cabine de duş cu radio şi mp3. Oare ce va urma ?!

Omului îi este frică de de a rămâne singur cu sine însuşi, căci îi este frică de ce ar găsi sau nu în inima lui. Sărăcia din mintea şi inima omului de astăzi se vede abia atunci când îi iei totul de lângă el, când îl laşi doar cu el însuşi. Abia atunci el are şansa să se vadă pe el însuşi, aşa cum este el de fapt.

Diavolul şi lumea nu-l lasă pe om să petreacă în linişte din teama că acesta să nu-şi dea seama de lipsa de valoare a acestei lumi, ca nu cumva el să conştientizeze dependenţa lui de stupefiantele zilnice, precum ziare, ştiri, televizor, persoane publice, sport, telefon, etc. "Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor." (Psalm 13, 1)

De ce au fugit sfinţii din sate şi oraşe ?

"Oamenii care doresc liniştea părăsesc oraşele şi îmbrăţişează pustia. (…) Adeseori m-am rugat să nu mai fie nevoie de mânăstiri. Aş dori să fie în lume atât de mare înţelegere şi bună rânduială, încât nimeni să nu mai simtă nevoia să fugă în pustie. (…) Mă rog să ne bucurăm de o pace atât de adâncă în lume (…) încât nu numai să nu fie nevoie ca locuitorii oraşelor şi ai satelor să ia drumul munţilor, dar chiar şi cei ce locuiesc de mult timp, ca nişte surghiuniţi, în pustiu şi în munţi, să se întoarcă din nou în oraşele şi satele lor." (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Dacă sfinţii acelor vremuri au fugit în pustie pentru că în lume nu mai era linişte - într-o vreme în care nu era curent electric, motoare, boxe, industrie -, oare ce ar trebui să facem noi ?!

Nu spun că trebuie să fugim în pustie, însă ar trebui să tânjim după linişte şi tăcere. Dorul faţă de o vieţuire liniştită, părăsită de viteza şi zgomotul societăţii contemporane, este un dor ce se va naşte, mai devreme sau mai târziu, în sufletul fiecărui creştin.

Tăcerea şi petrecerea în linişte este o asceză contemporană

Tăcerea şi petrecerea în tăcere este o asceză ce poate părea multora drept nebunie sau ceva copilăresc. Paul Evdokimov spune aceasta, zicând astfel: "Tebaida eroică impunea posturi extreme şi nevoinţe; astăzi, bătălia se deplasează însă pe alte poziţii (…) eliberarea de orice nevoie de dopaj: viteză, zgomot, excitante, alcooluri de tot felul. Asceza ar fi mai degrabă odihna impusă, disciplina calmului şi a tăcerii (…) în care omul regăseşte facultatea de a se opri pentru rugăciune şi contemplare, chiar şi în inima tuturor zgomotelor lumii."

Şi părintele Alexander Schmemann observă această teamă a omului de a petrece în linişte: "Nevoia permanentă de muzică descoperă incapacitatea omului modern de a se bucura de linişte, de a o înţelege nu ca pe ceva negativ, ca pe o simplă absenţă, ci tocmai ca pe o prezenţă şi ca pe o condiţie pentru orice prezenţă reală."


de Teodor Danalache

Lumina din noi

Când totul va fi înţeles din această lumină şi fiecare va simţi pace în inima sa, fără să mai aibă aşteptări de la alţii sau să-i judece pe alţii, doar atunci va avea fiecare o contribuţie veritabilă la crearea unei lumi diferite. Înainte de a i-o cere celuilalt, porneşte de la tine însuţi conştientizarea acestei realităţi care începe deja să ia formă sub ochii tăi.

Conştientizează-ţi diferitul tău înainte de a cere altuia să fie diferit!

Doar atunci vei face să existe asemănarea. Asemănarea frumuseţii unuia cu a frumuseţii celuilalt, asemănarea noastră, a tuturor, prin unicitatea sursei divine care sălăsluiește în noi.

Cu iubire și lumină,

Daniela

Totul este IUBIRE

Am privit de nenumărate ori un stol de păsări sau o herghelie de cai şi am observat că atunci când UNUL dintre animale devine nervos sau agitat,... acea stare se răspândeşte la celelalte animale şi într-un timp foarte scurt intră în panică şi restul .

O dinamică similară are loc şi acasă sau la locul de muncă.

Oamenii se afectează reciproc.

Întrebarea mea este :

CUM îi afectez eu pe cei din jur ?

Păi, aşa cum ALEG să FIU în fiecare moment.... şi uite aşa am înţeles RESPONSABILITATEA de A FI ....

Dragul meu, Draga mea...

De ACOLO de unde EŞTI , VEZI, SIMŢI şi ÎNŢELEGI TU ai perfectă dreptate !

NU te pot contrazice.

Îţi MULŢUMESC pentru IUBIREA TA .

Îţi mulţumesc că faci ce-ţi spune Dumnezeu în inima Ta...

Îţi Mulţumesc că faci exact ce simţi...

Îţi mulţumesc că ALEGI ceea ce vrei să experimentezi în relaţie cu mine ...

Experienţa ta este sacră şi efectele alegerii Tale...tot sacre...

TOT ce-şi face OM-ul cu mâna lui este sfânt :-) ♥...

♥

Cred că o să va placă , e posibil să vă şi inspire ceea ce povestesc .

Este ceea ce am înţeles şi observat , în timp, în viaţa mea…

Să vă fie de folos !

TOTUL ESTE IUBIRE

Mă întreabă cineva cum pot să pretind că totul este IUBIRE.

Şi mă întreabă, cu o vădită nelămurire în glas :

-Dacă cineva vine la tine şi te înjură , îţi spune că eşti proastă, o face din IUBIRE ????

Răspunsul meu este :

- DA !

Interlocutorul m-a privit stupefiat şi cu iritare aproape, m-a întrebat ?

-Cuuuum poţi să spui aşa ceva ? Cuuum să te facă cineva proastă, să te înjure , să te lovească sau mai ştiu eu ce ....din IUBIRE şi tu să şi crezi asta ?

Am început să explic :

Dacă EU cred despre Mine însămi că sunt « proastă », deşi NU recunosc acest lucru la nivel conştient, îmi e ruşine să recunosc asta, atunci eu îmi reprim acest gând « Sunt Proastă » .

Acest gând reprimat se ascunde undeva, în subconştientul meu ( e ca şi cum aş lua un gunoi şi l-aş ascunde sub preş ; cred asta despre mine, nu-mi place să gândesc aşa depre mine, şi aleg să ascund asta undeva , în adâncul meu ) .

Doar că, faptul că pot ascunde ceva în Universul ăsta , este complet FALS !

TOTUL este TRANSPARENT şi LA VEDERE.

Dumnezeu ascunde lucrurile punandu-le în faţa ochilor noştri !

NU putem ascunde nimic din ceea ce gândim , credem şi simţim.

A considera că sunt o proastă , o victimă, că merit să fiu tratată ca o victimă, că lipseşte ceva la Mine, înseamnă neîncredere în Mine, lipsa iubirii de Sine, adică nu mă iubesc suficient pe Mine.

Ce se întâmplă în aceste cazuri ?

Când io cred despre Mine că sunt o proastă , o victimă, că merit să fiu tratată că o victimă, că lipseşte ceva la Mine, etc , imaginaţi-vă că îmi ataşez pe mine un BUTON MARE, ROŞU , pe care scrie cu litere mari , în relief :

« Sunt o proastă , o victimă , merit să fiu tratată ca atare, spune-mi că sunt o proastă !”

Universul , Dumnezeirea, funcţionează după nişte legi simple.

“Cere şi ţi se va da “ este una din Legi.

Dacă eu mă plimb de colo colo prin viaţă cu un BUTON mare , Roşu , pe care scrie cu litere mari « Sunt o proastă , o victimă , merit să fiu tratată ca atare, spune-mi că sunt o proastă !” ( adică exact ceea ce gândesc despre mine) ,

ESTE absolut EVIDENT că la un moment dat, CINEVA ( nu contează cine , un reprezentant al Universului ) îşi manifestă IUBIREA faţă de mine şi îmi DĂ exact CEEA CE IO ÎI CER.

Îmi dăruieşte cu IUBIRE şi din IUBIRE.

El face exact ceea ce îi cer io să facă, la nivel de subconştient, conform gândurilor mele despre mine.....

Când Cineva îţi dă exact ceea ce tu îi ceri , asta este O DOVADĂ de IUBIRE ..... !

Astfel că, într-un anumit context, îmi trânteşte când mă aştept mai puţin : « Eşti Proastă ! » sau ceea ce scrie pe BUTONUL meu Mare şi roşu..... (adică exact ce cred eu despre mine ) .

CUM naiba să mă supăr TOT IO ?

El mi-a dat exact ce i-am cerut.

Port pe mine un ditamai butonul roşu pe care scrie ce gândesc despre mine şi cum să se manifeste vis-à-vis de mine.

El acţionează cu IUBIRE , potrivit cererii mele.

Mai MULT decât atât , îmi face un DAR nepreţuit .

Darul lui este că Mă face să devin CONŞTIENTĂ de ceea ce gândesc eu despre mine la nivel de subconştient, de ceea ce reprim.

DARUL lui este că , prin observare şi CONŞTIENTIZARE, mă ajută să spun "STOP !" unui tipar , unui program autoabuziv care , dacă nu îl fac să înceteze în acel moment, se reface la nivel de subconştient şi se repetă până când ÎNŢELEG această Lecţie simplă.

E vital să SPUNEM STOP! oricărui comportament manifestat de semenii noştri, care ne deranjează.

În acest fel se stopează GÂNDUL şi Credinţa noastră cum că ne lipseşte ceva sau că nu merităm să fim iubiţi, asta în funcţie de ce manifestă celălalt.

♥

Exemplu :

El mă face proastă .

EU mă întorc ÎN MINE şi mă analizez pe Mine (nu pe el; el face ce i-am cerut să facă) .

Mă observ pe mine analizând DARUL lui.

E introspecţie.

Şi vorbesc cu mine , în mine, explicandu-mi : " M-a făcut proastă . Înseamnă că la nivel de subconştient EU consider că sunt proastă şi că merit să fiu făcută astfel . "

Lui Îi spun STOP ! .

Îi spun "Te rog să încetezi să îmi spui aşa. Nu-mi place cum mă simt când îmi spui asta. Mulţumesc."

Mă întorc în Mine şi mă IUBESC explicandu-mi " Sunt o fată deşteaptă.

Sunt IUBITĂ, Încetez să mă consider o victimă. Încetez să mă simt vinovată de ceva . Sunt IUBITĂ şi BINECUVÂNTATĂ!

Asta înseamnă iubire faţă de mine, vindecarea rănii mele interioare, stoparea tiparului meu de autovictimizare.

♥

Acum ÎNŢELEGI cum funcţionează lucrurile?

Acum înţelegi că TOTUL este IUBIRE şi că primim exact ceea ce cerem prin gândurile noastre şi credinţele noastre ?

TOTUL se manifestă în viaţa noastră în funcţie de ceea ce simţim faţă de noi înşine şi credem despre noi înşine.

În viaţa noastră atragem ceea ce Suntem, ceea ce credem că suntem şi ceea ce considerăm că merităm....

TOTUL PLEACĂ DE LA IUBIREA DE SINE.

Sfatul meu :

Faceţi un experiment .

Vedeţi ce se întâmplă în viaţa voastră când CREDEŢI cu toată fiinţa voastră că « SUNTEŢI IUBIŢI şi BINECUVÂNTAŢI în fiecare clipă a vieţii voastre , că vi se împlinesc visele spre binele vostru suprem pe toate planurile , că Dumnezeu vă locuieşte şi vă ţine în braţe, că aveţi tot ce trebuie să faceţi ce doriţi şi aveţi tot ce doriţi ca să faceţi tot ce trebuie, că Sunteţi UNA cu Dumnezeu , UNA cu TOT şi TOATE, că sunteţi Creatori ...... »

Cine ştie ?

E posibil să fiţi foarte plăcut surprinşi şi să deveniţi , pe clipă ce trece, din ce în ce mai conştienţi de IUBIREA infinită în care trăim cu toţii !

Concluzia :TOTUL ESTE IUBIRE.

 

de Andreea Crețu

 

Despre “alegerea” gândurilor noastre

 

Mintea umană este una dintre cele mai mari taine ale universului. Când ştiinţa va descifra complet taina minţii, omul va cunoaşte şi cărările împânzite cu aur şi virtuţi ale unui Paradis, care-a fost în fiecare clipă aproape de respiraţia noastră şi în interiorul ei. Pe fiecare centimetru de viaţă, acum şi aici, Paradisul vibrează în ritmurile unui cântec al sferelor, la care ne putem conecta prin gânduri frumoase. Cercetătorii au demonstrat, deja, că - atunci când avem gânduri negative despre un alt om, creierul acestuia înregistrează un proces de iritaţie cerebrală. De asemenea, oamenii de ştiinţă au arătat că rugăciunea pentru un alt om grăbeşte însănătoşirea lui şi ameliorează imediat parameterii funcţionali de bază, precum funcţionarea inimii şi a creierului. Aceste cercetări – covârşitor de importante – ar trebui să fie afişate pe fiecare gard, pe oglinda de la baie, pe pereţii dormitoarelor, pe stâlpii care luminează străzile.

 

Aşa – poate – ne-am aminti şi ne-am asuma responsabilitatea pentru momentele în care ne trezim că minţile noastre bat uliţele negre şi ne incită “să ne irităm cerebral” unii pe alţii. Să ne îmbolnăvim unii pe alţii, fără a fi măcar conştienţi de faptul că gândurile devin fapte în corpurile şi în destinele oamenilor.

 

Poate că o adevărată revoluţie şi o adevărată schimbare în toate domeniile vieţii de zi cu zi va da roade atunci când, la şcoală, vom învăţa să gândim şi vom învăţa să ne deconectăm de la gândirea negativă. Mintea va rămâne în domeniul ocultului atâta vreme cât nu vom fi interesaţi cu adevărat s-o înţelegem şi vom respinge înţelegerea minţii atîta vreme cât vom căuta să ne umplem teşchereaua, gândind că aceasta ne conduce spre paradis cu viteză de supersonic. În vremea aceasta putem continua să găsim vinovaţi pentru războaie şi pentru dureri, pentru sărăcie şi dezolare, fără a şti că-n mintea noastră şade adevărul şi-n inima noastră se dezvăluie puterea care vine fără a fi chemată. Legea “cererii” sau “legea afirmaţiei” este sfântă pentru universul în care trăim. Vom putea spune că am evoluat şi ne-am apropiat de ceea ce am venit să învăţăm în viaţa aceasta când nu ne vom mai permite să ne batem în vorbe şi să ne dăm de-a tumba prin orice fel de gânduri! Atunci vom înţelege că ne spunem întotdeauna adevărul unul altuia, fără a folosi măcar cel mai mic cuvânt. Că ne războim la nivel mental, fără măcar a atinge vreo spadă sau vreo puşcă. Vom înţelege că inteligenţa este o stare absolută a universului, prezentă pretutindeni, de la firul de praf şi până la inima omenească.

Ceea ce alegem să gândim este ceea ce alegem să devenim şi să facem. Să ne concentrăm în fiecare dimineaţă pe felul în care am vrea să fie lucrurile în ziua noastră. Să gândim binele tuturor şi, în locul gândurilor care-i distrug sănătatea altui om, care-l duc la infarct, or la deprimare, să întreţinem în interiorul nostru flacăra binelui şi a vieţii. Gândiţi binele oricui. Proiectaţi cu mintea binele celuilalt şi acesta este adevăratul ajutor pe care îl daţi altor oameni. Aceasta-i vindecare, rugăciune, oricum aţi formula şi oriunde aţi fi cu gândul. În autobuz, pe stradă sau la biserică suntem în lăcaşul divinităţii şi prin alegerea gândurilor noastre continuăm să trăim printre cazane de smoală sau deschidem uşa către Paradis.

de MARIA TIMUC

http://m.jurnalul.ro/editorial/
 

Azi am învățat

Motto: Când ştii că eşti vrednic de IUBIRE, ai tendinţa de a interpreta cuvintele şi faptele altora într-un mod iubitor.Nu eşti uşor de ofensat....
Dacă cineva este nepoliticos cu tine, iei în considerare posibilitatea ca el sau ea să fi avut o zi proastă. Nu te simţi victimizat sau insultat.
Modul tău de a privi viaţa depinde de cum te SIMŢI- demn de a fi iubit sau nu, vrednic sau nevrednic.
În ambele cazuri, vei crea o situaţie exterioară ce va consolida opinia ta despre tine însuţi.
(Paul Ferrini)

Azi am învăţat să caut minunea din mine şi mi-am găsit propria valoare. Aşa am descoperit că de fapt am învăţat să mă respect.

Azi am învăţat să trăiesc prezentul cu intensitate. Aşa am descoperit că trecutul nu mai contează şi că e mai bine să las deoparte frământările pentru viitor.

Azi am învăţat să nu caut la alţii, ceea ce este în mine. Aşa am descoperit că e mai simplu să dăruiesc necondiţionat, fără a aştepta ca ceilalţi să mă aprecieze.

Azi am învăţat că aşteptările şi neimplinirile nu fac decât să te împiedice să savurezi ceea ce ai deja. Aşa am descoperit că nimeni nu este obligat să-mi dea ceea ce-mi lipseşte mie.

Azi am învăţat să mă dezvolt, să doresc să dau mai multă valoare propriei mele vieţi. Aşa am descoperit să mă preţuiesc pe mine, ca apoi să le acord şi celorlalţi şansa imaginii unei existenţe minunate.

Azi am învăţat să-mi accept trecutul, fără regrete. Aşa am descoperit că pot ierta oamenii – şi, mai ales, că mă pot ierta pe mine, că fiecare întâmplare din viaţa mea este o lecţie importantă de viaţă şi că, într-o bună zi, voi cunoaşte semnificaţia ei.

Azi am învăţat ce este credinţa. Aşa am descoperit că important este cine sunt şi ceea ce reprezintă oamenii pentru mine.

Azi am învăţat că fiecare zi poate fi plină de zâmbete şi de mirări. Aşa am descoperit că drumul vieţii mele este o încântare şi e plin de sens.

Azi am învăţat să dau mai multă culoare existenţei mele şi a celorlalţi. Aşa am descoperit că e mai bine să accept felul de a fi al fiecăruia dintre noi – şi astfel, voi fi primită oriunde cu braţele deschise, găsind bucuria coincidenţei că, uneori, suntem la fel.

Azi am învăţat că pot pot fi un actor măreţ pe scena vieţii. Aşa am descoperit că nu este relevant ceea ce fac alţii, ci cât de bine îmi joc eu rolul, pentru a-i aduce diversitate omenirii.

Azi am învăţat că oamenii sunt uneori altfel decât ceea ce par a fi. Aşa am descoperit că, înainte de a te decide să judeci, poate ar fi mai bine să vrei să cunoşti povestea din spatele omului.

Azi am învăţat ce înseamnă să fii înţelept şi să te laşi pradă emoţiilor. Aşa am descoperit că eu sunt cea care trebuie să-şi trăiască propria existenţă, înainte de a cunoaşte direcţia celorlalți.

Azi am învăţat să mă bucur de viaţă şi să fac din ea o nesfârşită dorinţă de a călători în fiecare zi, dincolo de limite, de a străpunge banalul. Aşa am descoperit că e mai important să trăiesc intens, aşa cum îmi place, decât să-mi fie teamă de judecăţile celorlalţi.

Azi am învăţat că sinceritatea îţi aduce mai multă valoare şi linişte sufletească, decât o minciună croită cu desăvârşită măiestrie. Aşa am descoperit simplitatea cuvintelor, în locul unei avalanşe de fraze fără rost.

Azi am învăţat să trăiesc cu adevărat, să mă reinventez, să fiu lumină şi culoare, să-mi simt emoţiile, să mă abandonez fericirii. Aşa am descoperit iubirea care mistuie, baleierea între dorinţă şi acţiune, sentimentele contradictorii, pierderile care aduc evoluţie, tumultul unei existenţe pline de cunoaştere şi transformare.

Azi am învăţat să apreciez viaţa, oamenii, trăirile, frumuseţea exaltării , fascinaţia misterului uman, devenirile şi iubirile mele.

Autor text: Tudor Melania
sursă : http://filedelumina.ro

Recomandări pentru 2013.

Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu te merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu.

Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.

Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa fii tu insuti intr-o lume care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba pentru ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta daca vei continua sa il citesti pe ultimul.

Nu-ti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia… Completati voi lista mai departe.

Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.

Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie, caci vei crea probleme care nici nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.

Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insuficient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivite si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.

Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.

Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: “Ce am eu si toata lumea isi doreste?”.

Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.

Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna “Ceea ce mi-ai facut este in regula”, ci iertarea inseamna ”Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.

Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.

Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.

Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti – plangi, daca simti nevoia; este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.

Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie, intreba-te urmatorul lucru: “Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?”. Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.

de Anatol Basarab

Iertarea

 

Iertarea este un atribut dumnezeiesc. Nu trebuie să facem un efort ca să ne dăm seama de neputinţa noastră de a ierta. Dar pe măsură ce Îi facem loc Lui Dumnezeu în fiinţa noastră, primim şi putere să iertăm. Iar când Îl punem pe Dumnezeu tot timpul în centrul atenţiei noastre, atunci iertăm orice faptă, fără a mai fi rugaţi.

Iertarea nu-i uşoară, e chiar imposibilă atunci când omul rămâne la puterile sale. Numai cine nu a iertat, poate spune că este uşor să ierţi. Pentru început, omul trebuie să încerce să nu urască pe cel ce i-a greşit. Apoi trebuie să aibă în vedere că Mântuitorul S-a jertfit şi pentru cel care i-a făcut rău. Deci, dacă Însuşi Dumnezeu l-a iertat, de vreme ce a murit pentru el, atunci şi noi suntem datori să iertăm dacă dorim să ajungem la asemănarea cu El. Iar lucrul de care nu trebuie să uităm niciodată, este acela de a-I cere neîncetat lui Dumnezeu putere de a ierta.

De ce este important să iertăm? Pentru că numai aşa ne întărim în iubire. Cine nu iartă, nu iubeşte. Şi cine nu-şi iubeşte semenii, nu-L poate iubi nici pe Dumnezeu. A ierta este semnul prezenţei Lui Dumnezeu în noi.

Adevărata iertare este însoţită de uitare. Părintele Nicolae Steinhardt spunea că iertarea neînsoţită de uitare nu înseamnă nimic, e vorbă goală, flecăreală, amăgire şi mască a ţinerii de minte a răului. Şi în acest sens, amintea de părintele George Teodorescu care obişnuia să le spună enoriaşilor: "Vin la mine bărbaţi ori femei şi grăiesc: de iertat îl iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le răspund: zici că ierţi, dar că nu poţi uita. Prea bine. Ţi-ar plăcea însă, după ce te voi fi spovedit şi-ţi voi fi pus patrafirul pe cap şi voi fi rostit: te iert şi te dezleg, să vezi că sare Hristos de colo şi-mi strigă: l-oi fi iertând, Sfinţia Ta, dar să ştii că Eu unul nu-l uit. Aud?".

Iertarea păcatelor noastre de către Dumnezeu este condiţionată de iertarea greşiţilor noştri: "Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, vă va ierta şi vouă Tatăl vostru cel ceresc" (Matei 6, 14). Iertând celor care ne greşesc, ne facem părtaşi de dragostea cu care Dumnezeu iubeşte lumea. Din nefericire, de multe ori când ne aflăm cu faţa către Dumnezeu nu mai luăm seamă la ce rostim - că Îi cerem să ne ierte în măsura în care noi am iertat: “Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6, 12). Iar alteori, după ce am cerut iertare, ne întoarcem către semeni însoţiţi de uitare, nu mai ţinem seamă că trebuie să iertăm pentru a o primi. Sau mai bine zis uităm că noi facem începutul iertării noastre, că noi suntem stăpânii judecării noastre: "După cum ai judecat, aşa te judec şi Eu! Dacă ierţi pe aproapele tău, te voi ierta şi Eu!"

Dacă oamenii s-ar cerceta pe ei înşişi ar putea vedea că iartă foarte puţin sau chiar deloc. Pierdem din vedere că măsura iubirii pentru cineva este măsura iertării pe care suntem în stare să o facem pentru el.

Un alt lucru pe care aş dori să-l scot în evidenţă atunci când vorbim de iertare, este că indiferent de păcatul în care am căzut, să ne ferim de credinţa că el întrece puterea de iertare a lui Dumnezeu. O astfel de credinţă este pricină de deznădejde. Şi rămânând în ea, ajungem să ne asemănăm cu Iuda, care a crezut că Hristos nu este atât de bun că să-l ierte. Şi ştim cum a trecut la cele veşnice.


În concluzie, vă îndemn să nu mizaţi pe ceea ce promovează cultura modernă pentru refacerea relaţiilor umane: negocierea, justiţia etc. Trăiţi cu conştiinţa că Dumnezeu, în nemăsurata Sa dragoste, ne-a dăruit puterea de a ierta. Iar când simţiţi că nu mai aveţi putere să iertaţi, gândiţi-vă că Dumnezeu a murit şi pentru cel care v-a greşit.

de Adrian Cocosila http://www.crestinortodox.ro/

 

Flacăra este credinţă!

Am aprins o lumânare şi am început să mă gândesc la flacăra care va arde fără încetare.

Privesc spre lumina nevinovată şi totuşi ucigătoare...în interiorul luminii e doar o flacără.

Scopul ei nu e doar să ardă ci şi să lumineze!

Lumânarea fără flacără nu îşi are rostul.

Deşi lumânarea e materialul solid, fără acea picătură de lumină numită flacără, nu îşi poate arăta splendoarea.

Omul are trup dar fără credinţă totul ar fi în zadar.

Ce importanță ar avea trupul dacă nu am avea în ce să credem?

Sau nu am avea speranţă de a crede, de a fi puternici.

Iubirea, încrederea şi curajul sunt cele mai puternice sentimente ce ne conduc în viaţă.

Sunt dintotdeauna acolo, în sufletul tău!

Flacăra este credinţă!