Hai sa nu mai confundam iubirea cu inlantuirea altei fiinte. Suntem oameni liberi si nu sclavii altora.

"Daca imi esti prieten, atunci trebuie sa..."

"Daca faci parte din familia mea, atunci trebuie sa..."

"Daca imi esti partener de cuplu, atunci trebuie sa..."

"Daca esti copilul meu, atunci trebuie sa..."

Nu vi se pare ciudat cate datorii si obligatii implica relatiile noastre apropiate? Cate pretentii, asteptari, nevoi si dorinte trebuie sa satisfacem doar pentru ca la un moment dat ne-am declarat iubirea?

 
Traim in vremuri in care fiecare om, daca ar dori, ar putea sa isi asigure singur supravietuirea si nu numai, insa cu toate acestea, ne comportam de parca am fi cu totii niste fiinte neajutorate care abia asteapta sa il inlantuie pe un altul si sa il impovareze cu diferite nevoi si asteptari. In numele iubirii pe care ne-o poarta, binenteles.

 
Este foarte interesant cum iubirea si afectiunea sunt intelese ca datorie, obligatii, satisfacerea nevoilor celuilalt. Cand cineva spune ca te iubeste, atunci trebuie sa faca ce vrei tu. Daca nu face ce ii ceri, inseamna ca nu te iubeste si de aici apare drama, inducerea sentimentelor de vinovatie, amenintarile, manipularea, razbunarea...

 
Mai putem vorbi de iubire aici? Sau este vorba doar despre egoism, egocentrism, nesimtire, pretentii, dorinte, asteptari, nevoi?

 
Nu, nimic din toate acestea nu este iubire. Iubirea este un sentiment care nu implica obligatii, ci doar dorinta de a darui, atat cat simti. Nimeni nu are dreptul sa iti ceara ceva in numele "iubirii". Nu trebuie sa iti demonstrezi iubirea prin compromisurile si sacrificiile pe care ti le cere cineva. Daca exista iubire si ea este reciproca, te simti acceptat asa cum esti. Respecti si iti sunt respectate limitele si granitele. Chiar si cand iubesti ai dreptul sa spui "nu" daca asta simti sa faci, iar celalalt, tocmai pentru ca te iubeste, accepta asta.

 
Cand cineva se supara pentru ca nu alegi sa iti demonstrezi "iubirea" asa cum iti cere, o face deoarece ai refuzat sa ii satisfaci egoismul. Insasi supararea sau criza pe care o face este o dovada ca nu esti iubit pentru ceea ce esti, ci doar folosit in scopuri personale.

 
Intelegi despre ce este vorba? Daca nu faci ceva pentru cineva si acea persoana se supara, o face pentru ca nu te iubeste, nu te respecta si te trateaza ca pe un obiect al carui scop este satisfacerea propriilor nevoi.

 
Hai sa nu mai confundam iubirea cu inlantuirea altei fiinte. Suntem oameni liberi si nu sclavii altora.

 
de dr. Ursula Sandner

Nimeni nu îți datorează nimic

Este o lecție de viață dură, dar foarte interesantă!
O lecție pe care prea puțini oameni o înțeleg. O lecție pe care și mai puțini o adoptă.

Și totuși, cam așa stau lucrurile. Poate că pe unii îi sperie, însă este purul adevăr – nimeni nu îți datorează nimic!

Învață să trăiești cu asta!
Se numește acceptarea realității și asumarea răspunderii pentru propria viață!
Sau, mai pe românește spus, maturitate!

Atunci când înțelegi că nimeni nu îți este dator cu nimic, încetezi să mai privești în exterior, așteptând sau cerând minuni de alții și te concentrezi pe interior – pe propriile abilități, pe propriile calități, pe propriul potențial, pe propriile valori.

Cineva, nu cu mult timp în urmă, mi-a scris. Suferea! Fusese înșelată! Știți ce mi-a spus? ‘Părea un om bun’. Hmmm… Oare chiar o fi fost un om rău? Sau a fost un om care a gândit și a acționat diferit?

Hai să-ți spun ce înseamnă asumarea răspunderii propriei vieți:
1. Ești responsabil/ă de îndeplinirea dorințelor tale
Celălalt te poate însoți în această călătorie, însă nu are obligația să renunțe la propriile dorințe pentru a-ți face ție pe plac.

2. Ești responsabil/ă de alegerile și acțiunile tale
Dacă suferi pentru că celălalt nu a făcut ceea ce așteptai tu… este problema ta, nu problema celuilalt. El/ea nu are de unde să știe care sunt gândurile tale ascunse, așteptările tale intestine.

3. Ești responsabil/ă de nivelul de conștiință pe care îl aduci în relațiile tale
Ca și de nivelul așteptărilor pe care le ai de la partener/ă.

4. Ești responsabil/ă de comportamentul tău cu ceilalți
Inclusiv pentru bucurie sau suferință. Astea sunt chestiuni ce țin ce starea ta interioară. Sunt ale tale, nu ale lor.

5. Ești responsabil/ă de modul în care îți prioritizezi timpul

6. Ești responsabil/ă pentru fericirea ta
Nimeni, dar absolut nimeni, nu este obligat să te facă fericit/ă. Dacă aștepți asta, înseamnă că nu respecți persoana respectivă, iar celălalt devine un prestator de servicii, nicidecum un partener. Fericirea chiar este treaba ta! De aia tot spun că este bine să intri în relații deja fericit/ă.

7. Ești responsabil/ă de alegerea valorilor care îți ghidează viața
Drept urmare, valorile celuilalt nu sunt treaba ta. Dacă valorile voastre se întâlnesc… este minunat. Dacă nu, atunci ar fi bine să înveți și să accepți diferențele. Nu poți? Atunci pleacă. Dar nu încerca să schimbi valorile celuilalt.

8. Ești responsabil/ă pentru creșterea propriei stime de sine
Și asta este o muncă personală.

Vezi? Totul se rezumă la tine și la starea ta.
La tine și la construcția ta interioară.
La tine și la stabilitatea ta.
La tine și la valorile tale.
La tine, la acțiunile și deciziile tale.

Cu cât ai mai multe așteptări de la partener, cu cât ceri mai mult, cu atât ai șanse mai mari să obții suferință.

Ce înseamnă acea suferință? Nu cumva dorințe neîmplinite? Nu cumva ceva ce tu îți proiectezi?

Renunță la așteptări și privește-te.
Poți?

Dacă da, atunci răspunde la următoarea întrebare: ce vezi?
Pe cine vezi? Pe tine sau pe celălalt?

Cine îți trăiește viața? 

 

sursa: http://www.vulpescu.eu/

Dragă Doamne, te rog, nu mă lăsa să mă atașez de ceea ce nu este al meu, de ceea ce mi-ar face rău și de ceea ce m-ar îndepărta de Tine!

Doamne Dumnezeul meu,

Te rog să nu mă lași să mă atașez de ceea ce nu mai este destinat pentru mine. Nu mă lăsa să mă atașez de ceva sau de cineva pe care intenționezi să-l iei de la mine.
Știu că planul tău este necunoscut, dar până nu mi-l dezvălui, te rog să-l faci mai ușor.
Nu mă lăsa să mă țin de ceea ce trebuie să renunț.
Nu mă lăsa să lupt pentru ceea ce trebuie să eliberez. Nu mă lăsa să doresc ceea ce mă va distruge în cele din urmă
Nu mă lăsa să-i iubesc pe cei care îmi vor frânge inima pentru că mă atașez cu ușurință și mă țin strâns de lucruri, așa că te rog, nu-mi lăsa mintea să vrea lucruri pe care nu le pot suporta, nu-mi lăsa mintea să mă păcălească în dorința de lucruri de care nu am nevoie sau lucruri care nu sunt bune pentru mine.
Te rog, nu-mi lăsa inima să-i fie dor de oameni cărora nu le e dor de mine. Nu-mi lăsa inima să tânjească după cei care au plecat. Nu-mi lăsa inima să se îndrăgostească de cineva care nu vrea să rămână.
Te rog să nu mă lași să mă atașez de lucrurile care mă țin treptat noaptea, de oamenii care mă lasă întrebându-mă și de locurile în care nu sunt menit să locuiesc, de cei care nu sunt meniți să rămână.
Dar lasă-mă să uit de lucrurile care nu au fost niciodată menite să fie, dă-mi credința de care am nevoie să cred că sunt mai bine fără ele. Dă-mi înțelepciunea de care am nevoie pentru a-mi da seama că merit mult mai bine și că voi fi mai fericit în altă parte cu altcineva.
Sau doar dă-mi toleranța de care am nevoie acum pentru a fi în regulă să nu primesc lucrurile pe care le doresc, să nu le iubesc pe cele pe care am vrut să le iubesc și să-mi dai răbdarea de care am nevoie pentru a aștepta binecuvântările tale și a aștepta cadourile tale.
Dar, deocamdată, te rog să nu mă lași să mă atașez de ceea ce nu este în regulă pentru mine. Nu mă lăsa să investesc atât de mult în lucruri sau în oameni pe care trebuie să-i pierd. Nu mă lăsa să vreau ceea ce nu este al meu. Nu mă lăsa să construiesc un viitor în jurul a ceea ce este temporar. Amin!

sursa: https://randuripentrutine.eu/

Rămâi acolo unde te simți iubită, nu judecată. Fericită, nu dezamăgită. Apreciată, nu desconsiderată

Acolo, unde te simti iubita nu judecata; unde esti prioritate si motivul multor flacari, provocate de tandretea si frumusetea ta. Ramai acolo, unde mereu poti straluci, pentru ca esti arta si meriti o iubire tot atat de perfecta precum zambetul tau.

Pleacă din orice loc unde nu te simți bine.
Pleacă de lângă oamenii care te fac să suferi și nu te apreciază.
Pleacă de acolo de unde într-o vreme te simțea-i bine dar acum te simți în plus.
Pleacă de lângă prientenii care te tratează cu indiferență și nepăsare.
Pleacă din orice loc de unde nu te mai simți bine.
Pleacă de lângă prietenii care nu te înțeleg și nu te acceptă așa cum ești și în loc să te susțină, te critică.
Pleacă de la locul tău de muncă dacă tu nu te mai simți apreciat pentru munca ta.
Pleacă de lângă oamenii care te dezamăgesc în loc sa te încurajeze.
Pleacă de lângă persoana pe care tu o iubești sincer, din tot sufletul dar pentru care, tu nu mai însemni nimic.
Pleacă din colaborările în care tu simți că ești mințit.
Pleacă de la o petrecere sau de la un eveniment dacă te simți în plus sau dacă nimeni nu te bagă în seamă.
Pleacă de lângă prietenul care a uitat să își ceară iertare ori să îți spună te rog frumos.
Pleacă de lângă oamenii care te fac să plângi în loc să te facă să râzi.
Pleacă de lângă oamenii care nu te înțeleg și doar te critică.
Pleacă din orice loc în care tu nu te mai simți bine, indiferent de cine este în jurul tău, indiferent de ce situație este vorba.
Să nu permiți nimănui să te jicnească, ori să te desconsidere, sau să te mintă, să te folosească.

Ce pot avea ei mai presus de tine pentru a-ți face asta?
Să nu îți pară rău că ai plecat. Oamenii din viața ta vor veni și vor pleca.
Tu ești pe primul loc în viața ta, iar dacă ceva sau cineva îți provoacă suferință atunci de ce să rămâi într-un loc sau lângă o anumită persoană?
Doar de dragul a nu fi singur/ă și a trăi cu iluzia că ai pe cineva lângă tine?
Dacă ai o problemă tu singur și fără ajutor o vei rezolva. Mai rar oamenii care mai oferă un ajutor , cu atât mai rar, oamenii care să și ajute concret.
Ai încredere în tine și pleacă de oriunde nu te simți împlinit/ă, apreciat/ă, respectat/ă.

 

sursa: https://randuripentrutine.eu/

Suntem oamenii care împărțim casa, patul, ne facem promisiuni, cerem garanții în viață și-n iubire; apoi ne pierdem în câteva secunde și devenim niște străini

Suntem oamenii care dorim să fim iubiți.

Iubiți așa cum dorim noi. Unii dorim să fim lăsați singuri, să ni se fac ceai, să fim cuprinși și îngrijiți când suntem bolnavi. Alții dorim înțelegere, stabilitate financiară, ciocolată neagră, ținut de mână și câte o escapadă la mare.

Căutăm oameni buni, dar mai puțin ne gândim la noi, la cât de buni suntem noi înșine.

Dorim dragoste, dar nu ne întrebăm dacă noi am oferit vreo dată iubire sinceră. Nu ne întrebăm dacă noi putem iubi și dacă am simțit măcar vreo dată iubirea. Nu ne întrebă dacă pe noi înșine ne iubim și respectăm. Pur și simplu dorim un om care să ne iubească.

Și-l găsim întâmplător.

În timp ce alergam prin parc sau la cumpărături. Îl întâlnim într-o călătorie sau în ascensor. Îl întâlnim într-o zi ploioasă sau într-o librărie. Ne dă lumea peste cap. Îl dorim lângă noi, devenim dependenți de a lui miros, de ale lui îmbrățișări. Devenim un tot întreg.

Ne căsătorim.

Construim o casă și o familie. Creștem copii. Ne promitem multe. Împărțim patul și casa. Ne spunem secretele la o cafea. Suntem convinși că ne va despărți doar moartea. Apoi, într-o zi ne pierdem și devenim doi străini. Ne luptăm prin tribunale. Împărțim averi. Venim cu reproșuri și vorbe dure. Trântim uși și ne purtăm unul cu altul neomenește. Nu ne mai salutăm. Ne prefacem că nu ne-am cunoscut niciodată. Devenim foști iubiți și fluturăm în aer actele de divorț.

Și, doare, atât de mult doare, când doi oameni au crezut că sunt unul pentru altul, apoi au înțeles că totul a fost o iluzie sau o greșeală care a distrus ceea ce a fost construit în ani.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Cel mai frumos Bărbat!

Nu are ochii albaștri
În linii perfecte,
Ci priviri care alintă
Când vii
Și-ți odihnești sufletul
Pe genele lor.

 
Cel mai frumos
Bărbat
Nu are doi metri
Așezați proporționat
Pe niveluri atletice,
Ci înălțime a gândului
Și voința de a lupta
Oricând
Pentru a-ți proteja
Aripile.

 
Cel mai frumos
Bărbat
Nu are zâmbet
Perfect adaptabil
La celebritate,
Ci zâmbet care crește
Când te-apropii.

 
Cel mai frumos
Bărbat
Nu e copertă
Și tipar,
Ci e bărbatul
Pe care îl iubești:
Parte din tine,
Arogant când glumește,
Copil când se joacă,
Frumos în esența
Care vă unește.
 

Cel mai frumos

 Bărbat
Nu există
Fără tine iubind

 

de Gabriela Bassermann

Puterea de a merge mai departe

Dintre toate puterile din lume cred că puterea noastră interioară este cea mai mare. Iar ea înseamnă credinţă, iubire şi nădejde. Acestea ne conferă tăria şi forţa de a trece prin lume şi a înfrunta tristeţile, obstacolele şi furtunile care se abat asupra noastră.

Cu toţii am auzit de principiul separării puterilor în stat. Dar mai există un principiu. Al separării puterilor în adâncul nostru. Aici avem doar putere legislativă şi executivă. Iubirea este puterea legislativă. Cea care aprobă legile interioare. Credinţa şi nădejdea reprezintă puterea executivă. Cea care le pune în aplicare. Acestea sunt într-un raport de interdependenţă. Credinţa e iubire, iar nădejdea vine din credinţă. O înlănţuire firească, dar nefiresc de puternică. Totuşi, puterea judecătorească rămâne în ceruri. Dacă există credinţă în noi, sentinţa va fi cu siguranţă aceea de a ne lumina şi întări.

Uneori, singura opţiune care ne rămâne este aceea de a fi puternici. Când trecem prin momente cumplit de grele cum ar fi pierderea unor persoane dragi sau membrii ai familiei, când ne despărţim de cineva, când se îmbolnăvesc cei dragi sau noi, atunci e necesar să căutăm puterea de a merge mai departe în iubire şi credinţă. Şi să avem mereu nădejde. Să ne gândim la cei care ne iubesc şi pe care îi iubim. Pentru ei merită să luptăm şi să învingem durerea. În ei se regăseşte rostul şi tăria noastră. Aceasta este o motivaţie puternică. Dar trebuie să căutăm un sprijin şi în credinţă. Uneori vom simţi că nu e suficient sprijinul oamenilor. Dumnezeu este Cel care ne dă o putere cum nu am fi crezut vreodată că există. De la El vom primi mângâierea şi forţa de a ne continua drumul. Dumnezeu este Puterea puterilor, iar rugăciunea face minuni. Ea ne vindecă şi ne purifică şi niciodată nu trebuie să uităm de ea. Adevărata lumină şi putere se revarsă de la cer.

Primul principiu în viață: să nu te dai bătut în faţa oamenilor sau a întâmplărilor, spunea Marie Curie. Dar, ca să nu te dai bătut, e nevoie de răbdare şi gândire pozitivă. E nevoie de a te concentra asupra a ceea ce este şi cei ai mai important: familie, prieteni, sănătate. Şi să nu uiţi de puterile interioare: iubirea, nădejdea şi credinţa. Acestea sunt cele mai bune medicamente. Fără ele nu există nici lumină, nici vindecare, nici Cer. Alte puteri sunt doar aparente şi nu îţi vor fi de folos.

Cel care zâmbește în loc să se înfurie va fi întotdeauna mai puternic, spunea un proverb. De multe ori e greu să readuci zâmbetul pe chipul tău. Şi priveşti cu speranţă spre Cer. Dar dacă porţi lumina iubirii în tine şi eşti motivat cumva, atunci păşeşti pe drumul cel bun şi îţi vei regăsi seninătatea. Trebuie doar să renunţi la tristeţile care îţi macină sufletul şi gândul. Nu e uşor, dar fă tot posiblul să reaprinzi lumina. Să priveşti în ochii celor dragi şi să simţi motivaţia de a continua. Dar trebuie să cauţi şi privirea cerului. Cea în care se află frumuseţea şi dragostea supremă. Cea care tratează orice suferinţă. Numai iubirea şi credinţa te vor ajuta să te ridici. Iar când o vei face, să nu uiţi din nou să priveşti către Cer şi să fii recunoscător pentru puterea pe care ţi-a dăruit-o.

Puterea este în sine un cuvânt puternic. Există multe forme de putere de pământ, însă una singură sfidează timpul şi spaţiul: credinţa. Iubirea faţă de Dumnezeu. Aceasta este Puterea de la cer. Dacă ea se află în noi, atunci vom reuşi să învingem durerile şi obstacolele şi să readucem soarele în viaţa noastră.

sursa: https://alexandram.ro/

Nimeni nu ți-e dator să-ți fie fidel, pentru că tu ești fidel! Nimeni nu ți-e dator să te compătimească, să te iubească sau să-ți împrumute bani! Lecția scurtă predată de un psiholog.

Asta înseamnă să încetezi să aștepți. Înțelege că nimeni nu ți-e dator cu nimic și asta va fi începutul răsăririi tale.

Nimeni. Cu nimic. Nu e dator. Așa simplu…

Scapă de iluzia că ești o persoană foarte importantă și semnificativă în ochii celor pe care-i întâlnești.

Nimeni nu e dator să te iubească, să-ți ofere ceva, să se împrietenească, să se comporte sincer și onest cu tine.

Nimeni nu ți-e dator să-ți fie fidel doar pentru că tu ești fidel cuiva sau la ceva.

Nimeni nu e dator să te ajute, să-ți ofere brațul în clipe dificile.

Nimeni nu ți-e dator să te compătimească și să te liniștească. Să-ți împrumute bani. Să-ți asculte poveștile și să râdă la glumele tale.

Nimeni nu ți-e dator să suplinească golul din sufletul tău și lipsa de abilitate de a trăi fără prezența cuiva în viața ta.

Nimeni nu e dator să te angajeze pentru că ești un lucrător bun.

Nimeni nu e dator să aibă grijă de tine și, mai ales să-ți ofere o viață fericită și lipsită de griji.

Nimeni nu e dator să-ți ofere aceleași sentimente. Cu bunătate. Cu recunoștință.

Nimeni nu e dator să acționeze la fel cum tu ai acționat fața de el. Ai înțeles?

Nimeni. Nimic. Ție. Nu ți-e dator. Niciodată și nicicum.

Crezi că acest adevăr te face mai închis(ă) și mai rigid(ă)? Dezamăgit(ă)? Nu. Nu. NU. Privește altfel lucrurile. Este vorba despre iertarea profundă.

Tot ceea ce ți se întâmplă în viață, are loc grație stării tale de mulțumire și recunoștință.

Acum vei învăța să prețuiești mărunțișurile care le ignorai: Un cuvânt bun. Cererea unui ajutor. Un zâmbet.

De fapt, problema era în tine, doar în tine. Observi câtă bunătate este în lume când nu mai astupi totul în jur cu așteptări,cu „vreau” și „îmi ești dator să”?

Toți oamenii sunt buni la suflet. Lasă-i să fie firești, fără așteptările și evaluările tale. Astfel totul va reveni la locurile sale.

Și asta este foarte important în relațiile interpersonale. „Dacă iubești, lasă să plece…”, asta înseamnă acea libertate inestimabilă, în care se naște adevărata dragoste.

Respectă alegerea celuilalt. Nu încerca să anticipezi și să controlezi totul. Nu-ți place, pleacă, însă nu păta viața altuia.

Nimeni nu ți-e dator cu nimic. Asta e primul pas. Mergi mai departe fără așteptări. Nu mai lupta împotriva tuturor. A dispărut nedreptatea și a rămas doar mulțumirea față de ceea ce ai din abundență și atât de minunat.
Ușurință și simplitate, asta trebuie să simți. Acum nu mai porți cu tine tot ce te trăgea la pământ permanent.

Acum ești liber(ă). Liber(ă) să asculți și să fii liniștit(ă). Liber(ă) pur și simplu să fii. Nimeni nu ți-e dator cu nimic. Și nu mai ai nevoie de nimeni și de nimic. Trăiește și iubește!

sursa: https://oracolul.net/

Care e valoarea singurătății

 

 

Destinul relației de cuplu începe singur. Pentru că relația de cuplu este extensia relației cu tine. Dacă turbezi singur în casă, ce te face să crezi că într-o relație o să fii ok? Dacă pe tine nu te suporți, de unde credința că altcineva o va face? Dacă tu nu te simți suficient, de unde ideea că altcineva te poate umple? Dacă tu nu te iubești pe tine, cum pretinzi că vei putea iubi pe altcineva? Sau că cineva te va iubi pe tine, de vreme ce nici tu nu te apreciezi? Ce nu apreciezi, se depreciază, chiar și în ochii altora.

E vicleană tare dorința să „îmi caut jumătatea”. E fix definiția insuficienței. E o iluzie că două jumătăți fac un întreg. Dacă ambii au pornit cu speranța că o jumătate din exterior îi va împlini, înseamnă că au pornit din jumătate de iubire față de sine, lucru pe care nimic nu-l poate înlocui.

Un astfel de cuplu va atrage insuficiență și alte probleme asociate. Când fericirea mea depinde de „jumătatea mea”, între noi nu este iubire. E dependență, agățare, frică; dar nu iubire. Ce poate culege un cuplu care seamănă non-iubire?

Dar când un om se vede întreg, nu-și mai caută jumătatea. Caută un alt om întreg, ne-dependent, pentru că împreună vor face un întreg și mai mare. Adică își potențează reciproc misiunile. :)

Iată valoarea excepțională a singurătății. În solitudine înveți iubirea de sine, nu într-o relație fondată din insuficiență. În solitudine îți descoperi valorile tale reale.

Uite ce frumos e cuvântul ăsta! Sol-itudinea e atitudinea care ne apropie de soare (sol). Soarele este lumină, este întreg, își asumă poziția (își cunoaște valorile) și dă strălucire mai departe. Un om care își caută jumătatea seamănă mai degrabă cu o planetă, care nu are propria lumină, nici nu o oferă mai departe, ci gravitează în jurul altor corpuri mai mari (își supune propriile valori în fața idolului).

Unii spun că e bine să „capeți experiență” în mai multe relații, ca să fii pregătit pentru una specială. Sigur că experiența te poate ajuta. Dar, știi ceva? Mulți au iluzia experienței, căci au repetat aceeași relație de mai multe ori. Și chiar pentru cei care au experiență, rolul singurătății e cel puțin la fel de important.

Dacă singurătatea e împlinitoare, la fel poate deveni și cuplul. Dacă e colivie, la fel va deveni și cuplul. Poate de asta spunea Schopenhauer că „cel care nu iubește solitudinea, nu va iubi libertatea”.

Vrei o relație de cuplu împlinitoare? Devino împlinit(ă) întâi, în singurătate. Nu-ți mai căuta jumătatea. Lucrează-ți rănile emoționale, ca să nu le proiectezi în relație.

Prețuiește-ți singurătatea!

 

sursa: https://www.dacianpascuta.com/

Caută în tine răspunsurile – fă curățenie înlăuntrul tău

 

Nimeni şi nimic din afara ta nu îţi poate oferi ceea ce cauţi, decât tu însăţi/însuţi. Când cauţi ordinea şi perfecţiunea în orice se întâmpla în jurul tău, probabil că în interior e dezordine; fă curăţenie înăuntru, în mintea şi în sufletul tău mai întâi şi vei observa că nu te mai deranjează atât de mult imperfecţiunea lumii de afară, căci aşa cum ne privim pe noi, aşa îi privim şi pe ceilalţi;

Dacă doreşti să fii respectat şi preţuit de alte persoane, uită-te înainte de toate la tine şi verifică cât de mult te respecţi tu, iar măsura în care tu îţi preţuieşti drepturile este definitorie pentru gradul de respect pe care îl primeşti din partea altora; Dacă vrei să fii apreciat şi lăudat de alţii, laudă-te şi apreciază-te tu mai întâi, indiferent ce faci, căci astfel te vei vedea cu alţi ochi şi te vei comporta cu ceilalţi ca şi cum ai merita aprecierile lor;

Dacă ceilalţi nu au destulă încredere în tine, fii tu primul care ţi-o vei dărui aşa cum o meriţi şi nu uita că ceilalţi te reflectă pe tine şi gândurile pe care le ai; dacă ei încă nu te văd aşa cum îţi doreşti, înseamnă că mai ai de lucru cu tine; Dacă ceilalţi te înşeală, caută în tine tiparul mental care spune „oamenii mă înşală întotdeauna când e vorba de…”, căci tu transmiţi acest semnal către ei, iar realitatea îţi confirmă mereu ceea ce gândeşti; tu eşti cel care trebuie să te schimbi, nu ei;

Dacă vrei să nu mai fii jignit şi umilit, nu mai accepta postura de persoană umilită; nimeni nu te poate privi în acest fel decât cu acordul tău; Dacă se întâmpla să fii rănit într-o relaţie, nu te uita la celălalt, nu te gândi la vinovăţia lui; întreabă-te mai degrabă pe tine: „ce anume din mine a generat acest comportament în el?”;

Dacă îţi doreşti o sănătate mai bună, fii atent la acţiunile şi gândurile tale, la semnalele corpului tău, căci ele îţi influenţează starea fizică; Când cauţi iubirea în afara ta, chiar dacă ai găsit-o, ea nu te va mulţumi pe deplin niciodată pentru că nu vine din tine; verifică mai întâi în interiorul tău şi vezi câtă dragoste ai pentru tine; cât de mult te iubeşti? Dăruieşte-ţi iubirea de care ai atâta nevoie înainte de a o căuta în exteriorul tău;

Dacă îţi doreşti pacea şi liniştea sufletească, caută-le înainte de toate în tine, în inima ta, acolo unde este Dumnezeu; chiar dacă nu ştii, ai fost, eşti şi vei fi întotdeauna ocrotit(ă) şi iubit de El; Dacă ai încercat să atingi fericirea şi oricât te-ai străduit, oricât de multe dorinţe ţi-ai împlinit nu simţi aceasta decât preţ de câteva clipe efemere, înseamnă că nu ai privit încă în sufletul tău; împlineşte-i nevoile lui, căci dacă el se simte fericit şi tu vei fi la fel;Doar de atât ai nevoie: să te uiţi mereu în interiorul tău şi să te verifici din când în când întrebându-te: „oare azi mi-am dăruit porţia de iubire, respect, încredere…

sursa: https://detoatepentrutotisimaimult.blog/ 

Femeile puternice nu se nasc așa. Ele devin puternice în urma încercărilor și furtunilor vieții

Femeile puternice nu sunt întotdeauna cele care țin capul sus, ci sunt cele care continuă să împingă chiar și atunci când se simte că întreaga lume este împotriva lor. Când totul se destramă în timp ce se pot simți la pământ, ele nu renunță. Muncesc din greu și obțin lucrurile de care au nevoie pentru a face, a face. Ele nu așteaptă ca altcineva să le rezolve problemele și, în schimb, iau problemele în mâinile lor pentru a găsi o soluție.

Au trecut prin lucruri cumplite și și-au făcut drum spre cealaltă parte, indiferent de ce piedici au întâlnit. Când cineva le-a bătut sau a încercat să le transforme în cineva care nu erau, s-au trezit și au permis în continuare părților lor intuitive să le ghideze. Au fost rănite din punct de vedere fizic, emoțional, dar de fiecare dată când s-a întâmplat ceva teribil, nu au pierdut timp revenind acolo ci au făcut ând față cât de bine au putut.

Nu mă înțelegeți greșit, există momente în care chiar și cele mai puternice femei par slabe, dar sunt mult mai împreună decât își dau seama cei care le urmăresc. Ele cred în ele însele și cresc tot timpul în fața luptelor dinaintea lor. Nu poți să iei controlul asupra vieții lor, deoarece nu sunt dispuși să lase alte persoane să le spună ce să facă sau cine să fie. Ele văd lumea așa cum este, mai degrabă decât cum doresc să fie.

Femeile puternice nu primesc atât de multe felicitări pe cât merită și, din anumite motive, chiar și atunci când suntem față în față cu ele, uneori nu vedem cum sunt cu adevărat. Nu vă vor lăsa să le mințiți și sunt dispuse să taie legăturile cu oamenii toxici. Au cunoscut relații bune, relații proaste și multe altele. Femeile puternice sunt o forță care trebuie luată în calcul și cu cât îți dai seama mai repede cu atât mai devreme poți începe să le admiri.

Au luptat din greu pentru a ajunge acolo unde sunt și nu vor permite altora să-i tragă în jos. Ei nu își pierd timpul bârfind sau răspândind minciuni, știu unde se află în această lume și sunt mai mult decât capabili să se țină de ei.

Subestimarea femeilor este ceva ce face majoritatea oamenilor și este ceva ce nu voi înțelege niciodată!

 

sursa: https://randuripentrutine.eu/

Zgomotul tăcerii mele

Uneori am vorbit, iar cuvintele mele s-au izbit de pereți și s-au întors în pieptul meu învelindu-se, rușinate, în mantaua lacrimilor ce nu aveau fereastră să iasă, să se reverse, să mă elibereze.

Noianul de cuvinte, ce nu au fost înțelese, ce nu au fost ascultate, ce nu au fost mângâiate de alte cuvinte, au devenit stânci în inima mea. Și fiecare cuvânt răzvrătit, ce a cutezat să străpungă o fisură din zid sau să-l urce, a avut aceeași soartă ca celelalte: s-au izbit de “liniștea” înspăimântătoare a indiferenței, a nonempatiei, a singurătății inimii în lumea unei minți în care eu nu-mi găseam vibrația.

Într-o zi am renunțat la cuvinte și am lăsat tăcerea să se aștearnă pe inimă, ca praful pe mobilă într – o casă părăsită. Și brusc am început să aud un zgomot. Un zgomot oarecum familiar, dar nu-l puteam identifica. Încet, încet, am reușit să disting clar sunetul și am realizat că este inima mea, că sunt bătăile ei. Cu fiecare zi mai cădea o “cărămidă” din zidul de cuvinte neînțelese, iar inima mea bătea parcă tot mai cu putere, dar nu cu puterea ce o dă spaima , ci cu puterea și elanul unui alergător ce ajunge la finalul cursei și se vede câștigător.
Liniștea tăcerii mele devenise mai gălăgioasă ca glasul cuvintelor.

Din neputință cuvintele se retrag uneori, iar lipsa lor poate da un sens care depășește logica minții, căci ea rămâne în căutare de cuvinte, însă pentru unele situații niciun cuvânt nu poate dărâma zidul obtuz al neînțelegerii și tocmai în aparentul abandon e soluția. Renunțarea la cuvinte poate fi salvarea lor.
Căci și cuvintele au suflet. Și cuvintele au nevoie de libertate. Și cuvintele au nevoie de iubire.
Și cuvintele au nevoie de o vacanță.

Zgomotul tăcerii mele poate suna a valuri de mare, a vânt, a fâlfâit de aripi.

Sau poate suna a viață descătușată, căci cine își iubește cuvintele trebuie să aibă grijă cui le dă.
Cine nu simte sufletul unui cuvânt, când îl citește sau ascultă, nu va înțelege nici zgomotul, nici liniștea.
Doar cei care iubesc cuvintele vor auzi zgomotul inconfundabil al inimii ce-și odihnește cuvântul rănit.

 

sursa: https://webcultura.ro/

4 Lucruri pe care să ți le spui în zilele în care simți că stresul pune stăpânire pe tine

Doar pentru că te simți singură, nu înseamnă că nimeni nu te iubește. În ciuda luptelor cu care te confrunți, nu renunța niciodată la tine. Ești mai curajoasă decât crezi și mai puternică decât pari. Ești capabilă să muți munți și să faci tot ce îți dorești.

Iată câteva lucruri pe care să ți le spui în zilele în care simți că stresul pune stăpânire pe tine:

1. Nimeni altcineva nu o poate face pentru tine

Continuă să faci ceea ce știi în inima ta că este potrivit pentru tine. Lasă-ți visurile să fie mai mari decât temerile și acțiunile mai puternice decât cuvintele tale. Trăiește la alegere, nu întâmplător. Bucură-te de schimbări, nu te refugia în scuze. Ai încredere în tine și spune-ți că poți mai mult.

Luptă pentru a trăi cea mai frumoasă viață de până acum și pentru a deveni cea mai bună versiune a ta. Alege să îți asculți vocea interioară, nu părerile subiective ale tuturor oamenilor din jurul tău. Este drumul tău și atât. Este viața ta. Este viitorul tău. Este destinul tău. Alți oameni pot merge de mână cu tine pe această cale, însă nimeni nu poate merge în locul tău.

2. Viața nu este ușoară, însă merită

Dacă te aștepți să fie ușoară, înseamnă că nu o trăiești la potențial maxim și după ani și ani, te vei trezi dezamăgită. Să ajungi să îți împlinești visurile mărețe ai nevoie de răbdare, de efort, de curaj, de muncă. Așadar, promite-ți să începi de astăzi - în fiecare dimineață alege să fii pregătită să mergi mai departe și să lupți mai mult decât ieri. Mai presus de toate, asigură-te că îți aliniezi corect eforturile la obiectivele tale. Nu va fi ușor, însă în cele din urmă va merita.

3. Nu ești persoana care ai fost ieri

Nu ești persoana care ai fost în urmă cu un an. Nu ești persoana care ai fost în urmă cu o lună. Nu ești persoana care ai fost în urmă cu o săptămână. Nu ești persoana care ai fost în urmă cu o zi. Nu ești persoana care ai fost în urmă cu un minut. Nu ești persoana care ai fost în urmă cu o secundă.

Oricât de haotic a fost trecutul tău, viitorul este o carte nouă pe care o poți scrie cum îți dorești tu - să nu uiți niciodată asta. Nu eșți obiceiurile tale trecute. Nu ești durerea pe care ai simțit-o. Nu ești dezamăgirile pe care le-ai trăit. Nu ești greșelile pe care le-ai făcut. Nu ești luptele pe care le-ai dus.

Tu ești doar cine crezi că ești ACUM, în acest moment.

4. Cum te simți în momentele dificile nu este o măsură reală a realității

Doar pentru că îți este teamă, nu înseamnă că ești în pericol. Doar pentru că te simți singură, nu înseamnă că nimeni nu te iubește. Doar pentru că te simți dezamăgită, nu înseamnă că toți oamenii ți-au frânt sufletul. Doar pentru că te gândești că poți eșua, nu înseamnă că o vei face.

Încearcă să privești dincolo de îndoielile tale și continuă să mergi mai departe, să te vezi așa cum ești de fapt. Cu toții vorbim cu noi înșine, însă nu suntem întotdeauna conștienți de ceea ce ne spunem sau de modul în care ne afectează gândurile noastre.

Putem încerca să depășim momentele dificile, stările negative și emoțiile distructive prin a dezvolta emoții opuse - pozitive, optimiste - și la care să lucrăm astfel încât să le facem tot mai puternice. Înlocuiește gândurile negative cu cele pozitive. Uneori trebuie doar să uiți modul în care te simți pentru a îți putea aminti ce merită cu adevărat în viață.

 

sursa: https://www.kudika.ro/

“Boala oamenilor moderni: Trăim pe fugă, iubim pe fugă, zâmbim pe fugă. Nu mai avem timp să privim, să ascultăm, să admirăm…”

„N-am timp!” este, de departe, sloganul vremurilor noastre. Si boala oamenilor moderni care suntem.

 

https://www.youtube.com/watch?v=m8efGNd3eig

 

 
N-avem timp de zâmbit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata. Avem timp doar cat sa ne plangem ca n-avem timp.

 
Traim pe fuga, iubim pe fuga, nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte. Unde e rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?

Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate, menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase. Si, cu toate astea, avem tot mai putin timp. Ce paradox fenomenal, nu credeti?

 
Mai trist este, insa, ca nu traim, iar ce n-am trait la timp, spunea Octavian Paler, nu mai traim niciodata. Asadar, timpul trece si noi ne trecem odata cu el… daca nu facem o schimbare. In viata noastra, in programul nostru, in lista de prioritati. Nu exista solutii corecte sau universale. Exista doar oameni si alegerile lor.

 
Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti.

 
Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut cu folos. Cand va dati seama cum se face asta, sa ma invatati si pe mine.

Asadar…

 
Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi, timp sa va zambeasca sufletul, timp sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!

 
Dar, mai ales, va doresc timp sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu, „vine o vreme cand trebuie sa tragem sub noi o linie neagra si sa facem socoteala.” Si cine poate sti cat de devreme sau de tarziu vine vremea noastra? 

 

Sursa: https://randuripentrutine.eu/

Cum vindeci lumea?

• Vindeca-te pe tine mai intai! Fa plimbari dese, bea multa apa, razi cu toata fiinta ta, mananca inghetata cand ti-e pofta, roaga-te si iubeste! Bucura-te de orice rasarit si apus, si de ploaia care iti strica planurile! Ai observat ce aer curat si proaspat se simte dupa ploaie? Fa tot ceea ce iti bucura sufletul pentru ca vindecarea de acolo incepe!

• Actioneaza! Da, lumea se schimba daca tu schimbi. Atitudinea de tipul: “ce pot face eu, un om neinsemnat fata de ce pot face cei care au puterea sa faca ceva” este doar lipsa ta de responsabilitate si implicare. Orice schimbare faci in viata ta, cat de mica, atrage dupa sine schimbarea mediului in care te afli. Totul este energie, si totul pleaca de la un gand. Si tu tot de la un gand ai aparut 

• Iarta! Te ierti mai intai pe tine pentru toate momentele in care altii ti-au spus ca nu meriti, ca nu esti suficient de bun, de frumos, de slab, de inalt, de inteligent, de capabil SI TU I-AI CREZUT! Ai crezut ca nu meriti sa fii iubit, ca nu meriti un loc de munca mai bun, ca nu meriti o viata fericita si ca nu poti! Sigur ca POTI! Porti in tine Scanteie Divina, cum sa nu POTI? Te ierti pe tine pentru ca le-ai dat lor puterea ta si apoi ii ierti si pe ei pentru tot ce ti-au spus. Nu au stiut mai mult si au vorbit din propriile lor rani, supurande. Din propria lor durere. Iarta-i si roaga-te pentru ei! Au atat de multa nevoie de iubire!

• Iubeste! Cu toata fiinta ta, cu toata naivitatea si inocenta unui copil! Care iubeste si pe mama, si pe tata , dar si buburuza care tocmai i-a aterizat in palma, si norii de pe cer care iau forme ciudate de fiecare data! Si zambeste! Mult, chiar daca la inceput o faci fortat. Forteaza-te sa zambesti pana cand nici nu iti vei mai da seama cand ai incetat sa te fortezi de fapt… Si zambetul a devenit parte din tine.

• Crede! Ai incredere in viata si in miracolul ei, in tine, in cel de langa tine. Ai tu mai mare incredere in cel de langa tine decat are el. Vei vedea cum va inflori! Si tu la fel, o data cu el. Crede in ziua de maine, crede in vise nebunesti, frumoase, luminoase! Tine minte: totul porneste de la un gand si de la credinta ca el este posibil. Miracolul nu este nimic altceva decat un gand sustinut cu energie si credinta. Si tu, esti tot un miracol. Sa nu uiti asta niciodata!

sursa: facebook

Un om care te iubeste, nu te minte, nu te tradeaza, nu te trateaza cu lipsa de respect, nu te manipuleaza, nu se foloseste de tine, nu te umileste!

Adevarul este de multe ori in fata ta, insa tu, din cauza autoamagirii, a iluziilor sau a minciunilor pe care continui sa ti le repeti cu speranta desarta ca poate printr-un miracol vor deveni realitate, continui sa suferi si sa investesti intr-o cauza pierduta.

 
Asta se intampla cel mai frecvent in relatiile de cuplu. El/ea este mintit/a, umilit/a, abuzat/a psihic si emotional, inselat/a, tradat/a, folosit/a, dar cu toate acestea continua sa spere ca intr-o zi va fi bine. Adica, dupa ce ti-a facut toate acestea, va ajunge sa te iubeasca si sa fiti fericiti. Serios, chiar asa gandesti?

 
Un om care "trece peste" cele de mai sus, nu este un om puternic, ci un om slab. Un om care accepta lipsa de respect si desconsiderarea nu este om intelegator sau bun, ci fragil si dependent. De asta este dispus sa se nege pe sine si propriile sale nevoi si dorinte, sa faca compromisuri peste compromisuri, sa se umileasca, sa cerseasca atentie sau sa se multumeasca cu firimituri. De fapt, primeste si se multumeste cu atat cat considera ca merita.
Un om care te iubeste, nu te minte, nu te tradeaza, nu te trateaza cu lipsa de respect, nu te manipuleaza, nu se foloseste de tine, nu te umileste. Insa, da, te va tine in preajma lui pentru ca poate sa obtina de la tine foarte multe pentru foarte putin. De ce te-ar scoate din viata sa atata timp cat poate sa se poarte cu tine oricum si tu accepti?

 
Iar cand un om a invatat ca poate se te trateze in felurile enumerate mai sus, nu te poate respecta si, clar, nici nu te poate iubi. Eventual, daca are constiinta si o urma de bun-simt, simte mila sau compasiune pentru tine. Dar asta nu este in niciun caz iubire.

 
Un om care se respecta pe sine, un om puternic din punct de vedere psihic si emotional nu se va multumi niciodata cu mai putin decat stie ca merita. Nu va investi in altii mai mult decat in sine insusi, mai ales atunci cand observa ca nu este respectat si pretuit.

 
Pune-te pe tine pe primul plan in viata ta, invata sa te iubesti, sa te respecti si sa te pretuiesti. Cand tu faci asta, inveti sa iti trasezi limite si granite clare si nu vei mai permite niciodata unui alt om sa te desconsidere. Iar daca o va face, vei pleca fara sa te uiti inapoi.

 
Ursula Sandner

Viața dintr-un alt unghi

„Dacă am avea puterea să privim viața dintr-un alt unghi, cred că am fi altfel.

Am simți altfel, am cântări lucrurile altfel, am prețui mai mult și am plânge mai puțin. Am iubi mai adevărat și am ierta pe deplin pentru că vom înțelege că în viață nu se merită să ducem bolovani în spate. Am înțelege că nu este bine să clădim lucruri noi peste ruine până nu curățăm zona. Am înțelege că trebuie să plecăm de lângă oamenii care deja au ales să plece de lângă noi. Am prețui și dimineața de luni, nu doar pe cea de vineri. Am alege ce este de preț, nu ce răsare prima dată ochiului.

Dacă am avea puterea să privim viața dintr-un alt unghi, am vedea că nu e numai despre noi. Am învăța să râdem fără să punem mâinile la gură. Am rosti numai cuvinte care zidesc, nu care rănesc. Nu ne-am mai culca supărați. Ne-am strâmba mai des în poze și apoi am râde tare. Am fi poduri, nu capăt de linie. Am fi soare și lună, ca să luminăm și ziua și noaptea. Ne-am naște odată cu zorii. Am trăi mai frumos. Am scrie în inimile altora lucruri frumoase. Am vedea esențialul cu inima, nu cu ochii.

Dacă am avea puterea să privim viața dintr-un alt unghi, am fi oameni care simt, nu care aleg să fie statui. Am aduce viață, nu ațipire. Dragoste, nu ură. Vindecare, nu durere continuă.”

 

sursa: internet

O altfel de frumuseţe

Sunt oameni care ştiu multe citate din Biblie, dar în interiorul cărora e doar pustietate şi nicio fărâmă de cer. Sunt şi oameni din adâncul cărora izvorăşte o frumuseţe deosebită fără a cita din Sfânta Scriptură. Aceştia din urmă au înţeles că putem păstra cerul şi lumina în noi şi că frumuseţea interioară este cea care dă sens cuvântului OM.

Sigur că este admirabil să citezi din Biblie şi să dovedeşti şi frumuseţe interioară. Să ai acea înţelepciune şi putere de a le deschide ochii şi sufletul celoralţi. Să ai acel har de a transmite lumina şi de a face această lume mai bună. Dar sunt puţini aceia care pot demonstra acest fapt şi care sunt înzestraţi cu aptitudini deosebite. Cel mai important este să dovedim omenie. Un cuvânt de mare însemnătate pentru fiinţa umană şi univers.
 
Să vorbim despre o altfel de frumuseţe. Cea care se simte. Care care dă strălucire şi veridicitate frumuseţii exterioare. Cea fără de care s-ar stinge lumina. Iubirea pentru frumos înseamnă frumuseţea sufletului. Cine admiră frumuseţile exterioare preia lumina lor în interiorul său. Cine iubeşte arta, natura, oamenii şi pe Dumnezeu demonstrează că putem păstra în noi frumosul care ne înconjoară în cea mai profundă manieră. Şi ce înseamnă frumuseţea din adâncurile noastre? Înseamnă educaţie şi caracter, bunătate, iubire şi altruism. Tot ceea ce ne defineşte ca trăire şi emoţie. Dorinţa de a schimba lumea în bine fiind mereu în slujba frumosului.

Există atât de multe frumuseţi în acest univers încât, cu siguranţă, unele au rămas nedescoperite. Poate că închidem ochii în faţa unora din inconştienţă ori poate că întunericul ne izolează de frumos. Şi întotdeauna avem nevoie de frumos. Altfel nu există nici emoţie, nici sens, nici vindecare. Nu există nici cer, nici lumină, nici iubire. Şi în lipsa lor fiinţa umană se stinge şi rămâne doar un suflet schilodit condamnat la rătăcire în obscuritate. Cel mai important este ca frumosul să existe în noi. Doar aşa vom ocroti şi frumuseţile exterioare şi vom păstra echilibul acestui univers.

Înțelepciunea vieții e simplă: fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine ca înainte, spunea memorabil Nicolae Iorga. Dacă toţi am asculta sfatul său, atunci pământul ar deveni un rai. Însă, din păcate, mulţi acţionează contra acestui învăţământ şi sfidează frumuseţile universale. Condamnă acest pământ la întuneric. Pentru ei nu există niciun leac să îi salveze de la rătăcire. Doar întoarcerea la frumos. Pe care o refuză, cu siguranţă, deoarece ignoranţa, nepăsarea, egoismul şi alte păcate îi orbesc. Mi-aş dori de la cei care nu acţionează în slujba frumosului nici să nu aducă prejudicii mediului în care trăiesc. Să nu acţioneze în mod negativ asupra naturii sau a altor frumuseţi. Atunci cred că ar fi mult mai bine pentru tot ce ne înconjoară. Sigur că ideal ar fi să dispară răutatea, mânia şi alte păcate care îngenunchiază fiinţa umană, însă acest fapt nu este posibil. Spunea un înţelept că nu îşi are rost credinţa într-o forţă supranaturală a răului pentru că omul oricum este o fiinţă care poate duce răul la exacerbare şi nici nu poate fi vorba de mai mult rău. Însă de mai mult bine este loc întotdeauna. Aşadar, să credem în bine şi frumos, să le păstrăm în noi şi să le eliberăm ori de câte ori este nevoie pentru a face această lume mai caldă şi mai frumoasă.

 sursa:  https://alexandram.ro/

Dumnezeu îndepărtează, vindecă, apoi înlocuiește. Trebuie numai să avem răbdare…

Trebuie să avem răbdare, pentru că Dumnezeu trăiește veșnic și lucrează pentru noi. Ne grăbim să vedem totul împlinit cât ai bate din palme, pentru că viața noastră se scurge rapid. Suntem aici doar pentru o scurtă vreme din veșnicie și apoi ce se întâmplă? Am terminat cu această viață.

Nimic nu este intamplator si chiar daca uneori este greu sa credem asta, viata ne-a dovedit de multe ori ca asta este. De cate ori nu ne-am intristat cand anumiti oameni au ales sa nu mai faca parte din viata noastra?

Am suferit, am plans, am chemat, am strigat dar pana la urma am invatat sa traim fara acei oameni sau, si mai important, am cunoscut alte suflete care ne-au vindecat si ne-au fost alaturi. Pentru ca nimeni nu pleaca fara ca altcineva sa vina…trebuie numai sa avem sufletul deschis si sa vedem cine bate la poarta lui.

Dar Dumnezeu lucrează în veșnicie și din această cauză s-ar putea să cerem ceva azi și să-l primim peste 30 de ani! În acest fel, ușor-ușor dobândim experiență și, în final, într-o zi, nu mai dorim și nu mai cerem nimic. Pentru că El știe ce, unde, dacă și când ne va da acel lucru. Așa că trebuie să rămânem liniștiți și să nu ne agităm.

Unii vor spune că suntem indiferenți, apatici, impasibili. Dar acest lucru nu este adevărat. Noi pur și simplu mergem în ritmul lui Dumnezeu și conform voii Sale. Acesta este motivul pentru care nu ne impacientăm.

Cu mulți ani în urmă, mă nelinișteam. Ce se va întâmpla? Cum voi face asta? Când voi merge acolo? Apoi, am avut mândria de a ști care va fi rezultatul muncii mele… Va fi criticată? Va fi aprobată? Eram îngrijorată și așteptam cu nerăbdare să aflu. Acum nu mai simt nimic de genul acesta! Pur și simplu stau liniștită și aștept să se facă voia Lui în viața mea – în fiecare zi.

În fiecare dimineață îmi pun semnătura în partea de jos a noii pagini – semnez „cec alb” pentru Domnul… 

 
Maica Gavrilia, asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, 2014