”Să nu uităm niciodată că visele nu sunt dorințe, ci sunt proiecte de viață. Dorințele sunt intenții superficiale. Cel care se antrenează spre a fi un etern ucenic, aventurier și visător, nu îmbătrânește niciodată psihic și nu-și pierde inventivitatea, chiar dacă trupul poartă amprenta timpului”, spune Augusto Cury în cartea sa, ”Minți sclipitoare, minți antrenate”(Ed. For you).
Deci, visele nu sunt dorințe, ci proiecte de viață. Ceea ce visăm, ceea ce ne imaginăm este un...proiect de viață. Dar, oare, de câte ori visăm noi inconștient? De câte ori visăm din cale afară de urât, de haotic, de habotnic și de rău, de câtre ori nu anticipăm în imaginație tot ce-i mai rău, tot ce n-am vrea vreodată să se întâmple, tot ce ne displace profund și ne deprimă? De câte ori nu ne amintim evenimente de viață tulburătoare și visăm că ele s-ar putea repeta, ne cuprinde frica, îndoiala, neliniștea și angoasa, dar continuăm să proiectăm același vis urât, același coșmar diabolic fără măcar a fi conștienți de asta? Multe dintre visele noastre sunt inconștiente. Mulțime de vise barbare prind viață, devin realități și, atunci când le privim și le pipăim în existență, gândim doar că ”am avut dreptate, ne-am gândit noi că așa se va întâmpla”. Ba, putem chiar să fim fericiți pentru calitățile noastre de clarvăzători, fără a înțelege că am visat inconștient și, prin asta, poate că ne-am creat proiectul în minte, cum arhitectul își desenează clădirea pe hârtie.
A visa, a-i da frâu liber imaginației, a-i da frâu liber minții și a controla, în același timp, visul, a fi conștient de vis, conștient că ești în el și, în același timp, că el poate deveni însăși viața ta înseamnă mai mult decât a trăi inconștient. Înseamnă să înțelegi dimensiunea gândirii tale și puterea ei. Înseamnă să accepți că lumea nu-i doar o îngrămădire haotică de materie, iar emoțiile, sentimentele și gândurile tale nu-s doar consecințe ale substanțelor chimice eliberate de creier. Bătrânețea psihică este o consecință a gândirii inflexibile, intolerante și încorsetate în visuri urâte. Bătrânețea psihică nu-i cauzată de visul însuși, cât de visul inconștient, de visătorul care desenează în minte aceleași peisaje îmbrăcate în culori negre, aspre și dureroase.
Dimpotrivă, tânăr psihic este acela care poate visa tot ce-i mai frumos, sperând că într-o zi se poate realiza. Și dacă nu se realizează? Ce dacă nu se realizează? Însăși starea de vis fericit te întinerește lăuntric și o face instantaneu. Ce dacă visul nu se întrupează? De câtre ori nu ne înfricoșăm de visele existente doar în gânduri, în imagini, în emoții? De câte ori nu ne este teamă de lucrurile pe care le vedem doar în vis? De ce n-am inversa situația, de ce n-am accepta ca-n locul visului înfricoșător să așezăm un vis deliberat, un vis plăcut, ceva ce ne face bucurie doar..în minte?
Sigur că realitatea negativă, fie ea și pur mentală, ne atrage atenția, ne ține strâns legați de obiceiuri, de angoase și temeri. Negativul are putere și-n vis. Coșmarul prinde forța unei întâmplări reale, dar noi nu observăm asta și, mai ales, nu știm că putem schimba un vis urât cu un vis frumos. Că-i mult mai benefic pentru ființa noastră să ne îngrijim visele așa cum îngrijim florile. Că endorfinele se revarsă în trupurile noastre chiar și atunci când visăm iubirea, nu doar când o trăim...într-o poveste. Lumea noastră lăuntrică ne poate întineri chiar dacă avem 100 de ani. Lumea noastră interioară este o lume în întregime liberă, frumoasă și maleabilă. Ea urmează intenția noastră, ea urmează gândul, iar visul conștient, deliberat ne poate aduce uneori tot atât de multă bucurie, stabilitate și speranță ca și poveștile cele mai frumoase ale vieții noastre. A visa deliberat înseamnă a gândi conștient, a gândi ce vrem și ne face fericiți, nu invers. A lăsa visele urâte să curgă prin mintea noastră e ca și cum am lăsa mintea să ne creeze răul. Să fim atenți la visele noastre cu ochii deschiși, căci aici se poate să fie sursa unora dintre cele mai negre situații de viață pe care le trăim. A visa ce vrei înseamnă a avea un control asupra minții tale și, desigur, un control asupra vieții tale!
de Maria Timuc