De ce eșuează relaţiile?

 

Sunt relaţii care, cu toate că partenerii sunt compatibili, au credinţe, mod de a privi viaţa și valori comune, ajung să se destrame. De ce se întâmplă asta? Am să-ţi enumăr câteva dintre motivele posibile pe care să le ai în vedere atunci când dorești să rămâi alături de persoana cu care simţi că te potrivești.

- Comunică asertiv (adică cu respect ridicat faţă de partenerul tău cât și faţă de tine însuţi), nu jigni, nu acuza, nu-l umili și nu-l devaloriza pe cel de lângă tine. Orice om își dorește să se simtă preţuit, respectat, valorizat și iubit de către partenerul său, iar când asta nu se întamplă este foarte greu să mai existe înţelegere și armonie în acel cuplu.

- Întâmpină-l cu bucurie atunci când vine acasă, zâmbește-i și oferă-i atenţia ta. Lasă tot ceea ce faci în acel moment și oferă-i o îmbrăţișare. Astfel, sentimentul de apartenenţă, de "acasă", îl va face pe partenerul tău să își dorească să vină acasă cu drag.

- Arată ca îţi pasă de el, de preocupările pe care le are și ascultă-l cu interes atunci când îţi vorbește despre jobul lui, despre ceea ce îl frământă sau despre ceea ce se petrece în viaţa lui din afara căminului. Fii întotdeauna alături de el atunci când are nevoie.

- Surprinde-ţi partenerul cu mici suprize, fii atent la ceea îi face plăcere și oferă-i acele lucruri.

- Petreceţi timp de calitate împreună, indiferent cât de ocupaţi sunteţi amândoi. O relaţie se construiește, nu există și nu continuă de la sine, ci are nevoie de participarea implicată a ambilor parteneri.

- Nu neglija relaţia fizică, pentru că ea este cea care contribuie la conexiunea intimă între parteneri.

- Nu-ţi obliga partenerul să facă lucruri pe care nu-și dorește să le facă, nu-l manipula și nu-l șantaja emoţional. El nu a venit pe lume ca să-ţi satisfacă ţie dorinţele și capriciile egoiste, așa că permite-i să-și exprime personalitatea în orice situaţie.

- O relaţie funcţională este o relaţie în care nu simţi nevoia să ai secrete faţă de partenerul tău, pentru că asta arată că nu poţi să fii tu însuţi în acea relaţie.

- Adu-ţi aminte că doar tu ești singurul responsabil de fericirea ta proprie, partenerul tău a venit în viaţa ta ca să ţi-o desavârșească, nu ca să-ţi umple golurile, să-ţi fie scut împotriva singurătăţii, plictiselii, să facă pentru tine ceea ce nu-ţi dorești tu să faci, să-ţi asigure siguranţa materială sau de altă natură. O astfel de relaţie este o relaţie "din interes", nu una autentică.

- Nu încerca să-l schimbi pe partenerul tău, ca să corespundă imaginii pe care tu ţi-ai format-o în mintea ta despre cum ar trebui să fie el; nu, nu știi tu mai bine ce este mai bine pentru el, ci doar îţi manifești neacceptarea și dorinţa de control. Poţi să-i comunici calm ce anume nu-ţi place la el, însă depinde doar de el dacă se schimbă sau nu. Dacă nu o face, tu ai de ales: fie îl accepţi așa cum este, fie îţi cauţi pe cineva care să-ţi corespundă.

de Dr. Ursula Sandner

Am învățat ca în viață trebuie să cred doar în mine și în Dumnezeu

V-ați întrebat vreodată în mâinile cui, conștient sau inconștient, v-ați lăsat viața? În mâinile partenerilor? În mâinile șefilor? Pe mâna soacrei sau pe mâna băncilor?

Ți-ai lăsat viața pe mâna copiilor? Pe mâna cui ți-ai lăsat viața, ăla are grijă de ea. Și el face cum se pricepe. Și cum a învățat și în funcție de propriile lui planuri.

Eu cred că dacă îți lași viața în mâinile lui Dumnezeu, El are grijă de ea. Cum să-i ceri Bunuțului să aibă grijă de ceva ce nu e nici la tine nici la el, ceva la care singur ai renunțat? Eu i-am dat-o lui în grijă.

Iar de atunci, viața mea înflorește. Personal, profesional, fizic, emoțional, fiecare an e mai bun decât anteriorul, fiecare întâmplare e o lecție învățată, fiecare întâlnire are un rost. Atunci când îți lași viața în mâinile lui Dumnezeu nu mai trebuie să stai cu ochii pe nimeni. Când mergi pe mâna Lui, e de ajuns să privești în sus.

Dumnezeu ne iubește și dorește să-Și arate dragostea față de noi. El dorește să aibă o relație personală cu noi, relație care depășește în profunzime simpla noastră căutare de Dumnezeu în situațiile de urgență sau când avem nevoie de ceva.

Îmi amintesc când Dumnezeu a vorbit inimii mele spunându-mi că dacă L-aș căuta tot timpul cu aceeași ardoare ca în momentele mele de disperare, nu m-aș afla în astfel de momente atât de des. Adevărul e că noi chiar suntem disperați după Dumnezeu tot timpul, fie că ne dăm sau nu seama de acest lucru.

Am realizat că, atunci când Îl ai pe Dumnezeu, ai tot ce îți trebuie! Totul se rezumă la a învăța să cauți fața lui Dumnezeu – cine este El, prezența Sa – și nu doar mâna Lui, sau ceea ce poate face El pentru tine.

sursa: http://randuripentrutine.eu/

Când te doare sufletul plângi, suferă, ţine capul sus şi mergi mai departe!

Ar trebui să faci ce simţi fără să îţi pese de ceea ce vor crede ceilalţi.

Ar trebui să faci ce simţi fără să te temi că te vor judeca.

Ar trebui să fii tu însăţi în orice împrejurare fără să te întrebi dacă vei nemulţi pe cineva fiind astfel.

Ar trebui să fii tu însăţi indiferent dacă ţi se vor adresa reproşuri sau dacă alţii se vor aştepta să fii altcineva sau în vreun alt fel.

Vor fi momente în care te va durea sufletul şi nu doar aşa, cât să poţi spune în continuare că eşti bine şi să pretinzi că eşti bine doar pentru a nu stârni curiozităţi sau presupuneri de toate felurile.

Vor fi momente în care te va durea sufletul şi nu vei dori să faci altceva decât să plângi, să suferi în linişte, să petreci timp cu propriul tău sufletul şi să încerci să găseşti motivaţia de care ai nevoie pentru a continua, deşi nu găseşti motive să mai crezi în oameni, în sinceritatea lor sau a sentimentelor lor.

Dar, draga mea… Când te doare sufletul plângi, suferă, ţine capul sus şi mergi mai departe pentru că tu eşti puternică şi meriţi mai mult. Meriţi să fii fericită! Când te doare sufletul nu ţine cont de nimeni. Nu le răspunde la întrebări. Spune-le doar că e o perioadă a vieţii care va trece şi după care vor urma unele mai bune.

Nu eşti datoare cu explicaţii. Nu eşti datoare cu nimic. Când te doare sufletul permite-ţi câteva clipe de odihnă în care să rămâi singură şi să te deschizi faţă de tine însăţi.

Ai nevoie să te odihneşti după atâtea căzături şi lovituri pe care le-ai primit de la oameni, de la viaţă, de la încrederea aceea pe care ei nu au ezitat să o sfărâme.

Ai nevoie să te odihneşti pentru că ai nevoie să îţi aminteşti cât de puternică eşti, cât de mult meriţi de la viaţă şi că trebuie să lupţi pentru ceea ce meriţi.

Ai nevoie să îţi dai seama că tu trebuie să fii fericită!

sursa: http://randuripentrutine.eu/

Când emani lumină – îi deranjezi pe cei care trăiesc în întuneric

„Dacă râsul este contagios, haideți să facem o epidemie”.

Probabil de mai multe ori ați fost în situația când pur și simplu străluciți de fericire, doriți să împărtășiți acest sentiment cu întreaga lume și ca răspuns – primiți doar priviri răutăciose și dezaprobare. De ce lumina ta interioară este atât de deranjantă pentru oamenii care trăiesc în întuneric?

Într-adevăr, acest lucru se întâmplă mereu. În viața noastră există oameni care sunt literalmente plini de lumină și luminează tot ce este în jur, iar cei care „trăiesc în întuneric” îi lovesc cu toxicitatea lor. Cel mai uimitor lucru este că aceste „lămpi” toxice apar exact în momentul în care suntem fericiți și vrem să „îmbrățișăm întreaga lume” – să împărtășim bucuria tuturor. 

„Invidia este de o mie de ori mai rea decât foamea, deoarece este foamea spirituală” – Miguel de Unamuno, filosof spaniol.

Într-adevăr, prietenii adevărați sunt cei care nu numai că își pun umărul în momente dificile și te susțin, dar și împărtășesc bucuria și fericirea cu tine.

Lumina și întunericul fac parte din natura umană. Cineva în suflet e plin de lumină, cineva de întuneric, adică de invidie și mânie. Problema este că trebuie să comunicăm cu acești „purtători ai întunericului” și, din păcate, să le spunem că ne otrăvesc „lumina”.

Cert este că unii oameni trebuie să ia lumina de la tine pentru a se simți mai bine, căci în sufletul lor trăiește răul iar în vene le curge invidia.

Dar dacă o persoană nu este în măsură să ne împărtășească fericirea, atunci ce facem lângă el? Să stingi lumina este foarte ușor, dar oare o vei putea aprinde din nou?

Când inimile noastre sunt pline de bucurie, ne grăbim să împărtășim cu cei pe care îi cunoaștem bine. Fiecare o face în felul său. Cineva scrie o postare pe o rețea de socializare, cineva sună și spune cele mai noi știri, alții scriu poezie … Există o mulțime de moduri, dar esența este aceeași – vrem să împărtășim bucuria cu cineva.

Dar lumina noastră este întâmpinată de întunericul fără speranță. Întunericul invidiei și al răului. Și lumina începe să se estompeze … Ca și cum cineva îi taie aripile în zbor. Emotiile se estompează, bucuria dispare undeva …

Dacă acest lucru se repetă cu prietenul sau persoana iubită – este timpul să vă gândiți la ceea ce faceți de fapt împreună. Fericirea este cu adevărat contagioasă, dar numai pentru cei care strălucesc și din interior.

Pentru „oamenii întunericului” bucuria altcuiva provoacă disconfort și agresivitate. Doar nu credeți că totul este în voi! Nimic personal! Reacția lor nesănătoasă este asociată exclusiv cu complexele lor.

Lumina ta ar trebui să strălucească și să lumineze această lume cu bine și bucurie. Iar oamenii care trăiesc în întuneric nu ar trebui să te încurce. Îndepărtează-te cu îndrăzneală de ei și continuă să te bucuri de viață!

 sursa: http://psihologiadeazi.ro/

Suntem generația care nu știe să prețuiască ceea ce are: de la omul de alături până la apa caldă din baie.

 

Cine suntem noi? Suntem oameni dăguți, frumoși, stilați și zâmbitori. Avem posibilitatea să ne răsfățăm, să obţinem tot ce dorim, nu ducem lipsă de nimic spre deosebire de celelalte generații din trecut. Dar, pe lângă toate acestea nu vedem esențialul, nu știm să ne bucurăm, să fim fericiți.

Noi suntem generația care mereu e pe fugă. Ne grăbim mereu, fugim undeva nici nu știm unde. Dorim multe, dar nu ne forţăm să obţinem nimic.

Credem că merităm totul și nu e obligatoriu să oferim. Ne plac aventurile și nebuniile, dar nu știm limitele, exagerăm și devenim niște suflete goale. Suntem convinși că avem tot dreptul să ne folosim de oameni și să nu le mulțumim pentru zilele în care au fost alături.

Aruncăm mâncarea, dar nu ne gândim la cei care ar da orice pentru o bucată de pâine. Chiulim de la ore, pentru că nu dorim să ne forțăm creierul, dar sunt o mulțime de copii care vor să învețe.

Irosim apa în zadar, dar în timpul ăsta sunt o mulțime de oameni care mor de sete. Nu ne vizităm mama, îi răspundem urât și nu realizăm faptul că este cineva care ar face orice ca să aibă o mamă.

Ne certăm, jignim și nici nu regretăm, nu ne cerem iertare pentru comportamentul nostru.

Cine suntem noi? Suntem generația care nu știe să prețuiască ceea ce are: de la omul de alături până la apa caldă din baie.

Avem oameni care ne iubesc, dar suntem atât de naivi și creduli încât ne lăsăm seduși de niște cuvinte spuse într-un club sau scrise pe o rețea de socializare. Nu știm să prețuim frumosul și grija celor care ne iubesc.

Credem că avem tot timpul din lume, dar nu știm ce va fi mâine cu noi, cu cei care au nevoie de atenția noastră. Privim intimitatea ca o plăcere carnală și tratăm pe unii doar ca niște corpuri vii, nimic mai mult.

Aceștia suntem noi. Noi, generația care a devenit oarbă la extraordinarul din jur și surdă la gândurile sincere. Noi, cei egoiști și orgolioși. Ce-ar fi dacă ne-am schimba spre bine începând de acum?

sursa: https://psihologiadeazi.ro/

Dumnezeu nu întârzie niciodată – totul se întâmplă așa cum trebuie

El doar trimite lucrurile potrivite la momentul potrivit… 

Nimeni nu poate sti daca prinde ziua urmatoare. Planurile lui Dumnezeu sunt cunoscute numai de El. De fapt, nu ne gandim cu adevarat la aceste probleme, deoarece suntem ocupati sa ne concentram pe propriile dorinte si pe calea pe care ne-am propus noi sa mergem.

Suntem atat de obs3dati de probleme, incat nici macar nu gasim cateva minute pe zi pentru a ne ruga. Avem senzatia ca singuri putem face fata tuturor problemelor.

Cine, daca nu tu, este stapanul vietii tale?

Aceasta este natura omului: cand totul este bine si clar in viata sa, uita de Dumnezeu. Inainte de a merge la culcare, urmareste pozele de pe retelele de socializare, citeste barfe despre vedete si politicieni, dar nu isi gaseste timp pentru cel mai important lucru, RUGACIUNEA.

Dar mai devreme sau mai tarziu tot ne amintim de rugaciune. Cand se intampla ceva pe neasteptate. Cand intelegi ca nu intelegi de fapt si nu stii nimic in viata asta.

O rafala de vant si te sufla in ocean, ca o barca din hartie. Unde sa navighezi, ce sa faci…

Atunci ne intoarcem la Dumnezeu. Il intrebam, solicitam sfaturi si ajutor. De regula, numai atunci cand apar probleme…

De exemplu, atunci cand ni se refuza un loc de munca pe care ni-l doream cu adevarat. Sau daca cei dragi sunt bolnavi. Pot exista multe situatii. Sunt unite de un singur lucru: nu stim ce sa facem in continuare.

Poate din anumite motive a trebuit sa refuzam propunerea, pe care am vrut sa o acceptam cu adevarat. Si acum ne simtim confuzati si plini de indoieli. Am actionat corect, vom regreta si ne vom pocai?

Acceptarea nu este in general o sarcina usoara. La urma urmei, numai cu timpul realizam ca totul se intampla asa cum trebuie.

Prin urmare, in loc sa ne plangem de ceea ce nu s-a materializat, mai bine acceptam si mergem mai departe. Nu va puteti imagina ce sentiment de libertate simtiti in acest moment!

O usurare incredibila, o energie extraordinara. Lumea intreaga este in fata voastra.

In loc sa te grabesti in ceva pentru care nu esti pregatit acum, este mai bine sa ai rabdare si sa ai incredere in Dumnezeu.

Graba si nerabdarea nu fac decat sa faca rau. Nu este mai bine sa te calmezi si sa vezi ce se intampla in continuare?

Ai observat ca oamenii cu adevarat maturi nu se zbat niciodata si nu se enerveaza cand nu obtin ceea ce isi doresc?

Sunt atat de calmi si increzatori, pentru ca inteleg ca Dumnezeu este foarte constient de toate dorintele si obiectivele lor. Nu conteaza cat de religiosi sunt sau cat de des merg la biserica.

Cu totii suntem la fel: cand planurile si proiectele se prabus3sc, incepem sa ne indoim de Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu greseste niciodata.

El doar trimite lucrurile potrivite la momentul potrivit. Indiferent cum incercam sa „potrivim” evenimentele dorite – totul are timpul sau.

Acceptati acest adevar cu tot sufletul, cu toata inima. Totul va fi bine si totul se va realiza.

Acceptati faptul ca nu se va intampla nimic cu exactitatea de 100%, asa cum ati planificat si conceput. Incredeti-va intr-un plan perfect – Dumnezeu.

sursa: internet

Să nu pierzi bucuria !

Orice lucru care ne învită să ne pierdem bucuria ar putea fi privit ca unul de care nu mai avem nevoie. Chiar dacă cea mai mare dintre iubirile omeneşti pare să curgă pe apa sîmbetei, chiar dacă toate lucrurile ni s-ar nărui şi toată agoniseala ni s-ar duce în neant într-o zi, ar trebui să păstrăm în minte şi în inimă un singur ţel; acela de a ne păstra bucuria existenţei. Căci Viaţa este schimbare şi tot ce se schimbă ne poate incita către trăirile negative, ne pot invita să renunţăm la dorinţa de a trăi. Toate stările de rău, toată negativitatea mentală tind să ne ia bucuria de a fi. Cele mai nobile idealuri au devenit momeli întinse parcă special pentru a-l duce pe erou în cea mai neagră disperare. Dar disperarea nu înseamnă viaţă, cît întunericul din care viaţa se scurge şi din care energia bucuriei, ce hrăneşte celulele creierului şi ale trupului omenesc, pare să lipsească. Viaţa nu se poate hrăni cu disperare, nici cu furie, nici cu nemulţumire, nici cu durere. Viaţa este o expresie fidelă a Bucuriei şi a Iubirii. De aceea ne pierdem Viaţa pe măsură ce ne pierdem Bucuria de a fi, pur şi simplu. Bucuria transmite o vibraţie a cărei putere..nu poate fi înţeleasă cu mintea, dar acţiunea ei poate fi văzută în tot ce a creat omul mai bun pe Pămînt. Fără bucurie, entuziasm şi speranţă, fără iubire şi fără puterea ce te ajută în interiorul tău să zbori şi să muţi şi munţii din loc, pici în negura minţii disperate, în care nu mai vezi decît propriul tău întuneric. ŞI dacă Dumnezeu ţi-ar sta lîngă umeri, nu-l vei putea vedea, pentru că Dumnezeu poate fi văzut numai din Bucuria pe care o poţi simţi singur. Numai din propriul tău suflet plin de viaţă poţi percepe existenţa Lui Dumnezeu şi poţi recunoaşte deziluzia ca pe o iluzie a minţii. Dacă cel mai iubit om te-a părăsit, dacă ai pierdut tot ce era mai de preţ pe lume pentru tine, dacă duşmanii te-au încolţit şi dacă simţi că totul s-a prăbuşit în jurul tău, aminteşte-ţi să te întorci în tine însuţi şi să asculţi glasul Vieţii, care te îndeamnă să păstrezi bucuria de a trăi, orice ar fi. Lasă lucrurile lumii să se schimbe, permite-le oamenilor să fie călăi, dacă ei aleg aceasta, permite-i oricui să fie ceea ce alege, dar tu alege.. Bucuria. Priveşte soarele, frunzele pline de viaţă, ce se mişcă în adierea catifelată a vîntului şi concetează-te la Bucuria..necondiţionată a naturii. La bucuria existenţei, ce se exprimă prin frumuseţea florilor, a norilor sau a soarelui. Nu-i permite nici unui lucru să-ţi ia viaţa, dar permite oricărui lucru să plece din viaţa ta şi rămîi în urma lui..bucuros pentru simplul fapt că exişti. Căci această vibraţie a Bucuriei este lumina vieţii şi puterea prin care Dumnezeu intră în manifestare. Aceasta este puterea care crează miracolele zi de zi şi..îndepărtează din experienţa ta ceea ce ţi-a creat suferinţă. Păstrează bucuria orice ar fi, căci ea este energia care învinge obstacolele fără ca tu să mişti prea multe degete în acest scop..


de Maria Timuc

Ridurilor mele… cu iubire ❤

Nu as sti sa spun cu exactitate cand s-au insinuat pe chipul meu, de fapt nici nu cred ca este atat de important. Ideea este ca ne dam binete in fiecare dimineata la ritualul de ingrijire, iar eu le multumesc pentru ca ma fac atat de frumoasa si speciala.

Nu le port pica si nici nu le cert in oglinda.

Nu ma sperie, pentru ca inteleg exact ceea ce spun despre mine. Ele, ridurile mele discrete, imi spun povestea…

Te-ai gandit vreodata cate lacrimi de fericire si uneori de dor, neputinta, durere sau frica se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata cata iubire si uneori dezamagire, framantari, remuscari si deznadejde se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata cate nopti de veghe la capataiul unui copil cu febra sau doar speriat, se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata cate nopti de plans inabusit in perna, se ascund intr-un rid? Momente de neintelegere, nepretuire, neiubire…

Te-ai gandit vreodata cate momente de asteptare, ezitare si frica mascate de ochii celor dragi prin zambete, se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata cata neputinta surda in fata unor nedreptati ale vietii, se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata cate clipe de fericire, de emotie, de dorinta, de daruire, se ascund intr-un rid?

Te-ai gandit vreodata ca un rid nu iti spune un numar de ani, ci o poveste?

Poate ca te-ai gandit, poate ca nu…

Dar daca nu ai facut-o, data viitoare cand vei sta in fata unei femei si ii vei vedea ridurile de pe fata frumoasa, gandeste-te ca in spatele lor se afla o mama, sotie, iubita, cu o poveste.
Gandeste-te ca vezi cat a adunat sufletul ei intr-o viata cu bucurii si cu necazuri, o viata in care probabil mai mult a daruit decat a primit.
Gandeste-te ca ii vezi abandonarea unor vise si resemnarea in fata pierderilor!
Gandeste-te ca ii vezi iubirea, sensibilitatea, emotia si sacrificiile facute in numele iubirii!

Ridurile unei femei nu-s altceva decat cararile vietii prin timp! ❤

sursa: https://www.facebook.com/RanduriPrintreGanduri/

Vine o zi, în care tot ce poți să faci pentru copilul tău este să te rogi!

Da, știu. Pare așa prăpăstios, pare fără scăpare, fără soluție. Dar nu e. Este adevărul gol, goluț! Vine o vreme când realizezi că tot ceea ce poți să faci mai bun pentru copilul tău este să te rogi.

Să-l rogi pe Dumnezeu să îl aibă în grijă, să-l rogi pe Dumnezeu să te ajute să ai serviciu, să îl rogi să păstreze o punte de energie între voi, să vă păstreze conectate peste mări și țări, să îl rogi pe Dumnezeu să-ți spună, într-un fel sau altul, când are copilul mai mare nevoie de tine și tu să faci tot ce poți să îl ajuți. E frustrant, e nedrept, e șocant, dar acesta este adevărul.

Mai devreme decât vrem noi, mai devreme decât suntem pregătiți pentru asta, copiii noștri devin stăpânii propriilor vieți și dacă, până în acel punct, ne transmiteau semnale că nu suntem stăpânii vieții lor, vine o zi în care ridică zidul și ne lasă o gaură cât o gămălie, să putem vedea, din când în când, ce se întâmplă…

Vine o zi… când e limpede că e chiar acea zi despre care credeai că n-o să vină niciodată. Și dacă nu mai ții minte “Îngerașul” și “Tatăl nostru”, învățate în copilărie, va trebui să înveți rugăciuni noi și să te duci la biserică mai des decât ai făcut-o până acum… E greu de crezut, dar acel spațiu va deveni cel mai important loc în care tu ești alături de copilul tău.

M-am rugat, în viața mea, în multe feluri, în multe locuri și pentru multe lucruri. M-am rugat și cu disperare. Dar niciodată nu mă rog cu atâta bucurie, speranță și încredere ca atunci când mă rog pentru copilul meu.

AUTOR Mirela Retegan

sursa: http://randuripentrutine.eu/

Dacă nu ești fericit unde ești – mută-te! Nu ești un copac!

De multe ori, în viaţă, ne mulţumim cu ceea ce credem că este drept, convenabil şi sigur. Ne este teamă să facem o schimbare. Ne e teamă să ieşim din zona noastră de confort.

Deci, ne privăm pe noi înşine şi fericirea noastră, risipind vieţile noastre într-un loc greşit când ar trebui să mergem înainte şi mai departe.

Dacă nu eşti fericit unde te afli – mută-te! Nu eşti un copac. Nu trebuie să fii blocat şi să rămâi într-un singur loc pentru totdeauna.

Dacă oamenii din jurul tău nu te fac fericit, lasă-i în urmă. Dacă de fiecare dată când îi întâlneşti, ai un sentiment că ceva nu este bine, pleacă. Nu le permite să ajungă la tine şi să îţi pierzi timpul.Nu îi lasa să îţi ia energia ta pozitivă.

Nu înseamnă că îi scoţi complet din viaţa ta, dar decizi să nu-ţi petreci timpul în jurul oamenilor care te fac să te simţi stors emoţional, fizic sau mental. Nu te mai mulţumeşti cu conexiuni, conversaţii şi persoane mediocre.

Dacă slujba ta te face să te simţi nefericit, renunţă. Dacă nu mai poţi învăţa şi creşte în slujba ta, treci mai departe şi găseşte una nouă. Să stai la un loc de muncă trist şi epuizant este toxic pentru tine. Indiferent de salariu, nu ar trebui să cheltuieşti o treime din zi să te simţi nemulţumit.

Asta implică o mulţime de probleme şi dăruire de sine. Nu o face. Fericirea ta este ceea ce defineşte succesul tău. Dacă nu eşti fericit, nu poţi avea succes în viaţă. S-ar putea să ai succes la locul de muncă, dar niciodată nu te veţi simţi împlinit înăuntru.

Dacă nu te simţi fericit în oraşul în care trăieşti, mută-te. Nu sta într-un loc doar pentru că este familiar şi confortabil. Dacă rămâi doar pentru că locul tău este o plasă de siguranţă şi îţi este teamă să te deplasezi, ar trebui să îţi regândeşti cu adevărat alegerile.

Pentru că atunci când îţi este cel mai frică să sari, exact atunci ar trebui să sari. În caz contrar, vei fi întotdeauna blocat într-un singur loc. Pentru că acasă este locul unde te simţi fericit, nu unde te simţi în siguranţă.

Dacă dragostea te nemulţumeşte, renunţă. Partenerul tău nu este ultima persoană de pe Pământ. O relaţie ar trebui să te facă să străluceşti, să înfloreşti şi să te inspire să devii o persoană mai bună.

Să creşti. Să te maturizezi. Nu ar trebui să te facă trist. Prin urmare, nu trebuie să rămâi într-o relaţie de acest fel..

Dacă nu eşti mulţumit de calea vieţii tale, schimb-o. Indiferent dacă este calea carierei tale sau studiile tale, dacă te afli vreodată într-o situaţie în care simţi că ai făcut o alegere greşită – opreşte-te pentru un moment şi schimbă direcţia.

Nu pierde timp, bani şi efort pe ceva ce nu face ca sufletul tău să cânte de bucurie. Chiar dacă înseamnă că vei pierde încă un an înainte de absolvire sau dacă trebuie să începi de la zero – fă-o! Şi fă-o atunci când eşti nemulţumit de alegerea ta. Fă-o şi alege cu înţelepciune data viitoare.

sursa: https://psihologiadeazi.ro/

„Degeaba oamenii îți vor răul, dacă Dumnezeu îți vrea binele”

Atunci când ești un om corect și-ți trăiești viața frumos și demn, se vor găsi oameni care vor dori cu orice preț să-ți strice reputația, născocind cele mai urâte bârfe și idioțenii. Vor ține morțiș ca ceilalți să-și schimbe părerea despre tine, te vor răni și te vor jigni.

Din acel moment, când vei fi mai bun decât unii, se vor găsi din ăștia care te vor invidia și-ți vor dori nefericirea. Îți vor zâmbi în față, iar pe la spate te vor înjunghia.

Vor face tot posibilul să te vadă la pământ. Se vor bucura atunci când vei fi nefericit și vor fi triști când îți va reuși.
Fiind un om împlinit, unii nu vor suporta să te vadă zâmbind și vor ține morțiș să-ți strice pacea sufletească. Mereu vor spune că ei pot face unele lucruri mai bine, te vor învinui pe nedrept, vor arunca în tine cu cele mai urâte cuvinte.

Așa sunt oamenii, nu suportă ca alții să fie fericiți atunci când ei suferă în tăcere, mereu au senzația că ceilalți au o viață mai ușoară decât ei, chiar dacă nu e așa. Oamenii sunt egoiști, niciodată nu vor lua exemplu de la cel care a ajuns la un nivel mai înalt.

Orice s-ar întâmpla, nu ceda. Trăiește cum dorești tu și iubește pe cine vrei. Nu asculta de cei străini, deoarece nu toți îți vor binele. Un zâmbet poate ascunde atâtea gânduri urâte. O îmbrățișare poate fi falsă, iar un sfat mediocru îți poate distruge visurile.

Crede în tine și nu uita: degeaba oamenii îți vor răul, dacă Dumnezeu îți vrea binele. Atât timp cât EL vrea ca tu să fii fericit mereu vei găsi puteri să te ridici din genunchi, te vei corecta și de fiecare dată te vei strădui să fii cea mai bună versiune a ta.

Atunci când ești iubit de EL nimeni nu te poate distruge în mii de bucăți, nimeni nu-ți poate lua ce ai tu mai scump.

Degeaba oamenii îți vor răul, dacă Dumnezeu îți vrea binele. 

– citat cu autor anonim -

Uneori, fericirea e o binecuvântare, dar de cele mai multe ori e o cucerire!

În fiecare zi – împreună cu soarele - Dumnezeu ne oferă o clipă în care e posibil să schimbăm tot ce ne face nefericiţi. Iar în fiecare zi pretindem că nu realizăm momentul, ne străduim să credem că această clipă nu există, că ziua de azi e la fel cu aceea de ieri şi va fi identică cu cea de mâine. Dacă am fi atenţi, am putea descoperi clipa magică. S-ar putea ascunde în momentul în care băgăm cheia în uşă, dimineaţa, în tăcerea de după cină, într-o mie şi unul de lucruri ce ni se par identice. Această clipă există – atunci, toată puterea stelelor ne pătrunde pentru un moment şi ne permite să înfăptuim miracole.

Uneori, fericirea e o binecuvântare, dar de cele mai multe ori e o cucerire. Clipa magică ne ajută să ne schimbăm, ne ajută să ne urmăm mai departe visele. Vom suferi, vom traversa multe momente dificile şi ne vom confrunta cu multe dezamăgiri, dar toate sunt pe cât de tranzitorii, pe atât de inevitabile, iar la final vom fi mândri de ce am lăsat în spatele obstacolelor. Cândva, în viitor, vom putea privi înapoi cu mândrie şi credinţă.

Nefericiţi sunt cei care se tem să-şi asume riscuri. Poate că nu sunt niciodată dezamăgiţi, niciodată deziluzionaţi, niciodată în suferinţă, precum aceia care au un vis de urmat. Dar, când privesc înapoi – pentru că întotdeauna privim înapoi – îşi vor auzi inima şoptind: „Ce ai făcut cu miracolele pe care Dumnezeu le-a semănat pentru zilele tale? Ce s-a ales de talentul pe care Cel Sfânt ţi l-a încredinţat? L-ai îngropat adânc, într-un mormânt, de teamă că-l vei pierde. Aceasta îţi este moştenirea: certitudinea că ţi-ai risipit viaţa“.

Nefericiţi sunt cei care aud astfel de vorbe. Pentru că atunci când, poate, vor crede în miracole, aceste clipe magice ale vieţii se vor fi scurs deja.

Viața nu e altceva decât suma unor momente, a unor șanse, a unor îmbrățișări și zâmbete și sărutări, a unor oameni care te iubesc și te înțeleg și te acceptă așa cum ești. Iar într-o zi îți vei da seama că nu poți pierde toate astea la nesfârșit bazându-te pe faptul că vor fi altele care să te aștepte pe tine. Pentru că nu vor fi. Și le vei duce dorul… Un dor prea greu pentru oricine.

Poate trăiești cu impresia că viața și tot ce îți oferă ea sunt bunuri care ți se cuvin. Poate ai impresia că nu trebuie să meriți ceea ce ți se oferă. Și te înșeli. Trebuie să meriți oamenii pe care ți-i scoate în cale, fericirile, micile plăceri. Trebuie să meriți și să dovedești asta trăind și acele momente care nu sunt tocmai plăcute, greutățile, încercările. Dacă ai impresia că totul ți se cuvine, într-o zi s-ar putea să fii obligat să recunoști contrariul, în acea zi în care nu vei mai avea nimic din tot ce ai avut.

Ai pierdut un moment de fericire și nu ți-a păsat pentru că a fost doar un moment. Ai pierdut o șansă și nu ți-a păsat pentru că te așteptau altele. Ai pierdut o îmbrățișare, un zâmbet sau un sărut, dar nu a contat pentru că trăiai cu impresia că vei găsi mereu pe cineva care să ți le ofere. Ai pierdut un om care te iubea și ai ridicat din umeri pentru că te așteptai să găsești mulți alții la fel sau chiar mai buni.

Dar știi ce?! Viața nu e altceva decât suma unor momente, a unor șanse, a unor îmbrățișări și zâmbete și sărutări, a unor oameni care te iubesc și te înțeleg și te acceptă așa cum ești. Iar într-o zi îți vei da seama că nu poți pierde toate astea la nesfârșit bazându-te pe faptul că vor fi altele care să te aștepte pe tine. Pentru că nu vor fi. Și le vei duce dorul… Un dor prea greu pentru oricine.

Apreciază ce ai, pe cine ai. Nu face atâtea mofturi, nu te amăgi că a fost vorba doar despre o șansă, despre un om, despre o iubire. Pentru că a fost vorba despre mai mult. E adevărat că nimic și nimeni nu e de neînlocuit, doar că, uneori, nu găsim acel ceva sau pe acel cineva capabil să înlocuiască ce am pierdut. Pur și simplu nu găsim.

Iar în urmă rămân doar regrete, păreri de rău, îndoieli și suspine.

Nu poți trăi la nesfârșit mințindu-te că de fapt nimic nu e cu adevărat o pierdere. Te înșeli. Dar știm cu toții că anumite minciuni, chiar dacă suntem conștienți că sunt minciuni, reușesc să panseze răni provocate de adevăruri prea dure.

Nu mai pierde clipe, oameni, sentimente frumoase, atingeri, zâmbete. Viața nu e nimic altceva decât suma tuturor acestor lucruri. 

sursa: http://damadetrefla.com/

Femei simple, Femei ca mine...

Astăzi vreau să îți povestesc despre...

Femei ca mine, cele care mai au și zile proaste, cele care au nevoie de susținere, cele care își vindecă sufletul stând pe o canapea, mâncând o prăjitură sau urmărind film bun. 

Femei simple. Femei ca mine, nu le observi prin mulțime, nu ți se par aberant de frumoase, nu se plimbă cu fuste scurte, n-au un ruj exagerat. 

Femei ca mine, care au învățat să se iubească așa cum sunt și au încetat să mai creadă în perfecțiune. 

Femei ca mine, cele cu bujori în obraji, cele care se emoționează, cele care plâng din lucruri mărunte, cele care ascund într-o privire pasiune și perseverență.
 

Femeile ca mine, femei care pășesc dezinvolt și modest pe stradă, cele care nu vor să întoarcă priviri, vor să cucerească inimi. 

Femei care nu-și doresc un bărbat care să le dăruiască întreaga lume ci un bărbat cu care se pot simți acasă, protejate, iubite și susținute.
 

Femei ca mine, cele care încă se mai simt copile în fața unui cadou, cele care mai cred în educație și politețe, cele care se mulțumesc cu o singură floare pentru că ele știu că cel mai mărunt gest vine din suflet și dragostea n-are nevoie de exces.

de Maria Cristiana Tudose

Iubeste-te si pretuieste-te suficient de mult incat sa nu le mai permiti oamenilor sa se poarte cu tine intr-o maniera care iti face rau sau care te face sa te simti rau - devalorizat, nerespectat, manipulat s.a.m.d.

Sunt unii oameni in jurul nostru care, prin atitudinea si comportamentul lor, ne fac rau sau ne fac sa ne simtim rau.

Ei sunt acei oameni care:
- iti spun ca nu poti, ca esti prea visator si sa revii cu picioarele pe pamant
- cei care iti ignora sentimentele, nu le pasa de ceea ce doresti tu
- cei care asteapta de la tine sa faci asa cum doresc ei si ca sa se asigure ca le corespunzi intereselor lor egocentrice folosesc manipularea si santajul emotional
- oamenii egoisti, care doar iau de la tine si nu iti dau nimic in schimb
- oamenii rautaciosi, barfitori, agresivi, negativisti sau cei care sunt mereu "gica contra"
- cei care pozeaza in victime neajutorate si iti cer sa faci pentru ei ceea ce ei de fapt nu au chef sa faca
- cei care nu-ti respecta granitele si limitele personale, iti incalca teritoriul sau personalitatea - adica cei care nu te respecta
- oportunistii care se folosesc de tine de cate ori au ocazia
- oamenii care te mint
- cei care iti insala increderea repetat si cei care te tradeaza atunci cand au ocazia
- oamenii care te invidiaza sau le este ciuda pentru reusitele tale
- cei care pe fata iti zambesc si iti spun ca iti sunt prieteni, insa pe la spate te saboteaza
- cei care iti dau sfaturi fara sa le ceri, spunand sa faci asa cum spun ei pentru ca iti vor binele... desi lucrurile nu stau asa
- cei care iti spun ca stiu mai bine decat tine ce trebuie sa faci tu cu viata ta
- cei care vin si iti spun ce au spus altii despre tine si apoi se bucura in secret cand tu intri in conflict cu acea persoana
- cei care vor sa te domine prin agresivitatea lor
- si lista poate continua...

Acesti oameni recurg la comportamentele pe care le-am enumerat mai sus pentru ca le permiti. Daca tu nu le vei mai da ocazia sa-ti faca rau si cu totii am face asta, in timp ei vor fi nevoiti sa-si revizuiasca comportamentele si atitudinea pentru ca altfel ar fi marginalizati.

Ca sa facem lucrurile clare: cei care au aceste comportamente nu te iubesc, nu te respecta, nu iti sunt prieteni si nici nu iti vor binele. Ei au probleme nerezolvate cu ei insisi, nu si le cunosc sau nu si le accepta, insa le aduc in relatiile lor interumane. Faptul ca tu ii accepti in continuare in preajma ta, nu face decat sa le intareasca aceste comportamente si atitudini disfunctionale.

Indiferent care este natura relatiei tale cu o astfel de persoana - fie ca iti este ruda, prieten, partener de cuplu, prieten din copilarie, coleg sau o persoana care a intrat recent in viata ta - cel mai bine pentru tine este sa te distantezi de ea.

Iubeste-te si pretuieste-te suficient de mult incat sa nu le mai permiti oamenilor sa se poarte cu tine intr-o maniera care iti face rau sau care te face sa te simti rau - devalorizat, nerespectat, manipulat s.a.m.d.

Odata ce inlaturi aceste persoane din viata ta, vei avea locuri libere pentru cei care merita cu adevarat sa iti fie alaturi in aceasta calatorie fascinanta - viata ta!

de Ursula Sandner

Cand ti-e frica sa nu pierzi, exact asta se intampla: PIERZI.

FRICA

 

Stii cum sunt prinse maimutele in Africa? Vanatorul pune o piatra de marimea unui ou de gaină, intr -o scorbura cu diametrul de sase centimetri. Maimutele il urmaresc de la distanta si sunt macinate de curiozitate .

Apoi vanatorul se indeparteaza la cativa metri. Imediat apare o maimuta care baga mana in scorbura. Ea simte ca acolo este un obiect şi incearca sa-l scoata. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur ca maimuta isi poate scoate mana, in orice moment, dar pentru aceasta este nevoie sa dea drumul pietrei si s-o piarda. Frica de a pierde, o tine pe loc. Vanatorul se apropie şi baga maimuta in sac.

Te-ai gandit vreodata ca majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic, le faci din frica de a nu pierde ceea ce ai deja? De dimineata cand te trezesti si te speli pe dinti (pentru a nu pierde zambetul ala din reclama), pana seara cand te arunci in pat, obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusete, totul este o goana cu mainile stranse, pentru a pastra ceeea ce ai acumulat.

Lucrurile pe care le avem ajung sa ne detina si sa ne controleze viata. Ai castigat o masina la un concurs si, dintr-o data, nu mai poti dormi noaptea, de frica sa nu ti-o fure hotii. Paradoxul zilelor noastre este ca suntem din ce in ce mai ocupati sa strangem lucruri, fara sa observam ca, de fapt, suntem mai ocupati sa nu pierdem lucruri pe care nu le-am avut niciodata.

Uite-te in jurul tau unde esti chiar acum, acasa, la birou, pe strada si pune-ti intrebarea: care sunt lucrurile fara care n-as putea trai, daca ar disparea brusc?

Fac un pariu cu tine ca ai putea trai fericit fara laptop, telefon mobil crema de ras, crema de fata, pantofi de firma, sacou in dungulite, sistem audio 5.1, masina de spalat automata, cu cinczeci de programe, cuptor cu microunde, masina de servicu, masina de concediu, masina cu clima bizonica, remorca, 100 de perechi de sosete, 5 perechi de pantofi, aer conditionat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, wow, counter-strike, mobila scumpa ... si pune tu inca 1000 de lucruri pe care le vezi ...

Alergi de dimineata pana seara, nu pentru a deveni mai liber, ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber, ci doar te inrobesc mai mult. Cu fiecare cutie care se aseaza pe dulapul tau, esti mai las si mai fricos. Mai plin de frica de a incerca sa simti, sa traiesti. Fiecare lucru nou pe care il cumperi aduce cu el o doza de frica, egala cu valoarea pe care i-o dai. Cu cat un lucru pare mai valoros pentru tine, cu atat ti-e mai frica sa nu-l pierzi.

Si cand ti-e frica sa nu pierzi, exact asta se intampla: PIERZI.

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi jobul, incepi sa nu mai risti, sa faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent si esti data afara.

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi iubitul / iubita incepi sa devii prea disponibil, sa faci orice compromis si esti parasit.

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi masina, nu dormi noaptea si te imbolnavesti, stai prin spitale si trebuie s-o vinzi, ca sa poti sa te intretii.

Cineva imi povestea ca, in limba ebraica, nu exista verbul “a avea”, ci doar unul care se traduce mai bine prin “a administra ”.

Nu “AI ” nici unul dintre lucrurile pe care le “ai” Azi sunt la tine, maine nu mai sunt. Si, in timpul asta, tu traiesti cu frica de a nu pierde ceea ce nici nu ai.

Oare degeaba sportivii care “nu mai au nimic de pierdut” joaca mai bine de obicei? Atunci cand nu mai ai nimic de pierdut nu-ti pasa care e deznodamantul, conteaza doar ceea ce faci acum, aici. Nu mai conteaza cat risti. Nu mai conteaza ca oamenii se uita ciudat la tine, cand te manifesti altfel.

Esti liber cand scapi de frica de a pierde. Poti face asta, in 7 pasi:

1. Fa o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vietii si care te-au impiedicat sa faci ceea ce iti doreai la un moment dat .

2. Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentueaza frica .

3. Fa o lista cu lucrurile pe care ti-ai dori sa le faci, inainte sa mori.

4. Arunca si lista asta.

5. Uite-te in jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o luna si arunca-l intr-o cutie. Mai priveste in jur si ia-l pe al doilea. Vezi ce a ramas si ia-l pe ar treilea. Nu te opri, pana cand ai in imediata ta apropiere, doar lucrurile pe care le folosesti des. De preferat zi de zi, saptamana de saptamana. ( Cand m- am mutat unde stau acum, cu 3 luni in urma, aveam impresia ca sunt foarte multe lucruri de carat si adunat si o sa dureze enorm. Un sfert din ele le-am aruncat cand le-am sortat. ) Ce sens are sa pastrezi perechea aia veche de ghete, pe care o ai de acum 5 ani, cand tocmai ti-ai luat alta, anul trecut? etc .

6. Traieste o zi fara telefon si internet. Pleaca la munte, la mare, oriunde si inchide tot ce inseamna aparat cu baterii sau fara. Gandeste-te apoi cat de liber te-ai simtit

7. Risca. Fa lucrul de care te temi cel mai mult. Daca ti-e frica sa nu pierzi autobuzul, mergi pe jos. Vei fi fericit.

sursa: internet

Ziua când trebuie să lași pe cineva în urma ta

Despărțirile sunt dureroase, chiar dacă inițiativa ar putea veni din partea ta. Doar că uneori această decizie e unicul lucru care poate fi în beneficiul tău. Fie că e o relație de dragoste sau una de prietenie, atât timp cât e toxică și te epuizează nu are cum să reziste în timp.

Mai devreme sau mai târziu frustrările interioare vor izbucni, tranformâdu-se în regrete și reproșuri. E o normalitate ca relațiile să treacă prin niște crize și neînțelegeri. Odată ce sunt depistate, discutate și rezolvate, episodul despărțirii poate fi depășit în favoarea relației în care sunteți implicați.

Desigur, ca o relație de orice tip să funcționeze din nou și să reînvie trebuie implicarea ambilor parteneri. „Repararea” relației se bazează pe răbdare, încredere, iubire, respect. Atunci când fundamentul relației se clatină și doar unul dintre parteneri ia inițiativa de a-l salva, este totul în zadar. În orice relație sunt doi oameni care trebuie să contribuie la întreținerea ei. În momentul în care celălalt cedează, dorința celuilat de a salva iubirea se transformă într-o luptă cu morile de vânt. Până la urmă, se alege cu sechele și dezamăgiri.

Atunci când te decizi la o separare, nu e o hotărâre ușoară, fiindcă nu lași în urma ta doar un om, ci și un bagaj de emoții și amintiri. În astfel de momente, deciziile se iau cu o minte liniștită, fără ca să fie influențat de sentimente negative. Mai întâi de toate trebuie să te întrebi de ce ai mai râmâne în acea relație.

Dacă răspunsul este legat de frica de singurătate sau frica de suferință, trebuie să te gândești la rece. Fiindcă, un astfel de răspuns dovedește faptul că relația nu este una sudată și este complicat să reziste în timp.

Despărțirile nu sunt legate doar de trădări, adulter sau divorț. Fiecare dintre noi poate pune punctul unei relații, chiar dacă am iubit sau ne-am simțit iubiți și apreciați lângă omul de alături. Există și motive vizibile care dau de înțeles că relația nu mai poate continua. Pentru menținerea unei relații este nevoie de mult mai mult, nu doar de promisiuni și cuvinte frumoase. Între timp se prea poate să nu te mai poți baza pe partener sau simți că ai nevoia de a fi singur.

De asemenea te poți pierde printre gânduri, dileme și să te întrebi „Cine ești? Ce-ți dorești cu adevărat?” sau din cauza oboselii, a rutinei nu mai poți ține o conversație sănătoasă cu partenerul, iar fiecare discuție duce spre certuri. În astfel de momente decizi să pleci. Ai tot dreptul. Tu ești stăpân pe viața ta și alegerile tale.

Când alegi să lași pe cineva în urma ta e de dorit să-i comunici că ai ales un alt drum. Discuția pe care o vei întreține trebuie să fie fără reproșuri și frustrări pe care le-ai adunat între timp. Este binevenit să vii cu argumente mature, să zici ceea ce te deranjează în raport cu relația și ce ai dori să schimbi.

Comunicarea este elixirul perfect pentru a salva prietenii și iubiri. Nimeni nu poate citi gândurile celui de alături, în schimb, fiecare poate corecta greșeli și poate reîntoarce un om din drumul său, datorită iubirii și a dorinței de a păstra relația pe care a construit-o într-o zi.

sursa: https://devorbacutine.eu/

Numai cineva care te descoperă cu adevărat te poate iubi sincer.

Nu încerc să fiu perfectă. Mă străduiesc să fiu reală, sinceră, să fiu eu însămi fără să îmi pese de părerile celorlalți. Și poate că nu mă vor iubi mulți, dar mă va iubi cine trebuie. Iar asta e mai important pentru că eu apreciez calitatea, nu cantitatea.
A fost o vreme în viața mea, ca în a multora dintre noi, în care am încercat să fiu pe placul tuturor, să mă schimb pentru ei, să fiu perfectă. Dar nu perfectă așa cum înțelegeam eu cuvântul, ci așa cum alții îl înțelegeau. Și ar fi trebuit să mă simt bine primind simpatii și aprecieri, nu? Ar fi trebuit să mă bucur că fac ceva pentru a fi… perfectă?! Ei bine asta nu s-a întâmplat pentru că simțeam tot mai mult că mă îndepărtez de mine însămi, de cine sunt de fapt, pentru a mă apropia de oameni care nici măcar nu mă voiau alături de ei pentru prea multă vreme. Eram doar cineva care la un moment dat a însemnat ceva, mai mult sau mai puțin, dar nu totul.

Și mi-am dat seama că nu asta vreau de la mine. Poate m-am maturizat sau poate doar am fost dezamăgită că nu era totul așa cum m-aș fi așteptat să fie. Dar am învățat că întotdeauna, în orice împrejurare, e bine să fiu eu însămi. Chiar dacă am unele defecte. Chiar dacă sunt lucruri pe care le-aș schimba și pe care încerc să le schimb la mine. Chiar dacă nu sunt perfectă. Și am învățat că trebuie să mă iubesc așa cum sunt și să mă arăt așa cum sunt dacă am pretenția să fiu iubită sincer.

Nu încerc să fiu perfectă. Mă străduiesc să fiu reală, sinceră, să fiu eu însămi fără să îmi pese de părerile celorlalți. Și poate că nu mă vor iubi mulți, dar mă va iubi cine trebuie. Iar asta e mai important pentru că eu apreciez calitatea, nu cantitatea. Numai cineva care te descoperă cu adevărat te poate iubi sincer. Și numai cineva care te iubește pentru ceea ce ești îți poate rămâne alături indiferent de situație, chiar și în cele mai grele și mai proaste zile.

sursa: damadetrefla.com