Chiar dacă azi nu primeşti ajutorul, afecțiunea, sprijinul de care ai nevoie ce contează cel mai mult este să:

1. Ştii că le meriţi. Că meriţi respectul, afecțiunea şi grija omului/oamenilor apropiaţi.

2. Să nu îți retezi singur şansa la grija celorlalţi pentru că dai impresia că nu ai nevoie de ea, că nu te interesează.

 

Uneori vrei iubire dar:

1. Nu ştii să o ceri, recunoşti, accepţi.

2. O cauţi la oameni care nu ţi-o pot oferi.

De aceea, soluția este să:

1. Nu capitulezi :" dacă de aici nu primesc ce îmi doresc, e clar, nu o să găsesc ce caut vreodată, mai bine mă mulţumesc cu ce găsesc." Nu. Nu poţi să te mulţumeşti cu nimic mai prejos de sufletul tău, degeaba îi dai ceva fals, nu o să se poată hrăni cu el şi vei suferi constant. Nu vei putea identifica vreodată iubirea pe care o aştepţi dacă te mulțumeşti mereu cu ceea ce te doare şi nu îţi e suficient, dar a devenit obişnuiţă(chiar dacă vei întâlni această iubire).

2. Să ai răbdare cu tine până te vindeci de dependența, durerea, suferința care te ţin lângă cineva care nu poate avea grijă de sufletul tău. Chiar dacă tu ai înțeles perfect că un om nu e capabil să îţi ofere afecţiune, până se va sincroniza emoția ta cu această conştientizare, durează. Ai răbdare, procesul de vindecare nu poate fi grăbit, pentru că îi iei exact componentele de care ai nevoie ca să te faci bine: trăirea, emoţia şi starea.

3. Să îți dai voie să accepți "pacheţelul" cu iubire şi dacă nu vine din direcția pe care tu o identifici ca fiind cea dorită. Să vezi ce are de comunicat sufletului tău şi altă persoană în afară de "obsesia" ta, în afară de "persoana ta favorită". Poate ți-ai obişnuit sufletul exclusiv cu un tipar emoțional negativ şi nu mai poate recunoaşte ceva bun, atât timp cât îi este oferit fără să îi provoace durere.

 

4. Odată ce primeşti în viața ta o persoană, nu o alunga imediat. Aşteaptă să vezi ce simţi(s-ar putea ca vechiul tipar dezadaptativ de durere ciclică să îţi spună că e o trădare din partea ta, că ar trebui să aştepţi, că tot acolo te vei întoarce.)Aceste stări sunt fireşti, dar nu trebuie să cedezi. Fiecare zi petrecută cu o persoană care nu e toxică, într-o activitate care îți face bine, consolidează emoţional şi mental capacitatea ta de a primi, respectiv a identifica sursele de afecţiune şi grijă potrivite pentru tine.

de Ana Maria Ducuță

Le mulțumesc tuturor celor care m-au lăsat sau care nu m-au vrut!

Eu n-am putut să îi alung dar mi-au făcut un bine și au plecat singuri

Dintotdeauna am fost adepta absolutului în iubire. Nu știu dacă așa m-am născut sau dacă am fost influențată de romanele pe care le-am citit. Cert este că eu credeam, că o iubire adevărată nu are sfârșit. Și nu era doar o teorie, o trăiam la intensitate maximă, de fiecare dată.

Prima dată nu am știut că există viață și după. Credeam că dacă ne vom despărți, se va crăpa pământul în două și mă va înghiți. Urma să trăiesc singură și nefericită pentru tot restul vieții mele. 

De fapt, așa simțim de fiecare dată când ne despărțim, rămânem fără aer. Apoi ne împăcăm și revenim la viață. 

Și era una minunată, atât cât puteam eu să o apreciez cu experiența și cunoștințele pe care le aveam la momentul respectiv. Eram fericită, tot atât cât este și o pasăre născută și crescută în captivitate. Nu știam ce înseamnă libertatea și nici nu mi-o doream.

Există viață și după despărțire … chiar una mai frumoasă

Când a plecat, mi-am pierdut echilibrul. Toate visele mele legate de viața alături de sufletul meu pereche s-au spulberat. Tot ce știam, toată lumea mea s-a destrămat și ploaie după ploaie au căzut în sufletul meu. Singură, nu puteam să îmi fac asta. Dar a făcut-o el și mi-a făcut un bine.

Pentru că într-o zi ploile s-au oprit și-a apărut un soare cum nu am mai văzut niciodată. Oare să fi fost mereu acolo și să nu îl fi văzut eu? Au apărut în viața mea culori și nuanțe pe care nu le știam. Am trăit și am simțit lucruri noi, cu altcineva. Povestea s-a repetat și nu a durut mai puțin. Însă, acum știam că vremea rea va trece și lucruri noi și frumoase mă așteaptă să le descopăr, să le simt și să le trăiesc.

Și dacă …

Știu că nu trebuie să aștepți de la celălalt să pună punctul. Că dacă relația nu mai merge și vezi că nu te afli pe drumul cel bun, trebuie să ai curajul să schimbi direcția. Lucrurile se schimbă și oamenii se schimbă iar viața nu așteaptă să fie trăită. Căci ceea ce nu trăiești la timp nu mai poți trăi niciodată…

Însă, pe lângă iubirea absolută am mai căutat ceva … mi-am dorit să trăiesc o viață fără regrete. Pe prima încă nu am întâlnit-o dar nici nu regret nimic. Pentru că știu că am făcut totul exact așa cum trebuia, iar deznodământul nu a depins de mine. Nicicând, în retrospectiva vieții mele, nu va exista un „și dacă …”. În ceea ce îi privește pe ceilalți, cineva, acolo sus, a avut grijă să îndepărteze din viața mea, oamenii nepotriviți.

Cu drag, Confidenta ta

sursa: https://www.confidentze.ro/

Cele 10 nevoi ale unei femei. Ce așteaptă de la un bărbat

„În fond, femeia este un univers aparte. Cu propriile legi, stabilite în cadrul istoriei personale, cu propriile dorințe, ce apar din nevoia de a se simți apreciată sau dorită, ea poate fi complexă sau simplă, iar asta depinde, de cele mai multe ori, de bărbat. Dacă acesta știe să o inspire, câștigul va fi de ambele părți, pentru că nimic nu este mai frumos decât o femeie care se simte iubită și apreciată de partener”, dincolo de misterul pe care îl afișează, femeile pot avea anumite nevoi:

1. Nevoia de afecțiune, de a se simți împlinită, dorită. Această nevoie stimulează stima de sine, încrederea, dorința de a construi, de a oferi, dar și de a primi.

2. Nevoia de protecție. Sunt foarte multe femei care vorbesc de această nevoie ca de aer. De aceea, pentru o femeie este important ca bărbatul din viața ei să aibă acel ceva care să o facă să se simtă protejată sau în siguranță. Din acest motiv, de multe ori, ea caută un bărbat care are o carieră, relații, bani, maturitate. Multe femei se căsătoresc cu bărbați mai în vârstă, cu un rol social evident sau cu o avere consistentă, pentru că, în subconștient, se simt în siguranță.

3. Nevoia de familie. Pentru femei, poate mai mult decât pentru bărbați, familia este foarte importantă. O familie care se sprijină pe sentimente de dragoste reprezintă visul cel mai de preț. În acest mod, ele se pot gândi și la copii, pot îmbrățișa rolul de mamă sau de soție model.

4. Nevoia de dragoste. Femeile se hrănesc cu sentimente, cu vorbe frumoase, cu povești de dragoste. Ele trăiesc mai degrabă povestea pe care și-o imaginează decât realitatea. În general, pentru ea, dragostea este mai presus decât sexul, iar un simplu buchet de flori o poate face să se simtă dorită, iubită, apreciată și împlinită. Din păcate, lumea de azi „arde” etape. A cuceri o femeie nu mai reprezintă mare lucru, pentru că a avea o femeie contează mai mult. Bărbații nu înțeleg însă că pot avea trupul unei femei, dar nu și sufletul. Și tocmai pentru că lumea tinde să meargă pe repede înainte, femeia este cea care suferă cel mai mult. Într-o lume corectă, într-o lume creată de femei, poveștile de dragoste ar fi realități, iar lumea ar fi mai bună.

5. Nevoia de sex. Da, și femeia are nevoie de sex, dar nu de ceea ce se prezintă în filmele pentru adulți, nici de ceea ce sunt dispuși cei mai mulți dintre bărbați să ofere. Pentru femeie, sexul înseamnă preludiu și postludiu, complimente, o muzică bună, o promisiune, o șoaptă, o atingere. Și mai înseamnă și timp, deschidere, încredere în ea și în partener, pentru că doar așa putem vorbi și de orgasm.

6. Nevoia de maternitate. Femeia deține cheile universului. Este creație și creator în egală măsură, pentru că poate da viață. Din păcate, nu depinde doar de ea acest lucru, dar tendința societății este să o judece pentru aproape orice are legătură cu rolul de părinte. O mamă poate fi mai bună sau mai rea, în funcție de trecutul ei, de partener, de starea de sănătate și de societate. Rolul este mult mai complex decât pare la prima vedere.

7. Nevoia de prieteni. Tocmai pentru că stima de sine se formează în relație cu ceilalți, și femeia are nevoie de prieteni, pe care să se poata baza, cu care să poată discuta.

8. Nevoia de libertate. Indiferent dacă vorbim de o femeie căsătorită sau nu, nevoia de libertate este o nevoie firească. Libertatea o poate face să se întoarcă cu drag acasă, nu din obligație, să o determine să aibă propriile preocupări sau prieteni.

9. Nevoia de intimitate. Poate mai pregnantă decât la bărbat, această nevoie vine din dorința femeii de retragere în sine, de recăpătare a forțelor sau pur si simplu din nevoia de a fugi de lume.

10. Nevoia de a se aranja, de a se schimba. Trăirile femeii sunt intense pe tot parcursul vieții, așa că aceasta are nevoie să se redescopere sau să se redeseneze, să își sublinieze anumite trăsături, în funcție de vârstă sau de stare.

sursa https://www.gandul.ro/

Sunt multe femei care privesc la suflet, nu la buzunar…

Aceste gânduri sunt pentru cei care cred că toate femeile sunt materialiste și că le pasă doar de bani.

Da, nu mă îndoiesc că ai fost rănit, așa cum am fost cu toții. Însă nu poți discredita toți oamenii. Nu te poți purta ieftin și urât cu toată lumea, pentru că cineva te-a rănit cândva.

Sunt femei care sunt însetate de dragoste. Sunt femei care tânjesc să fie cuprinse într-o îmbrățișare, care tânjesc să se simtă în siguranță. Sunt femei care sunt ceea ce spun că sunt. Sunt femei cărora le place să poarte șorț și să stea în bucătărie, sfidându-și propria oboseală, pentru că le place să aibă grijă de bărbatul și de copiii lor. Sunt femei care respectă rolurile ambelor sexe, într-un mod frumos și discret. Sunt femei care își respectă și își onorează bărbatul.

Pentru că, dacă nu te respecți mai întâi pe tine însuți, este imposibil să poți respecta pe cineva.

Sunt femei cărora nu le pasă dacă bărbatul lor este sărac sau bogat, pentru că vor un suflet plin de frumos, nu un buzunar plin. Iar asta este cea mai mare bogăție. Sunt femei care iubesc puternic, absolut și complet.

Iar când întâlnești o astfel de femeie, în loc să o apreciezi și să o păstrezi, faci totul pentru a o pierde, fie cu comportamentul tău, fie cu cuvintele tale. Va îndura mult, pentru că am spus că iubește puternic, absolut și complet, dar totul are o limită.

Iar dacă vei ajunge vreodată în punctul de a-i răni demnitatea, atunci îți va da un X mai mare decât iubirea ei. Pentru că această femeie s-a chinuit, a răbdat, a luptat și a reușit singură.

Niciun iad nu a atins-o și nu se târguiește cu principiile ei. Și dacă nu o crezi, întreabă. Întreabă în jurul ei. Dar nu vei auzi cuvinte urâte despre ea, pentru că această femeie este Specială (exact, cu S mare).

Așa că, învață, pentru ca atunci când se întâmplă să cunoști o astfel de femeie, să o respecți, să ai grijă de ea și să o iubești.

Pentru că această femeie nu are nevoie de cineva care să o hrănească, sau de cineva care să-i rezolve problemele, sau de cineva care să-i ofere o viață confortabilă. Tot ceea ce și-a dorit, are deja, pentru că a învățat să se sprijine și să se bazează doar pe ea însăși. Este independentă, așa că nu are nevoie de nimeni și nimic!

Această făptură, prieteni, se numește „femeia dinamică” și nu are nevoie lângă ea de acei bărbați care să-i rupă sufletul și să o umilească. Ea are nevoie de dragoste, iar dacă vei reuși să îi câștigi inima, atunci vei primi de la ea cea mai pură formă de iubire.

Respectă această femeie pentru că, în ciuda dezamăgirilor trăite în trecut, ea te-a ales pe tine.

Alături de o astfel de femeie, vei avea o viață frumoasă, fericită și liniștită, plină de iubire. Așa că, oferă-i un umăr pe care să se sprijine când se simte tristă, o îmbrățișare pentru a-i șterge toate nesiguranțele, un sărut înainte de culcare…

Iubește-o prin acțiunile tale dar și în cuvinte. Iubește-o oricum, dar iubește-o!

Aștept impresiile voastre în comentarii. Mulțumesc.

sursa https://www.chrisoliver.ro/

Scrisoare deschisă către femei

Dacă zilnic ai grijă să fii machiată, spălată, aranjată, coafată, epilată, pensată și cu manichiura impecabilă, oprește-te puțin și fii atentă mai departe la ce urmează să îți spun.

Dacă zilnic îți întreții corpul, mergi la sală, la masaje, ții diete, ai grijă de dantura ta, de ridurile tale..casa o cureți, o speli, o îngrijești... mergi la servici, câștigi bani și te întreții singură... ai grijă să fii mereu la modă; să fii educată - participi la conferințe, cursuri, seminarii, facultate, citești cărți, oprește-te puțin și fii atentă mai departe la ce urmează să îți spun.

Dacă toate le faci și încă nu ești iubită, dorită, sau încă nu ai un bărbat, oprește-te puțin și fii atentă mai departe la ce urmează să îți spun.

Dacă toate le faci nu doar pentru tine și numai pentru tine, ci și cu gândul la un bărbat, ascultă-mi sfatul: Lasă bărbații în pace! Mesajul meu către voi este să-i lăsați în pace!

Ați obișnuit bărbatul din zilele noastre să fie el căutat, bibilit, alintat, complimentat, băgat în seamă, zgândărit, provocat, înnebunit, fermecat, cucerit și câte și mai câte tactici, tehnici, metode și căi aplicate, încât ați ajuns să nu mai aveți parte de ei. 

Eu vă spun frumos, vă explic foarte serios și vă învăț ceva: lăsați bărbații în pace! 

Nu le mai dați nici un telefon, nici un mesaj, nici un bip, nici un like, nici o poză, nici un semn, nici un punct, nici telepatic, nici în astral, nici atenție, nimic. Absolut nimic. Doamnelor, zilnic primesc mesaje, zeci de mesaje de la voi si sute de mesaje de la bărbați! În fiecare dimineață când deschid telefonul, facebook, messenger, whatsapp, e-mail - pe toate căile de comunicare de care dispun, primesc mesaje: femeile vor să știe cum să se comporte cu un bărbat, vor să învețe și să știe ce să mai facă ca să fie bine. 

Bărbații îmi scriu cum să facă să nu mai fie VÂNAȚI. Cum anume să scape de femei, cum să aibă liniște. 

Doamnelor, am stat zeci de ore în consultanțe, în săli de curs de ani de zile, problema e aceeași: bărbații nu mai vor nimic de la voi, când spun nimic mă refer la nimic din toate cele pe care le faceți deja. Sunt sătui. Le este scârbă efectiv de tot. Unii chiar râd de voi cât de disperate sunteți, cât de cicalitoare și enervante sunteți, cât de deștepte și atotcunoscatoare sunteți. Sunt sătui de disperarea voastră după ei. Nu faceți nimic greșit că aveți grijă de voi și toată lista de mai sus enumerată de mine, greșiți în momentul când mergeți cu toate acestea la vânătoare. Țineți-le pentru voi, bucurați-vă că le puteți face, că aveți atât de multă putere să faceți toate astea cum nici un bărbat vreodată nu va putea să le facă cu atâta perfecțiune și dedicare. Vă rog eu frumos, continuați cu ele, dar doar pentru voi. În fața lor oricum sunteți superfemei, sunțeți zeițe, dar se comportă cu voi – unii și uneori - ca și cu o cârpă. Greșiți pentru că încercați mereu să vă etalați cu ele în public în fața lor. Vă dau un sfat: fiți si voi mai greu de cucerit, cedați si voi mai greu, muuult mai greu decat au făcut-o vreodată femeile din generațiile din trecut. Secretul este să nu vă mai dați. Dacă în trecut femeile cedau - până la urmă - unele o făceau pentru că nu erau atât de multe femei de carieră, femei cu școală și avea nevoie să fie întreținute. Astăzi v-ați câștigat dreptul de a deveni femei independente. Vă puteți întreține și singure și aveți dreptul de a vă alege un bărbat din toți cei care VĂ CURTEAZĂ, și să îi oferți darurile voastre. Dar se pare că se cedează mult...muuuuuult mai ușor în zilele noastre în fața oricarui domn, doar din frica de singurătate. Eu am o înțelepciune: decât să trăiești cu un bărbat doar ca să nu rămâi singură, și acel bărbat nu îți oferă nimic decât lacrimi, mai bine singură până la venirea unui bărbat care va căuta să nu îți ofere decât lacrimi de fericire. Pentru că știu că meriți lacrimi de fericire dacă toate cele de sus enumerate le faci deja. Meriți toate darurile iubirii unui bărbat dacă ești această superfemeie care reușește să le facă pe toate. Nu te vinde, nu îți vinde sufletul, te rog eu mult. Suada te roagă, stai calmă, cu fruntea sus, nu aștepta, doar trăiește. Nu mai aștepta nimic. Femeie, înțelege ceva: dacă tu îți oferi toate aceste daruri ale tale unui bărbat care nici mărcar pe jumătate nu a ajuns ca tine de educat și rafinat, vei ajunge să îi faci pe bărbați să înțeleagă că unii dintre ei pot rămâne așa... Când tu, o femeie cu toate aceste calități te culci cu un bărbat care nu are valori, coloană vertebrală și principii, acel bărbat se gândește că nu mai are nevoie să facă nimic cu el ca să fie mai bun. Dacă a putut să te aibă și așa, la ce folos efortul? Și încă ceva: nici un bărbat nu mai are ocazia să se apropie de tine să îți facă avansuri deoarece tu deja îi faci avansuri. Nu ai răbdare să se apropie în ritmul lui deoarece ți-e frică să nu ți-o ia alta înainte! Dacă așa stă treaba, te anuț că ești ieftină, disperată, nerbdătoare, invidoasă că vine alta mai faină, răzbunătoare că ți l-a suflat, desfrânată ca să-ți arăți atuurile în pat, lacomă să nu ramâi neluată, nemăritată. 

Rușine... Oprește-te. Te rog oprește-te și nu mai ceda. Fii scumpă, prețioasă, greu de găsit, greu de abordat, greu de câștigat, greu de convins. E tot ce pot să îți zic acum. Și nu uita, bărbații sunt sătui...

Și mai știu un lucru. Că după ce s-a citit acest mesaj, lumea oricum tot așa va continua, acest mesaj va fi un strigăt printre miliardele de mesaje scrise și care nu va fi aplicat. Femeile nu se pot abține și vor ceda imediat când deja apare o oportunitate. Oricum acest cancer va tot crește pentru că nimeni nu este dispus să facă un efort să fie mai bine. Diseară tot tristă te vei culca și cu gândul la ce să mai faci...

Oricum știu un singur lucru. Femeia care va alege ca măcar timp de o lună să lase toți bărbații în pace, să nu le mai dea nici o formă de atenție, să nu-i mai caute deloc, și nici să nu se mai gândească că ar avea nevoie de ACEL BĂRBAT, minunea care o așteaptă de atâta vreme se va realiza, amărăciunea și durerea vor dispărea. 

Și mă repet, în numele bărbaților care m-au contactat în toți acești ani: lăsați bărbații în pace, iar ei vor începe să nu vă mai lase în pace deloc.

sursa Suada Agachi/facebook

Cel mai frumos și mai tare bărbat este acela care te ține în brațe.

Cel mai frumos și mai tare bărbat este acela care te ține în brațe. Acela care este prezent și atent, care îți este prieten și cu care poți discuta orice, fără teamă că te-ar putea considera ridicolă. Acela lângă care te simți în siguranță, căruia nu trebuie să i te justifici mereu, pe care nu trebuie să faci eforturi să-l impresionezi și să-l convingi că meriți să te iubească. Acela care te iubește pentru cine ești, nu pentru ce ai sau doar pentru felul în care arăți, care nu te consideră un trofeu, un necesar, o dependență, o posesie. Acela care te susține să evoluezi și care te oprește să greșești. Acela care te respectă atât de mult încât să nu permită nimănui să te insulte în vreun fel sau să-ți facă vreo nedreptate. Acela care îți înțelege nevoile banale și care nu ți le ia în derâdere. Și acel bărbat nu are nicio legătură cu "înalt, brunet, cu mușchi, mașină mișto"... Poate fi scund, chel, cu burtă... fiindcă toată frumusețea de care ai nevoie se află în inima lui, toată puterea lumii se află în brațele lui protectoare care îți oferă adăpost atunci când ai nevoie de el. Împarte cu tine bucurii și dureri, te iubește atunci când toată lumea îți este împotrivă, te vede frumoasă chiar și atunci când tu nu te mai placi și te iubește simplu, frumos și onest. Și este lângă tine mereu. Dispus să își împartă viața cu tine, să-ți ofere mângâiere, sprijin, siguranță, încredere. E omul fără de care, chiar și cu toată lumea alături, te simți singură.

de Irina Binder

DOAR IUBEȘTE...

Când vine vorba de a iubi, nu întârzia să iubești cu sufletul tău, cu sângele tău, pentru că orele pe care le dedici iubirii nu sunt niciodată ore irosite.

Iubește dimineața cu primii zori de zi, și noaptea cu apusul.

Iubește în seninătatea caldă a unei mări calme sau în agitația tumultoasă a orașului, pentru că cel care iubește devine puternic fără a se pierde cu ușurință.

Iubește cu luminile aprinse, dar ai curajul să o faci chiar și în întuneric absolut, pentru că cel care îndrăznește să iubească în întuneric iubește în întregime.

Iubește când îți este frică, iubește când nu mai există credință în tine, iubește în zilele fericite, dar și mai mult atunci când lacrimile încearcă să îți orbească viziunea.

Iubește ființa care ești, cu imperfecțiunile tale, cu slăbiciunile tale, nu numai când ai succes sau când ești în vârf, căci cel care se iubește atunci când este în noroi sau când este rănit, va fi învățat lecția puternică a alegerii, tu însuți mai presus de toate opțiunile.

Iubește-i pe cei din jurul tău, chiar dacă este oarecum banal și pe cei care nu-i simpatizezi prea mult, pentru că oricine iubește pe cei apropiați, va aduce contribuția lor la construirea unei lumi în pace.

Iubește și timpul pe care l-ai dedicat viselor tale, încercărilor tale, proiectelor tale, pentru că fiecare secundă pe care ai dedicat-o va fi legată în brațele triumfului.

Iubește furtunile cu pasiune, asigură-te că stai puțin în ploaie, pentru a nu-ți pierde seninătatea atunci când furtuna o duci înăuntru tău.

Iubește soarele și luna, floarea, marea, copilul, bătrânul, ființele negrăitoare, iubește totul, tot timpul, nu te îndoi de acest dar puternic, pentru că dragostea te face mare și responsabil, pentru că dragostea închide orice rană, și care vindecă în cele din urmă orice durere.

Pentru că iubirea este tot ceea ce ești tu!

Deschide-ți inima Om minunat și învață să iubești! Pacea și iubirea să-ți insoțească toate zilele care le ai pe pământ.

Te iubesc!

Fuga de responsabilitate

Mai nou aud foarte des discuții despre prieteni cu beneficii, în traducere liberă, “prieteni cu beneficii” înseamnă de fapt doi oameni care fac sex (beneficiul) fără să-și asume și restul implicării într-o relație de cuplu (intimitate emoțională și angajament). Fiecare devine astfel liber să exploreze nenumăratele posibilități ce pot apărea, fără să simtă vreo vinovăție față de partenerul “de beneficii” imediate și gratuite, pentru că spunem “suntem doar prieteni”. Deci zona de libertate a fiecăruia este intactă, în timp ce zona de intimitate nu mai are nici o valoare emoțională.

Și de aici încep problemele: invariabil, după un timp, cineva suferă. Unul din parteneri și-ar dori mai mult: o familie, copii, o relație în care să se simtă valorizat, acceptat și iubit. O relație exclusivă, clasică de cuplu. Dar intră în dificultate, pentru că la urma urmei-a acceptat și el(ea) aranjamentul cu beneficiile. Nu poate spune direct, pentru că riscă să fie respins sau abandonat, dar nici așa nu mai poate continua, pentru că “beneficiile” s-au transformat în suferință, și în senzația că este folosit ca obiect sexual. Iar conflictul interior se transformă în alte forme de manifestare exterioară a suferinței: simptome somatice: (insomnii, lipsa poftei de mâncare, dureri care nu au o cauza medicală, frigiditate/lipsa dorinței sexuale), gânduri care par să o ia razna, atacuri de panică, fugă în activități frenetice sau, dimpotrivă retragerea și izolarea, ca să numesc numai câteva. Depresia e aproape, pândește după colț, în timp ce masca se plimbă prin lume și afișează o mulțumire falsă.

Confuzia între prietenie și relația de cuplu e cea mai evidentă dintre ele. Din fericire, în epoca actuală nu mai aleg părinții partenerii de cuplu ai copiilor pentru a aranja “moștenirile” sau interesele. Deci oamenii se aleg unii pe alții pentru că se iubesc (cel puțin la nivel declarativ). Dar responsabilitatea față de iubire este să te comporți pe măsură iubirii pe care o declari. Ceea ce este greu pentru unii…. Prietenii sunt liberi să iubească pe altcineva, partenerii de cuplu care se iubesc, pur și simplu nu consideră că între ei ar mai fi loc de o altă persoană. Pentru că își iubesc partenerul!

Nu încetează să mă uimească ușurința cu care se spune azi “iubesc!”. Nu trec nici trei zile sau două întâlniri și apare. Mai ales înainte de intrarea în dormitor. Oamenii se întâlnesc, se simt atrași unul de altul și trec la fapte foarte repede. Fac sex ca și cum ar mânca pâine cu unt: o dată de două ori, de ..”n” ori. Dar la perspectiva “n+1” simt că s-au săturat și ies la supermarket, doar rafturile sunt pline de alte bunătăți. Firește, spun că au “iubit”, dar caută nod în papură partenerului pentru că au nevoie de justificări-varianta “soft”. Sau pleacă pur și simplu, fără justificări sau explicații, varianta “hard”. Dorința consumă și se satură. Iubirea îngrijește și păstrează vie dorința, prin dăruire, răbdare, deschidere, respect și multe alte ingrediente pe care nu le găsești pe raft, ci trebuie să le cultivi. E mai greu, mai complicat…

Confuzia între sacrificiu și dedicare se poate pune în termeni economici: “cât dau și cât primesc” sau dacă “beneficiile” sunt pe măsură “investiției”. Sigur, în “prieteniile cu beneficii”, atunci când apare suferința, apare și ideea de sacrificiu. Cel care suferă, simte că oferă prea mult și primește prea puțin. El rămâne în aceeași situație, sperând că partenerul va observa și va aprecia efortul său, la fel ca zeii antici care ofereau ploaia după ce un animal nevinovat era pus pe altar. Dar în cazul “prietenilor cu beneficii” cel care suferă, are de-a face cu un zeu ingrat, care primește ofranda indiferent și rece, ca un “prieten”, fără obligații. În iubire și într-o relație de cuplu, comportamental, oricare din parteneri poate să facă ceea ce se poate vedea din afară ca “sacrificiu", dar el e fericit, nu suferă. O face cu bucurie, din iubirea pe care o poartă celuilalt. Se dedică. Asta e și mai greu, nu?

O relație sănătoasă de cuplu nu este o cușcă aurită. Mulți oameni se tem de intimitate pentru că au impresia că odată ce “eu” devine “noi”, își vor pierde propria libertate. Și atunci o apară și văd în toate nevoile/dorințele partenerului o încercare de a-l domina. De asta varianta “prieteni cu beneficii” sau “relația deschisă” li se pare atât de atractivă: “noi” devine irelevant, iar “eu” poate să facă ce vrea fără să mai ia în considerare ce simte celălalt. Și mai ales, nu mai trebuie să se simtă vinovat în legătură cu libertatea lui. Eticheta îi absolvă. Ei bine… s-ar putea să nu fii de acord cu mine aici (ai dreptul ăsta), dar într-o relație de iubire respecți libertatea celuilalt și ai încredere că nu o va folosi ca să rănească relația. Și dacă “noi” e sigur și bine hrănit emoțional, libertatea fiecăruia îi va spori puterea. Pentru că dacă fiecare “eu” este liber să fie ceea ce este, va aprecia portul sigur din “noi” la care se întoarce de fiecare dată cu bucurie. Asta e greu de tot…

Accepți relația “deschisă” sau “prieteni cu beneficii”. Accepți toate cerințele impuse de partener, accepți libertatea pe care ți-o cere și te sacrifici, pentru că tu nu te bucuri, la rândul tău, de libertatea ta. Ești conștient că suferi, că începi să nu te mai recunoști, că ești tot mai departe de tine însuți. Dar nu poți să te opui. Pur și simplu, accepți orice, pentru că teama de a-l pierde e mai mare decât orice. Intri în adevărul profund al zicalei “rău cu rău, dar mai rău fără” și spui că faci asta din iubire. Nu, asta nu e iubire, ci nevoie. Adică dependență. Aici se complică lucrurile, mai ales dacă nici tu nu poți să-ți dai seama de ce.

Tu ești liber să alegi. Poți să-ți asumi senin, variantele “prieteni cu beneficii” sau “relație deschisă”, dacă așa simți tu că e bine pentru tine. Din fericire, trăim într-o societate care nu te oprește, ai dreptul legal să trăiești așa cum vrei tu, cum îți dictează propria conștiință. Dar… dacă suferi, și mai ales dacă devii conștient de suferință, ai face bine să nu o ocolești, pentru că suferința, în mod paradoxal, te ajută. Dacă o trăiești, dacă ai curajul să o privești în ochi și să o înțelegi, te va ajută să îți dorești să schimbi ceva. Și măsura de prim-ajutor în astfel de situații este să renunți pentru o perioada la “beneficii” și să vezi în ce fel de relație ești de fapt. De obicei, “beneficiile” se petrec la orizontală, de la brâu în jos, și suferința se simte pe verticală, de la brâu în sus. Dacă rămâi vertical, tolerând un anumit grad de frustrare suficient de mult timp încât să observi relația, să vezi ce se întâmplă, să te lămurești ce simți cu adevărat, cine ești și ce vrei de fapt de la viața ta, vei știi ce să faci. Și vei schimba ceea ce e de schimbat.

sursa: https://haihuicumira.blogspot.com/

NU VEI ȘTI NICIODATĂ CE PLANURI ARE PREGĂTITE DUMNEZEU PENTRU TINE, ÎNSĂ VOR FI ÎNTOTDEAUNA MAI BUNE DECÂT TE AȘTEPȚI SĂ FIE

Nu îți mai face grji. Dumnezeu nu îți va da mai mult decât poți duce, El știe pentru ce te pregătește.

Nu vei ști niciodată de ce Dumnezeu a ales un anumit drum pentru tine... chiar dacă nu are niciun sens pentru tine sau chiar dacă simți că ce ți se întâmplă este nedrept sau prea dureros. Nu vei ști niciodată de ce Dumnezeu te-a făcut să duci singură atât de multe bătălii sau de ce te-a făcut să pierzi acele bătălii. Nu vei știi niciodată de ce a ales pe altcineva pentru ceva ce îți doreai din tot sufletul tău sau pentru un vis pe care îl aveai de mică... Însă ar trebui să știi că ceea ce îți pregătește este mai frumos decât orice ți-ai putea dori.

Nu vei ști niciodată de ce întârzierile, calendarul sau planurile lui Dumnezeu nu s-au aliniat cu ale tale însă ar trebui să știi că în timp vei realiza că nu aveai nevoie de ceea ce îți dorești acum - că toate aceste dorințe sau visuri erau, de fapt, trecătoare. Urmează să te schimbi, să evoluezi, să devii cea mai bună versiune a ta. Și visurile și pasiunile tale se vor schimba odată cu tine și vei ajunge să îi mulțumești lui Dumnezeu că nu ai fost blocată într-un vis vechi sau într-o poveste veche care ar fi fost greșită pentru tine.

Nu vei ști niciodată de ce Dumnezeu te-a îndepărtat de unii oameni sau de ce a adus anumiți oameni în viața ta. Poate că acum relațiile tale nu au niciun sens, s-ar putea să simți că ai pierdut ce aveai mai drag, însă ar trebui să știi că numai Dumnezeu știe ce ne rezervă viitorul și că el întotdeauna lucrează pentru fericirea noastră. Poate că acea persoană pe care tu o considerai dragostea vieții tale urma să fie toxică pentru tine sau să te rănească mai tare decât oricine altcineva.

Nu vei ști niciodată de ce Dumnezeu ți-a frânt inima sau de ce i-a luat de lângă tine pe cei pe care i-ai iubit, însă ar trebui să știi că motivul din spatele fiecărei dureri de inimă este să te vindece cumva într-un alt mod - mult mai profund, mult mai intens. Suferința ta te-a învățat sau te va învăța ceva valoros despre tine sau despre viață (și altfel nu ai fi putut învăța... decât trecând prin acest capitol dificil).

Adevărul ste că nu vei ști niciodată ce îți rezervă destinul, ce îți pregătește Dumnezeu și ce te așteaptă, însă EL vrea să știi că are o viziune complet diferită pentru viața ta, pentru viitorul tău. Te așteaptă un drum cu adevărat minunat... surprize la care nici măcar nu te aștepți. Nu vei ști niciodată câte uși îți sunt închise doar pentru a te proteja și câte uși îți sunt deschise pentru a te binecuvânta cu lucruri la care nici măcar nu visezi.

Mai devreme sau mai târziu, vei realiza că ce face Dumnezeu este să lucreze întotdeauna în favoarea ta și să îți planifice un viitor de o mie de ori mai frumos decât cel pe care ți-l dorești tu.

sursa; https://www.kudika.ro/

Relația toxică - Cel mai adesea întreții câteva iluzii

De multe ori te afli în relații care nu sunt ceea ce îți dorești și tu știi asta. Și totuși rămâi. De ce? Toxicitatea unor astfel de relații e acceptată pentru că ascunde o frică mai mare decât suferința cu care deja te-ai obișnuit. Îți iubești partenerul pentru anumite calități care te atrag și pe de altă parte îl respingi și suferi din cauza nepotrivirilor dintre voi doi. Lucrurile pe care le iubești te țin blocat în această relație. Dar frica de singurătate și incapacitatea de a-ți imagina o altfel de iubire, te țin blocat în obsesia că doar prin celălalt vei avea parte de anumite lucruri. Pentru că trăiești prin procură – te împlinești prin ceva ce celălalt are: frumusețe, bani, succes, talent, încredere în sine. 

Cel mai adesea întreții câteva iluzii 

1. Partenerul se va schimba dacă vei reuși să îl faci să înțeleagă sau să vrea asta. Sau va avea singur o revelaţie într-o bună zi, așa cum în special femeile speră ca bărbații să le înțeleagă nemulțumirile fără ca ele să comunice direct și clar ceea ce îți doresc. 

2. Încerci să te convingi singur că ceea ce te ține în relație este suficient și că nu vei mai găsi asta într-o altă relație. 

3. Îți este oricum mai bine în relație decât singur. Rațional, tu probabil știi că ar trebui să renunți la relații toxice. Nevoile și atașamentele față de partener însă te țin blocat. Eu-l tău rațional și eu-l tău emoțional au nevoi diferite. Aceste trăiri conflictuale pot crea în timp depresie, anxietate, atacuri de panică. Te vei simți slab, confuz, și vei fi dezamăgit de tine însuți că nu poți lua hotărârea pe care știi că ar trebui să o iei. Cu cât petreci mai mult timp în această nehotărâre, cu atât te dezintegrezi mai mult ca și Eu, ca și imagine de sine, ca și certitudine a ceea ce vrei sau a ceea ce îți face bine. 

Cum să depășești aceste grave erori de gândire? 

1. Înțelege profund că oamenii se schimbă foarte greu. De obicei o fac în urma unor suferințe intense. Foarte greu o fac în urma certurilor sau reproșurilor. Dacă mergeți la un psihoterapeut (bun) există mai multe șanse să negociați diferențele dintre voi într-un compromis satisfăcător. Puține cupluri o fac însă. Deci cel mai probabil nu se va schimba, dacă el/ea nu înțelege profund că într-adevăr greșește și își dorește cu adevărat să rămână în această relație și să vă fie bine. Uneori însă, partenerul poate fi chiar dependent de dramă. Chiar și dacă își dorește să se schimbe însă, uneori schimbarea ar trebui să fie foarte mare. Prea mare. Uneori oamenii evoluează în direcții diferite într-o relație sau, pur și simplu, efortul de a se schimba în direcția dorită de partener este mult prea mare. Când intri într-o relație, nu o face cu gândul că se va schimba. Dintr-un extrovert nu va deveni niciodată introvert, o persoană zgârcită nu se va metamorfoza niciodată într-o persoană generoasă, un om foarte dezordonat nu va deveni niciodată obsedat de ordine, la fel cum un filosof sau artist nu va deveni o persoană foarte pragmatică. Desigur, vei învăța să manipulezi și să șantajezi emoțional pentru a obține ceea ce vrei. Lacrimi, amenințări, gelozii, controlul prin sex, toate sunt metode la fel de bune temporar și de ineficace în final. Și probabil că vei obține sporadic, parțial și cu un gust amar în final ceea ce îți dorești. Dar cât poți continua astfel? Analizează atent diferențele dintre voi și decide cu care poți trăi și cu care nu. Nu te vei putea minți la nesfârșit. 

2. Ceea ce te ține în relație, pe lângă iubirea față de lucrurile frumoase din celălalt, sunt și niște nevoi sau carențe din viața ta pe care celălalt ți le împlinește. Pot fi nevoi materiale, nevoia de statut, confortul emoțional dat de siguranța unui partener, alungarea fricii de singurătate. Toate acestea sunt la fel de puternice, dacă nu chiar mai intense uneori decât iubirea ce o ai pentru el. În multe relații în care iubirea este hărțuită de certuri și nepotriviri, partenerii rămân datorită atașamentului creat în timp, a fricii de a nu pierde în general, și a fricii de singurătate și de necunoscut ce urmează unei despărțiri. Mulți se gândesc că mai bine rămân în relație până apare altcineva cu care să înceapă o nouă relație. Probabilitatea ca aceasta să se întâmple este mult mai mică, din moment ce iluzia relației în care ești te face să nu simți atât de intens nevoia de iubire care te-ar face să depui eforturile necesare găsirii unui nou partener. Vei avea uneori zile și momente bune în relația actuală care te vor face să uiți problemele reale și să speri că poate, poate, lucrurile se vor rezolva. Cu cât trece mai mult timpul în care te complaci în relație, cu atât îți va fi mai greu sa faci schimbarea. Atât tu, partenerul și relația vă veți degrada. De multe ori însă oamenii preferă să distrugă total iubirea și relația în care sunt pentru a putea renunța într-un final la ea, tocmai pentru că a atins cel mai umilitor nivel posibil. Lupta dintre cei doi și reproșurile alternate cu momente sporadice de tandrețe și armonie, atât cât a mai rămas, vor crea o dependență de partener similară unei dependențe de un drog. Frica de necunoscut și de singurătate te pot face să te minți singur, fie că nu e atât de rău, fie că nu vei mai găsi pe altcineva, fie că lucrurile se vor schimba. Mai ales că de multe ori, pus în fața ultimatumului, disperarea îl va face pe partener să promită că se va schimba. 

E important să înveți însă să spui nu. E important să înveți să nu mai dai o mie de șanse. E important să înveți să îți învingi fricile. E important să înveți să te iubești suficient de mult ca să vezi că meriți mai mult decât o relație second hand. E important să înveți să nu renunți la visul tău de iubire. E important să înveți să citești semnele necesare care îți spun din timp dacă partenerul este sau nu este ceea ce tu ai nevoie. E important să înveți să îți iei forța și validarea din surse multiple astfel încât nevoia de o persoană în viața ta să nu fie mai mare decât iubirea față de acea persoană. Trebuie să înveți să nu faci compromisuri care te fac nefericit. Trebuie să ai așteptări mai mari de la viața ta și să nu te mulțumești cu firimituri.

Articol preluat de pe http://www.artdevivre.ro

Lasă-l să plece!

Atunci când un om drag încearcă să ți se smulgă din suflet, lasă-l să plece. Nu insista să-l oprești, nu te opune și nu încerca să-l convingi să rămână, e alegerea sa și atunci lasă-l să plece.

Dacă mângâierile tale nu-l mai alină, lasă-l să plece.

Dacă e nevoie de argumente și de justificări pentru a-l îndupleca să nu te părăsească, dacă trebuie să-l convingi că-l iubești, atunci lasă-l să plece.

Dacă nu mai contează nimic din ce vă unea cândva, dacă s-a transformat din iubitul tău în stăpânul tău, lasă-l să plece.

Dacă nu se mai grăbește să vină la tine, dacă nu mai simte nevoia să-și împartă bucuriile, tristețile și visurile cu tine, lasă-l să plece.

Dacă simți și înțelegi că ai devenit doar un rău necesar pentru el, atunci lasă-l să plece.

Dacă pentru a te iubi trebuie să fii altfel, să devii altcineva, atunci lasă-l să plece.

Dacă trebuie să inventezi jocuri necinstite pentru a-i redeștepta interesul, dacă trebuie să faci pe inabordabila ca să-i captezi din nou atenția fiindcă el e atras doar de răceala ta și de joc, nicidecum de tine, cea adevărată și îndrăgostită, lasă-l să plece.

Dacă trebuie să îi cerșești atenția și mângâierea, dacă nu te mai face să te simți frumoasă și dorită, lasă-l să plece.

Dacă nu te mai privește ca la început, dacă ochii lui au devenit seci și goi când se uită înspre tine, atunci lasă-l să plece.

Dacă durerile tale îi sunt indiferente, dacă nu te mai ascultă, dacă nevoile tale îi par niște poveri, lasă-l să plece.

Dacă trebuie doar chinuit, pus pe jar, fiert și torturat cu artă numai ca să nu i se urce la cap că-l iubești, lasă-l să plece.

Dacă inima lui nu mai bate cu putere în preajma ta, dacă este indiferent că ești lângă el sau departe de el, atunci lasă-l să plece.

Dacă iubește doar iubirea și felul în care poate cuceri femeile, demonstrând doar ce bărbat e el, lasă-l să plece.

Dacă nu-ți mai observă zâmbetul, dacă îl enervează prezența ta, dacă e iritat de lacrimile tale în loc să ți le șteargă cu un sărut, atunci lasă-l să plece.

Dacă nu mai vrea să privească în aceeași direcție cu tine, dacă toate valorile pentru care l-ai iubit la început au dispărut ca prin farmec, lasă-l să plece.

Dacă-ți dă semne că nu te-ar mai dori, dacă ai înțeles deja că în viața lui acum e o altă femeie, atunci lasă-l să plece.

Dacă îți vinde doar speranțe deșarte, dacă nici nu te vrea și nici nu te alungă, lasă-l să plece.

Dacă ți-a spus deja că nu te mai iubește, nu-l implora, nu te agăța de el, chiar lasă-l cu adevărat să plece.

Lasă-l să plece, redă-i libertatea aceea pe care acum crede că a pierdut-o alături de tine, fericirea aceea pe care nu simte că o mai așteaptă în brațele tale. Deschide-i larg ușa casei și a sufletului și condu-l până în prag cu un zâmbet plin de dragostea aceea pe care i-ai dăruit-o mereu cât timp ați fost împreună. Lasă-l să plece și să rămână amintindu-și de tine demnă, caldă și frumoasă, senină și înțeleaptă, așa cum erai atunci când l-ai cucerit. Lasă-l să plece cu amintirea ta în prag urându-i noroc și fericire, surâzătoare și enigmatică, fluturând o batistă. Și după ce ai închis ușa în urma lui, plângi. Plângi atât cât ai nevoie, plângi mult, dar nicio lacrimă în plus peste. Apoi șterge-ți obrajii, limpezește-ți privirea să poți vedea cât mai bine și cât mai departe, îmbracă cele mai frumoase haine, machiază-te subtil și gingaș, apoi ieși în lume zâmbitoare, privind cu încredere înainte, dincolo de orizont. Undeva, cândva, vei întâlni un om cu o inimă frumoasă, iubitoare și caldă, care abia așteaptă să-i deschizi ușa sufletului tău...

Lasă-l să vină!

sursa: https://www.irinab.com/

Încetează să-ți faci griji pentru omul, căruia nu-i pasă de tine!

Voi începe acest articol cu un citat spus de Mahatma Gandhi: „Nimeni nu mă poate răni fără permisiunea mea”.

Îl cred cel mai potrivit pentru subiectul pe care îl voi dezbate în continuare. Am fost răniți măcar odată în viață de cineva şi de cele mai multe ori anume de omul pe care l-am iubit cel mai mult. Ne-a dezamăgit sau a profitat de sentimenetele pe care le purtam față de el. De ce? Răspunsul e simplu: pentru că noi am permis acest lucru.

Câți dintre voi au închis ochii, s-au prefăcut că nu au văzut când omul iubit (aici nu mă refer doar la partener) a greșit grav în fața voastră, v-a călcat în picioare demnitatea și prioritățile, v-a mințit, v-a manipulat? Cred că mulți, iar cel de lângă voi a continuat să vă perceapă ca pe niște păpuși care pot fi conduse, fiindcă i-ați permis să o facă în continuare.

De obicei un astfel de comportament îl are cel căruia nu-i pasă de omul care poartă față de el sentimente adevărate, nu mimate, nu teatralizate. Desigur că naivitatea și încrederea celor care îl iubesc, îi sunt convenabile. Astfel are un as în mânecă – profită de încredere și își îndeplinește scopurile bine stabilite.

Purtând griji față de omul căruia nu-i pasă de voi ați putea ajunge victimele manipulării. Totodată folosiți timpul vostru pentru om care nu vă respectă și nici nu vă iubește. Vă consumați pe lucruri care nu au vreo valoare și vă pierdeți energia pe care ați putea să o folosiți în realizarea visurilor și a dorințelor proprii.

Trebuie să știți că manipularea poate induce un sentiment de neputință și vulnerabilitate. De foarte multe ori poate trezi sentimentul de vină, poate scădea respectul față de sine, poate afecta imaginea de sine.

De aceea trebuie să priviți cu claritate propria viață și să întrerupeți cercul vicios. Puteți apela și la un specialist dacă ați ajuns victimele manipulării.

Meritați să fiți iubiți, sunteți pe această lume ca să iubiți oamenii care la rândul lor vă iubesc pe voi. Acolo unde oamenii se iubesc și se respectă reciproc sunt sărbători și zâmbete.

AVERTISMENT

Nu cerșiți atenție și nu vă lasați umiliți. Fiți demni și alegeți oamenii care vor să facă parte din a voastră lume!

sursa; https://realitateapetrileana.ro/

Atunci când faci un pas înapoi și îți privești obiectiv relația de cuplu...

Hey, cum ești?

Atunci când faci un pas înapoi și îți privești obiectiv relația de cuplu,

Îți este mult mai ușor să-ți dai seama dacă ai parte de iubire și de respect din partea celui de lângă tine.

La asta mă gândeam în timp ce o vedeam pe tânăra Laura cum stătea confuză pe banca din fața clubului din care ieșise.

Deși puteam să-mi văd în continuare de petrecere, ceva mi-a atras atenția la ea …

Reacția rece a iubitului care deși a văzut-o zăcând pe bancă, nu a făcut decât să o atingă un pic cu vârful piciorului pentru a se asigura că încă mai mișcă …

Când asiști la o scenă de genul ăsta nu poți decât să fii wtf is wrong with this guy…aproape că îți vine să-l pocnești și să-i ții vreo 8h lecții despre cum să trateze o femeie.

În toată vălmășeala care se crease în fața clubului, unul dintre prietenii ei a rispostat spunandu-i

,,Nu știi deloc să ai grijă de fata asta."

Iubitul nu a părut impresionat de reproșurile care i se aduceau așa că și-a văzut în continuare de petrecere rămânând ca prietenii să o ducă pe tânără acasă.

Tristețea de pe chipul Laurei părea să fie la fel de puternică ca vinul pe care îl savurase înainte să i se facă rău.

Cred că dincolo de starea fizică nefavorabilă în care se afla,

Ce o durea mai tare era faptul că iubitul a lăsat-o baltă într-un moment în care avea nevoie maximă de el.

Se simțea Laura singură?

O da…

Se simțea neauzită…neimportantă?

Mhm…

Pe chipul ei angelic, cu ochii de un albastru năucitor pus în valoare de eyelinerul cu care și-a pictat o linie subțire pe pleoape

I se putea citi cu ușurință tragedia pe care această tânăra o trăia.

Și totuși … ce doborâse îngerul cu aripile frânte care se prăbușise pe asfalt?

Ei bine aceasta uitase lista de afirmații care ar fi ajutat-o să rupă legătura toxică cu partenerul ei și să conștientizeze că nu este deloc iubită și respectată.

Iată care sunt o parte din aceste afirmații:

* Nu o să mai cerșesc lucruri de la oamenii din jurul meu. Dacă un bărbat sau o femeie mă aduce în punctul de a-l implora/de a cerși înseamnă că nu merită timpul meu.

* Nu o să mai tolerez niciun soi de critică legată de corpul meu, vârstă, job sau alte insecurități pe care le am. Partenerii sănătoși nu mă vor pune la pământ, din contră mă vor ajuta să evoluez.

* Voi face un pas înapoi în fiecare lună pentru a-mi privi relația în mod obiectiv și a mă asigura că sunt iubită și respectată.

* Înțeleg că este mai bine să fiu singură decât într-o relație toxică.

* Am încredere în starea mea emoțională. Dacă experimentez emoții negative, nu voiesc să le elimin și să găsesc scuze partenerului care mi le-a provocat.

* Relațiile mele vor fi reciproce și egale. Iubirea nu este despre control și putere.

* Dacă nu sunt sigură de pașii pe care trebuie să-i urmez, voi căuta ajutor la un prieten, grup de suport sau la un terapeut. În acest mod, nu voi reacționa impulsiv.

Acestea sunt doar un parte din afirmațiile care te vor ajuta să te uiți la relația ta și să vezi dacă ești cu adevărat respectată și iubită.

Laura a omis acest aspect, și fix acest lucru a pus-o în situația în care s-a trezit complet neajutorată pe banca rece din fața clubului.

Asta nu înseamnă că odată ce a trăit această experiență, nu poate rupe această legătură toxică. Nu este niciodată prea târziu să faci asta.

În schimb, ai nevoie să știi că cu cât o faci mai devreme, cu atât te vei scuti de o suferință inutilă. Vei putea să eviți niște situații în care nu ai vrea să fii.

Cu drag,

Agripina Ioan

Ce este sortit să fie al tău, va fi oricum, oricând!

Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Sunt o luptătoare. Mă lupt cu timpul. Mă lupt cu planurile Universului pentru mine. Mă lupt cu obstacole. Mă lupt cu lucruri care parcă nu se mișcă așa cum mi-aș dori eu. Mă lupt cu tot ce nu este bine. Pentru că mă sperie când totul nu este perfect. Îmi este teamă când nu dețin frâiele vieții mele.

Dar cât de des luptăm împotriva unei bătălii pierdute? Cât de des luptam să ținem de o relație care nu mai funcționează? De câte ori încercam să ne grăbim, să tragem de timp și să lipim bucățile inimilor noastre frânte din nou și din nou?

Însă în toate aceste lupte ale mele, am învăț ceva și vreau să împărtășesc cu voi: ce este sortit să fie al tău va fi oricum. Cine îți este menit, va găsi calea către inima ta... fie că vrei, fie că nu.

Adevărul este că viața nu merge întotdeauna conform planului nostru. Vom avea momente în care totul este aparent perfect și apoi se va dezintegra complet. Vom fi cu o persoană cu care credem că vom fi pentru totdeauna și apoi ne vom uita neputincios cum relația se prăbușește. Vom continua pe drumul profesional pe care vrem să mergem și apoi vom descoperi că nu are sens. Vom urca și vom cădea. Și, în timp, ne vom ridica din nou.

Trebuie să știm că în toate acele momente nu putem avea răspunsurile la toate întrebările din capul nostru. Nu putem înțelege ce se întâmplă, unde ar trebui să mergem, ce ar trebui să facem. Nu putem cunoaște ce este bine și ce este rău sau ce este al nostru de păstrat.

Trebuie doar să avem încredere - în Univers, în Dumnezeu, în destin, în noi înșine. Trebuie să continuăm. Trebuie să știm că ceea ce este sortit să fie al nostru, va fi oricum... va găsi calea către noi. Chiar dacă acest lucru nu se întâmplă acum sau când ne dorim... nu trebuie să disperăm și nici să ne pierdem răbdarea.

Ceea ce trebuie să fie al nostru... va fi. Relațiile se vor schimba pentru a face loc oamenilor potriviți în viața noastră. Dragostea va dispărea pentru că acea persoană nu era menită să fie cu noi pentru totdeauna. Locurile de muncă se vor modifica pentru a crea noi oportunități. Planurile se vor schimba pentru a nu rămâne blocați într-un singur loc.

Când se întâmplă aceste lucruri este posibil să fim plini de teamă. Am putea simți că totul se destramă în jurul nostru. S-ar putea să plângem, să țipăm, să ridicăm mâinile către cer cu mânie, să ne îndoim de noi, să fim supărați pe ce se întâmplă în jurul nostru - dar adevărul este că uneori totul se prăbușește pentru că ceva mult mai bun să vină către noi. Uneori nu ni se răspunde la rugăciuni pentru că ceva mai frumos este pe drum către noi.

Nu trebuie să ne stresăm. Nu trebuie să ne speriem. Nu trebuie să ne petrecem zilele suferind.

Nu trebuie să pierdem timpul analizând de ce lucrurile și oamenii au plecat din viața noastră. În schimb trebuie să urmăm ceea ce este corect și să avem încredere că, dacă este corect, se va întâmpla. Trebuie să înțelegem că Universul are un plan minunat pentru noi și chiar dacă suntem de părere că nu ne ascultă, el este aici. Întotdeauna va fi.

Trebuie să știm că nu vom avea întotdeauna răspunsurile, dar asta nu înseamnă că suntem singuri. Trebuie să înțelegem că viața nu are sens sau nu merge după planurile noastre pentru că nu suntem pe drumul pe care trebuie.

Ce ne este menit, va fi în viața noastră - oamenii, oportunitățile, slujbele, pasiunile, speranța - totul ne va găsi la momentul potrivit, când trebuie să vină, când Universul știe că suntem pregătiți să acceptăm ce urmează să ni se întâmple.

Nu trebuie să luptăm. Nu trebuie să ne grăbim. Nu trebuie să trăim într-o continuă anxietate. Pur și simplu trebuie să mergem mai departe, să renunțăm la ce nu ne mai face fericiți și să avem încredere. Și să permitem acestor lucruri și oameni să ne găsească.

sursa: https://www.kudika.ro/

Nu poţi dărui iubire, dacă nu eşti iubire

Nu am venit în viaţa asta să plătim facturi, să muncim ca nebunii, să ne certăm din orice prostioară, să colecţionăm cartoane cu multe ştampile, ci să învăţăm să iubim. Nu luăm cu noi decât iubirea dincolo. Nu luăm nici mobila, nici maşina, nici casa, nici... nimic. Sădeşte în suflet multă bucurie ca să ai ce flori să culegi mai târziu. Bucuria nu e ca valurile mării ce trec repede, nici ca floarea ce se ofileşte. Intâlneşte-te cu tine, descoperă-te, acordă-ţi timp conştient şi nu mecanic!

Copiii au deficit de ataşament parental care nu le validează identitatea. Copilul când vrea atenţie sau timp de calitate, ori se îmbolnăveşte ori face o prostie. Ceva face ca să- ţi atragă atenţie. Şi e nevoie de atenţie pozitivă, nu de atenţie negativă. încredere şi încurajare, şi nu ceartă. Nu suntem maturi emoţional şi adeseori ne comportăm ca nişte copii. Indiferent ce s-a întâmplat există un rost. Fugim de responsabilităţi pentru că nu suntem liberi. Nevoie de libertate versus nevoie de control. Suflete, te iubeşti pe tine? Te-ai acceptat, te-ai iertat? înţelegi ce se întâmplă în viaţa ta?

Viaţa te izbeşte de toţi pereţii, cu sau fără voia ta. Tu duci valul unde vrei şi poţi fi fericit. Omul e un mecanism care acţionează la diferiţi stimuli. Putem ieşi din orice angrenaj creat de noi sau de cei din jur. Avem nevoie de iubire necondiţionată şi pură. Nu te mai lovi cu acceleratul din tine. Ieşim din programul „maşina de cusut” şi schimbăm vibraţia, energia. Nu ne mai „lovim” unul altuia piticii de pe creier. Inteligenţă raţională, maturitate emoţională.

Blocajul energetic al corpului naşte emoţii negative. Avem nevoie de depolarizare în mişcarea interioară, de sincronizare prin procesul iertării. Un conflict biologic există în fiecare din noi. Inversii psihologice, câştiguri pe care le avem din comportament, autosabotare, sunt schemele în care ne învârtim zilnic, activând sau dezactivând diferite emisfere ale creierului. Ne arătăm că suntem tari pentru a ascunde durerea pe care o avem înăuntru. Nu avem nevoie de cârje sau bastoane exterioare pentru a ne sprijini sufletul şchiop.

Ura intră în noi ca şi iubirea. In fiecare zi te descoperi, în fiecare zi te creezi. Ce descopăr eu îţi împărtăşesc şi ţie. Vocea critică moare şi ne suntem propriul duşman. Ne luptăm cu convenţiile, cu normele, cu regulile, cu standardele, cu canoanele care ne îngrădesc libertatea interioară. Sentiment de neputinţă în fata vieţii. Frica de Dumnezeu ucide si nu iubirea de Dumnezeu. Ne sufocăm fiinţa pentru că nu vrem să fim spontani, veseli şi buni. Orice problemă ai avea, dacă sapi în spatele problemei ajungi la frica de moarte. Criticul intern moare la canalele de iubire interne sau externe. Moartea nu e moarte, ci e naştere, viaţă.

Lacrima este durerea care iese din tine şi de care sufletul vrea să se elibereze. Nimeni nu ne face atâta rău aşa cum ne facem noi. Inţeleg şi empatizez cu fiecare. Excesul de limită generează revoltă pentru că înăbuşă creativitatea, vitalitatea, spontaneitatea, naturaleţea, înţelepciunea. Ni se revelează orice nevoie. Cel mai bun profesor este ultima ta greşeală. Dumnezeu îţi arată locul comorii, dar tu trebuie să sapi!

Am învăţat să ofer, nu fiindcă am prea mult, ci pentru că ştiu cum este să nu ai! Am obosit să caut. M-am oprit şi cred. Mă conduce emoţia şi nu raţiunea. Nu poţi dărui iubire, dacă nu eşti iubire. Lasă-te să curgi, iubirea vine de la sine! Respiri iubire şi eşti fericit!

Din Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține lacrimi, multă bucurie!, Editura PIM, Iași, 2014

Sunt zile...

Uneori avem zile ca și ale lui Pavel; în care simțim să scriem scrisori și să încurajăm pe alții.

Alte zile le avem ca și ale lui Petru; în care simțim că vrem să ne îndepărtăm de toți și de toate.

Avem zile când ne simțim ca și Iov; vrem să murim, doar ca să sfârșim durerea și suferința.

În unele zile ne simțim ca și Solomon; când căutăm sfaturi ca să luăm decizii.

Apoi sunt zile în care suntem ca și Iona; când vrem să fugim de responsabilități.

Avem și zile asemănătoare lui Moise; în care nu ne putem controla temperamentul din cauza durerilor și presiunilor venite din partea celor de care ne pasă.

Sunt zile când suntem ca și Sarah; triști din cauză că nu am văzut promisiuni încă împlinite, și am râs crezând că sunt imposibile.

Sunt zile când suntem ca și Bunul Samaritean; vrem să facem bine necondiționat.

Sunt zile când ne simțim puternici precum Iosua și Caleb; pregătiți de război.

Sunt zile când ne simțim precum Ieremia; când inima ne plânge, plină de durere.

Sunt zile când ne simțim asemenea lui Daniel; ne găsim tăria în rugăciune și nimeni nu poate să ne oprească.

Avem zile când ne simțim ca și Ilie; preferăm să ne ascundem în peșteră.

Avem zile când precum David; simțim să săltăm de bucurie.

Avem zile când ne simțim ca și Ana; nici nu vrem să mâncăm, ci doar să ne plângem amarul.

Avem zile când precum Avraam; ne simțim biruitori și de neînvins.

Sunt zile când ne uităm sus și zicem: De unde vine ajutorul nostru?

Nu înseamnă că suntem puternici sau suntem slabi; ci înseamnă că suntem umani și avem limite.

Nu știu cum ne va fi ziua, dar să ne amintim că oricum ar fi ea, Atotputernicul Dumnezeu este cu noi, ASTĂZI, MÂINE și pentru TOTDEAUNA!

sursa: ganduriortodoxe

Sunt oameni după plecarea cărora nu vei mai fi niciodată la fel. Și este în regulă să fie așa.

Nu vei mai fi niciodată ca înainte. Însă asta este bine. Trecutul rămâne trecut. Viața ta merge mai departe. Crești. Devii mai puternică. Vezi lucrurile altfel. Gândești altfel. Iubești altfel. Până și zâmbetul este altfel.

Oricât de dificil ar fi, o despărțire (de orice fel) nu trebuie să te distrugă.

Deși acesta ar putea fi sfârșitul relației tale, nu trebuie să fie sfârșitul tău. Nu trebuie să fie sfârșitul zâmbetului tău plin de fericire, al spiritului tău optimist sau al atitudinii tale vesele. Nu trebuie să fie sfârșitul capacității tale imense de a iubi sau a abilității tale de a fi o iubită minunată pentru altcineva.

Ești încă puternică. Ești încă aici. Ești încă tu. Ești o altă versiune a ta - mai bună, mai frumoasă, mai încrezătoare, mai matură.

Permite-ți să suferi. Ai pierdut ceva incredibil de important pentru tine. Este normal să simți asta. Însă nu suferi o veșnicie; găsește puterea de a spera că vor fi și zile mai bune. Ridică-te de la pământ și mergi mai departe cu viața ta. Continuă-ți drumul. Înconjoară-te de oameni cu suflet frumos pentru a trece mai ușor peste. Acceptă sprijin și ajutor. Acceptă iubirea pe care o primești.

Încet, încet te vei vindeca.

Nu se va întâmpla într-un minut sau peste noapte. Este un proces lung. Nu te vei trezi într-o zi și te vei simți incredibil de bine. Însă zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, vei reuși să redescoperi bucuria din viața ta.

Vei găsi puterea în sufletul tău pentru a îți vindeca inima frântă. Vei sărbători din nou fiecare zi în care ai zâmbit.

Vei aprecia din nou lucrurile mărunte și vei găși bucurie într-un apus de soare, într-o cafea fierbinte, într-o adiere de vânt.

Vei fi prudentă la început. Este în regulă. Este ceva firesc să îți dorești să te protejezi. Însă până la urmă vei ajunge să dărâmi din nou barierele construite în jurul inimii tale și vei permite sufletului tău să exploreze și să se bucure de viață. Iar când vei găsi acea dragoste adevărată, vei fi mai puternică datorită tuturor acestor momente dificile. Când îți vei întâlni sufletul pereche vei fi deja fericită, iar el va adăuga încă un strop de fericire la fericirea ta. Vei fi încrezătoare, vei fi curajoasă... vei fi pregătită să o iei de la capăt. 

sursa: https://www.kudika.ro/

“Inainte” si “dupa” Ea

Sunt femei pe care le uiti dinainte de a le avea. .. 

Si femei pe care nu le mai poti uita o viata, chiar daca poate ca nu ai indraznit sa le atingi nici macar in gand...Sau chiar daca poate ai crezut ca le-ai avut, fara sa stii ca astfel de femei nu pot fi vreodata “avute”. Ele vin sa dea, nu sa ia...vin sa sparga sertarele in care incerci sa le inghesui, vin sa dea foc paturilor procustiene in care lumea incearca sa le vare, vin sa dea de pamant cu toate etichetele ce nu le vor putea fi vreodata lipite, vin sa zboare, nu sa se tarasca, vin sa te invie cu un sarut, cu un cuvant sau cu o mangaiere, cand toti cei din jur te omoara cate putin in fiecare zi- sau poate ca o faci chiar tu! -Vin sa iti vindece ranile, sa iti puna aripi si sa ti le mangaie apoi cu incurajarea lor...sau poate cu o mustrare pe care nimeni nu a indraznit vreodata sa ti-o rosteasca, iar ele o fac cu atata nonsalanta...vin sa te inalte fara ca asta sa le umileasca, sa te lase mai bogat fara ca asta sa le saraceasca, vin sa sculpteze cu indrazneala ingerul in blocul de piatra in care il ascundeai, vin sa aduca lumina in viata ta, chiar daca o aduc poate printr-o furtuna, un cutremur sau un uragan... Dispar intr-o zi, la fel de brusc cum au aparut, fara niciun avertisment...si pe masura ce trece timpul te vor uimi cu tot ceea ce nu ai fost capabil sa vezi in ele, in timp ce amintirea lor te va bantui din ce in ce mai tare din fotoliul in care ai da orice sa le mai vezi asezate, ca in zilele cand luai “for granted” darul pe care ti-l facuse Dumnezeu prin zambetul lor prezent acolo, in clipa aceea, in viata ta...doar pentru tine! Cand alte femei iti sunt bolovan pe aripi, ele iti sunt piatra de hotar; atunci cand se lasa prinse, iti vor fi temelie a unei existente noi, in care vei fi tu, in cea mai frumoasa si indumnezeita versiune a ta. Daca esti femeie, fii femeia care a impartit viata cuiva in “inainte” si “dupa” ea. Iar daca esti barbat si ai o astfel de femeie in viata ta, nu o lasa, sub nicio forma-fie ca va trebui sa implori, sa te tarasti, sa ingenunchezi sau sa te reinventezi...- sa plece vreodata din ea... 

sursa: https://www.floareadinasfalt.ro/