marți, 22 septembrie 2015

Nu poți să fii perfect, dar poți să fii simplu în gândire și bun la inimă

"Dumnezeu să sălășluiască în inima ta"
 
Sub geana vremii, oamenii își închid sufletele față de lucrurile cu adevărat importante în viață și unii dintre ei se lasă marcați de nereușita de a fi un om perfect. Cei care tind spre perfecțiune și vor fericire într-o lume ambiguă formată din culori mai mult sau mai puțin obscure, uită de foarte multe ori esențialul, lucrurile mărunte care de altfel, dau culoare vieții.

Nu poți să fii perfect, dar poți să fii simplu în gândire și bun la inimă. Aceasta este una din fericirile vieții. Nu ar trebui uitată.

Nu poți să fii perfect, dar poți să îți dorești ca Dumnezeu să sălășluiască în inima ta și să cauți toată viața să atingi acest țel. Aceasta este fericirea care îi caracterizează pe cei cu aspirații înalte.

Nu poți să fii perfect, dar poți cel puțin să fii un om moral și plin de bun simț, fiind un exemplu bun de urmat pentru cei din jurul tău. Acesta este idealul celor care vor să schimbe ceva în viețile celor din jurul lor.

Nu poți să fii perfect, dar poți mai mult ca sigur: să nu uiți niciodată de unde ai plecat, să nu uiți cine ești cu adevărat; să spui cu aceeași seninătate „Nu” pe care o ai când spui „Da” la toate lucrurile care merită un „Nu” categoric; să nu îți fie rușine de sângele neamului pe care îl ai; să nu te bați cu pumnul în piept că ești creștin în fața altora mai ales când știi ce fel de creștin ești; să nu confunzi niciodată adevărul cu minciuna precum confundă Europa românii cu romii; să ai demnitatea să îți recunoști și să îți asumi greșelile în fața oricărui tip de om; să nu îți fie rușine să întrebi lucruri mărunte; să crezi ce spui, cu adevărat, și să spui ce crezi atunci când situația o cere; să fii tu însuți în orice situație, fără să te străduiești să pari altceva decât ești; să nu copiezi caractere sau gândiri, ci dimpotrivă, să aduci tu ceva nou acolo unde simți că vechiul are o față încă nespusă lumii; să fii mai presus de toate un om normal cu o viață normală, fără să ieși cu nimic în evidență în fața nimănui.

Acestea nu sunt fericiri sau idealuri. Ele fac parte din normalul vieții unui om normal. Starea de fericire este starea în care sufletul și-a descoperit sensul vieții prin intermediul lui Dumnezeu, bucurându-se de El.

de Ochii Caprui

luni, 21 septembrie 2015

Să dai din ceea ce ai în suflet…


Gândurile de astăzi m-au purtat departe …la ceea ce facem ca să avem ceea ce ne dorim, la ceea ce lăsăm în urmă, la ceea ce renunțăm sau la ceea ce irosim în dorința nebună de a avea cât mai mult.

M-am gândit la toate cele pe care le avem, dar pe care nu le prețuim. La toate cele care sunt în viața noastră, la toate cele care fac parte din noi, la toate cele care ne-au transformat în cei care suntem astăzi.

M-am gândit serios la tot ce am cumulat în viața asta, la tot ce poartă numele nostru, la tot ce am cumpărat din banii noștri, la tot ce avem, dar nu este suficient.

Și ca o paralelă m-a izbit un gând nebun la ceea ce dăm altora din ceea ce avem noi. Cât de mult am dăruit? Ce am dăruit? Când a fost ultima oară când am dăruit ceva?

Cum stăm la capitolul daruri? Am făcut pe cineva fericit astăzi? Am reușit să facem pe cineva să zâmbească astăzi?

Atunci când dăruim, o facem din ceea ce avem. Din ceea ce am strâns de-a lungul vieții. Bani. Produse. Alimente. Daruri care nu ajută decât pe moment. Daruri care nu țin de cald, care nu țin de foame, care nu ajută să ieși din ceață. Daruri care împacă conștiințe, însă nu și suflete.

De aceea, atunci când dăruim ceva cuiva trebuie să o facem din ceea ce suntem. Să dăruim zâmbete. Speranță. Grijă. Iubire. Empatie.

Darurile cele mai prețioase sunt cele care nu au preț. Cele care nu se numără, nu echivalează cu un serviciu, nu se transformă în datorii.

Cel mai prețios dar pe care-l putem face celor dragi și nu numai este timpul. Timp în care stai și-i asculți. Timp în care-i sfătuiești și le arăți că-ți pasă. Timp în care îi învălui în dragoste și preocupare. Timp în care le inoculezi speranță și credință. Timp pentru ei, timp pentru tine și timp pentru suflet.

Să dai întotdeauna din ceea ce ești. Ca om. Ca prieten. Ca suflet trecut prin viață.

Tu știi care sunt nevoile celor din jur. Tu știi care sunt lipsurile. Tu știi care le sunt așteptările. Tu știi ceea ce așteaptă de la tine.

Nu mâna este cea care stă întinsă ca să primească ceva, ci sufletul este cel care stă și tânjește după un dar special.

Să dai orice, oricât, oricum…să dăruiești fără să aștepți nimic în schimb. :) – ce sentiment prețios și atât de rar întâlnit, din păcate…

duminică, 20 septembrie 2015

Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ

Suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur. Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!


Oamenii sunt unici, irepetabili, formidabili. Sunt la fel și diferiți în același timp. Fragili şi puternici. Greu de înţeles, dar uşor de iubit. Cu trecut, prezent şi viitor. Un univers de trăiri. Paradoxal ei nu se întâlnesc întâmplător. Iar povestea fiecăruia diferă în funcţie de chipurile care au făcut parte din viaţă şi mai ales de alegerile făcute. Unii au poveşti memorabile, demne de a deveni nemuritoare în coperţile unei cărţi. Alţii impresionează prin durerile şi deziluziile care i-au făcut mai moi sau mai abrazivi. Stâncă de piatră sau păşune plină de flori de câmp. Unii se ruşinează sau îi buşeşte râsul de alegerile făcute cândva, ori cu neputinţele omeneşti, asumate sau nu. Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ. Suflet drag, crezi că înțelegi tristețea din zâmbetul fiecaruia, furia din spatele cuvintelor oricui și fericirea din spatele lacrimilor omului? Crezi. Dar nu e aşa. Fiecare om are taina lui. Vorbim și visăm frumos. Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase. Muncim cu dăruire. Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri... Redevenim empatici, prezenţi, atenţi. Plângem. Iertăm. Iubim. Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze. Învăţăm să dăruim. Dar cel mai mult insistăm în eroare. Compromisuri. Șah-mat! O simplă privire tăioasă poate ucide încrederea, o mângâiere cumpărată poate să doară mai tare decât o lovitură, simple cuvinte goale pot răni mai mult decât un pumnal, iar indiferenţa poate fi oricând o eutanasiere lentă. 

Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăţi. Utopii. După ce malaxorul vieţii ne frămână bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura. Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert. Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag...

Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi? Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglină ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după. Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie. Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine...

Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. "Apocalipsele" contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.

Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.

Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!

de ieromonah. Hristom Filipescu

sâmbătă, 19 septembrie 2015

Tic-Tac!…și clipele trec…


Cum nu știi când se poate termina totul trebuie să te agăți zdravăn de ceea ce ai. De oameni, de momente, de lucruri mărunte, dar care te fac fericit, de viață, de miracolele zilnice, de credință, iubire și speranță.

Știi deja că fiecare lucru are un final și acesta poate fi oricând, astfel încât singura opțiune care-ți rămâne este să profiți de fiecare clipă și să dai tot ce poți ca mai apoi să nu privești trist și plin de regrete la ceea ce ar fi putut fi.

Dă o șansă lucrurilor să se întâmple. Dă-ți o șansă la fericire, iubire, împlinire, succes și nu înceta să visezi și să-ți dorești schimbarea în bine.

Știi deja că nu ai nimic pentru totdeauna. Unii dintre noi trăim cu incertitudini toată viață. Pentru ce să mai lupt dacă oricum voi pierde? Pentru ce să mai iubesc dacă oricum voi fi înșelat ( ă ) ? De ce să vreau să mă schimb dacă îmi este bine așa?

Sunt doar câteva întrebări care ne trec prin minte și care ne influențează deciziile viitoare.

Fie că ai trecut printr-un moment dificil, fie că ai ieșit dintr-o relație complicată și dureroasă, fie că ai simțit singurătatea și deprimarea la un moment dat, fie că ai rămas fără job sau fără prieteni, fie că te afli în cel mai întunecat moment al vieții tale, ieși repede de acolo. Viteza cu care problemele ne copleșesc și ne sufocă este uimitoare. Te vei trezi de azi pe mâine în alte condiții, cu alte gânduri, în alte circumstanțe. Cel mai bun moment pentru a face față tuturor încercărilor vieții este să te urci repejor în șa și să te ții bine.

Încetează să te compătimești. Să te plângi pentru nenorocul tău pentru că nu faci decât să amâni fericirea.

Gândește pozitiv și nu-ți pleca sufletul în fața provocărilor care te așteaptă. Lasă-l liber, dă-i aripi și te va conduce în direcția potrivită pentru tine. Și nu îl ultimul rând, permite-i lui Dumnezeu să fie ghidul tău, pentru că nu este altcineva mai potrivit ca el să te conducă acolo unde îți dorești să fii.

Nu lua timpul ca pe ceva cert. Nu te gândi că ai toată viața la dispoziție să faci lucruri să se întâmple, să-ți îndeplinești vise, să-ți creezi viața dorită. Asta nu depinde de tine.

Ceea ce depinde totuși este să te bucuri de „ AZI” la cel mai înalt nivel. Să mulțumești din suflet pentru extraordinara șansă de a fi în viață și de a te bucura de ea. Ceea ce depinde de tine este să înveți să treci prin obstacole cu fruntea sus, cu sufletul deschis și încrezător, cu mintea relaxată și pozitivă.

Ceea de depinde de noi este să evităm să ne pierdem în detalii, să ne lăsăm copleșiți de ceea ce se întâmplă fără voia noastră, să devenim triști la gândul că sunt unele lucruri pe care nu le putem împiedica să se întâmple.

Viața se întâmplă cu sau fără noi. Timpul trece cu sau fără noi. Amintirile se creează cu sau fără noi.

Bucură-te azi de fiecare clipă, pentru că nu știi ce ascunde secunda următoare …

vineri, 18 septembrie 2015

Cine ești tu astăzi, străinule?


Sunt zile când ceea ce văd cei din jurul tău atunci când te privesc și ceea ce vezi tu atunci când îți privești reflexia în oglindă, sunt două persoane diferite. Cum așa? E inexplicabil, poate chiar o idioțenie. Te privești, dar nu ești tu. Te privești și nu te mai placi. Te privești și ți-e dor de tine. Te privești și vezi doar un chip obosit, tern și o expresie golită de orice sentiment. Te privești dorindu-ți să te recunoști.

Cauți sensuri noi, încerci să-ți faci puțină ordine în dezordinea care pare acum viața ta, cauți să înțelegi, să iubești, să crezi în tine și în forța ta interioară. Nu plângi, nu țipi, nu te manifești în nici un fel. Doar taci. Taci apăsător, dureros, taci într-un mod diferit decât până acum.

Cine poate înțelege ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte? Doar cine a simțit la rându-i necuvintele astea, care aruncă o umbră grotească asupra ta și te fac să te zgâiești la oglindă ca la un străin care a dat buzna în camera ta, în viața ta și ți-a violat intimitatea.

Cine ești tu astăzi, străinule? Cine?!

joi, 17 septembrie 2015

Singurul mijloc de a arăta cine-i în casă capul este să începi să ai un comportament bărbătesc autentic


Fiecare bărbat trebuie să înţeleagă, odată pentru totdeauna: în căsnicie nu trebuie să existe luptă pentru poziţia de lider. Casa mea trebuie să fie cetatea mea, cum se spune, nu câmp de luptă. Ca atare, chiar dacă ştii că bărbatul trebuie să fie capul familiei, nu trebuie să dovedeşti asta nimănui cu forţa, adică pe calea „bătăliilor” familiale. Ţipetele, certurile, scandalurile, capriciile sunt arma oamenilor slabi şi la ele recurg foarte frecvent tocmai femeile. Bărbaţilor nu le şade bine să facă scandal.

Singurul mijloc de a arăta cine-i în casă capul este să începi să ai un comportament bărbătesc autentic. Ce aşteaptă de la bărbatul său oricare femeie? Ocrotire, grijă, atenţie. Dacă-i poţi da toate acestea, se va linişti şi va recunoaşte singură statutul tău de cap. Orice femeie, chiar dacă pare puternică şi dominatoare, vrea tocmai asta: să fie femeie, adică să simtă sprijinul soţului, să vadă în el un reazem. Soţul trebuie să fie un zid care ocroteşte soţia şi copiii de furtunile şi restriştile lumii.

Apostolul Petru îi învaţă pe bărbaţi să se poarte cu soţiile lor cum se cuvine unor făpturi mai slabe, facându-le parte de cinste (I Petru 3, 7). Nu doar soţiile trebuie să-şi cinstească soţii, ci şi soţii trebuie să le cinstească pe tovarăşele lor de viată.

Atunci când femeia are pretenţii, face scandal, are capricii în mod constant, foarte frecvent aceasta este o reacţie emoţională la lipsa de atenţie din partea soţului. Ea caută ocrotire, ajutor, şi nu le primeşte.

Din Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, Editura Sophia, București, 2013, p. 92-93

miercuri, 16 septembrie 2015

RANA ESTE LOCUL PE UNDE INTRĂ LUMINA ÎN TINE…

Pentru ce ești trist acum va mai conta peste zece ani?


Unde este curajul, lumina din ochi? Oamenii triști paralizează viața. Oamenii sătui de viață înăbușă bucuria. Oamenii posomorâți înmormântează credința. Oamenii fără credință seamănă disperarea. Frica devorează din energie și îi epuizează pe oameni. Panica anesteziază puterea de care avem nevoie zi de zi. Iar copiii caută lumina în ochii adulților. Și aceștia sunt stinși… Părinții pierd inima propriului copil și astfel mor câte puțin de nerecunoștința acestora.

De-a lungul vremii, tristețea își schimbă forma și devine o haină pe care mulți o îmbrăcăm și adeseori nu ne încape. Nu mai e a noastră. Purtăm haina tristeții părinților, bunicilor, șefilor, colegilor, sistemelor. Se fabrică multe arme pentru a produce tristețe. Gloanțele vorbelor, sârma ghimpată a tăcerii, setea pentru putere. Hipnoza unora de a avea dreptate și nu de a fi fericiți. Iar dacă oamenii nu se schimbă în inimile lor, mâine se vor fabrica arme noi. Critica, frica și rușinea nu schimbă niciodată pe nimeni. Oamenii au nevoie de dragoste… Nu devenim mai mari dacă îi facem pe ceilalți mai mici. Vecinul tău este mai bun decât gândești că este.

Trupul nu trebuie să devină o mașină de mâncat, de muncit, de dormit. Trupul este o mașină a iubirii. Degeaba murim cu burta plină, dar cu inima goală. În jurul nostru există atâția copaci, păsări, flori, pajiști, atâtea minuni care nu așteaptă decât să vindece un om de tristețea lui. Pentru ce ești trist acum va mai conta peste zece ani?

Suflet drag, nu te mai pierde în ieri sau în mâine! Bucură-te de Astăzi și tot ce îți aduce această binecuvântată clipă. În fiecare zi începem din nou viața și în fiecare seară transmitem pagina scrisă Tatălui Ceresc.

Îndrăzniți să rămâneți copii și veți vedea că orice muncă va deveni un joc, un prilej de cunoaștere, de împrietenire, de iubire, de dăruire. Cine vorbește de bine pe alții îi face mai buni. Poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l! Iar cine iubește poate orice.

de Ieromonah Hrisostom Filipescu

marți, 15 septembrie 2015

Iubire nu înseamnă numai daruri. Iubirea înseamnă mai mult jertfă. Să dai din tine. Dai până când nu mai ai. Dai până când renunţi la tine. Şi atunci te trezeşti că trăieşti în celălalt.


Iubire nu înseamnă numai flori şi fotografii zâmbitoare-momente perfecte în doi de pus în ramă. Iubire sunt şi clipele acelea pe care nu le poţi fotografia că doar cine te iubeşte te priveşte şi te admiră şi-n momente în care nici tu nu te poţi privi. Iubirea vine, draga de ea şi te mângâie şi te înfrumuseţează într-o clipă cu lumina ei. Şi atunci e rai pe pământ.

Iubire nu înseamnă numai lunch-uri şi cine preţioase şi discursuri cuceritoare, iubire înseamnă şi să-l asculţi pe celălalt ore întregi, nopţi întregi.Şi când să vină rândul tău să vorbeşti, să fie pace pe pământ şi îngeraşii dorm deja la ora aceasta. Dragii de ei...iubirea vine, draga de ea şi te acoperă cu inima ei, să-ţi ţină de cald.

Iubire nu înseamnă numai impresionism-hai să te vrăjesc en plein-air. Iubire înseamnă şi perioada aia de lucru în atelier, când uneori îţi amorţesc mâinile şi te ia ameţeală tot privind acceaşi bucată de hârtie sau pânză care nu iese cum vrei tu şi uiţi de apă, hrană şi de tot până iese arta. Arta iese din omul iubit.

Iubire nu înseamnă numai daruri. Iubirea înseamnă mai mult jertfă. Să dai din tine. Dai până când nu mai ai. Dai până când renunţi la tine. Şi atunci te trezeşti că trăieşti în celălalt.

Iubire nu înseamnă să primeşti luna şi soarele de pe cer. Iubirea vine târziu acasă şi a uitat luna pe cer şi tot ce ţi-a adus sunt două steluţe. Steluţele din ochii care te privesc ca pe-o minune.

Iubirea e aşteptare. În ploaie, zăpadă, frig. La orice oră din zi sau noapte. Cu inima împăcată şi zâmbetul pe buze.

Iubirea nu e mereu la modă, dar ea mai mereu te îmbracă în cea mai frumoasă Îmbrăţişare.

Iubire este când nu mai poţi nici măcar să iubeşti şi simţi în tine viaţă cum bate şi o lumină de niciunde te hrăneşte şi te încălzeşte până la răsăritul aceleaşi iubiri.

Iubirea vine şi te spală pe inimă de orice rău.

Iubirea vine din cer şi trăieşte pe pământ.

Iubirea e bucuria care te trezeşte dimineaţa pentru o nouă şansă.

Iubirea nu e oarbă, iubirea e singura care te trezeşte la viaţă.

de Cristina Lazăr

luni, 14 septembrie 2015

Semnul cel dintâi de punctuație...


Ferice de cel care crede în tine,
ferice de cel ce te poartă la sân,
de semnul acesta nu mi-e rușine,
cum nu mi-e rușine că sunt bătrân!

Cât de mult mi-a fost drag din pruncie
când mă rugam și-l făceam pe ascuns!
Nu avea voie copchilul să știe
de Adevărul din el nepătruns...

Câtă lumină e în numele sfânt,
cât întuneric și câtă durere!
În semnul acesta de pe pământ
e atâta împăcare și Înviere!

Învățat-am Semnul Crucii de la Mama,
Ca semnul cel dintâi de punctuație-
Oriunde mergi copile, tu ia seama
Ce mult a suferit această nație!

Cu Biblia-i străpunsă de pumnale,
Cu sângele ce-a curs din ea șuvoi
Strămoșii tăi au însemnat o cale,
Tu de lumina ei să nu te îndoi!

Ce nobilă, ce trainică putere
Avură ei, sărmani plugari și-oieri
Când se rugau prin tainice unghere
În limba asta, plină de tăceri.

Ce teafără-i și dreaptă rădăcina,
Întreg copacul pare un tumult,
În ochii lor n-a scormonit rugina
De două mii de ani și mai de mult

Și-oriunde-ar fi prin viață să te duci,
Mânat de vreme și purtat de soartă,
Tu nu uita de Semnul Sfintei Cruci,
De Crucea care vindecă și iartă...

de Nicolae NICOARĂ-HORIA

Crucea - semn omenesc și dumnezeiesc


Crucea este semn omenesc și dumnezeiesc. Semn omenesc, căci omul de la început a fost plăsmuit în chipul Crucii. Făcând-o unealtă de tortură şi de moarte, Crucea a devenit simbolul suferinţei şi al morţii. Dar, de când Hristos S-a răstignit pe dânsa, Crucea a devenit semn dumnezeiesc, semnul Fiului Omului, semn de biruinţă, de bucurie şi de viaţă. De aceea, Biserica se bucură cântând: „Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este pentru poporul Tău...” (Vecernia duminicii, glas 7). Cele două înţelesuri au rămas împreună; în viaţa noastră pământească, cele două cruci se suprapun şi alcătuiesc Crucea mântuirii noastre, Crucea pe care trebuie s-o ducă tot creştinul în urma Hristosului său, după cuvântul Domnului: „Cine vrea să vină după Mine ... să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Luca 9, 23).

Privită omeneşte deci, Crucea este osteneală, răbdare, suferinţă, luptă împotriva răului; şi, fiindcă acestea nu pot fi ocolite în viaţă, nici crucea nu poate fi ocolită, tot omul trebuie să-şi poarte crucea sa. Plata păcatului este moartea: crucea ispăşirii şi a suferinţei este firească în acest veac. Prin suferinţa Sa, Mântuitorul însă a deschis o nouă perspectivă Crucii: suferinţă, dar nu spre moarte, ci spre viaţă; popas spre bucuria învierii. Puţina suferinţă a Crucii, ne scapă de veşnicia morţii. De aceea, Hristos aştepta cu dor Crucea, iar mucenicii căutau şi se bucurau de chinuri, ştiind că „pătimirile de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi” (Romani 9, 18).

Privită dumnezeieşte, Crucea este semnul Fiului Omului, sceptrul Lui, semn de putere şi de întărire, semn de biruinţă asupra morţii şi a diavolului, „armă nebiruită”, „viaţa şi învierea”. „Mare este puterea Crucii tale, Doamne” se minunează Biserica.

sursa: doxologia.ro
(Protosinghel Petroniu Tănase, Ușile pocăinței, meditații duhovnicești la vremea Triodului, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, p. 73)

duminică, 13 septembrie 2015

„Sunt credincios, dar nepracticant”

„cred în Dumnezeu, cred în Hristos, dar în biserică nu”

Dumnezeu este totul sau nimic. El nu poate fi un element, un aspect, o parte din viaţa noastră. Altfel, El n-ar mai fi Dumnezeu. Dacă credem în El, îi şi urmăm Lui. Şi dacă credem că Hristos este Dumnezeu, că El a înviat cu adevărat din morţi, că El este prezent în Liturghie, că El vine să se întâlnească cu noi pentru a ne schimba vieţile, pentru a ne vindeca, pentru a ne elibera din stăpânirea morţii, să ne introducă în intimitatea vieţii Sfintei Treimi, atunci cum putem să nu fim practicanţi?

Sunt credincios, dar nepracticant” sau „cred în Dumnezeu, cred în Hristos, dar în biserică nu”. Iată frazele pe care le repetă zeci de mii de tineri astăzi. Iată că atât de mulţi „credincioşi” - botezaţi cel mai adesea în Biserica Ortdoxă - , nu „merg la biserică” şi declară că nu sunt „practicanţi”. Dar care este această credinţă pe care nu o punem în aplicare? Cine este acest Dumnezeu în care credem dar pe care nu căutăm să-L întâlnim? Cine este acest Hristos pe care Îl cinstim şi cu care nu vrem să ne unim? Ce este această biserică de care ne ţinem departe?

„Cred că este cineva acolo sus”, „Îl admir şi Îl respect pe Hristos”... Este adevărat, aceşti oameni nu sunt atei. Ei sunt în confuzie în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu, cred că Iisus este o persoană admirabilă, însă nu caută prea mult să aprofundeze legătura cu El. Această credinţă şi această admiraţie nu îi angajează la nimic; inima lor rămâne împietrită. Le inspiră doar câteva sentimente bune: ei nu vor să facă rău nimănui, nu le place violenţa, sunt mereu gata să ajute pe cineva; de fapt, sunt nişte „oameni de treabă”.

În faţa lui Hristos, avem de ales: ori Îl iubim, ori Îl răstignim! El este ori piatra din capul unghiului ori piatra de care ne poticnim. Dacă credem în El, îi urmăm Lui; dacă avem credinţa că El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, Lui îi dăm toată viaţa noastră. Credinţa în Cel Înviat devine astfel ţelul vieţii noastre. Liturghia de duminică dimineaţă, unirea cu Trupul şi Sângele Său prin Euharistie, devin momentul crucial al săptămânii.

Dumnezeu este totul sau nimic. El nu poate fi un element, un aspect, o parte din viaţa noastră. Altfel, El n-ar mai fi Dumnezeu. Dacă credem în El, îi şi urmăm Lui. Şi dacă credem că Hristos este Dumnezeu, că El a înviat cu adevărat din morţi, că El este prezent în Liturghie, că El vine să se întâlnească cu noi pentru a ne schimba vieţile, pentru a ne vindeca, pentru a ne elibera din stăpânirea morţii, să ne introducă în intimitatea vieţii Sfintei Treimi, atunci cum putem să nu fim practicanţi? Dacă cineva îţi dă întâlnire pentru a-ţi da un miliard de dolari, şi dacă tu îl crezi, nu te duci la întâlnire? Ei bine, Hristos îşi promite mult mai mult, El îţi dă Duh Sfânt, adică pe Însuşi Dumnezeu: „Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi cele bune fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri vă va da Duh Sfânt celor care Îl cer de la El?” Pentru aceasta El îţi dă întâlnire la Potir. Poţi tu să-L crezi şi să nu te duci la întâlnire? Poţi fi tu credincios sincer şi să nu fii şi practicant?

sâmbătă, 12 septembrie 2015

30 de lucruri bune pe care ai putea să le faci pentru tine

Ţine minte ziua de azi, pentru că este începutul. Azi este ziua care marchează începutul unui nou viitor, curajos.

Iată o listă cu 30 de lucruri pozitive pe care să începi să le faci pentru tine:


1. Petrece-ţi timpul cu persoanele potrivite. – Acestea sunt persoanele de a căror prezenţă te bucuri, pe care le iubeşti şi le apreciezi şi care te încurajează să te îmbunătăţeşti, în diverse moduri sănătoase şi palpitante. Aceşti oameni sunt genul care te fac să te simţi mai în viaţă şi care nu numai că te fac să te accepţi aşa cum eşti, însă de asemenea te acceptă şi îmbrăţişează cine vrei tu să fii, necondiţionat.

2. Dă piept cu probeleme tale, fără rezerve. – Nu problemele din viaţa ta sunt cele care te definesc, ci modul în care reacţionezi şi te recuperezi în urma acestora. Problemele nu vor dispărea dacă nu acţionezi. Fă ce poţi, când poţi şi conştientizează ceea ce ai făcut. Este vorba despre a face paşi mici, în direcţia care trebuie, centimetru cu centimetru. Aceştia sunt cei care contează, ei se adună şi formează metrii şi kilometrii, pe termen lung.

3. Fii sincer cu tine, în absolut orice privinţă. – Fii sincer despre ce este bine, precum şi despre ce este necesar să fie schimbat. Fii sincer despre ce doreşti să obţii şi cine vrei să devii. Fii sincer în fiecare aspect la vieţii tale, întotdeauna, deoarece tu eşti singura persoană pe care poţi conta în orice moment. Cercetează adevărul din sufletul tău, astfel încât să ştii cine eşti cu adevărat. Odată ce faci acest lucru, vei şti şi vei înţelege mai bine unde eşti şi cum ai ajuns acolo, vei fi mai bine pregătit să identifici unde anume vrei să ajungi şi cum.

4. Începe să-ţi faci din propria fericire o prioritate. – Nevoile tale contează. Dacă nu te preţuieşti, dacă nu ai grijă de tine şi nu te susţii, atunci te auto-sabotezi. Ţine minte, este posibil să ai grijă de propriile nevoi în timp ce ai grijă şi de cei din jur. Iar odată ce nevoile tale sunt satisfăcute, vei fi şi mai capabil să îi ajuţi pe cei din jurul tău care au nevoie mai mult.

5. Fii tu însuţi, autentic şi mândru. – Să încerci să fii altcineva este o risipă de cine eşti, de fapt şi de drept. Fii tu însuţi. Îmbrăţişează individualitatea din tine, care are idei, puncte tari şi frumuseţe, ca nimeni altcineva. Fii persoana care ştii tu să fii – cea mai bună versiune a ta – în condiţiile tale. Mai presus de toate, fii autentic cu tine însuţi, iar dacă nu îţi poţi pune sufletul în ceva, mai bine nu o face.

6. Observă şi trăieşte în prezent. – Momentul de acum este un miracol. Acum este singurul moment care îţi este garantat. Acum este viaţă. Încetează să te gândeşti despre cât de minunate vor fi lucrurile în viitor. Încetează să mai sapi în trecut, în ceea ce s-a întâmplat sau nu acolo. Învaţă să fii „aici şi acum” şi experimentează viaţa pe măsură ce se desfăşoară. Apreciază lumea pentru frumuseţea sa, acum.

7. Preţuieşte lecţiile pe care propriile greşeli ţi le oferă. – Greşelile sunt fireşti. Ele stau la baza progresului. Dacă mai şi cazi, din când în când, atunci nu încerci suficient şi nu înveţi. Asumă-ţi riscuri, împiedică-te, cazi şi apoi ridică-te şi încearcă din nou. Apreciază faptul că te împingi, că înveţi, creşti şi că te îmbunătăţeşti. Realizările importante sunt aproape invariabil atinse la capătul unui drum lung, plin de eşecuri. Una dintre „greşelile” de care te temi s-ar putea să fie întocmai pasul către cea mai mare realizare a ta.

8. Fii mai politicos cu tine însuţi. – Dacă ai avea un prieten care ţi-ar vorbi aşa cum o faci tu cu tine însuţi câteodată, cât timp ai mai accepta acea persoană în viaţa ta? Felul în care te porţi cu tine însuţi setează standardele şi pentru ceilalţi. Trebuie să iubeşti cine eşti, altfel nimeni altcineva nu o va face.

9. Începe să te bucuri de lucrurile pe care deja le ai. – Problema cu mulţi dintre noi este că ne gândim că vom fi fericiţi atunci când vom atinge un anumit nivel în viaţă – un nivel la care îi vedem pe alţii trăind (şeful cu biroul mare, acel prieten al unui prieten care are ditamai casa pe plajă etc.). Din păcate, ia ceva timp până ajungi acolo, iar când ai ajuns, cel mai probabil vei avea deja altceva setat în minte. Vei sfârşi prin a-ţi trăi întreaga viaţă muncind pentru ceva nou, fără a te opri să de bucuri de lucrurile pe care le ai acum. Aşa că ia-ţi câteva clipe în fiecare dimineaţă, imediat după ce te trezeşti, pentru a aprecia unde eşti şi ceea ce ai deja.

10.Începe să îţi creezi propria fericire. – Dacă aştepţi ca altcineva să te facă fericit(ă), atunci ai ratat tot. Zâmbeşte pentru că poţi. Alege fericirea. Fii schimbarea pe care ceilalţi doresc să o vadă în lume. Fii fericit(ă) cu cine eşti acum şi lasă pozitivitatea ta să inspire călătoria ta în ziua de mâine. Fericirea este adesea găsită în momentul şi locul în care te decizi să o cauţi. Dacă încerci să găseşti fericirea în oportunităţile pe care le ai, eventual, o vei găsi. Însă dacă în mod constant cauţi altceva, din păcate, asta vei şi găsi.

11. Acordă ideilor şi visurilor tale o şansă. – În viaţă, rar este vorba despre a primi o şansă, ci despre a-ţi acorda una, asumându-ţi un risc. Nu vei fi niciodată 100% sigur(ă) că va funcţiona, însă cu siguranţă (de 100%), nu va merge, atâta timp cât nu faci nimic. În majoritatea cazurilor trebuie doar să o faci! Şi, indiferent de ce se va întâmpla, întotdeauna va fi aşa cum trebuie să fie. Indiferent că reuşeşti sau că înveţi ceva. E un câştig în ambele cazuri.

12. Începe să crezi că eşti pregătit(ă) pentru pasul următor. – Eşti pregătit(ă). Gândeşte-te. Ai tot ce ai nevoie chiar acum, pentru a face următorul pas mic, realist, înainte. Aşadar, îmbrăţişează oportunităţile ce apar în calea ta şi acceptă provocările – acestea sunt daruri care te vor ajuta să creşti.

13. Intră în relaţii noi din motivele potrivite. – Intră în relaţii noi cu persoane oneste, pe care poţi conta şi care reflectă cine eşti tu şi cine ai vrea să fii. Alege-ţi prieteni de care să fii mândru(ă) că îi cunoşti, pe care îi admiri, care îţi oferă iubire şi respect – persoane care îţi pot oferi înapoi bunătatea şi fidelitatea pe care le oferi tu. Şi fii atent(ă) la ce fac oamenii, deoarece faptele unei persoane sunt mult mai importante decât ceea ce spune sau ce spun alţii despre ea.

14. Acordă persoanelor noi pe care le întâlneşti o şansă. – Sună dur, însă nu poţi păstra toţi prietenii pe care ţi i-ai făcut. Oamenii şi priorităţile se schimbă. Pe măsură ce unele relaţii se sting, altele înfloresc. Apreciază posibilitatea unei noi relaţii pe măsură ce renunţi la altele care nu mai funcţionează. Ai încredere în propria judecată. Îmbrăţişează noile relaţii, fiind conştient(ă) că intri pe un teritoriu nefamiliar. Fii pregătit(ă) să înveţi, fii gata pentru o provocare şi pentru a întâlni pe cineva care ar putea să schimbe viaţa ta pentru totdeauna.

15. Fii în competiţie cu versiunea ta anterioară. – Fii inspirat(ă) de alţii, apreciază-i, învaţă de la ei, însă fii conştient(a) că a intra cu ei în competiţie este o pierdere de timp. Eşti în competiţie numai cu o singură persoană – cu tine însuţi, pentru a fi versiunea ta cea mai bună. Ţinteşte să îţi depăşeşti propriile recorduri.

16. Bucură-te de victoriile celorlalţi. – Începe să observi ce îţi place la cei din jur şi spune-le acest lcuru. Să apreciezi cât de minunaţi pot fi cei din jur duce numai la lucruri bune – productivitate, împlinire, pace. Aşadar, bucură-te pentru cei care dau înainte. Bucură-te pentru victoriile lor. Fii recunoscător pentru binecuvântările lor, în mod deschis. Ceea ce se duce se şi întoarce, iar mai devreme sau mai târziu, cei pentru care te bucuri se vor bucura pentru tine.

17. Uită-te la aspectele pozitive ale unei situaţii dificile. – Atunci când lucrurile sunt grele, când eşti jos, respiră de câteva ori şi caută acea parte pozitivă – acel crâmpei de speranţă. Aminteşte-ţi că poţi şi că vei creşte mai puternic din aceste momente grele. Şi rămâi conştient(ă) de binecuvântările şi reuşitele tale – toate acele lucruri din viaţa ta care sunt bune. Concentrează-te pe ceea ce ai, nu invers.

18. Începe să te ierţi pe tine şi pe ceilalţi. – Cu toţii am fost răniţi de propriile decizii sau de deciziile celorlalţi. Iar în timp ce durerea acestor experienţe este normală, câteodată trenează prea mult. Retrăim durerea iar şi iar şi ne este greu să ne eliberăm. Iertarea este remediul. Asta nu înseamnă că ştergi trecutul sau că uiţi ce s-a întâmplat. Înseamnă ce laşi să plece resentimentul şi durerea, iar în loc, înveţi din acea întâmplare şi îţi vezi mai departe de viaţă.

19. Ajută-i pe cei din jurul tău. – Ai grijă de oameni. Ghidează-i, dacă ştii o cale mai bună. Cu cât îi ajuţi mai mult pe ceilalţi, cu atât mai mult vor fi dispuşi şi ei să te ajute. Iubirea şi bunătatea nasc acelaşi lucru – iubire şi bunătate. Şi aşa mai departe...

20. Ascultă-ţi vocea interioară. – Dacă te ajută, discută ideile tale cu cei mai apropiaţi ţie, însă acordă-ţi suficient spaţiu pentru a-ţi urma propria intuiţie. Fii autentic(ă). Spune ceea ce ai de spus. Fă ceea ce simţi în inima ta că este bine să faci.

21. Fii atent(ă) la nivelul de stres şi ia pauze scurte. – Încetineşte. Respiră. Permite-ţi o pauză, recalibrează-te şi mergi înainte cu claritate şi scop. Atunci când eşti cel mai ocupat, o scurtă pauză/vacanţă îţi poate împrospăta mintea şi creşte productivitatea. Aceste pauze scurte te vor ajuta să îţi recâştigi sănătatea mintală şi să poţi reflecta la acţiunile recente, astfel încât să te poţi asigura că eşti în aliniament cu propriile scopuri.

22. Începe să observi frumuseţea momentelor mici. – În loc să aştepţi să se întâmple lucruri mari (căsătorie, copii, acea promovare, câştig la loto), găseşte fericirea în lucrurile mici care se întâmplă în fiecare zi. Lucurile mici precum a bea o cafea dimineaţa, în linişte sau gustul şi mirosul unei mâncări bune, făcute în casă sau momentul în care te ţii de mână cu partenerul. Observând aceste mici plăceri zilnic, o mare diferenţă va fi făcută în calitatea vieţii tale.

23. Acceptă situaţiile atunci când nu sunt perfecte. – Ţine mine – „perfect” este inamicul lui „bun”. Una dintre cele mai mari provocări pentru oamenii care îşi doresc să se imbunatățească pe ei înşişi şi lumea din jur este să înveţe să accepte lucrurile aşa cum sunt. Uneori, este mai bine să accepţi şi să apreciezi lumea şi oamenii aşa cum sunt, decât să încerci să îi faci pe toţi să se confomeze unui ideal (aproape) imposibil. Asta nu înseamnă că ar trebui să acceptăm mediocritatea, însă trebuie să învăţăm să iubim şi să preţuim lucrurile, chiar şi atunci când nu sunt perfecte.

24. Lucrează pentru scopurile tale în fiecare zi. – Ţine minte, călătoria de o mie de kilometri începe cu un singur pas. Indiferent care este visul tău, începe prin a face paşi mici, logici, în fiecare zi, pentru a-l putea realiza. Ieşi şi fă ceva! Cu cât lucrezi mai mult, cu atât mai norocos vei deveni. În timp ce mulţi dintre noi decid la un moment dat din viaţa lor că vor să răspundă chemării pe care o au, numai câţiva mai ageri şi fac ceva în acest sens. Însă „a lucra” pentru asta înseamnă să te dedici complet, până obţii rezultatul final.

25. Fii mai deschis în ceea ce priveşte ce/cum te simţi. – Dacă suferi, acordă-ţi spaţiul şi timpul necesare pentru a suferi, însă fii deschis în această privinţă. Vorbeşte cu cei care îţi sunt apropiaţi. Spune-le adevărul despre ceea ce simţi. Lasă-i să asculte. Simplul fapt că spui ceea ce ai pe suflet deschis este primul pas pentru a te simţi bine din nou.

26. Asumă-ţi responsabilitatea complet pentru propria viaţă. – Asumă-ţi propriile alegeri şi greşeli şi fii dipsus să faci paşii necesari pentru a îmbunătăţi situaţia. Fie preiei frâiele propriei vieţi, fie altcineva o va face. Iar atunci când o va face, tu vei deveni un sclav al ideilor şi viselor lor, în loc să le trăieşti pe ale tale. Tu eşti singurul care poate să controleze în mod direct rezultatele din viaţa ta. Şi nu, nu va fi întotdeauna uşor. Fiecare persoană are o stivă de obstacole în faţa să. Însă trebuie să ne asumăm situaţiile respective şi să depăşim aceste obstacole. Dacă alegi să nu faci asta, alegi practic să trăieşti o viaţă aievea.

27. Hrăneşte-ţi activ cele mai importante relaţii. – Adu bucurie reală şi sinceră în viaţa ta şi a celor pe care îi iubeşti, spunându-le pur şi simplu cât de mult înseamnă aceştia, constant. Nu poţi fi tot pentru toată lumea, însă poţi fi tot pentru câteva persoane. Decide cine sunt acele persoane din viaţa ta pentru care să faci asta şi tratează-le regeşte. Ţine minte, nu ai nevoie de un anumit număr de prieteni, doar de un număr de care poţi fi sigur.

28. Concentrează-te pe lucrurile pe care le poţi controla. – Nu poţi schimba totul, însă întotdeauna poţi schimba ceva. Să îţi pierzi timpul, talentul şi energia emoţională pe ceva care este în afara puterii tale de control reprezintă reţeta perfectă pentru frustrare, durere şi stagnare. Investeşte-ţi energia în lucruri pe care le poţi controla şi acţionează în acest sens acum.

29. Concetrează-te pe posibilitatea unui rezultat pozitiv. – Mintea trebuie să creadă că poate face ceva înainte de a fi capabilă să facă efectiv acel lucru. Modul în care putem depăşi gândurile negative şi emoţiile distructive este de a dezvolta opusul – emoţii pozitive care sunt mai puternice. Ascultă-te când vorbeşti cu tine însuţi şi înlocuieşte gândurile negative cu unele pozitive. Indiferent de cum se prezintă o situaţie, concentrează-te pe ceea ce vrei să se întâmple şi fă următorul pas pozitiv înainte. Nu, nu poţi controla tot ce ţi se întâmplă, însă poţi controla modul în care reacţionezi la acestea. Viaţa tuturor are aspecte pozitive şi negative –fericirea şi succesul tău pe termen lung depind într-o foarte mare măsură de aspectele asupra cărora te concentrezi.

30. Începe să observi cât de bogat eşti acum. – Henry David Thoreau a spus la un moment dat: „bogăţia este abilitatea de a trăi viaţa din plin.” Chiar atunci când treci prin momente grele, este important să priveşti în perspectivă. Nu te-ai culcat flamand aseară. Nu ai dormit afară. Ai avut haine din care să alegi în această dimineaţă. Abia dacă ai transpirat azi. Nu ai petrecut niciun minut în frică. Ai acces la apă potabilă curată. Ai acces la îngrijire medicală. Ai acces la internet. Poţi citi. Unii ar putea spune că eşti incredibil de bogat, aşa că adu-ţi aminte să fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai.

vineri, 11 septembrie 2015

Atunci când oamenii pleacă, lasă-i să plece. Viața mereu elimină ce e nepotrivit. Nu înseamnă că acei oameni au fost buni sau răi, dar că rolul lor în viața ta deja a fost jucat

Postare dedicată lui Marian şi nu numai lui, tuturor celor care îmi scriu pe această temă.

Nu toți oamenii vin în viața ta ca să rămână pentru totdeauna, așa cum nici tu nu vei fi în viața altor oameni mai mult decât e necesar. Unele momente pot fi trăite cu adevărat doar lângă cineva și apoi acel cineva pleacă. De asta și sunt momente, cât de intens nu le-ai trăi. Apoi vin alte emoții, apoi apar alți oameni. Apoi tu dispari din viața altora. Uneori tot ce contează e să-ți joci rolul și alții să joace același rol în lumea ta.

Atunci când el îți spune că nu te mai vrea alături și iese pe ușa din spate, lasă-l să plece. Înseamnă că nu a fost bun decât pentru niște săruturi și vorbe goale. Sau pur și simplu nu v-ați potrivit. În schimb poate te-a învățat ceva, poate ți-a oferit un moment de neuitat. Poate că tu nu vei mai fi la fel. Poate că el va regreta. Toate astea nu vor conta. Rolul lui va fi jucat. Atunci când între doi oameni ceva nu mai merge și unul dintre ei vrea să caute fericirea la brațul altcuiva, nu mai poți întoarce. Sau dacă întorci, mereu vei ști că el odată a fost gata să te schimbe. Tu pur și simplu lasă-l. Uneori există și dragoste de moment, cu lecții dure. Uneori există și fericire temporară, cu cicatrici.

Viața mereu le pune pe toate la locul potrivit. Ce nu merge bine, e experiență. Ce merge bine, e fericire. Așa și cu oamenii: cei alături de care te simți prost, îi lași să plece și cei lângă care ești fericit îi păstrezi. Dar niciodată să nu judeci un om pentru venirea sau plecarea lui. Așa a fost să fie. Așa a fost rolul lui.

Atunci când oamenii pleacă, lasă-i să plece. Viața mereu elimină ce e nepotrivit. Nu înseamnă că acei oameni au fost buni sau răi, dar că rolul lor în viața ta deja a fost jucat. 


devorbacutine.eu

joi, 10 septembrie 2015

Unele femei își măresc sânii, altele buzele și doar puține își măresc doza de iubire și înțelepciune


Femei sunt multe și interesele lor sunt la fel de multe. Unele vor o viață perfectă, altele un om perfect alături. Unele sunt sincere, altele doar sunt. Unele se schimbă, altele schimbă pe alții. Unele își măresc sânii, altele doza de înțelepciune și dragoste pe care o au. Femei sunt multe și totuși atât de puține.

Așa cum un bărbat își demonstrează bărbăția prin fapte, așa și o femeie arată cât de educată și devotată e în momentele ei de sinceritate. Nu e suficient să fii frumoasă și să vrei ceva, cum nu e de ajuns să visezi la un bărbat puternic și plin cu bani. Sau cu dragoste. Până la el ești tu. Și dacă tu ești incorectă, dacă nu te respecți și nu ai valoare, nu va mai fi el. Va fi doar un bădăran pe care îl vei lăsa plictisită. Sau un om corect care te va lăsa îngrozită. E firesc să îți trăiești viața și libertatea, dar mai contează și cum o faci. Contează să-ți știi limitele. Să nu te dai în grosolănii. Femei sunt diferite și nu e neapărat să arăți ca un top model sau să bați recorduri de inteligență. Trebuie doar să fii tu. Să ai acel farmec, acea doză de iubire pentru un bărbat, acea înțelepciune care atrage. Frumusețea vine și pleacă, ce rămâne după? 

Unele femei încetează să mai creadă în farmecul unui cuvânt, în puterea lor de a impresiona nu prin sâni și picioare dezgolite, dar prin replici, prin sinceritate, prin atitudine. Unele femei dau goană prin cluburi și apoi doresc un om corect. Unele femei fumează ca la ușa cortului și vor flori și gesturi frumoase. Unele femei dau averi pe silicoane și nici un ban pe o carte, pe lucruri care să le dezvolte intelectual, ca personalitate. Și cum să privească un bărbat așa fel de femei? Cu dragoste? Cum admirație? E amuzant pentru o femeie să creadă că bărbații cad în plasă când văd un sân. Asta o fac afemeiații. E haios să creadă femeile că un bărbat vede valoarea unei femei în formele ei. Atunci nu mai e femeie, e marfă. Iar marfa are termen de valabilitate. Femeia admirată de un bărbat nu. Așa că, dragi femei, încetați să cereți ceva de la un bărbat, dacă nu sunteți voi corecte. Încetați să vă plângeți că nu dați de un bărbat adevărat, dacă voi sunteți false. Încetați să gândiți ca un profitor, gândiți ca o femeie ce poate iubi și fi pe poziții. Și afișați-vă valoarea, nu sânii. 

Unele femei își măresc sânii, altele buzele și doar puține își măresc doza de iubire și înțelepciune. 

sursa: devorbacutine.eu

miercuri, 9 septembrie 2015

Este greu să nu fii tu!


Este greu să renunți la comoditate. La ceea ce nu te sperie, nu te îngrijorează, nu îți provoacă insomnii.

Este greu să o iei de la capăt… atât de greu …

… însă atât de frumos

și mai ales … extraordinar pentru suflet.

Suntem suflete puternice și tari, însă deseori ne îndoim de rezistența noastră. Avem impresia că un început reprezintă mai mult decât o provocare pentru noi, un obstacol peste care nu avem siguranța că vom păși.

Și ne mulțumim să hibernăm în propriile gânduri. Propria amărăciune. Propriile întrebări.

… ce-ar fi fost dacă ..?

Este greu să spui ” DA” provocărilor, este greu să cauți acel ceva care te face să te simți important și extraordinar de mândru de tine, este greu să răspunzi vieții cu entuziasm, însă nu imposibil.

Câteodată este nevoie să ne rupem de frânghia comodității de care stăm agățați și să plonjăm cu tot sufletul în mijlocul vieții.

Ce s-ar putea întâmpla dacă am face asta? Dacă nu ne-ar păsa de temeri, de frământări, de erori sau regrete?

Ce s-ar putea întâmpla în afară de a descoperi cât suntem de unici, de puternici, de uimitori?

Unii au făcut-o … le citești poveștile de succes pe facebook sau pe bloguri.

Te întrebi dacă să o faci …

… eu aș spune că e timpul dacă nu te mai găsești în propria ta poveste …

dacă vrei să cunoști alte capitole ale persoanei tale …dacă vrei să te redescoperi …

Începe cu ceva micuț, un pas, o decizie, un vis ascuns … și pornește de acolo.

Vei vedea cum greul se transformă în ceva uimitor, în ceva ce-ți trezește întreaga ființă la viață.

de Anasstasya

marți, 8 septembrie 2015

Părintele Arsenie Papacioc – Cuvinte despre Maica Domnului


“Nu aş vrea să fiu înger ca să vorbesc despre Maica Domnului. Vreau să vorbesc ca om slab, să pot simţi adevărat dragostea şi mila Maicii Domnului.


Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necăjiţi, slabi şi prigoniţi în orice fel, decât s-ar simţi înconjurată de îngeri. Maica Domnului jertfeşte mereu, suferă mereu şi cred că se luptă chiar şi cu dreptatea divină apărând pe neputincioşii care o cer în ajutor. Iubeşte peste închipuire de mult şi fără de alegere şi pe cei ce sunt răi şi chiar şi pe cei nepăsători.

Nici un păcătos, oricât de mare ar fi, să nu se piardă, dacă Maica Domnului îl apără.

O, fericită încredere! O, scăpare sigură! Maica lui Dumnezeu este Maica mea. Cu câtă siguranţă aşadar trebuie să nădăjduim, dacă mântuirea noastră atârnă de voinţa unui Frate atât de bun şi a unei Mame atât de îndurătoare!

„O, ce fericire este a muri în mijlocul atâtor îngeri! (se zice despre călugări). Ah, nu este timp de odihnă chiar acum când se apropie sfârşitul vieţii mele!” Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine.

Ea se arată cu inima largă chiar şi faţă de aceia care, fie din nepăsare sau din nerecunoştinţa, aleargă rar la dânsa. Dar cu cât mai generoasă nu va fi ea cu aceia care neîncetat îi cerşesc ajutorul? Aceştia nu numai că sunt iubiţi mult, dar chiar sunt slujiţi de dânsa.

Maica Domnului ne răpeşte inimile. Aş vrea să am toate inimile sfinţilor şi ale îngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Şi oricât ar iubi-o cu toată puterea lor îngerii cerului şi pământului, cu toată sfinţenia lor, nu vor ajunge să o iubească cât îi iubeşte ea.

Un păcătos a spus Maicii Domnului: „Arată-te că-mi eşti mamă”, iar ea îi răspunse: „Arată-te şi tu că-mi eşti fiu”. 

Prin păcatele noastre supărăm pe Maica Domnului care ne este mamă. Haideţi să-i arătăm şi noi că-i suntem fii!

La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor de astăzi. Fie ca  Maica Domnului să vă ocrotească cu iubirea ei, neîncetat. 
Cu drag, Daniela.

luni, 7 septembrie 2015

Gânduri bune pentru fiecare zi


Îmi doresc ca în viața mea să reușesc să aduc armonia și speranța … în fiecare zi … în fiecare minut în care mă simt copleșită de griji… în fiecare secundă în care mă îndoiesc de ceea ce pot sau de ceea ce vrea Dumnezeu de la mine.

Îmi doresc să pot crede și înțelege cuvintele marilor înțelepți sau cel puțin ale celor care și-au depășit propriile temeri, și-au dărâmat propriile bariere și s-au contopit cu visele lor.

Avem nevoie de cuvinte frumoase, cuvinte care să ne motiveze, care să ne întărească sufletul, care să ne fortifice gândurile.

Avem nevoie de cuvinte venite din partea celor dragi, cuvinte care să spună „ mi-e dor de tine” sau „ ești în gândurile mele”.

Ne pasă, indiferent de ce recunoaștem sau nu, de vorbele celor din jurul nostru. Ne doare atunci când ne simțim judecați, neînțeleși, respinși. Ne bucurăm și înflorim când suntem încurajați.

Fiecare zi ar trebui presărată cu gânduri bune, pozitive, frumoase, menite să aducă soarele în viața noastră.

Fiecare zi ar trebui trăită gândind curat, simplu, entuziast.

Zilele noastre se măsoară în cuvinte care mângâie, în gesturi care alină inimi, în îmbrățișări care spun „ sunt alături de tine”.

Zilele noastre nu sunt temerile și grijile care ne fură somnul, ci momentele în care ne-am ridicat deasupra lor, clipele în care ne-am demonstrat întreaga putere interioară.

Fii gândul bun de fiecare zi pentru cei pe care-i iubești. Și încearcă să fii sămânța care încolțește gânduri frumoase în sufletele celor cu care interacționezi.

Gândește frumos despre alții și frumos se va gândi și despre tine. :)

Simte iubire și prietenie pentru cei din jur și exact asta vor simți ei pentru tine.

Totul se întoarce în viața aceasta, bun sau rău, de aceea caută să semeni doar pozitivism, căldură și blândețe acolo unde poposești.

Ia-ți porția zilnică de gânduri nutritive și hrănește-ți spiritul. Apoi împărtășește-le celorlalți rețeta care te ține ferit și zâmbitor zi de zi.

Și un gând bun din partea mea pentru cititorii mei dragi pe care să-l savurați cu plăcere:

„ Găsește timp să fii prietenos – e drumul spre fericire. 

Găsește timp să iubești și să fii iubit – este privilegiul zeilor. 

Găsește timp să privești în jur – ziua e prea scurtă ca să fii egoist. 

Găsește timp să râzi – e cântecul sufletului”

de Anasstasya

duminică, 6 septembrie 2015

Alegând să cred și să mă încred în puterea și iubirea lui Dumnezeu am cunoscut împlinirea.


Alegând speranța m-am regăsit pe mine cea din trecut, cea pe care am dorit să o uit, să o las undeva în urmă.

Alegând prezentul m-am detașat de regretele și dezamăgirile trecutului, un trecut care m-a schimbat și m-a transformat complet.

Alegând viața și necunoscutul am întins mâinile către viitor, un viitor despre care îmi place să gândesc că va fi blând, colorat, plin de iubire și armonie.

Alegând iubirea și iertarea mi-am acordat o șansă nouă, o a doua parte din romanul vieții mele pe care-l scriu zi de zi, clipă de clipă.

Alegând să aleg și să nu fiu constrânsă de nimeni și nimic am câștigat un lucru neprețuit - dreptul la viață. Acum pot să fac lucruri care mi se păreau neobișnuite, să iubesc oameni unici prin felul lor de a fi, să accept lucruri și să înțeleg sentimente cărora nu le dădeam importanță. Acum viața nu-mi mai este umbrită de norii neîncrederii, iar toamna, ei bine nu mai trezește în sufletul meu melancolie și tristețe ca altădată. Mă simt cumva o nouă ”eu” , renăscută din cenușa propriilor greșeli, transformată într-o femeie puternică, caldă, iubitoare, încrezătoare.

Alegând să cred și să mă încred în puterea și iubirea lui Dumnezeu am cunoscut împlinirea. Sunt un om obișnuit dar unic prin felul său. Și mă iubesc pentru ceea ce am devenit astăzi. Și sunt recunoscătoare fiecărei clipe care a reușit să-mi coloreze sufletul, fiecărui moment în care am simțit binecuvântarea și iubirea Lui.


sursa: http://dincolo-de-vise.blogspot.ro/
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...