Viaţa este frumoasă. Cu gândul acesta am fost crescută şi cu gândul acesta am rămas în suflet. Şi deşi uneori mă lovesc de situaţii neaşteptate, de probleme care mi se par imposibil de rezolvat, viaţa mi se pare că merită orice sacrificiu din partea noastră. Este foarte importantă atitudinea cu care luăm viaţa în piept, gândurile cu care ne începem ziua, energia cu care ne lansăm în rezolvarea conflictelor de zi cu zi. La fel de importantă este şi viziunea noastră asupra vieţii. Trebuie să avem o perspectivă amplă asupra lucrurilor care ni se întâmplă, trebuie să privim şi să gândim nu numai cu mintea ci şi cu sufletul. Cele mai bune decizii sunt cele luate în deplină armonie cu mintea şi inima, fără să ne simţim presaţi în vreun fel, fără să ne simţim ameninţaţi în vreun fel de rezultat. De multe ori mi s-a întâmplat să ajung într-un punct în care viaţa mi se părea extrem de grea. Şi starea se înrăutăţea cu fiecare zi. Nu vedeam ieşirea, simţeam că merg pe loc, şi mult timp am încercat să mă opun cursului vieţii. Nu voiam să înţeleg că lucrurile nu se întâmplă aşa cum vreau eu, ci se întâmplă aşa cum este menit să fie, după voia Domnului. Acest lucru l-am înţeles foarte târziu, după ce mă lovisem de răspunsuri negative şi după ce mi se trântiseră multe uşi în nas. Când am căzut fără speranţă pradă singurătăţii şi tristeţii, mi-am dat seama de multe lucruri. Şi m-am văzut ca şi cum privisem într-o oglindă a timpului, în trecut, luând alte decizii, mergând pe alte căi, având o viaţă complet diferită de cea de atunci. Am înţeles şi am învăţat multe din amintiri, din regrete, de la oamenii care nu mai fac parte din viaţa mea, de la momente, de la clipe , de la sentimente dar cel mai mult chiar de la mine. Şi de atunci, nu mai arunc vina asupra nimănui, nu mai caut răspunsuri la întrebările mele, nu mai încerc să bat la uşi închise definitiv. Toate acestea fac parte din viaţa mea, mă definesc, şi poate nu aş fi persoana care sunt astăzi dacă nu aş fi trecut prin multele situaţii care mi-au marcat atât trecutul cât şi prezentul, implicit viitorul. Concluzia nu este decât una. Viaţa este frumoasă, indiferent de câtă suferinţă aduce, indiferent câte lacrimi ne provoacă. Fiindcă pe lângă toate acestea, ne oferă nenumărate privilegii. Bucuria de a ne naşte, de a ne trăi copilăria, de a fi mândria părinţilor noştri, de a ne bucura de primul nostru sărut, de a cunoaşte primul fior al dragostei, de a simţi plinătatea şi împlinirea iubirii adevărate, de a fi binecuvântaţi cu copii sănătoşi şi lista continuă. Este atât de mare şi atotcuprinzătoare încât în fiecare zi ar trebui să putem găsi un motiv pentru care să merite să ne bucurăm de viaţă şi să o trăim din plin.
sursa: http://dincolo-de-vise.blogspot.ro/
