Vă mulțumesc și vă doresc un 2018 MAGIC!

Atențiune!

S-a anunțat  îmbarcarea pentru zborul ...

bagajul tău va trebui să conțină cele mai frumoase amintiri din ...Momentele triste vor fi depozitate în cel mai apropiat coș de gunoi...

Durata zborului va fi de luni. Vă puteți strânge acum centura de siguranță.

Următoarele escale vor fi:

Iubirea

Bucuria

Amabilitatea

Bunătatea

Modestia

Răbdarea

Împăcarea cu tine însuți

Armonia

Bunăstarea

Pacea

Pe timpul zborului Căpitanul vă oferă următorul meniu:

* Un Cocktail de Sănătate radiantă

* Un Smoothie de Prosperitate

* O Ceașcă plină de Vești Frumoase

* Salata Succesului

* Tortul Fericirii

Toate însoțite de o explozie de zâmbete.

Înainte ca să se termine, mulțumiti persoanelor care au făcut ca anul să fie mai frumos.

Vă doresc vouă și celor pe care îi iubiți să vă bucurați de o Călătorie Minunată la bordul avionului

Vă mulțumesc și vă doresc un MAGIC

❣ La Mulți Ani! ❣

Hai să nu ne plângem! Hai să ne bucurăm de sărbători! Crăciunul e despre iubire, zâmbete, colinde şi cadouri oferite cu toată inima, nu despre lucruri neplăcute

Sinceră să fiu, Crăciunul nu mai e de multă vreme o sărbătoare a fericirii şi a cadourilor oferite cu dragă inimă, a timpului petrecut alături de cei dragi şi a regăsirilor… Mai nou, Crăciunul e despre cozi interminabile, lipsa locurilor de parcare şi zecile de ore pierdute în bucătărie stând în picioare. Dar oare nu merităm o fericire mare în schimbul unor sacrificii, aş spune eu, minore? Hai să nu ne plângem! Hai să ne bucurăm de sărbători! 

Ar trebui să fim mai buni, nu mai iritaţi de timpul relativ scurt pe care îl avem la dispoziţie pentru pregătiri. Ar trebui să fim zâmbitori, nu cu o urmă de reproş în voce faţă de cei de lângă noi, care parcă ne încurcă sau fac mai puţin decât ne-am aştepta să facă.

De Crăciun toate drumurile duc acasă, trebuie să fim mai buni, trebuie să fim noi, acei noi care îşi deschid sufletul în faţa iubirii celor dragi, în faţa zâmbetelor lor şi, de ce nu, de Crăciun trebuie să ne amintim de copilărie cu ajutorul mirosului de portocale şi a cozonacului făcut în casă. 

Hai să nu ne plângem! Hai să ne bucurăm de sărbători! Eu nu-i mai scriu Moşului pentru că nu el îmi poate oferi ceea ce îmi doresc, eu vă scriu vouă, prieteni dragi. De Crăciun îmi doresc să fim cu toţii zâmbitori, să ne strângem împreună ca să depănăm amintiri mai vechi sau mai noi, să râdem împreună şi să adunăm împreună alte amintiri frumoase pe care să le putem povesti Crăciunul viitor. Îmi doresc să fim răbdători şi să ne oferim cadouri simbolice pe care să le putem păstra ani întregi. Nu îmi doresc un Crăciun de poveste, plin de aventuri şi întâmplări extraordinare, ci unul liniştit, cu oameni dragi alături, cu amintiri drăguţe şi colinde la fel ca în copilărie.

Propun să uităm de micile neplăceri pe care le aduc Sărbătorile, de timpul foarte ocupat, de nervi şi de orice ne indispune. Oameni dragi, Crăciunul e despre iubire, zâmbete, colinde şi cadouri oferite cu toată inima, nu despre lucruri neplăcute. 

Oameni dragi, să fiți fericiți de Crăciun!

sursa: damadetrefla.com

Ce aștepți tu, omule?

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată" (Octavian Paler)

 

De când te nașți, astepți să crești, pentru ca mai apoi să îți dorești să fii din nou copil.

La școală aștepți pauza, să te relaxezi după o oră grea. Apoi să treacă examenele, să capeți o diplomă ca să poți munci, să fii liber să scapi de teme. Abia după ce termini școala, realizezi cât de frumos era să fii elev sau student și ți-ai mai dori să retrăiești sentimentele simțite în anii de școală.

Aștepți să faci bani pentru a fi fericit, pentru ca atunci când îi ai, să nu îți ajungă să îți cumperi sănătatea.

Aștepți să ai o relație, te îndrăgosteșți, iubeșți, ai face orice pentru persoana iubită, pentru ca, după un timp, să ajungi să urășți sau să nu te mai înțelegi cu acea persoană.

Când eșți într-o relație te gândeșți ce bine te distrai când erai singur. Pe când, atunci când erai singur te găndeai ce bine îți va fi în cuplu.

​Când ai părinți, nu ai timp de ei. Când eșți copil te enervează, când ești matur parcă te încurcă. Când nu îi mai ai, regreți că nu ai făcut mai multe pentru ei. Îți pare rău pentru că realizezi câte ți-au oferit și nu ai apreciat, câte le puteai oferi, dar nu ți-ai găsit timp.

Aștepți să ai copii, să se facă mari, să te bucuri de realizările lor. Iar când aceștia se măresc, descoperi că nici nu ți-ai dat seama cum a trecut timpul, și parcă îți pare rău că ai cam uitat să îți traiesti propria viață.

Când eșți bolnav, aștepți să te însănătoșești, iar când te vindeci îți uiți promisiunile de a te schimba, pe care le făceai cât timp erai bolnav.

Când lucrezi te gândeșți la vacanță, și munceșți un an pentru asta. Vacanța parcă trece ca o clipă, nici nu ai apucat să te relaxezi sau să faci ce ți-ai propus și te reîntorci parcă mai obosit la muncă.

Când ești la muncă te gândeșți la pensie, și câte vei face atunci pentru că vei avea timp. Când te pensionezi, descoperi că ai timp, dar nu ai ce să faci cu el.

Când eșți nefericit, te gândeșți cât de fericit erai odată. Dar atunci nu realizezi cât de fericit eșți în acel moment, bucurându-te de amintirile frumoase și de tot ceea ce ai.

Când lucrurile nu merg cum ai vrea, îți spui că va fi bine când le vei rezolva. Când le rezolvi, în loc să te așezi o clipă să te bucuri, începi deja să te gândeșți la ce și câte mai ai de rezolvat.

Tot timpul te gândeșți la ce bine era odată, sau la ce bine va fi când… Oare când vei învăța să spui: ce bine îmi este acum!?!

de psih. Constantin Cornea 

Orgoliile ucid Iubirea! Doar Renunţând la Orgolii poţi îmbrăţişa Iubirea adevărată!

Orgoliul te ajută la ceva?

 

Chiar la nimic. Orgoliul este o caracteristică a oamenilor slabi, lipsiţi de Înţelepciune. Orgoliul te „ajută” să distrugi şi nu să construieşti.

Din păcate, foarte mulţi oameni sunt plini de orgolii, în special în relaţiile de cuplu. Mulţi îşi spun: „să mă caute celălalt dacă chiar mă iubeşte. Eu nu îl caut, că nu mă umilesc eu pentru nimeni. Dacă mă iubeşte o să mă caute el”. Sau: „să-şi ceară celălalt iertare primul, că doar el a greşit mai mult, de ce să mă umilesc şi să o fac eu primul”. Sau „lasă că-i arăt eu lui/ei…”. Sau  „îl tratez pe celălalt cu indiferenţă, nu îi arăt eu iubirea mea, că altfel şi-o ia în cap.”

Sau: „dacă ai greşit faţă de mine nu o să te iert eu niciodată că doar nu sunt fraier, şi apoi să râdă toată lumea de mine că te-am iertat şi să mă facă prost.” Sau „nu o să îmi cer eu iertare pentru că am greşit faţă de tine, că doar nu sunt un papă-lapte. Dacă mă ierţi, iartă-mă, dacă nu, e treaba ta. Eu nu sunt fraier să îţi cer iertare.” Sau „nu vin eu la tine primul după cearta noastră, să vii tu dacă vrei să ne împăcăm” etc. etc. Ştiţi voi mai multe, că foarte mulţi practicaţi orgoliul!

Ideea e că orgoliul nu te ajută să construieşti o iubire sănătoasă şi trainică, ci doar să distrugi iubirea dintre voi. Încet dar sigur, orgoliul tău te va ajuta să ucizi iubirea dintre voi şi apoi cine va fi cel care va plânge la final?… Tu, desigur…

A-ţi cere iertare de la celălat când greşeşti, a-i acorda partenerului tău atenţie şi afecţiune, a-i arăta tot mereu celuilalt iubirea ta, a merge primul la celălalt pentru a vă împăca după o ceartă, a-l căuta pe celălalt tot mereu, nu înseamnă umilinţă. Înseamnă doar că eşti un om foarte deştept, că eşti şi înţelept şi că ştii să iubeşti frumos şi sănătos.

A face primul pas către inima celuilalt e o virtute. Asta spune totul despre tine. Spune despre tine că eşti un om minunat, cu un suflet frumos şi cu o inimă deschisă.

Doar oamenii care sunt dispuşi să facă primul pas către inima celuilalt sunt oameni care pot construi relaţii sănătoase şi de durată. Doar oamenii care consideră acest lucru o Calitate şi nu un defect, iubesc frumos. Doar acest gen de oameni îşi pot face partenerul să se simtă iubit cu adevărat şi fericit. Ceilalţi, plini de orgolii, nu ştiu ce e aceea iubire sinceră. Ei tot ce aduc în viaţa partenerilor lor, este tristeţe şi suferinţă.

Fii un om cu inimă deschisă. Fii un om înţelept. Fii un om care caută să facă primul pas spre inima celuilalt fără a considera asta o umilinţă. Căută să aduci în viaţa partenerului tău iubire şi fericire şi nu suferinţă. Crede-mă, poţi face asta dacă alegi să renunţi la orgoliul tău. Orgoliul tău nu îţi aduce nimic bun, nici ţie şi nici partenerului, decât suferinţa la un moment dat şi singurătate. Oamenii orgolioşi nu au şanse să aibă relaţii fericite….

Fii un om care iubeşte frumos, fără orgolii, pentru că doar atunci vei fi şi tu iubit frumos de celălalt!”

-Fragment din Cartea „Multumesc ca te iubesc” –

sursa: http://cameliaserban.ro/

 

Dacă bărbatul tău refuză să se schimbe, tu ai o alegere!

Irina Hakamada este candidat al științelor economice, scriitor, politician și publicist, pentru care nu există probleme ce nu pot fi rezolvate. Ea, ca o personalitate complexă şi progresivă, a reușit să se realizeze atât ca mamă, cât și ca profesionistă, în cadrul ei de activitate.

Irina consideră că principalul lucru în viață este să fii fericită! Citatele ei sunt pline de înțelepciune, de experiență și de un înțeles profund. Savuraţi!

“Lucrurile pe care femeile le fac zilnic sunt invizibile! Ele devin vizibile doar când ele încetează să le facă.”

” O ţinută perfectă îţi garantează o expresie calmă a feţei.”

“Există momente când nu se întâmplă nimic. Momente când totul este prea calm, prea tăcut… Nu-ţi fie frică de ele. Tăcerea este un lucru uimitor, pentru că ea ne arată calea spre noi înşine.”

“Dacă bărbatul tău refuză să se schimbe, tu ai o alegere: să trăieşti în continuare cu el, după regulile lui, sau în felul tău personal, dar fără el alături. Dacă nu poți decide – înseamnă că nu îţi auzi vocea lăuntrică și problema nu este în el, ci în tine.”

“Conducerea nu poate fi încercată şi apoi abandonată. Conducerea este un stil de viață. ”

“Am auzit cu urechile mele de la Dalai Lama următoarea afirmație: ”Oricât de confortabil nu ar fi să stai aşezat, cândva o să-ţi amorţească picioarele. De aceea, trebuie să-ţi schimbi poziţia.” Cred că şi în viaţă lucrurile stau aşa. Avem nevoie de schimbări, căci altfel începe să ne doară sufletul de oboseală, plictis şi lipsă a gustului de viaţă. ”

“Cel mai bun lucru, pe care îl putem da copiilor noștri este să îi învățăm să se iubească pe ei înşişi.”

“Bărbaţii nu trebuie să fie întreaga noastră lume, dar trebuie să fie una dintre componentele ei, care stă într-un rând comun, alături de toate celelalte lucruri valoroase pentru noi”

“Uneori omul se pregătește toată viața pentru discursul său principal. În celelalte cazuri, însă, discursul său principal îi defineşte întreaga viaţă. ”

“Dacă ţi se pare că nu există nicio soluție – asta nu înseamnă că ea nu există, asta înseamnă că tu nu ai puterea să o auzi.”

”Oamenii trebuie să caute în ei înşişi senzaţia fericirii, și nu să aştepte confirmarea acesteia de către altcineva!”

sursa: http://devorbacutine.eu/

Partenerul potrivit întotdeauna te Înalţă şi NU te coboară…

 

„Lângă partenerul potrivit creşti şi înfloreşti, devii mai frumos atât fizic (deoarece iubirea te face mai radiant şi fizic) cât şi mintal şi sufleteşte. Te simţi mai motivat să-ţi îndeplineşti visurile.

Înveţi lecţii preţioase de viaţă. Înveţi prietenia adevărată. Înveţi să-ţi Recunoşti greşelile şi să ţi le îndrepţi.

Înveţi să-ţi ceri iertare şi să ierţi. Înveţi să renunţi la orgoliile tale şi la Ego.

Înveţi iubirea adevărată care implică empatie, înţelegere, susţinere, iertare, respect, apreciere, încurajare, preţuire, răbdare….

Cum ştii că ai întâlnit un partener potrivit? Foarte simplu…
Observându-te pe Tine şi în ce mod te Transformă acesta. Simţi că te transformă într-o fiinţă mai bună, mai iubitoare, mai frumoasă?

Simţi că te ajută să creşti şi să evoluezi? Simţi că te trage în sus? Simţi că te ajută să te descoperi şi să te cunoşti pe tine cel care eşti cu adevărat în sufletul tău? Simţi că te transformă în cea mai bună variantă a ta?

Cele mai frumoase iubiri sunt cele care scot la iveală tot ce avem mai bun şi mai frumos în noi. Sunt acele iubiri care ne transforma în noi înşine, care ne ajută să ne detaşăm de Ego-ul nostru şi să devenim autentici!

Lângă partenerul potrivit simţi că-ţi cresc aripi şi poţi zbura spre cer!

Partenerul potrivit întotdeauna te înalţă şi NU te coboară. El este un fel de „Înger” pentru tine…”

sursa: http://cameliaserban.ro/

 

Sunt femeia care apreciază un gest spontan, plimbările prin parc, momentele împreună

 

Nu-mi trebuie mult, este important cine sunt atunci când mă aflu lângă omul iubit!

Apreciez mai mult o floare într-o zi fără ocazii speciale, un mesaj ce mă surprinde, un sărut pe frunte înainte de a-mi spune noapte bună. 

Ai putea spune că sunt o romantică și trebuie să recunosc că ai dreptate. Nu vreau să mă vindec de acest sentiment pentru că dragostea înseamnă să fii acolo, să împarți bune și rele, să simți fiecare moment, să te lași surprinsă și să îmbunătățești viața omului pe care-l iubești. 

Mult timp am crezut că ceva nu-i în regulă, că am așteptări prea mari și că acel om – tandru, atent și carismatic – nu există. Și dacă ar exista, probabil nu este pentru mine. Timpul mi-a dovedit că în lume fiecare dintre noi are o jumătate. Știu că unii domni apreciază altceva, dar imi place să cred că mai există bărbați care apreciază spontaneitatea, ambiția și naturalețea femeii. Imi place să cred că nu este nimic rău în a petrece o seară linistită, urmărind un film în doi.

Sunt femeia pe care probabil nu o observi atunci când mergi într-un club… pentru că nu-mi place să fiu în centrul atenției. Nu-mi place să beau pentru a mă distra, ci prefer să o fac pentru că am starea de spirit adecvată.

Probabil nu mă observi pe stradă pentru că port haine neutre și nu-mi place să-mi afișez posteriorul sau decolteul la prima ocazie. Sunt femeia care preferă să fie descoperită și crede cu desăvârșire în intimitate. Dincolo de toate, sunt femeia care apreciază spontaneitatea, plimbările în doi, serile urmărind un film, gătitul împreună și tot ce-mi satisface cunoștința.

 

Când ușa se închide, rămâne între noi ce se va întâmpla. Pentru că așa sunt eu, tot ce-i frumos vreau să țin pentru mine. Doar pentru mine!

 

de Maria Cristiana Tudose

sursa: https://www.eusuntfemeie.com/ro/

Dragă Moș Nicolae, NU-ți scriu pentru mine...

 

... îți scriu pentru cei care aseară nu au găsit nimic în ghete. Știu, o să-mi spui că nu au găsit nimic în cizmulițele lor pentru că nici măcar nu și le-au pregătit. Știu, o să-mi spui că nu au primit nimic doar cei care nu cred că pot să primească, doar cei care au închis toate ușile și au tras obloanele iar tu nu ai putut pătrunde până în casele lor. Asta pot să o înțeleg. Oricât ai fi tu de magic până la urmă trebuie să lase și ei o fereastră măcar, întredeschisă.

Dragă Moș Nicolae, astăzi este ziua ta. Și știu că tu ești dintre acei sarbatoriți care de ziua lor fac daruri celorlalți. Te rog, astăzi de ziua ta, lasă puțină iubire in inimile înghețate. Lasă puțină speranță în sufletele celor ce și-au pierdut-o. Lasă puțină căldură în mâinile care au înghețat pentru că nu au mai fost ținute în nicio altă mână. Te rog Moș Nicolae trimite astăzi câte o rază de lumină și un gram de iubire către toți oamenii care și-au închis de multe zile obloanele și nu au mai lăsat soarele să între pe ferestrele lor. Undeva, în sufletul lor, toți oamenii aceștia speră ca tu să faci minuni. Speră ca tu să topești gheața care li s-a așezat pe inimă și să transformi sloii în picături fie și ele pline de sare. Dacă lacrimile sunt cele care topesc ghețarii atunci fă-i să plângă de fericire.

În fiecare om mare care astăzi poartă 36, 38, 40, 43, 46 la pantofi, stă ascuns un copilaș care avea la un moment dat cizmulițele cât palma și în seara de ajun de Moș Nicolae scotea toate perechile de încălțări și le înșira pe calorifer sau pe pervazul de la fereastră. Poate astăzi acei copilași nu mai au lângă ei mame și tați și bunici care să le amintească ritualul de Ajun de Moș Nicolae. Poate toți cei dragi lor sunt demult îngeri și au plecat fără să apuce să le spună că acum locuiesc în inimile copiilor lor.

Pentru ei, pentru copiii ascunși astăzi în ghetele mult prea mari pentru cât de puțină iubire au nevoie, fă o minune! Astăzi, de ziua ta, fă iubirea să bată din nou în inimile lor. Fă-i să simtă , să dorească, să facă ceea ce așteaptă de mulți ani. Fă-i să iubească din nou!

 

de Retegan Mirela

Aceștia sunt și cei pe care i-am cunoscut la momentul nepotrivit…

 

Sunt oameni care apar și dispar brusc din viața noastră, fără o explicație anume, lăsându-ne cu amintiri mai mult sau mai puțin plăcute. Sunt oameni pe care apucăm să îi cunoaștem și care ne inspiră, ne motivează și ne fac să devenim niște persoane mai înțelepte, mai deosebite și mai bune. Sunt oameni care ne calcă sufletul în picioare și ne confirmă că uneori este mai bine să nu dăruiești sufletul pe tavă. Ca să nu mai vorbim de așteptări, acele sentimente ce formează cotoare în sufletul nostru și sunt deseori cauza schimbărilor sau deceptiilor.

Printre toate aceste sentimente se ascund oamenii pe care i-am cunoscut în momentul eronat și n-am putut să-i trăim în adevăratul sens al cuvântului. Viața, destinul, motivele personale, ambiția, gelozia, neputința sau teama s-au băgat între noi și n-a fost chip să se salveze ceva dintr-o relație ce putea fi o poveste de dragoste, de prietenie sau pur și simplu o poveste trăită la maxim.

In sufletul fiecăruia dintre noi, fie că ești femeie sau bărbat, probabil există o persoană pe care ai fi vrut să o cunoști mai mult, cu care să trăiești ceea ce ți-ai imaginat, cu care să clădești amintiri. Ai sperat pentru câteva clipe la un viitor, ai socotit că lucrurile se vor așeza de la sine și că nu trebuie să te încăpățânezi deoarece destinul le aranjează într-un așa fel încât toate au un rost. Apoi n-ai mai înțeles nimic și te-ai simțit nedreptățit pentru că ai fost îndepărtat de o persoană. În timp ce trebuia să te obișnuiești cu situația, în sufletul tău încă mai se plimbă acel “dacă…”.

De câte ori nu m-am întrebat “dacă”, de câte ori nu am răscolit pin trecut întrebându-mă unde am greșit, cum de s-a destrămat o dorință și am pierdut ocazia. Când vine vorba de oameni și relații, totul pare ca o călătorie: trebuie să prinzi trenul, altfel rămâi cu un bilet și o destinație necunoscută. De multe ori m-am întrebat cum ar fi dacă aș avea o posibilitate, un bilet pentru o călătorie în timp, să caut oamenii pe care nu am apucat să-i cunosc cu adevărat dintr-o mie de motive, să mă scald în ochii bărbaților pe care i-am iubit în secret pentru că nu reușeam să-mi asum un sentiment atât de important pentru că deseori frica te lasă mut, ca și cum sufletul se roagă să nu-l rănești din nou. Oare cum ar fi să pleci într-o căutare de sine?

de Maria Cristiana Tudose
sursa: https://www.eusuntfemeie.com/

Iubește și lasă-l să trăiască

A iubi o persoană înseamnă să o lași să trăiască! A iubi un om înseamnă să-i înțelegi și să-i respecți tabieturile, să-i accepți în primul rând defectele și să îl sprijini să-și îndeplinească dorințele.

A iubi înseamnă să îl lași pe celălalt să trăiască! Este un lucru foarte important!

Iubirea nu este o temniță, ci un nivel superior de înțelegere a naturii umane.
Nu știu cum se face însă că oamenii au senzația că dacă își lasă partenerii să trăiască… nu îi iubesc sau sunt percepuți ca atare?

Mi se pare absurd!

Nu înțeleg de unde nebunia asta cu controlul?

Știți vorba aia-eu am auzit-o de mai multe ori-‘vreau să faci ca mine pentru că te iubesc și pentru că știu ce e bine pentru tine’

Vi se pare cunoscut?

În traducere… celălalt îți spune că ești un bou și care nu e în stare să ia decizii de unul singur

Halal iubire!

Decât o așa iubire, mai bine trăiești singur!

Cum poți să spui că iubești când tu îl asuprești pe celălalt?
Cum poți să spui că iubești când tu nu înțelegi nevoile și dorințele celuilalt?
Cum poți să spui că iubești când tu nu respecți ceea ce este celălalt?

Nu ai cum!

Aia nu e iubire, ci nesimțire și abuz!

Iubirea înseamnă să-l lași pe celălalt să trăiască, să respire, să viseze, să își facă planuri, să se bucure de ceea ce își dorește.

Asta înseamnă iubire-apreciere, sprijin, dorință de dezvoltare… viață!

O relație în care unul dintre parteneri este asuprit este o relație șubredă, slabă!

O relație puternică este cea în care ambii parteneri trăiesc și se bucură împreună de asta.

Bine spune Dave Willis-‘o relație puternică este formată din doi oameni care aleg să se iubească reciproc chiar și în zilele în care încearcă din răsputeri să se placa’.

Iubirea este o decizie de comun acord, nu o impunere unilaterală.

Asta este și motivul pentru care oamenii fericiți sunt cei care își permit reciproc să trăiască în interiorul propriei relații.

de Andrei Vulpescu

Unde căutăm Iubirea? Şi unde o găsim?

 

Unde căutăm Iubirea? Şi unde o găsim? Azi urma să vorbesc despre acest UNDE pe care – l invocăm mereu şi mereu. Pierduţi printre ruinele unor iubiri care ne-au sfărâmat în bucăţi, nu mai ştim încotro. Încotro să ne mai îndreptăm, să ne găsim liniştea. Găsim uneori locuri sigure, oameni frumoşi, ca sufletele noastre legate azi în lanţurile neîncrederii în… nimic. Dar nu mai avem curaj să deschidem uşi. Prea bruscă a fost intrarea, când am apăsat clanţa…

Am vrut să scriu despre UNDE-le acesta. Dar m-a oprit comentariul unui cititor. Iată-l:

„In the end, nu mai caută nimeni pe nimeni. Rămîn doi oameni rupți, incompleți, frustrați, cu falsa nădejde că timpul vindecă rănile dar de fapt le acoperă praful și din cînd în cînd, la o mișcare mai bruscă… se simte încă, o durere seacă, permanent prezentă și permanent absentă.

Și cu pete din urma noastră sau ciungi, mergem încet dar siguri, încrezători, căutînd din nou fericirea, mințindu-ne că celălalt a fost vinovat si doar ”eu” a fost rănitul. Si apoi voila, welcome in the vicious circle of self-distruction!

Next, please!

Ultimele 2 cuvinte m-au săgetat. Pentru că omul acesta a pus punctul pe I. Căci noi, cei ce ne batem cu pumnii în piept că iubim şi ne sunt despicate sufletele fără să merităm, ajungem să aruncăm la gunoi orice lucru care s-a defectat. Poate lucrul peste care a trecut timpul. Poate căruia nu i-am acordat noi timp. Poate pe care l-am folosit doar pentru cât timp nu am avut ceva mai bun…

„Next, please!” te doare, oricât de insensibil ai fi. Te doare pentru că „next” va fi la fel ca acesta. Mai rău chiar. Nu ajungem să învăţăm ce este aceea intimitate adevărată dacă plecăm din iubire în iubire, dorind să o găsim pe cea perfectă.

Intimitatea este despre întoarceri repetate, la acelaşi om.

Despre rugăciuni strigate către Dumnezeu, de vindecare. A lui şi a mea. De lăsat în spate orgolii şi frici.

Intimitatea ESTE DESPRE DUMNEZEU.

Despre Dumnezeul din noi. Pe care Îl ascundem de lume, de frică să nu ne blameze. Şi despre Acest Dumnezeu, când vorbim, o facem doar în faţa celor ce-L cunosc… Şi căutăm în lume iubirea ce există doar dincolo de lume: la El.

Fugim de noi înşine pentru că a fi apropiat e dureros. E invadator. E ca atunci când cineva îţi sparge geamul. Nici măcar uşa. Te ia pe nepregătite şi te azvârle de pereţi, încercând să găsească în lumea ta ceea ce el însuşi ar avea nevoie.

În goana după iubirea perfectă, ne pierdem pantofii, ne zgâriem genunchii, ne zdrobim călcâiele. Căci fugim de frica de a nu dezamăgi. Şi de a nu fi din nou, dezamăgiţi.

Pentru că habar nu avem că locul unde o vom găsi este la Dumnezeu. Habar nu avem că iubirea nu se găseşte. Iubirea se construieşte. Cu lacrimi. Cu eşecuri, cu răni, cu vorbe dure, cu întoarceri, cu plecări, cu vinovăţii, cu iertări şi cu El de mână.

Iubirea e despre cine sunt eu, fără tine. Despre cine eşti tu, fără mine.

Despre ce rămâne după ce plecăm amândoi, şi rămâne doar Dumnezeu, între noi. Se uită când la unul, când la altul, şi Îl doare acest „Next!”.

Tace. Şi din tăcerea Lui, noi nu înţelegem decât indiferenţă. Este, de fapt o altă şansă, la a recunoaşte că fără El nu suntem nimic. Suntem doar nişte oameni sărmani, care s-au umplut de „Next”-uri.

Ai dreptate, om frumos, că timpul nu vindecă rănile. Timpul nu vindecă nimic. Şi nimeni nu vindecă nimic. Doar Dumnezeu o face.

Dar noi?! Noi îl lăsăm la uşă, că prea e şters, sărman şi gol, şi nu promite nimic… Nu are nici măcar un loc unde să-Şi pună capul…

Habar n-avem că iubirea asta o găsim nu într-un loc, ci într-un OM: Omul Hristos.

 

sursa: https://monicaberceanu.ro/

Întotdeauna vei învăța din încercări. Nimic nu este fără rost!

 

Chiar dacă astăzi lucrurile nu-ți merg bine, chiar dacă astăzi se simți pierdută, încearcă să te ridici, să mergi înainte. Fie din inerție, fie pentru că ai descoperit acele lucruri mărunte care te fac fericită, mergi înainte!

Cine n-a trecut printr-o perioadă în care tot ce făcea ieșea pe dos, cine nu s-a simțit prost când restul sărbătoreau? Uneori simți că parcă rămâi în urmă, că reușești puțin față de ceilalți. Fals.

Fiecare dintre noi are un destin, un scop și o poveste. Lucrurile sunt deja scrise, negru pe alb. Noi adăugăm culorile, noi adăugăm personajele, noi decidem când un capitol se închide și când continuă, noi transformăm personajul principal într-un erou. Tu ești eroina poveștii tale.

Doar de tine depinde cum continuă povestea!

Nu este ușor, este atât de greu să eșuezi, să-i dezamăgești pe cei din jurul tău dar trebuie să-ți spun că uneori exagerăm, nu realizăm care sunt probleme adevărate și ne plângem deși știm că putem da mai mult, că sigur putem ajunge unde ne dorim! Știi că poți, este doar o zi, o perioadă, un moment din viața ta peste care vei trece.

Întotdeauna vei învăța din încercări. Nimic nu este fără rost.

 

de Maria Cristiana Tudose

Mai mult decât atât!

Viața înseamnă mai mult decât amintirile neplăcute care te-au obligat să nu mai crezi în tine. Nu acesta este rostul lor…!

Viața este mai mult decât o sumă absurdă a greșelilor pe care le-ai făcut, uneori, de frică să nu pierzi mai mult nefăcând nimic.

Viața este cu adevărat mai mult decât numărul zilelor rămase până la momentul în care-ți vei încasa mult așteptatul salariu. Un salariu care, oricum, se dovedește de multe ori mult mai mic decât ți-ai fi dorit să fie.

Viața este un surâs interior pe care-l auzi doar atunci când reușești să te împaci cu tine. În acel moment ești împăcată și cu cei din jur.

Un surâs care te ajută să vezi realitatea…Realitatea că tu ești mai mult decât ai crezut vreodată că poți fi.

Tu ești dincolo de jignirile pe care ți le adresează uneori cei care nu și-au găsit încă locul.

Tu ești dincolo de fostele iubiri care nu te-au ajutat să înfloresti, deși acesta era motivul pentru care tu intrasei în acele relații…

Tu ești dincolo de lacrimile pe care ți-ai promis că nu le vei mai vărsa vreodată. Însă ele se încăpățânează și te fac să-ți încalci mereu promisiunea.

Tu ești dincolo de minciunile care te înconjoară zilnic și pe care unii le ambalează atât de frumos încât, uneori, începi să crezi în ele.

Tu ești dincolo de hainele pe care le selectezi cu atâta grijă pentru a-ți sublinia personalitatea și obiceiurile.

Tu ești motivul care îți animă corpul în fiecare zi și-l duce în diferite locuri pentru a trăi experiențele de care ai atâta nevoie pentru a te înțelege pe tine însăți.

Tu ești puterea care poate transforma o casă într-un cămin.

Tu ești zâmbetul care poate liniști inima atât de agitată a unui bărbat.

Tu ești oglinda care strălucește, deși, câteodată, ea stă prăfuită de părerile celorlalți și de nepăsarea diletanților.

Tu ești surâsul interior care-ți spune că viața trebuie trăită chiar în acest loc și chiar în acest moment.

O simți?

de Adrian Cutinov

Nu contează cât de bine arăţi, dacă eşti urât în suflet, vei fi mereu urât (Julia Robers)

 

- Să pierzi uneori balanţa în dragoste face parte din a trăi o viaţă echilibrată.

- Ştii că este dragoste când tot ce îţi doreşti este ca persoana iubită să fie fericită, chiar dacă tu nu faci parte din viaţa ei.

- Dragostea adevărată nu vine la tine, trebuie să existe în tine.

- Ştii că-i vorba de iubire când tot ceea ce-ţi doreşti este ca aceea persoană să fie fericită, chiar dacă tu nu faci parte din fericirea lor.

- Trebuie să fii fericit cu tine. Nu contează cum arăţi pe dinafară, ci contează cum eşti pe dinăuntru.

Oamenii din întreaga lume sunt prea concentraţi pe aspectul lor fizic. Prea mult! Este normal să aibă grijă de modul în care arată, dar folosirea excesivă a machiajelor, a steroizilor şi a botox-ului a ajuns să ne transforme în personaje ridicole. Lumea a luat-o razna! Filtrarea oamenilor prin această prismă de frumuseţe artificială este… cel mai urât lucru din lume. Este într-adevăr dezgustător! În loc să ne ajutăm pe noi înşine pentru a trăi prin adevăratul nostru potenţial, aceste industrii ne blochează în închisori imaginare doar din cauza esteticii. Şi nici măcar a unei reale estetici, a uneia naturale, ci a uneia forţate. Nu contează cât de bine arăţi, dacă eşti urât în suflet, vei fi mereu urât. Nu contează cât de urât arăţi, dacă sufletul tău străluceşte, atunci eşti un om deosebit.

Perfecţiunea este o boală a naţiunii. Ne încărcăm faţa cu tone de farduri. Ne băgăm botox şi ne înfometăm ca să avem formele perfecte. Încercăm să ne reparăm, dar nu poţi să repari ceea ce nu vezi. Sufletul are nevoie de operaţie estetică. Este timpul să luăm atitudine!

Vreau să mă accept aşa cum sunt în realitate şi vreau şi voi să faceţi la fel, vreau să vă acceptaţi aşa cum sunteţi, să vă iubiţi aşa cum sunteţi.

Ştii locul acela între somn şi veghe, în care încă îţi aminteşti ce ai visat? Acolo e locul în care te voi iubi pentru totdeauna.

 

sursa: http://altarulcredintei.md/

Iubirea adevărată poate orice, iar oamenii care se iubesc cu adevărat pot orice… ÎMPREUNĂ…

 

„Cred cu tărie că atunci când doi oameni se iubesc sincer şi cu adevărat, vor găsi întotdeauna soluţii la problemele cu care se confruntă şi vor munci amândoi din greu să păstreze frumoasa lor iubire şi să o crească şi mai măreaţă şi mai frumoasă…

Cred că atunci când doi oameni se iubesc şi se doresc intens, ei „luptă” unul pentru celălalt, luptă împreună cu Problemele pe care le au şi într-un final, reuşesc să le depaşească şi să le lase în urma lor, fiind constienţi că vor urma altele şi altele, dar fiind dispuşi să „lupte” Împreună cu absolut orice problemă, deoarece ei ştiu că iubirea nu e întotdeauna uşoară şi că uneori apar şi probleme, dar acestea sunt doar nişte Teste ale iubirii adevărate… iar iubirea adevărată trece peste absolut orice…

Iubirea adevărată poate orice, iar oamenii care se iubesc cu adevărat pot orice… Împreună…

Poate sunt doar o idealistă care încă vede iubirea ca şi copiii mici – plină de sinceritate şi multă dedicaţie din partea amândurora, dar vreau să cred în forţa iubirii adevărate care trece peste absolut orice problemă…

Vreau să cred că Iubirea întotdeauna Învinge…

Discuţie între doi copii:

— Te iubesc!

— Ca oamenii mari?

— NU. Te iubesc cu adevărat.

Cred cu tărie că oamenii care se respectă, se preţuiesc, se apreciază reciproc şi se iubesc sincer, trec peste absolut orice „furtuna” Împreună. Pe aceştia nimeni şi nimic nu îi poate despărţi…”

 

sursa: http://cameliaserban.ro/

Să nu subestimezi niciodată importanța pe care cel drag o are pentru tine din cauză că s-ar putea să te trezești singur într-o zi și să îți dai seama că ai pierdut un om special acordând mai multă importanță și atenție nimicurilor zilnice. Fă din omul iubit o prioritate, altfel ar putea deveni un regret!

De multe ori încercăm să ne schimbăm… pentru noi înșine, pentru alți oameni, pentru diverse împrejurări, dar oricât am încerca, revenim la vechile obiceiuri, la cei care am fost întotdeauna. Până când iubim cu adevărat și ne dăm seama că doar dragostea ne poate schimba și ne poate face mai buni. Până când întâlnim oameni atât de speciali încât ne fac să ne dorim, fără să vrem, să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor lor.

Și deși cu toții ne schimbăm măcar câte puțin atunci când iubim, unii pur și simplu nu își dau seama cât de important este să faci din omul drag o prioritate.

Un mesaj la care ai răspuns repede, o întâlnire la care ai ajuns la timp, o floare, o vorbă bună, un sărut, o îmbrățișare, un ,,Ai grijă de tine!”, toate astea pot părea lucruri mărunte, gesturi simple, dar fac cu adevărat diferența și îi demonstrează celui de lângă tine că iubești, că îți pasă, că te gândești să rămâi pentru totdeauna. Toate astea îl fac pe celălalt să înțeleagă că pentru tine este o prioritate, nu doar una dintre opțiuni, o alegere, nu doar o întâmplare a vieții.

Să nu subestimezi niciodată importanța pe care cel drag o are pentru tine din cauză că s-ar putea să te trezești singur într-o zi și să îți dai seama că ai pierdut un om special acordând mai multă importanță și atenție nimicurilor zilnice. Fă din omul iubit o prioritate, altfel ar putea deveni un regret!

Iar viața e prea scurtă pentru a ne permite să o trăim regretând și prea dură pentru a ne putea oferi nenumărate șanse de a fi fericiți. E bine ca atunci când întâlnim oamenii potriviți să avem grijă să îi păstrăm lângă noi. Cei pe care nu suntem capabili să îi iubim atunci când e cazul, ne pot obliga mai târziu să le ducem dorul.

 

sursa: http://damadetrefla.com/

Alege cu grijă cuvintele. Nu le arunca la voia întâmplării, ci folosește-le ca să aduci bucurie, nu tristețe.

Cuvintele fac lumea să se învârtă.

 

Cred cu tărie, acum mai mult ca oricând, că într-o relație, de orice natură, comunicarea este cea care creează o bază solidă a celorlalte sentimente care apar pe parcurs. Cuvintele sunt cele care fac lumea să se învârtă. Ele pot să schimbe oamenii pentru totdeauna, îi pot determina să se iubească sau să se urască, să aibă încredere sau să devină suspicioși, să rănească sau să vindece. Da, cuvintele au o forță incredibilă și uneori chiar nu suntem conștienți de impactul pe care îl au.

Ceea ce spui rămâne spus, iar ceea ce spui și rănește se poate să nu se vindece niciodată. Vine o vreme când nici un „Iartă-mă” spus din tot sufletul nu mai poate schimba mare lucru într-un suflet care plânge. Am început să cred că noi controlăm destul de puțin ceea ce gândim, pentru că altminteri am fi mai precauți atunci când știm că ceea ce urmează să spunem îl va răni pe celălalt.

Pe de altă parte, și ceea ce nu spui poate să te îndepărteze la fel de bine de oameni care înseamnă ceva pentru tine. Dacă din doi oameni fiecare tace crezând că celălalt va spune primul ceva, acei oameni riscă să se piardă unul pe altul din lașitate, din orgoliu, din prea multă astepare.

Cuvintele leagă și dezleagă prietenii, aduc oamenii împreună, iar apoi îi despart, te duc pe culmile fericirii pentru ca mai apoi să te arunce în prăpastia tristeții. La fel se întâmplă și cu tăcerea.

Alege cu grijă cuvintele. Nu le arunca la voia întâmplării, ci folosește-le ca să aduci bucurie, nu tristețe. De asemenea, nu mai amâna să spui că îți pare rău sau că îți e dor. Cineva trebuie să o spună și nu trebuie să conteze cine o face primul. Așa cum spuneam, într-o relație comunicarea e fundația pe care construiești. În lipsa ei orice clădești se va dărâma mai devreme sau mai târziu.

Alege înțelept când să vorbești și când să taci. Contează enorm!

de Iustina Dinulescu

sursa: http://momenteinviata.ro/

Vindecarea începe cu Dumnezeu!

 

Vindecarea începe cu Dumnezeu! Ne îmbolnăvim de iubiri înţelese greşit. Puţin câte puţin, cu zâmbetele mirosind încă a primăvară, ne transformăm în fluturi. Zburăm, de mână cu oameni pe care îi iubim pentru tot ce NU NE DAU.

Îi iubim pentru ce ne aşteptăm să ne ofere, pentru tot ce ne-am dori să fie şi încă nu au devenit. Ne asumăm responsabilităţi pentru schimbările lor, pentru bucuria lor, pentru împlinirea şi deznădejdea lor.

Uităm sau nici nu apucăm să învăţăm că iubirea adevărată nu se trăieşte între pastile şi medici. Nu pe paturi de spitale mirosind a depresii, a suferinţe tăiate cu lama pe vene, ori a sinucideri comise în numele ei…

Ne condamnăm apoi, după despărţiri de care ne facem vinovaţi, pentru eşec. Pentru lipsă de respect faţă de omul căruia nu i-am dat tot ce şi-a dorit. Tot ce a cerut. Uneori absurd, alteori egoist. Şi mereu iubindu-ne pentru ce îi oferim, nu pentru ceea ce suntem: copii de Dumnezeu.

Ne condamnăm plângându-ne vinovăţiile în perne pe care celălalt şi-a odihnit capul, după certuri din care el ieşea mereu învingător. În perne pe care el a visat dorul de altcineva, plecarea abia aşteptată de lângă noi şi coşmarul care se numeşte NOI…

Uneori trec ani. Pentru alţii, mai norocoşi puţin, trec luni. Până ce îngenunchem mutilaţi de suferinţe şi strigăm către Dumnezeu. Acela pe care nu L-am întrebat dacă iubirea înseamnă durere. Nefericire. Acuze. Ţipete. Condamnări. Lovituri. Sinucideri. Pastile. Acela pe care nu L-am întrebat dacă persoana pe care o vedem frumoasă, este şi cea pregătită pentru noi.

Ne jucăm de-a Dumnezeu, apoi, când ne dăm seama că nu suntem, alergăm la El să-I cerem ajutor. Să ne scape din închisori, să ne elibereze de nedreptăţi şi să ne ţină în braţe. Nu merităm nici măcar să ne asculte, şi noi cerem vindecare. De suferinţele pe care singuri ni le-am ales. În schimbul unor iubiri de-o vară, de-un an, de-un fior, de-o noapte…

Şi niciodată de-o viaţă!

M-am vindecat de neiubirea de Dumnezeu. Mi-am cerut iertare pentru iubirile pământeşti, trăite pe paturi de iluzii cusute frumos. Cu aţă de minciună. De promisiuni şi trădări.

Şi într-o zi mi-am făcut curaj să-L rog pe acelaşi Dumnezeu, căruia nu i-am cerut niciodată părerea pentru alegerile mele, să mă salveze. Să-mi dea răbdarea de a aştepta iubirea adevărată, născută din El şi scrisă cu sângele Celui ce a murit ca eu să trăiesc. Curat şi biruitor.

Şi-a venit o zi în care El m-a întrebat:

„Vei spune tu lumii despre iubirea divină?”

 

Da, Doamne, am răspuns, voi spune! Ajută-mă doar să n-o mai pierd niciodată! Căci fără Tine sunt Nimic!

 

sursa: https://monicaberceanu.ro/