Dacă bărbatul tău refuză să se schimbe, tu ai o alegere!

Irina Hakamada este candidat al științelor economice, scriitor, politician și publicist, pentru care nu există probleme ce nu pot fi rezolvate. Ea, ca o personalitate complexă şi progresivă, a reușit să se realizeze atât ca mamă, cât și ca profesionistă, în cadrul ei de activitate.

Irina consideră că principalul lucru în viață este să fii fericită! Citatele ei sunt pline de înțelepciune, de experiență și de un înțeles profund. Savuraţi!

“Lucrurile pe care femeile le fac zilnic sunt invizibile! Ele devin vizibile doar când ele încetează să le facă.”

” O ţinută perfectă îţi garantează o expresie calmă a feţei.”

“Există momente când nu se întâmplă nimic. Momente când totul este prea calm, prea tăcut… Nu-ţi fie frică de ele. Tăcerea este un lucru uimitor, pentru că ea ne arată calea spre noi înşine.”

“Dacă bărbatul tău refuză să se schimbe, tu ai o alegere: să trăieşti în continuare cu el, după regulile lui, sau în felul tău personal, dar fără el alături. Dacă nu poți decide – înseamnă că nu îţi auzi vocea lăuntrică și problema nu este în el, ci în tine.”

“Conducerea nu poate fi încercată şi apoi abandonată. Conducerea este un stil de viață. ”

“Am auzit cu urechile mele de la Dalai Lama următoarea afirmație: ”Oricât de confortabil nu ar fi să stai aşezat, cândva o să-ţi amorţească picioarele. De aceea, trebuie să-ţi schimbi poziţia.” Cred că şi în viaţă lucrurile stau aşa. Avem nevoie de schimbări, căci altfel începe să ne doară sufletul de oboseală, plictis şi lipsă a gustului de viaţă. ”

“Cel mai bun lucru, pe care îl putem da copiilor noștri este să îi învățăm să se iubească pe ei înşişi.”

“Bărbaţii nu trebuie să fie întreaga noastră lume, dar trebuie să fie una dintre componentele ei, care stă într-un rând comun, alături de toate celelalte lucruri valoroase pentru noi”

“Uneori omul se pregătește toată viața pentru discursul său principal. În celelalte cazuri, însă, discursul său principal îi defineşte întreaga viaţă. ”

“Dacă ţi se pare că nu există nicio soluție – asta nu înseamnă că ea nu există, asta înseamnă că tu nu ai puterea să o auzi.”

”Oamenii trebuie să caute în ei înşişi senzaţia fericirii, și nu să aştepte confirmarea acesteia de către altcineva!”

sursa: http://devorbacutine.eu/

Partenerul potrivit întotdeauna te Înalţă şi NU te coboară…

 

„Lângă partenerul potrivit creşti şi înfloreşti, devii mai frumos atât fizic (deoarece iubirea te face mai radiant şi fizic) cât şi mintal şi sufleteşte. Te simţi mai motivat să-ţi îndeplineşti visurile.

Înveţi lecţii preţioase de viaţă. Înveţi prietenia adevărată. Înveţi să-ţi Recunoşti greşelile şi să ţi le îndrepţi.

Înveţi să-ţi ceri iertare şi să ierţi. Înveţi să renunţi la orgoliile tale şi la Ego.

Înveţi iubirea adevărată care implică empatie, înţelegere, susţinere, iertare, respect, apreciere, încurajare, preţuire, răbdare….

Cum ştii că ai întâlnit un partener potrivit? Foarte simplu…
Observându-te pe Tine şi în ce mod te Transformă acesta. Simţi că te transformă într-o fiinţă mai bună, mai iubitoare, mai frumoasă?

Simţi că te ajută să creşti şi să evoluezi? Simţi că te trage în sus? Simţi că te ajută să te descoperi şi să te cunoşti pe tine cel care eşti cu adevărat în sufletul tău? Simţi că te transformă în cea mai bună variantă a ta?

Cele mai frumoase iubiri sunt cele care scot la iveală tot ce avem mai bun şi mai frumos în noi. Sunt acele iubiri care ne transforma în noi înşine, care ne ajută să ne detaşăm de Ego-ul nostru şi să devenim autentici!

Lângă partenerul potrivit simţi că-ţi cresc aripi şi poţi zbura spre cer!

Partenerul potrivit întotdeauna te înalţă şi NU te coboară. El este un fel de „Înger” pentru tine…”

sursa: http://cameliaserban.ro/

 

Sunt femeia care apreciază un gest spontan, plimbările prin parc, momentele împreună

 

Nu-mi trebuie mult, este important cine sunt atunci când mă aflu lângă omul iubit!

Apreciez mai mult o floare într-o zi fără ocazii speciale, un mesaj ce mă surprinde, un sărut pe frunte înainte de a-mi spune noapte bună. 

Ai putea spune că sunt o romantică și trebuie să recunosc că ai dreptate. Nu vreau să mă vindec de acest sentiment pentru că dragostea înseamnă să fii acolo, să împarți bune și rele, să simți fiecare moment, să te lași surprinsă și să îmbunătățești viața omului pe care-l iubești. 

Mult timp am crezut că ceva nu-i în regulă, că am așteptări prea mari și că acel om – tandru, atent și carismatic – nu există. Și dacă ar exista, probabil nu este pentru mine. Timpul mi-a dovedit că în lume fiecare dintre noi are o jumătate. Știu că unii domni apreciază altceva, dar imi place să cred că mai există bărbați care apreciază spontaneitatea, ambiția și naturalețea femeii. Imi place să cred că nu este nimic rău în a petrece o seară linistită, urmărind un film în doi.

Sunt femeia pe care probabil nu o observi atunci când mergi într-un club… pentru că nu-mi place să fiu în centrul atenției. Nu-mi place să beau pentru a mă distra, ci prefer să o fac pentru că am starea de spirit adecvată.

Probabil nu mă observi pe stradă pentru că port haine neutre și nu-mi place să-mi afișez posteriorul sau decolteul la prima ocazie. Sunt femeia care preferă să fie descoperită și crede cu desăvârșire în intimitate. Dincolo de toate, sunt femeia care apreciază spontaneitatea, plimbările în doi, serile urmărind un film, gătitul împreună și tot ce-mi satisface cunoștința.

 

Când ușa se închide, rămâne între noi ce se va întâmpla. Pentru că așa sunt eu, tot ce-i frumos vreau să țin pentru mine. Doar pentru mine!

 

de Maria Cristiana Tudose

sursa: https://www.eusuntfemeie.com/ro/

Dragă Moș Nicolae, NU-ți scriu pentru mine...

 

... îți scriu pentru cei care aseară nu au găsit nimic în ghete. Știu, o să-mi spui că nu au găsit nimic în cizmulițele lor pentru că nici măcar nu și le-au pregătit. Știu, o să-mi spui că nu au primit nimic doar cei care nu cred că pot să primească, doar cei care au închis toate ușile și au tras obloanele iar tu nu ai putut pătrunde până în casele lor. Asta pot să o înțeleg. Oricât ai fi tu de magic până la urmă trebuie să lase și ei o fereastră măcar, întredeschisă.

Dragă Moș Nicolae, astăzi este ziua ta. Și știu că tu ești dintre acei sarbatoriți care de ziua lor fac daruri celorlalți. Te rog, astăzi de ziua ta, lasă puțină iubire in inimile înghețate. Lasă puțină speranță în sufletele celor ce și-au pierdut-o. Lasă puțină căldură în mâinile care au înghețat pentru că nu au mai fost ținute în nicio altă mână. Te rog Moș Nicolae trimite astăzi câte o rază de lumină și un gram de iubire către toți oamenii care și-au închis de multe zile obloanele și nu au mai lăsat soarele să între pe ferestrele lor. Undeva, în sufletul lor, toți oamenii aceștia speră ca tu să faci minuni. Speră ca tu să topești gheața care li s-a așezat pe inimă și să transformi sloii în picături fie și ele pline de sare. Dacă lacrimile sunt cele care topesc ghețarii atunci fă-i să plângă de fericire.

În fiecare om mare care astăzi poartă 36, 38, 40, 43, 46 la pantofi, stă ascuns un copilaș care avea la un moment dat cizmulițele cât palma și în seara de ajun de Moș Nicolae scotea toate perechile de încălțări și le înșira pe calorifer sau pe pervazul de la fereastră. Poate astăzi acei copilași nu mai au lângă ei mame și tați și bunici care să le amintească ritualul de Ajun de Moș Nicolae. Poate toți cei dragi lor sunt demult îngeri și au plecat fără să apuce să le spună că acum locuiesc în inimile copiilor lor.

Pentru ei, pentru copiii ascunși astăzi în ghetele mult prea mari pentru cât de puțină iubire au nevoie, fă o minune! Astăzi, de ziua ta, fă iubirea să bată din nou în inimile lor. Fă-i să simtă , să dorească, să facă ceea ce așteaptă de mulți ani. Fă-i să iubească din nou!

 

de Retegan Mirela

Aceștia sunt și cei pe care i-am cunoscut la momentul nepotrivit…

 

Sunt oameni care apar și dispar brusc din viața noastră, fără o explicație anume, lăsându-ne cu amintiri mai mult sau mai puțin plăcute. Sunt oameni pe care apucăm să îi cunoaștem și care ne inspiră, ne motivează și ne fac să devenim niște persoane mai înțelepte, mai deosebite și mai bune. Sunt oameni care ne calcă sufletul în picioare și ne confirmă că uneori este mai bine să nu dăruiești sufletul pe tavă. Ca să nu mai vorbim de așteptări, acele sentimente ce formează cotoare în sufletul nostru și sunt deseori cauza schimbărilor sau deceptiilor.

Printre toate aceste sentimente se ascund oamenii pe care i-am cunoscut în momentul eronat și n-am putut să-i trăim în adevăratul sens al cuvântului. Viața, destinul, motivele personale, ambiția, gelozia, neputința sau teama s-au băgat între noi și n-a fost chip să se salveze ceva dintr-o relație ce putea fi o poveste de dragoste, de prietenie sau pur și simplu o poveste trăită la maxim.

In sufletul fiecăruia dintre noi, fie că ești femeie sau bărbat, probabil există o persoană pe care ai fi vrut să o cunoști mai mult, cu care să trăiești ceea ce ți-ai imaginat, cu care să clădești amintiri. Ai sperat pentru câteva clipe la un viitor, ai socotit că lucrurile se vor așeza de la sine și că nu trebuie să te încăpățânezi deoarece destinul le aranjează într-un așa fel încât toate au un rost. Apoi n-ai mai înțeles nimic și te-ai simțit nedreptățit pentru că ai fost îndepărtat de o persoană. În timp ce trebuia să te obișnuiești cu situația, în sufletul tău încă mai se plimbă acel “dacă…”.

De câte ori nu m-am întrebat “dacă”, de câte ori nu am răscolit pin trecut întrebându-mă unde am greșit, cum de s-a destrămat o dorință și am pierdut ocazia. Când vine vorba de oameni și relații, totul pare ca o călătorie: trebuie să prinzi trenul, altfel rămâi cu un bilet și o destinație necunoscută. De multe ori m-am întrebat cum ar fi dacă aș avea o posibilitate, un bilet pentru o călătorie în timp, să caut oamenii pe care nu am apucat să-i cunosc cu adevărat dintr-o mie de motive, să mă scald în ochii bărbaților pe care i-am iubit în secret pentru că nu reușeam să-mi asum un sentiment atât de important pentru că deseori frica te lasă mut, ca și cum sufletul se roagă să nu-l rănești din nou. Oare cum ar fi să pleci într-o căutare de sine?

de Maria Cristiana Tudose
sursa: https://www.eusuntfemeie.com/

Iubește și lasă-l să trăiască

A iubi o persoană înseamnă să o lași să trăiască! A iubi un om înseamnă să-i înțelegi și să-i respecți tabieturile, să-i accepți în primul rând defectele și să îl sprijini să-și îndeplinească dorințele.

A iubi înseamnă să îl lași pe celălalt să trăiască! Este un lucru foarte important!

Iubirea nu este o temniță, ci un nivel superior de înțelegere a naturii umane.
Nu știu cum se face însă că oamenii au senzația că dacă își lasă partenerii să trăiască… nu îi iubesc sau sunt percepuți ca atare?

Mi se pare absurd!

Nu înțeleg de unde nebunia asta cu controlul?

Știți vorba aia-eu am auzit-o de mai multe ori-‘vreau să faci ca mine pentru că te iubesc și pentru că știu ce e bine pentru tine’

Vi se pare cunoscut?

În traducere… celălalt îți spune că ești un bou și care nu e în stare să ia decizii de unul singur

Halal iubire!

Decât o așa iubire, mai bine trăiești singur!

Cum poți să spui că iubești când tu îl asuprești pe celălalt?
Cum poți să spui că iubești când tu nu înțelegi nevoile și dorințele celuilalt?
Cum poți să spui că iubești când tu nu respecți ceea ce este celălalt?

Nu ai cum!

Aia nu e iubire, ci nesimțire și abuz!

Iubirea înseamnă să-l lași pe celălalt să trăiască, să respire, să viseze, să își facă planuri, să se bucure de ceea ce își dorește.

Asta înseamnă iubire-apreciere, sprijin, dorință de dezvoltare… viață!

O relație în care unul dintre parteneri este asuprit este o relație șubredă, slabă!

O relație puternică este cea în care ambii parteneri trăiesc și se bucură împreună de asta.

Bine spune Dave Willis-‘o relație puternică este formată din doi oameni care aleg să se iubească reciproc chiar și în zilele în care încearcă din răsputeri să se placa’.

Iubirea este o decizie de comun acord, nu o impunere unilaterală.

Asta este și motivul pentru care oamenii fericiți sunt cei care își permit reciproc să trăiască în interiorul propriei relații.

de Andrei Vulpescu

Unde căutăm Iubirea? Şi unde o găsim?

 

Unde căutăm Iubirea? Şi unde o găsim? Azi urma să vorbesc despre acest UNDE pe care – l invocăm mereu şi mereu. Pierduţi printre ruinele unor iubiri care ne-au sfărâmat în bucăţi, nu mai ştim încotro. Încotro să ne mai îndreptăm, să ne găsim liniştea. Găsim uneori locuri sigure, oameni frumoşi, ca sufletele noastre legate azi în lanţurile neîncrederii în… nimic. Dar nu mai avem curaj să deschidem uşi. Prea bruscă a fost intrarea, când am apăsat clanţa…

Am vrut să scriu despre UNDE-le acesta. Dar m-a oprit comentariul unui cititor. Iată-l:

„In the end, nu mai caută nimeni pe nimeni. Rămîn doi oameni rupți, incompleți, frustrați, cu falsa nădejde că timpul vindecă rănile dar de fapt le acoperă praful și din cînd în cînd, la o mișcare mai bruscă… se simte încă, o durere seacă, permanent prezentă și permanent absentă.

Și cu pete din urma noastră sau ciungi, mergem încet dar siguri, încrezători, căutînd din nou fericirea, mințindu-ne că celălalt a fost vinovat si doar ”eu” a fost rănitul. Si apoi voila, welcome in the vicious circle of self-distruction!

Next, please!

Ultimele 2 cuvinte m-au săgetat. Pentru că omul acesta a pus punctul pe I. Căci noi, cei ce ne batem cu pumnii în piept că iubim şi ne sunt despicate sufletele fără să merităm, ajungem să aruncăm la gunoi orice lucru care s-a defectat. Poate lucrul peste care a trecut timpul. Poate căruia nu i-am acordat noi timp. Poate pe care l-am folosit doar pentru cât timp nu am avut ceva mai bun…

„Next, please!” te doare, oricât de insensibil ai fi. Te doare pentru că „next” va fi la fel ca acesta. Mai rău chiar. Nu ajungem să învăţăm ce este aceea intimitate adevărată dacă plecăm din iubire în iubire, dorind să o găsim pe cea perfectă.

Intimitatea este despre întoarceri repetate, la acelaşi om.

Despre rugăciuni strigate către Dumnezeu, de vindecare. A lui şi a mea. De lăsat în spate orgolii şi frici.

Intimitatea ESTE DESPRE DUMNEZEU.

Despre Dumnezeul din noi. Pe care Îl ascundem de lume, de frică să nu ne blameze. Şi despre Acest Dumnezeu, când vorbim, o facem doar în faţa celor ce-L cunosc… Şi căutăm în lume iubirea ce există doar dincolo de lume: la El.

Fugim de noi înşine pentru că a fi apropiat e dureros. E invadator. E ca atunci când cineva îţi sparge geamul. Nici măcar uşa. Te ia pe nepregătite şi te azvârle de pereţi, încercând să găsească în lumea ta ceea ce el însuşi ar avea nevoie.

În goana după iubirea perfectă, ne pierdem pantofii, ne zgâriem genunchii, ne zdrobim călcâiele. Căci fugim de frica de a nu dezamăgi. Şi de a nu fi din nou, dezamăgiţi.

Pentru că habar nu avem că locul unde o vom găsi este la Dumnezeu. Habar nu avem că iubirea nu se găseşte. Iubirea se construieşte. Cu lacrimi. Cu eşecuri, cu răni, cu vorbe dure, cu întoarceri, cu plecări, cu vinovăţii, cu iertări şi cu El de mână.

Iubirea e despre cine sunt eu, fără tine. Despre cine eşti tu, fără mine.

Despre ce rămâne după ce plecăm amândoi, şi rămâne doar Dumnezeu, între noi. Se uită când la unul, când la altul, şi Îl doare acest „Next!”.

Tace. Şi din tăcerea Lui, noi nu înţelegem decât indiferenţă. Este, de fapt o altă şansă, la a recunoaşte că fără El nu suntem nimic. Suntem doar nişte oameni sărmani, care s-au umplut de „Next”-uri.

Ai dreptate, om frumos, că timpul nu vindecă rănile. Timpul nu vindecă nimic. Şi nimeni nu vindecă nimic. Doar Dumnezeu o face.

Dar noi?! Noi îl lăsăm la uşă, că prea e şters, sărman şi gol, şi nu promite nimic… Nu are nici măcar un loc unde să-Şi pună capul…

Habar n-avem că iubirea asta o găsim nu într-un loc, ci într-un OM: Omul Hristos.

 

sursa: https://monicaberceanu.ro/

Întotdeauna vei învăța din încercări. Nimic nu este fără rost!

 

Chiar dacă astăzi lucrurile nu-ți merg bine, chiar dacă astăzi se simți pierdută, încearcă să te ridici, să mergi înainte. Fie din inerție, fie pentru că ai descoperit acele lucruri mărunte care te fac fericită, mergi înainte!

Cine n-a trecut printr-o perioadă în care tot ce făcea ieșea pe dos, cine nu s-a simțit prost când restul sărbătoreau? Uneori simți că parcă rămâi în urmă, că reușești puțin față de ceilalți. Fals.

Fiecare dintre noi are un destin, un scop și o poveste. Lucrurile sunt deja scrise, negru pe alb. Noi adăugăm culorile, noi adăugăm personajele, noi decidem când un capitol se închide și când continuă, noi transformăm personajul principal într-un erou. Tu ești eroina poveștii tale.

Doar de tine depinde cum continuă povestea!

Nu este ușor, este atât de greu să eșuezi, să-i dezamăgești pe cei din jurul tău dar trebuie să-ți spun că uneori exagerăm, nu realizăm care sunt probleme adevărate și ne plângem deși știm că putem da mai mult, că sigur putem ajunge unde ne dorim! Știi că poți, este doar o zi, o perioadă, un moment din viața ta peste care vei trece.

Întotdeauna vei învăța din încercări. Nimic nu este fără rost.

 

de Maria Cristiana Tudose

Mai mult decât atât!

Viața înseamnă mai mult decât amintirile neplăcute care te-au obligat să nu mai crezi în tine. Nu acesta este rostul lor…!

Viața este mai mult decât o sumă absurdă a greșelilor pe care le-ai făcut, uneori, de frică să nu pierzi mai mult nefăcând nimic.

Viața este cu adevărat mai mult decât numărul zilelor rămase până la momentul în care-ți vei încasa mult așteptatul salariu. Un salariu care, oricum, se dovedește de multe ori mult mai mic decât ți-ai fi dorit să fie.

Viața este un surâs interior pe care-l auzi doar atunci când reușești să te împaci cu tine. În acel moment ești împăcată și cu cei din jur.

Un surâs care te ajută să vezi realitatea…Realitatea că tu ești mai mult decât ai crezut vreodată că poți fi.

Tu ești dincolo de jignirile pe care ți le adresează uneori cei care nu și-au găsit încă locul.

Tu ești dincolo de fostele iubiri care nu te-au ajutat să înfloresti, deși acesta era motivul pentru care tu intrasei în acele relații…

Tu ești dincolo de lacrimile pe care ți-ai promis că nu le vei mai vărsa vreodată. Însă ele se încăpățânează și te fac să-ți încalci mereu promisiunea.

Tu ești dincolo de minciunile care te înconjoară zilnic și pe care unii le ambalează atât de frumos încât, uneori, începi să crezi în ele.

Tu ești dincolo de hainele pe care le selectezi cu atâta grijă pentru a-ți sublinia personalitatea și obiceiurile.

Tu ești motivul care îți animă corpul în fiecare zi și-l duce în diferite locuri pentru a trăi experiențele de care ai atâta nevoie pentru a te înțelege pe tine însăți.

Tu ești puterea care poate transforma o casă într-un cămin.

Tu ești zâmbetul care poate liniști inima atât de agitată a unui bărbat.

Tu ești oglinda care strălucește, deși, câteodată, ea stă prăfuită de părerile celorlalți și de nepăsarea diletanților.

Tu ești surâsul interior care-ți spune că viața trebuie trăită chiar în acest loc și chiar în acest moment.

O simți?

de Adrian Cutinov

Nu contează cât de bine arăţi, dacă eşti urât în suflet, vei fi mereu urât (Julia Robers)

 

- Să pierzi uneori balanţa în dragoste face parte din a trăi o viaţă echilibrată.

- Ştii că este dragoste când tot ce îţi doreşti este ca persoana iubită să fie fericită, chiar dacă tu nu faci parte din viaţa ei.

- Dragostea adevărată nu vine la tine, trebuie să existe în tine.

- Ştii că-i vorba de iubire când tot ceea ce-ţi doreşti este ca aceea persoană să fie fericită, chiar dacă tu nu faci parte din fericirea lor.

- Trebuie să fii fericit cu tine. Nu contează cum arăţi pe dinafară, ci contează cum eşti pe dinăuntru.

Oamenii din întreaga lume sunt prea concentraţi pe aspectul lor fizic. Prea mult! Este normal să aibă grijă de modul în care arată, dar folosirea excesivă a machiajelor, a steroizilor şi a botox-ului a ajuns să ne transforme în personaje ridicole. Lumea a luat-o razna! Filtrarea oamenilor prin această prismă de frumuseţe artificială este… cel mai urât lucru din lume. Este într-adevăr dezgustător! În loc să ne ajutăm pe noi înşine pentru a trăi prin adevăratul nostru potenţial, aceste industrii ne blochează în închisori imaginare doar din cauza esteticii. Şi nici măcar a unei reale estetici, a uneia naturale, ci a uneia forţate. Nu contează cât de bine arăţi, dacă eşti urât în suflet, vei fi mereu urât. Nu contează cât de urât arăţi, dacă sufletul tău străluceşte, atunci eşti un om deosebit.

Perfecţiunea este o boală a naţiunii. Ne încărcăm faţa cu tone de farduri. Ne băgăm botox şi ne înfometăm ca să avem formele perfecte. Încercăm să ne reparăm, dar nu poţi să repari ceea ce nu vezi. Sufletul are nevoie de operaţie estetică. Este timpul să luăm atitudine!

Vreau să mă accept aşa cum sunt în realitate şi vreau şi voi să faceţi la fel, vreau să vă acceptaţi aşa cum sunteţi, să vă iubiţi aşa cum sunteţi.

Ştii locul acela între somn şi veghe, în care încă îţi aminteşti ce ai visat? Acolo e locul în care te voi iubi pentru totdeauna.

 

sursa: http://altarulcredintei.md/

Iubirea adevărată poate orice, iar oamenii care se iubesc cu adevărat pot orice… ÎMPREUNĂ…

 

„Cred cu tărie că atunci când doi oameni se iubesc sincer şi cu adevărat, vor găsi întotdeauna soluţii la problemele cu care se confruntă şi vor munci amândoi din greu să păstreze frumoasa lor iubire şi să o crească şi mai măreaţă şi mai frumoasă…

Cred că atunci când doi oameni se iubesc şi se doresc intens, ei „luptă” unul pentru celălalt, luptă împreună cu Problemele pe care le au şi într-un final, reuşesc să le depaşească şi să le lase în urma lor, fiind constienţi că vor urma altele şi altele, dar fiind dispuşi să „lupte” Împreună cu absolut orice problemă, deoarece ei ştiu că iubirea nu e întotdeauna uşoară şi că uneori apar şi probleme, dar acestea sunt doar nişte Teste ale iubirii adevărate… iar iubirea adevărată trece peste absolut orice…

Iubirea adevărată poate orice, iar oamenii care se iubesc cu adevărat pot orice… Împreună…

Poate sunt doar o idealistă care încă vede iubirea ca şi copiii mici – plină de sinceritate şi multă dedicaţie din partea amândurora, dar vreau să cred în forţa iubirii adevărate care trece peste absolut orice problemă…

Vreau să cred că Iubirea întotdeauna Învinge…

Discuţie între doi copii:

— Te iubesc!

— Ca oamenii mari?

— NU. Te iubesc cu adevărat.

Cred cu tărie că oamenii care se respectă, se preţuiesc, se apreciază reciproc şi se iubesc sincer, trec peste absolut orice „furtuna” Împreună. Pe aceştia nimeni şi nimic nu îi poate despărţi…”

 

sursa: http://cameliaserban.ro/

Să nu subestimezi niciodată importanța pe care cel drag o are pentru tine din cauză că s-ar putea să te trezești singur într-o zi și să îți dai seama că ai pierdut un om special acordând mai multă importanță și atenție nimicurilor zilnice. Fă din omul iubit o prioritate, altfel ar putea deveni un regret!

De multe ori încercăm să ne schimbăm… pentru noi înșine, pentru alți oameni, pentru diverse împrejurări, dar oricât am încerca, revenim la vechile obiceiuri, la cei care am fost întotdeauna. Până când iubim cu adevărat și ne dăm seama că doar dragostea ne poate schimba și ne poate face mai buni. Până când întâlnim oameni atât de speciali încât ne fac să ne dorim, fără să vrem, să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor lor.

Și deși cu toții ne schimbăm măcar câte puțin atunci când iubim, unii pur și simplu nu își dau seama cât de important este să faci din omul drag o prioritate.

Un mesaj la care ai răspuns repede, o întâlnire la care ai ajuns la timp, o floare, o vorbă bună, un sărut, o îmbrățișare, un ,,Ai grijă de tine!”, toate astea pot părea lucruri mărunte, gesturi simple, dar fac cu adevărat diferența și îi demonstrează celui de lângă tine că iubești, că îți pasă, că te gândești să rămâi pentru totdeauna. Toate astea îl fac pe celălalt să înțeleagă că pentru tine este o prioritate, nu doar una dintre opțiuni, o alegere, nu doar o întâmplare a vieții.

Să nu subestimezi niciodată importanța pe care cel drag o are pentru tine din cauză că s-ar putea să te trezești singur într-o zi și să îți dai seama că ai pierdut un om special acordând mai multă importanță și atenție nimicurilor zilnice. Fă din omul iubit o prioritate, altfel ar putea deveni un regret!

Iar viața e prea scurtă pentru a ne permite să o trăim regretând și prea dură pentru a ne putea oferi nenumărate șanse de a fi fericiți. E bine ca atunci când întâlnim oamenii potriviți să avem grijă să îi păstrăm lângă noi. Cei pe care nu suntem capabili să îi iubim atunci când e cazul, ne pot obliga mai târziu să le ducem dorul.

 

sursa: http://damadetrefla.com/

Alege cu grijă cuvintele. Nu le arunca la voia întâmplării, ci folosește-le ca să aduci bucurie, nu tristețe.

Cuvintele fac lumea să se învârtă.

 

Cred cu tărie, acum mai mult ca oricând, că într-o relație, de orice natură, comunicarea este cea care creează o bază solidă a celorlalte sentimente care apar pe parcurs. Cuvintele sunt cele care fac lumea să se învârtă. Ele pot să schimbe oamenii pentru totdeauna, îi pot determina să se iubească sau să se urască, să aibă încredere sau să devină suspicioși, să rănească sau să vindece. Da, cuvintele au o forță incredibilă și uneori chiar nu suntem conștienți de impactul pe care îl au.

Ceea ce spui rămâne spus, iar ceea ce spui și rănește se poate să nu se vindece niciodată. Vine o vreme când nici un „Iartă-mă” spus din tot sufletul nu mai poate schimba mare lucru într-un suflet care plânge. Am început să cred că noi controlăm destul de puțin ceea ce gândim, pentru că altminteri am fi mai precauți atunci când știm că ceea ce urmează să spunem îl va răni pe celălalt.

Pe de altă parte, și ceea ce nu spui poate să te îndepărteze la fel de bine de oameni care înseamnă ceva pentru tine. Dacă din doi oameni fiecare tace crezând că celălalt va spune primul ceva, acei oameni riscă să se piardă unul pe altul din lașitate, din orgoliu, din prea multă astepare.

Cuvintele leagă și dezleagă prietenii, aduc oamenii împreună, iar apoi îi despart, te duc pe culmile fericirii pentru ca mai apoi să te arunce în prăpastia tristeții. La fel se întâmplă și cu tăcerea.

Alege cu grijă cuvintele. Nu le arunca la voia întâmplării, ci folosește-le ca să aduci bucurie, nu tristețe. De asemenea, nu mai amâna să spui că îți pare rău sau că îți e dor. Cineva trebuie să o spună și nu trebuie să conteze cine o face primul. Așa cum spuneam, într-o relație comunicarea e fundația pe care construiești. În lipsa ei orice clădești se va dărâma mai devreme sau mai târziu.

Alege înțelept când să vorbești și când să taci. Contează enorm!

de Iustina Dinulescu

sursa: http://momenteinviata.ro/

Vindecarea începe cu Dumnezeu!

 

Vindecarea începe cu Dumnezeu! Ne îmbolnăvim de iubiri înţelese greşit. Puţin câte puţin, cu zâmbetele mirosind încă a primăvară, ne transformăm în fluturi. Zburăm, de mână cu oameni pe care îi iubim pentru tot ce NU NE DAU.

Îi iubim pentru ce ne aşteptăm să ne ofere, pentru tot ce ne-am dori să fie şi încă nu au devenit. Ne asumăm responsabilităţi pentru schimbările lor, pentru bucuria lor, pentru împlinirea şi deznădejdea lor.

Uităm sau nici nu apucăm să învăţăm că iubirea adevărată nu se trăieşte între pastile şi medici. Nu pe paturi de spitale mirosind a depresii, a suferinţe tăiate cu lama pe vene, ori a sinucideri comise în numele ei…

Ne condamnăm apoi, după despărţiri de care ne facem vinovaţi, pentru eşec. Pentru lipsă de respect faţă de omul căruia nu i-am dat tot ce şi-a dorit. Tot ce a cerut. Uneori absurd, alteori egoist. Şi mereu iubindu-ne pentru ce îi oferim, nu pentru ceea ce suntem: copii de Dumnezeu.

Ne condamnăm plângându-ne vinovăţiile în perne pe care celălalt şi-a odihnit capul, după certuri din care el ieşea mereu învingător. În perne pe care el a visat dorul de altcineva, plecarea abia aşteptată de lângă noi şi coşmarul care se numeşte NOI…

Uneori trec ani. Pentru alţii, mai norocoşi puţin, trec luni. Până ce îngenunchem mutilaţi de suferinţe şi strigăm către Dumnezeu. Acela pe care nu L-am întrebat dacă iubirea înseamnă durere. Nefericire. Acuze. Ţipete. Condamnări. Lovituri. Sinucideri. Pastile. Acela pe care nu L-am întrebat dacă persoana pe care o vedem frumoasă, este şi cea pregătită pentru noi.

Ne jucăm de-a Dumnezeu, apoi, când ne dăm seama că nu suntem, alergăm la El să-I cerem ajutor. Să ne scape din închisori, să ne elibereze de nedreptăţi şi să ne ţină în braţe. Nu merităm nici măcar să ne asculte, şi noi cerem vindecare. De suferinţele pe care singuri ni le-am ales. În schimbul unor iubiri de-o vară, de-un an, de-un fior, de-o noapte…

Şi niciodată de-o viaţă!

M-am vindecat de neiubirea de Dumnezeu. Mi-am cerut iertare pentru iubirile pământeşti, trăite pe paturi de iluzii cusute frumos. Cu aţă de minciună. De promisiuni şi trădări.

Şi într-o zi mi-am făcut curaj să-L rog pe acelaşi Dumnezeu, căruia nu i-am cerut niciodată părerea pentru alegerile mele, să mă salveze. Să-mi dea răbdarea de a aştepta iubirea adevărată, născută din El şi scrisă cu sângele Celui ce a murit ca eu să trăiesc. Curat şi biruitor.

Şi-a venit o zi în care El m-a întrebat:

„Vei spune tu lumii despre iubirea divină?”

 

Da, Doamne, am răspuns, voi spune! Ajută-mă doar să n-o mai pierd niciodată! Căci fără Tine sunt Nimic!

 

sursa: https://monicaberceanu.ro/

Scrisoare deschisă către cei care se pregătesc să sărbătorească Haloweenul

 

Iubiţii mei!

Vă scriu cu dragoste despre această sărbătoare numită “Haloween”, care este din ce în ce mai populară în rândul tinerilor, dar şi a copiilor. O sărbătoare care fură şi de la tineri, şi de la copii, bucuria adevărată a unei sărbători autentice. Va întreb, este “Haloweenul” o sărbătoare adevărată? Aduce Haloweenul bucurii durabile? Va îmbogăţeşte în vreun fel acest Haloween sufletul? Acestea sunt, bineînţeles, întrebări retorice, însă aş vrea că fiecare dintre voi să îşi răspundă la ele sincer. Oare ce mai înseamnă astăzi o sărbătoare în această lume secularizată care încearcă să ne fure adevăratele bucurii, înlocuindu-le cu surogate. Adevăratele sărbători, adevăratele tradiţii sunt înlocuite astăzi de sărbători de import cum este şi Haloweenul.

Susţinătorii Haloweenului vorbesc despre caracterul “nevinovat”, “distractiv” şi “multicultural” al acestei sărbători – ceea ce este cu totul fals. Prin aceste sărbători nevinovate se atentează subtil la sufletele noastre. “Mare lucru, o noapte de distracţie”, ar putea spune cei mai mulţi dintre dumneavoastră. Dar, gândiţi-va bine, că o noapte de o aşa-zisă distracţie v-ar putea costa sufletul. Acest Suflet pe care l-a sădit Dumnezeu în noi şi pentru care vrăjmaşul omenirii duce atâta lupta. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: Haloweenul nu este o sarbatoare culturală. Haloweenul este o sărbătoare satanistă. Fie că ne place sau nu, aceasta este realitatea.

Unde este frumosul? Unde este tradiţia? Unde este puritatea şi autenticitatea la acest Haloween? Aş vrea că fiecare dintre dumneavoastră să îşi răspundă încă o dată la aceste întrebări. Să îşi răspundă cu sufletul. Este important să avem discernământ în toate.

Mă tem pentru dumneavoastră, cei tineri. Mă tem să nu daţi drepturi răului. Să nu lăsaţi să se cuibărească răul în sufletele voastre. Răul este dulce şi molipsitor la început, însă devine foarte amar. Răul vrea să pună stăpânire pe sufletele noastre. Iarăşi, va chem la meditaţie şi discernământ. Să ştiţi că “răul” în toată existenţa noastră se ascunde după un aparent “bine”.

Tonul scrisorii mele poate părea unul foarte trist, plictisitor sau incomod, însă, de cele mai multe ori Adevărul deranjează sau este ignorat.

Va scriu cu dragoste. Sărbătorirea Haloweenului s-ar putea să va coste scump. Urmările sărbătoririi Haloweenul ar putea să fie foarte dramatice, de aceea, va rog să gândiţi înainte de orice la ceea ce aveţi dumneavoastra cel mai de preţ – Sufletul.

Dacă va interesează într-adevăr partea mistică, dacă vă interesează să aflaţi mai multe despre Bine şi rău, dacă vreţi să ştiţi cu adevărat mai multe despre această luptă, dacă vă interesează ce se întâmplă cu scheletul morţilor dupa trecerea la Domnul şi dacă vă  preocupă cu adevărat subiectul morţii, căutaţi mai adânc, căutaţi cu sinceritate şi Dumnezeu o să vă descopere cu adevărat tainele din spatele acestor subiecte, El o să vă dea răspunsuri la toate întrebările. Nu va opriţi din căutări! Nu primiţi “de-a gata” tot ce vă serveşte societatea! Treceţi totul prin sită discernământului, prin sita sufletului vostru curat. Săpaţi în adânc, căci acolo se află Comoara!

Scrisoare deschisă adresată studenţilor ruşi, în prag de Haloween, de către Episcopul Pantelimon Satov
traducere şi adaptare Elisabeta Lascu pentru altarulcredintei.md

Iubeşte-te pe Tine însuţi şi vei fi mult mai fericit!

Un pas foarte important în dezvotarea ta personală şi în evoluţia ta este să înveţi ce înseamnă iubirea de sine.

Trebuie să ştii că din LIPSA IUBIRII ŞI A NECUNOAŞTERII DE SINE pornesc cele mai multe lupte interioare, precum şi suferinţele.

Dar ce înseamnă iubirea de sine?

Din păcate, marea majoritate a oamenilor confundă Iubirea de Sine cu narcisismul şi cu egoismul, dar iubirea de sine nu înseamnă nimic din toate acestea.

Încă din copilărie am fost educaţi cu credinţe foarte greşite cum că Iubirea de sine e ceva greşit şi am fost condiţionaţi să ne preţuim doar atunci când oamenii reacţionează pozitiv faţă de noi. Am fost învăţaţi că valoarea noastră este stabilită în exterior. Însă, aceste credinţe sunt foarte greşite.

Un pas extrem de important în evoluţia noastră personală, este să renunţăm la aceste credinţe total greşite şi să învăţăm să ne iubim pe noi înşine.

Trebuie să înţelegi faptul că atâta timp cât tu nu te iubeşti pe tine, nu ai cum să-i iubeşti sincer nici pe ceilalţi, deoarece iubirea adevărată şi necondiţionată porneşte din interiorul tău. Atâta timp cât nu o simţi în interiorul tău, faţă de TINE în primul rând, nu ai cum să o simţi, să o manifeşti şi nici să o vezi în exterior şi în ceilalţi!

Ca să înţelegi lucrul acesta te provoc să te supui auto-observării!

Atunci când te simţi mizerabil, când simţi că eşti nedemn, când simţi că eşti rău, când te simţi frustrat, nervos, anxios, mânios, când te judeci, când gândeşti rău sau urât despre tine, observă cum vezi lumea exterioară.

O poţi vedea frumoasă, minunată, bună şi o poti privi fără a o judeca?

Ei nu, nu o poţi vedea aşa, ci o vezi exact că ceea ce simţi în interiorul tău. O vezi mizerabilă, rea, urâtă, plină de probleme. Şi asta pentru că nu poţi vedea în exterior decât ceea ce simţi tu în interiorul tău, pentru că lumea exterioară nu este altceva decât REFLEXIA a ceea ce simţi tu în interiorul tău.

Atâta timp cât in interiorul tău nu simţi iubire, frumuseţe, bunătate, bucurie, nu ai cum să vezi toate acestea nici în exterior. De aceea, este extrem de important pentru tine şi pentru evoluţia ta, să înţelegi că viaţa ta va deveni mai frumoasă abia atunci când vei scăpa de credinţele greşite cu care ai fost educat şi vei învăţa că cel mai important lucru pentru a-ţi crea o viaţă mai frumoasă, este să înveţi să te iubeşti pe tine însuţi.

Doar aşa vei învăţa să ai încredere în tine şi să-ţi creşti stima de sine. Fără încredere în tine şi fără stima de sine nu există şanse să îţi construieşti o viaţă prea frumoasă.

Dar cum învăţ să mă iubesc pe mine însumi?

În primul rând trebuie să înveţi să RENUNŢI la convingerea că trebuie să te raportezi la PĂREREA celorlalţi pentru a te putea aprecia pe tine însuţi. Trebuie să ştii că PĂREREA TA DESPRE TINE e cea mai IMPORTANTĂ şi singura care contează cu adevărat.

Ceea ce cred sau spun alţii despre tine NU are nicio importanţă. Atâta timp cât ţii cont de părerile celorlalţi despre tine, tu devii sclavul lor. Eliberează-te de această credinţă greşită şi învaţă să ţii cont doar de propria ta părere despre tine şi atât. Învaţă să nu-ţi pese de ce cred sau spun alţii despre tine pentru că asta chiar nu te ajută cu nimic.

Tu ai viaţa ta şi calea ta şi esti singurul responsabil de propria ta fericire. Ceilalţi o au pe a lor şi fiecare e responsabil de propria fericire. Tu trebuie să te concentrezi doar pe fericirea ta, fără să ţii cont de păreri şi opinii din exterior.

Nu te lăsa niciodată influenţat de ceea ce spun ceilalţi, de „GURA LUMII” şi ţine cont doar de ceea ce crezi şi simţi tu, deoarece adevărul vieţii tale doar tu îl ştii cu adevărat, iar fericirea ta depinde doar de tine, nu de ceilalţi şi nici de lumea exterioară. Fii mereu încrezător în tot ceea ce simţi şi ia mereu decizii singur pentru ca doar tu ştii cu adevărat ce este bine sau nu pentru tine.

— Învaţă să te pui pe PRIMUL LOC în viaţa ta. Să NU mai faci mii şi mii de sacrificii şi compromisuri care îţi vestejesc sufletul şi mintea. Iubeşte-te şi îngrijeşte-te. Acordă-ţi o mai mare importanţă şi lucrează la împlinirea dorinţelor şi visurilor tale.

— Învaţă să fii încrezător în tine, învaţă să crezi doar lucruri frumoase despre tine, pentru că tu eşti o fiinţă minunată şi divină la fel ca oricare fiinţă de pe acest pământ. Tu meriţi tot ce e mai bun şi mai minunat în această lume, la fel ca oricare dintre noi.

Nimeni nu e nedemn de iubire şi fericire, deci prin urmare, nici tu nu eşti. Învaţă să nu te mai judeci şi să nu te mai condamni cu nimic şi cel mai important învaţă să nu crezi şi să nu vorbeşti niciodată urât despre tine.

Preţuieşte-te, iubeşte-te, respectă-te, acordăţi încredere în tine şi în forţele tale proprii, crede mereu şi vorbeşte mereu frumos despre tine, pentru că TU nu eşti cu nimic inferior nimănui.

TU eşti UNIC şi minunat, şi la fel ca oricare dintre noi, meriţi tot ce e mai bun şi mai frumos în această lume. Drept urmare, învaţă să te iubeşti, să te apreciezi şi să te accepţi aşa cum eşti!

de Camelia Șerban
sursa: http://cameliaserban.ro/

Timpul ne învață că fericirea și liniștea sufletească sunt cele mai bune medicamente

 

Lumea s-a schimbat mult, a devenit mai rece, oamenii nu mai au timp să se asculte unii pe alții, să se privească mai mult, nu mai au timp de nimic, nu mai știu să vadă viața cu sufletul.

Să întindă o mână, să se salute, să zâmbească…Toate acestea sunt elemente fundamentale pentu a trăi într-o lume mai bună.
Ce ne învață timpul

Cea mai mare parte a timpului este consacrată unor obiective și idealuri false. În ziua în care realizăm toate astea, este momentul să începem să trăim cu adevărat.

Mi se pare firesc să nu putem mulțumi pe toată lumea mereu. Atunci, cel mai bine este să ne asigurăm că avem noi și apropiații noștri satisfacții. La fel oamenii din jur sunt preocupați de nevoile lor.

A lupta împotriva procesului de îmbătrânire este ca și cum ai alerga după vânt ca să-l prinzi. Deschideți brațele și primiți-l. Corpul se schimbă, nu putem face prea multe.

Să nu pierdem timpul încercând să inversăm procesul. Ar fi mai bine să ne schimbăm modul de gândire, ca să vedem frumusețea în tot ce este nou.
Nimeni nu este perfect și nimeni nu este cu adevărat fericit. Dar, când reușim să depășim acest lucru, ne putem bizui pe compasiune și nu pe critică.

Regretăm, poate, anii pe care i-am petrecut tot legându-ne de aspectul nostru. Cu cât vom încheia un “pact” cu nava în care sălășluiește propriul suflet, cu atât ne va fi mai bine. Trupul este important, dar nu el ne definește.

Sănătatea este comoara oricărei ființe. Însă, stresul, grijile, temerile ne pot deranja mult mai mult decât orice mâncare sau băutură delicioasă pe care ne-o interzicem.

Fericirea și liniștea sufletească sunt cele mai bune medicamente. Iubirea și înțelepciunea vor supraviețui mult mai mult decât un nu știu ce lucru material. De aceea, să împărtășim din experiențele noastre, ele pot ajunge mult mai departe decât ne-am putea imagina.
Nu ne aflăm pe Terra pentru o perioadă lungă. Și dacă trăim împotriva curentului acest lucru poate să ne dea sentimentul de a fi condamnați la perpetuitate. Viața nu trebuie să fie o corvoadă, ci să aibă gustul unei aventuri.

Niciodată să nu ezităm să bem o șampanie bună. Este potrivit să folosim lucrurile pe care le păstrăm pentru cel mai bun moment. Mâine nu este garantat pentru nimeni. Astăzi este un cadou și de aceea îl numim “prezentul”.

În concluzie, mâncați, beți (cu măsură!), profitați de fiecare zi, de micile ei bucurii!

 

sursa: https://secretele.com/

De prea multe ori uităm "cine suntem!"

Uităm să privim cerul, să privim apele, să ascultăm suspinul pământului. Nu avem timp decât pentru aşa-zise proiecte minunate care nu valorează, de altfel, nici doi bani. Suntem sufocaţi de obsesii, agasaţi de ştiri proaste, asediaţi de informaţii care ne transmit, seci, că lumea se duce la vale cu o viteză din ce în ce mai mare. Şi, pierduţi sub un astfel de bombardament al puerilului cotidian, începem să credem că nu mai avem timp, că îmbătrânim degeaba, că suntem pierduţi printre alte destine debusolate.

Dar pământul există. Cerul există. Apele există. Există şoaptele lor... Nu ne va fi bine decât atunci când vom reînvăţa să le privim. Şi să le ascultăm!

 

de Cristian Lisandru

Nu trăi supărat, bucură-te de experiență!

Nu trăi supărat, bucură-te de călătorie şi trăieşte din plin experienţa. Fereşte-te să te implici mai mult decât e cazul acolo unde oamenii au dovedit că îşi urmăresc interesul şi atât. Nu rămâne blocat în trecut, nu te ancora prea mult în viitor, fii autentic. Dacă te împrieteneşti cu viaţa şi o accepţi aşa cum vine către tine, vei fi fericit. Dacă reuşeşti să o înţelegi vei cunoaşte liniştea.

În unele zile simţi că te prăbuşeşti, te saturi să faci ceea ce trebuie să faci şi parcă ceva se rupe în tine. Acel ceva te face să te opreşti şi să hotărăşti să schimbi ceva în viaţa ta. Acel moment a venit, mă bucur că te afli acum aici, sunt încântat să te cunosc. Începem!

Vrei să fii sănătos mental, să te dezvolţi la nivel spiritual şi să trăieşti într-o stare de bine? Alege să trăieşti o viaţă simplă în care să iubeşti oamenii, să preţuieşti momentele şi să te foloseşti de lucruri. Reţine cei trei paşi, iubeşte oamenii, preţuieşte clipele şi foloseşte-te de lucruri, nu invers.

O viaţă simplă şi trăită într-o stare de bine, nu înseamnă o viaţă plictisitoare în care nu se întâmplă mai nimic. Înseamnă o viaţă de calitate în care renunţi treptat la obiceiurile nefolositoare şi la cercurile care te ţin pe loc ameninţându-ţi creşterea. O viaţă simplă este o viaţă trăită cu bucurie, una în care munceşti din pasiune şi eşti recunoscător ţie pentru realizările pe care le-ai obţinut până la această vârstă.

Nu trăi supărat când o persoană se poartă urât cu tine pe nedrept, nici nu o urî. Poate atunci viaţa te pune la încercare. Poţi să îi răspunzi înapoi cu aceeaşi monedă ori poţi să o ierţi şi să ieşi învingător. Şi astfel mergi mai departe. Odată ce ai promovat testul nu vei mai fi pus în situaţii similare. Iar, dacă cineva va dori în mod special să te pună, ele nu vor mai avea efect asupra ta. Atunci ai devenit imun. Răspunzând dar cu aceeaşi monedă te vei împiedica de dezamăgiri la fel cum se izbeşte o muscă în geam.

Folosim expresii populare în vorbire, ne îmbrăcăm toţi la fel, ne e jenă să fim sinceri. Căutăm să ne integrăm, să fim în rând cu turma dar ne străduim să ne convingem cunoştinţele că suntem diferiţi dar nu unici. Cele mai multe dintre idei se împărtăşesc pe Facebook.

Alergăm după lucruri şi ne plictisim de ele. Ne folosim de oameni şi apoi îi aruncăm. Spunem că ne pasă însă trecem indiferenţi prin viaţă. Nu ne pasă, noi ne gândim numai la noi, fără să avem habar că eu sunt eu, iar în aceeaşi măsură sunt aproapele meu. Restul înţelegerilor sunt fabule sau adăugiri „dovedite“ ştiinţific.

Dă frâu liber veseliei, nu trăi supărat. Când viaţa îţi adresează o provocare ego-ul tău te răneşte cel mai tare. Permite-i vieţii să curgă, ia o pauză de la tot. Nu mai impune oamenilor să îţi spună ceea ce îţi place să auzi, dacă ceea ce îţi place să auzi nu este chiar adevărat. Mă urmăreşti?

Spuneam că atunci când negi adevărul, el te loveşte crunt. Tot adevărul te transformă şi te ridică. Nu trăi supărat, nu fii resemnat, fii tu însuţi. Oricine ai fi fă ceea ce ai venit aici ca să faci.

Epuizarea şi îmbolnăvirea minţii

Afacerile, facturile, grijile şi serviciul sau banii, conflictele apărute în familie din cauza neajunsurilor aproape că te-au pus la pământ. Te cerţi cu sora, cu fraţii. Eliberează-te de orice responsabilitate, uite-te la cer. Nu vorbesc despre nicio teorie, nu e nicio şmecherie, uite-te la cer! Aşează-te la masă şi savurează mâncarea, nu o înghiţi şi fugi. Fii recunoscător pentru ea nu din cauză că trebuie şi că procedând astfel Universul te va premia, pentru că gratitudinea este minunea. Fii mulţumirea!

Omenirea s-a îmbolnăvit, tu eşti leacul care a venit şi a însănătoşit rasa. Nu te încrede în oameni, bazează-te pe tine. Pe oameni iubeşte-i, dacă poţi. Nu trăi supărat, atunci când te vei cunoaşte nu te va mai putea dezamăgi nimeni şi în sfârşit vei putea trăi liber, apoi vei simţi la fel. Te vei detaşa de vechiul tu şi vei fi gata să le sari în ajutor celor care caută să îşi depăşească condiţia.


„Suferinţa nu există pentru voi înşivă, ca indivizi, dar este cât se poate de reală în cazul celorlalţi, din exterior, ei pot fi afectaţi. Gândind şi procedând astfel fiecare, vicisitudinea va deveni o carte închisă pentru umanitate“. Vorbind cu Dumnezeu vol. I

Oamenii pasionaţi trăiesc mai mult, mai frumos şi mai sănătos. Pasiunea îţi oferă energia ca să capeţi fericirea. Nu trăi supărat, supărarea şi mânia îţi ucid visele. Înaintează pe calea ta, înalţă-ţi spiritul.

Nu trăi supărat, zâmbeşte puţin!

Eu te învăţ să gândeşti pozitiv, însă nu în sensul de a te feri de orice provocare care te scoate din confort. Eu te încurajez să trăieşti fără frică. Nu trăi supărat, adulmecă viaţa din plin şi observă beneficiile care se ascund în fiecare nereuşită. Vorbesc de rezistenţa de a accepta adevărul. Cei mai mulţi dintre oameni când se confruntă cu o dificultate caută o minciună cu care să se amăgească.

Eu nu scriu ca să devin faimos, eu scriu pentru că simt şi pot şi vreau să te ajut.

Şi nu am nevoie de suport de la cei care sunt convinşi că nu dragostea este soluţia pentru orice problemă, ci indiferenţa. Vouă vă spun că aţi trăit degeaba, iar ceea ce aţi experimentat în cincizeci sau o sută de ani trăiţi, eu simt într-o singură zi. Şi oricât m-aţi întrista cu neştiinţa pe care o dovediţi, dragostea îmi aminteşte că şi voi sunteţi iubiţi.

Răspunde cu un gest cald răutăţii lumii, zâmbind, ştiind că tu nu poţi să fii rănit. Orice altă reacţie ai avea, fie că te răzbuni, că urăşti sau ignori, vine din frica care îţi controlează viaţa. Frica este neputinţă şi frustrare. Nevoia de apărare este o confirmare a faptului că eşti dezgolit şi că poţi fi rănit.

Te invit să fii simplu, sincer şi autentic şi să trăieşti frumos. Cravatele şi etichetele mă fac să mă îndoiesc de rezultatele tale.

de Alberto Bacoi

sursa: http://vorbindcudumnezeu.com/

 

Mergi pe drumul tău!

Dragul meu trecut, rămâi cu bine!

 

Se întâmplă uneori ca, deşi tu ai decis să te îndepărtezi de anumiţi oameni, ei să nu accepte acest lucru şi să continue să te caute. Bineînţeles că îi ignori, ...sau cel puţin aşa ar fi de preferat, pentru că efectiv nu ai avea altceva de făcut, eşti conştient că, dacă ai răspunde căutărilor lor, s-ar isca din nou polemici şi sufletul ţi-a ajuns până în punctul de saturaţie în ceea ce le priveşte. 

Aceşti oameni ar trebui să înţeleagă că punctul nu este echivalent cu virgula, şi că, dacă în trecut ai făcut din punct virgulă, acum nu se va mai întâmpla la fel.

Ar trebui să înţeleagă că nu pot ţine lângă ei pe nimeni cu forţa, folosindu-se de tot felul de victimizări, minciuni sau prin intermediul altora. Greşelile se plătesc în viaţa asta, iar cei mai înţelepţi şi dornici de a face din ei cea mai frumoasă versiune a lor, învaţă din ce au greşit. Dar nu declarativ.

Oamenii de care te-ai îndepărtat ar trebui să înţeleagă că odată pierdută încrederea, s-a pierdut totul, şi că aceasta nu este asemenea unui puzzle pe care să-l tot strici şi să-l lipeşti la loc.

Ar trebui să înţeleagă că în viaţă nu există numai câştiguri, există şi pierderi. 

Ar trebui să înţeleagă că oamenii vin şi pleacă şi că pe aceia care vor să plece, nu trebuie să îi roage încontinu să rămână, ci să le dea aripi pentru a merge pe drumul lor. Iar ei să facă la fel.

Ar trebui să înţeleagă că nu au nici cel mai mic drept să vrea să mai intre în sufletul celor pe care i-au rănit, odată ce au lăsat în urma lor furtuni, îndoieli şi dezamăgiri.

Ar trebui să se retragă frumos şi să se arate capabili să înfrunte o despărţire aşa cum se cuvine: civilizat.

Ar trebui să se concentreze pe ceea ce au ales în viaţă, pentru că ce alegi, de aceea vei avea parte.

Şi ar trebui să înceteze să mai umbrească liniştea sufletească a celor despre care spun că-i iubesc. Când iubeşti, nu faci rău. Respecţi, înţelegi şi dai dreptul la fericire, chiar dacă asta înseamnă nefericirea ta.

 

Soarele răsare pe strada fiecăruia. Garantat!

Georgiana R.

sursa: https://www.facebook.com/pasajedinviata