Gânduri. Ne lovesc ca bulgării de zăpadă. Unii se sfărâmă în zăpada pufoasă și albă înainte să ajungă la destinație, iar alții ne izbesc cu tăria unui pumn. În preajma sărbătorilor întotdeauna simțim melancolia, singurătatea, prezentul ceva mai acut decât în restul anului. Poate fiindcă ne pregătim să facem calculul realizărilor și să tragem linie. Sau poate fiindcă suntem neliniștiți cu privire la noul an. Fiecare gând sau sentiment, fiecare vis sau dorință ne schimbă starea interioară. Devenim confuzi, neliniștiți, temători. Ne adresăm întrebări, ne frământăm în tăcere, ne gândim la soluții pentru problemele noastre. Viața ne ajunge din urmă și pune sub lupă toate faptele noastre, toate gândurile, toate eșecurile, toate lecțiile învățate. Este greu să te prefaci că nu-ți pasă. Fiindcă sub toate zâmbetele de gheață pe care le porți zilnic, se află adevăratul foc al inimii tale. Toate incertitudinile. Toate întrebările. Toate gândurile. Și ele nu te lasă să simți, să auzi liniștea. "Oare ce pot face mai mult ?" sau "De ce oare am făcut lucrul acesta" sau "Oare este bine că am procedat în felul ăsta?"
Toate acestea reprezintă gaura neagră din mintea noastră. Ne atrage ca într-o capcană premeditată și noi nu realizăm acest lucru. În ultimul timp am observat că oamenii sunt mai irascibili decât de obicei. Că nu-și găsesc rostul, că sunt cuprinși de nerăbdare. Cred că starea aceasta se datorează doar gândurilor negative care prind contur în mintea noastră și coboară în inimi. Ne tulbură liniștea interioară și ne macină secundă de secundă sentimentele frumoase depozitate cu mare greutate și grijă. Nu este ușor să ai un interior curat și pur. Și mai ales ca acesta să rămână mereu așa pe durata vieții. Ne petrecem majoritatea timpului încercând să frecăm podeaua sufletului în speranța că-i vom reda luciul de altă dată, însă ceea ce nu vedem și nu înțelegem este că ea se pătează zilnic de cuvinte și gânduri murdare, de resentimente și invidie, de egoism și răutate. Ceea ce ne întrebăm rămâne la stadiul de întrebare fiindcă nu știm cui să adresăm frământările noastre.
Gândim prost și mult, ne îngrijorăm fără rost, simțim teamă fără a fi necesar și asta doar fiindcă nu știm către cine să redirecționăm micile noastre neliniști.
Dumnezeu este alături de noi în fiecare moment al existenței noastre, pregătit să ne asculte neliniștile, să ne îmbrățișeze sufletele, să ne redea armonia și pacea mult așteptată. El este gata să ne primească la sânul său, să ne sărute frunțile îngândurate, să ne vindece rănile inimii. El este destinatarul gândurilor tale. El este răspunsul tuturor întrebărilor nerostite dar gândite. El este cheia spre lumină, adevăr și iubire. Și atunci de ce oare ne petrecem timpul gândind la ceea ce ar fi putut fi, la ceea ce nu avem, la ceea ce am fi putut face dar nu am făcut la timp, în loc să ne bucurăm de ceea ce avem, de momentul prezent, de prezența oamenilor dragi în viața noastră, de binecuvântările zilnice?
sursa http://anasstassya.wordpress.com/
Toate acestea reprezintă gaura neagră din mintea noastră. Ne atrage ca într-o capcană premeditată și noi nu realizăm acest lucru. În ultimul timp am observat că oamenii sunt mai irascibili decât de obicei. Că nu-și găsesc rostul, că sunt cuprinși de nerăbdare. Cred că starea aceasta se datorează doar gândurilor negative care prind contur în mintea noastră și coboară în inimi. Ne tulbură liniștea interioară și ne macină secundă de secundă sentimentele frumoase depozitate cu mare greutate și grijă. Nu este ușor să ai un interior curat și pur. Și mai ales ca acesta să rămână mereu așa pe durata vieții. Ne petrecem majoritatea timpului încercând să frecăm podeaua sufletului în speranța că-i vom reda luciul de altă dată, însă ceea ce nu vedem și nu înțelegem este că ea se pătează zilnic de cuvinte și gânduri murdare, de resentimente și invidie, de egoism și răutate. Ceea ce ne întrebăm rămâne la stadiul de întrebare fiindcă nu știm cui să adresăm frământările noastre.
Gândim prost și mult, ne îngrijorăm fără rost, simțim teamă fără a fi necesar și asta doar fiindcă nu știm către cine să redirecționăm micile noastre neliniști.
Dumnezeu este alături de noi în fiecare moment al existenței noastre, pregătit să ne asculte neliniștile, să ne îmbrățișeze sufletele, să ne redea armonia și pacea mult așteptată. El este gata să ne primească la sânul său, să ne sărute frunțile îngândurate, să ne vindece rănile inimii. El este destinatarul gândurilor tale. El este răspunsul tuturor întrebărilor nerostite dar gândite. El este cheia spre lumină, adevăr și iubire. Și atunci de ce oare ne petrecem timpul gândind la ceea ce ar fi putut fi, la ceea ce nu avem, la ceea ce am fi putut face dar nu am făcut la timp, în loc să ne bucurăm de ceea ce avem, de momentul prezent, de prezența oamenilor dragi în viața noastră, de binecuvântările zilnice?
sursa http://anasstassya.wordpress.com/
