Dacă o femeie încetează să mai lupte pentru o relație, nu este pentru că a obosit, ci pentru că a înțeles că nu mai are pentru ce lupta…

Deși sunt considerate sensibile și fragile, de multe ori, în relațiile de iubire, femeile dau dovadă de mai multă tărie de caracter decât bărbații.

O femeie poate merge până în pânzele albe alături de omul pe care îl iubește și va lupta din greu pentru a menține vie dragostea într-o relație.

Dacă o femeie încetează să mai lupte pentru o relație, nu este pentru că a obosit, ci pentru că a înțeles că nu mai are pentru ce lupta.

Ea a înțeles că la baza certurilor și discuțiilor din cuplu se află mereu același motiv.

De multe ori, femeia, este înțeleasă greșit de către partenerul de cuplu atunci când îi reproșează acestuia că s-a schimbat.

Ea nu intenționează să-l determine să se schimbe, să îl transforme în ceea ce nu este, ci pur și simplu își dorește ca acesta să redevină ceea ce era cândva – bărbatul de care ea s-a îndrăgostit.

De cele mai multe ori, bărbații, fac tot ceea ce le stă în putință pentru a cuceri femeia dorită, însă nu același lucru îl putem spune și atunci când vine vorba despre a o păstra.

Ceea ce nu știu mulți bărbați, este faptul că o femeie are nevoie să fie cucerită tot timpul.

O femeie are nevoie să se simtă dorită, iubită, înțeleasă și apreciată. Și nu doar la începutul relației, ci tot timpul.

Dacă o femeie va renunța să mai lupte pentru relația ei, nu va mai există nicio relație.

O femeie va obosi ”să meargă pe sârmă” în încercarea de a menține echilibrul în cuplu și nu va mai găsi motiv care să justifice eforurile ei de a face să meargă ceva pentru care nu mai există interes decât din partea ei.

Va aduna în ea toate nemulțumirile, asemenea unui balon gata oricând să explodeze. Și va exploda. Însă nu așa cum te aștepți, cu certuri și reproșuri, ci în liniște. E explozie surdă dar nimicitoare.

Nimic nu o va mai putea aduce înapoi când va înțelege că motivele care au determinat-o să se îndragostească au fost doar minciuni. Iluzii și minciuni – atât a primit.

Cu recunoștință, pentru tot ceea ce a primit, va oferi din tot sufletul său muuultăăă indiferență, iar ca bonus – un spate întors.

În urma ei vor rămâne doar regrete și neputință. Scuzele și părerile de rău nu o vor aduce înapoi. Va ridica fruntea sus și cu spatele drept va păși către o nouă etapă a vieții ei – aceea în care tu nu mai exiști!

Are puterea și înțelepciunea de a-și construi din ruine o nouă viață.

Nu se va dezice de trecutul ei, pentru că datorită eșecurilor și dezamăgirilor ce i-au întunecat viața, acum își poate construi un viitor luminos.

Și-a învățat lecția plătind prețul naivității ei. A învățat pe pielea ei că unii oameni pot juca teatru foarte bine chiar dacă nu sunt actori.

sursa: https://www.chrisoliver.ro/

Asta îți dorești tu, să fii o aventură?

 

Nimic în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline de dragoste!

Poți avea o lume întreagă la picioare, dar acasă să nu te aștepte nimeni.

Poți fi cel mai frumos bărbat și cea mai dorită femeie, dar să nu ai lângă tine omul tău, potrivit pentru tine, pentru lumea și inima ta.

Poți avea bani, case, mașini, dar mereu vei căuta o îmbrățișare, un „Te iubesc” și un „Noapte bună!„.

Poți fi materialist, dar mai devreme sau mai târziu vei căuta iubirea. Vei dori să ai măcar o palmă care să-ți țină obrazul atunci când se face greu din cauza lacrimilor, a încercărilor, a suferinței.

Te poți crede cel mai puternic om, dar va veni ziua în care vei dori o simplă îmbrățișare.

E frumos să bei singur cafeaua. Dar e al naibii de plăcut să ți-o pregătească omul pe care îl iubești. Și, da, viața e dură, iubirea se consumă, toți am fost ca niște piese dintr-un puzzle pe care le-am adunat bucată cu bucată.

Toți am blestemat dragostea și ne-am promis că niciodată nu vom mai iubi. Însă, ne-am îndrăgostit din nou, pentru că nimic în lumea asta nu înlocuiește iubirea și îmbrățișările calde, pline de dragoste.

sursa: https://destainuirilemariei.com/

Iubirea egoistă implică limitarea celui iubit din teama de a nu-l pierde

Iubirea autentică implică posibilitatea de a-ți împlini potențialul, de „a crește”, a evolua, pe când iubirea egoistă implică limitarea celui iubit din teama de a nu-l pierde, din nevoia de a-l face să ne corespundă așteptărilor.

Ne subordonăm partenerul nevoilor, dorințelor și scopurilor noastre personale și ne supărăm, ne îmbufnăm, apelăm la șantaj emoțional sau manipulare dacă acesta eșuează în a ne satisface interesele egoiste.

Nu avem încredere în partener, dar nici în noi înșine, așa că facem tot posibilul să-l controlăm, să-i îngrădim libertatea, să-l determinăm să acționeze în așa fel, încât să ne simțim noi „în siguranță”.

De fapt nu ne simțim în siguranță pentru că avem anumite răni nevindecate, pentru că avem multe nevoi pe care ne așteptăm să ni le satisfacă partenerul, pentru că depindem de el sau de ea din punct de vedere afectiv, financiar sau de altă natură și ne sperie gândul că am putea rămâne pe cont propriu, însă nimeni nu poate să ne garanteze „siguranța” dacă noi nu suntem ancorați în noi înșine, dacă nu ne putem

baza pe noi înșine, dacă nu ne asumăm responsabilitatea asupra propriei bunăstări și împliniri.

Nesiguranța de sine, fragilitatea eului, lipsa de asumare, dependența stau la originea temerilor noastre care ajung să se manifeste deseori prin gelozie și posesivitate. Ne este teamă de singurătate, de a nu ne pierde investiția emoțională, ne este teamă de schimbare, de nou, de necunoscut.

Putem ajunge, așadar, să purtăm adevărate lupte cu partenerul nostru din teama de a nu ne pierde avantajele și pentru că dorim să ținem la distanță orice ne-ar putea amenința această siguranță iluzorie.

Relația de cuplu nu mai este acel spațiu unde să ne putem „desfășura” întreaga ființă, unde să simțim că suntem în aceeași echipă, ci devine o luptă din care niciunul nu iese cu adevărat învingător. Relațiile funcționale și armonioase presupun ca ambii parteneri să-și asume responsabilitatea asupre propriei vieți, să caute să se desăvârșească pe sine și să ofere din preaplinul lor celuilalt.

Dacă intrăm într-o relație cu așteptarea ca partenerul să ne salveze, ca partenerul să ne vindece temerile și rănile trecutului, cel mai probabil ne vom predispune la multă dezamăgire. Nimeni nu poate să ne salveze pentru că nimeni nu poate depune munca interioară în locul nostru. De noi depinde să fim bine. Da, o relație ne poate ajuta să ne vindecăm în sensul în care în interacțiunea cu celălalt ies la iveală multe aspecte și probleme de care, poate, nici măcar nu eram conștienți, însă tot noi suntem cei responsabili să soluționăm acele probleme, nimeni altcineva.

Caută, înainte de toate, să fii bine tu cu tine și, astfel, nu vei mai simți nevoia să-ți umpli anumite goluri

interioare cu atenția, afecțiunea sau iubirea cuiva din exterior, să faci ori să ceri ca celălalt să facă sacrificii și compromisuri; să îngrădești libertatea partenerului ori să accepți să-ți fie îngrădită libertatea, să încerci să îți schimbi partenerul ori să te schimbi tu pentru a nu pierde relația.

Cum ar arăta oare acel scenariu în care ai fi cu o persoană de care nu „ai nevoie”, însă alături de care ai simţi bucuria de a trăi și de a fi împreună și pe care ai iubi-o pur și simplu pentru ceea ce este ea?

Dr. Ursula Sandner

sursa: https://www.ursula-sandner.com/

IUBIND VEI ÎNVĂȚA SĂ IUBEȘTI

Fiecare om are relația sa personală cu Dumnezeu și cu cei din jur. Nu există un șablon de iubire sau de sfințenie prin care toți oamenii să treacă și să bifeze altruismul, iertarea, mântuirea și altele asemenea. Oricine are emoția sa, povestea sa, balada sa, căderea și ridicarea sa. Fiece suflet este un diamant neprețuit. Iubirea cheamă iubire. Orice om poate fi iubit dacă vedem chipul lui Hristos în celălalt. Iubește și iubirea te va învăța să iubești curat.

Iubirea ne face să ieșim din ,,eul" nostru și să trăim plenar. Iubirea ne urcă la Dumnezeu și tot iubirea este criteriul Judecății de Apoi. Nu ne va întreba Doamne dacă avem multe ,,cartoane" și certificări, nici ce funcții am avut, nici prin ce cercuri de oameni ne-am învârtit, nici ce mașină am condus, nici în ce casă am locuit, nici ce vacanțe ne-au odihnit, ci ne va întreba cât am iubit și cât am iertat. Iubirea și iertarea curată transformă într-o liturghie lăuntrică chipul din om. Dragostea are raze puternice care prăjește prin flacăra interioară orice umbră de răutate din exterior, este Lumină care alungă întunericul. Iubirea te transformă în ceea ce iubești și trece de orice barieră, de orice graniță. Cine iubește nu are ziduri sau temnițe interioare, ci trăiește bucuria Împărăției Veșnice în starea de grație divină. Iubirea naște îngeri. Iubirea ne face frumoși. Iubirea ne face sănătoși.

Adeseori ne pierdem prin târgul vieții căutând preț la lucruri ce nu au preț. Purtăm lumea în inimă și în minte. Cine nu a găsit ceva bun acolo nu va găsi în exterior. Oamenii sunt ceea ce știm noi să găsim în ei, lumină sau întuneric, slăbiciune sau virtute, bucurie sau durere. Dacă fericirea altora este fericirea noastră, atunci știm că suntem pe drumul iubirii. Iubirea e o artă a inimii, este viață, este răbdare și veșnicie.

Nu pot cuprinde iubirea în aceste smerite rânduri și nici nu-mi doresc asta, căci i-aș știrbi din valoare. Iubirea nu se filosofează nu se poate cuprinde în tratate, ci se simte, se gustă, se trăiește clipă de clipă. Iubirea îți taie respirația, nu are logică și este foarte puternică, străbătând munți, mări, ani, istorie... Iubirea este un curcubeu deasupra sufletului tău.

În bucuria iubirii nu avem nevoie de măști. Este singurul loc curat și pur care nu are nevoie de interpretări, de roluri, de scenarii. Cred din toată inima în puterea iubirii. Suntem pe pământ să ne iubim într - o continuă lecție a iubirii. Uneori luăm notă de trecere, alteori picăm examenele. Până la buza mormântului se dau restanțe la iubire. Dacă oamenii și-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieții. Dacă iubești, ierți și ierți totul boierește,nu doar din vârful buzelor! Iubirea te iubește așa cum ești, căci în iubire eu sunt tu și tu ești eu. Vocația ființelor vii este iubirea. Fiecare dintre noi are dreptul să fie iubit. A fi în iubire înseamnă a fi și a locui în Dumnezeu. Iubesc Iubirea! Tu ce iubești?

Mă semnez cu un strop de iubire

sursa: Protosinghel Hrisostom Filipescu (Puține lacrimi, multă bucurie) 

Mărturisesc: nu știu să iubesc altfel.

Pentru că nu știu să iubesc altfel… trebuie să știi, că îți mărturisesc ceva.

Oamenii mereu m-au privit ciudat.

Poate pentru că mereu am fost “altfel” sau cum zic eu: contra curentului.

Am avut un singur moment în viață, care a durat prea mult, și în care am mers pe aceeași cărare pe care parcă înaintea mea a mers o turmă sălbatică. Am mers prin aceleași locuri prin care a mers cireada din jurul meu… și am greșit. Oamenii care încercau (vreau să cred că erau câțiva care încercau) să dirijeze ceea ce se întâmpla atunci cu mine și nu numai au fost prea puțini, sau poate prea slabi, sau poate prea prinși în propriile probleme. Cred.

Prea puțini pentru a-mi arăta lucruri; acele lucruri pe care trebuie oamenii să le arate altora… pentru a nu greși. Prea prinși de propriile probleme pentru a-mi arăta că la un moment dat am ajuns să fug în cercuri a naiba de perfecte de acel curent, de aceea cireadă… tocmai pe urmele acelei cirezi. Prea slabi pentru a-mi explica că a fost un moment în care eu am deviat puțin de la linia aia, bună și dreaptă, opusă acelor cercuri de care fugeam.

Sau poate că nu mi-au vorbit suficient de tare ca vorbele lor să mă lovească și să mă oprească cumva din fuga mea prostească în cercuri. Sau poate de vină am fost eu, pentru că nu am știut să le spun că mie de mic copil nu îmi place ca oamenii să vorbească tare, deoarece vorbele spuse tare, țipetele… mereu le simt ca pe niște pietre.

Poate tocmai de aceea acum, uneori, am tendința enervant de excesivă să vorbesc în șoaptă… chiar dacă uneori sunt șoapte în patru colțuri, cu multiplu înțeles și totodată par fără de sens pentru cei care nu știu cum să le asculte.

Ca să fiu sinceră, este obositor să fug. Mai ales atunci când simt și oarecum realizez că fug în cercuri, cercuri perfecte, obositor de perfecte, și pe care nu știu cum să le sparg sau rup uneori.

E ciudat că tu… tu îți dai seama de mine mereu. E ciudat de bine, dar pe mine, mă sperie să mi se zică de… acel eu. E ceva nou. Nimeni nu mi-a zis până la tine.

Nimeni nu a încercat să mă oprească. Nimeni nu a încercat să mă ajute să corectez acele mici aspecte care mă supără. Nimeni nu a încercat să mă ajute cu ceva. Nimeni nu a încercat nimic cu privire la mine, până la tine. Nimeni nu a vrut să mă ajute. Nimeni.

Toți s-au mulțumit să vadă, să privească și să judece fără drept de apel și fără cea mai mică intenție de a îndrepta ceva… cum eu…. fără să îmi doresc și luptând cu propriul suflet și propriile-mi gânduri… mă distrug și îmi zdrobesc întreaga ființă.

Acel eu mă sperie pentru că îmi aduce aminte de cineva apropiat mie, de când eram mic, de lucruri pe care eu mereu le-am evitat și am ferit pe toți cei din jur de ele. Acel eu… nu îmi face bine și nu știu cum să îți spun: cred că acel eu… e demonul meu… cu mult prea multe fețe.

Și mă doare. Mă doare.

Mă doare căci până la tine nimeni nu a încercat să îmi controleze demonul și să fie liniștea mea.

Îți mulțumesc pentru că mă privești și îmi vorbești mereu în același fel ciudat și unic care îmi pune liniște în suflet, în gânduri.

«Nu-i plac pe cei puternici – sunt incomozi»

Cei puternici știu să plece odată pentru totdeauna

Nu-i plac pe cei puternici – sunt incomozi. Ei nu pot fi controlați.

Se aud pe ei înșiși, știu ce merită și nu sunt gata să renunțe la asta.

Înăuntru au ancore cu care se țin ferm de dorința de a trăi fără murdărie și de a fi fericiți în ciuda tuturor.

Înăuntru au rădăcini puternice care nu pot fi smulse sau distruse. De asemenea, este imposibil să le distrugă principiile de fier, sentimentul de demnitate personală, moralitatea și încrederea în ei înşişi .

Cei puternici sunt capabili să reziste numai oricărui adevăr, loviturilor Soartei, torturii trădării și furtunii propriilor emoții.

Nu le este frică de durere, pentru că, după ce au supraviețuit războiului în propria inimă și au trecut prin iadul personal, au învățat să transforme rănile în înțelepciune și să se bucure de viață, păstrând frumusețea și tandrețea în inimile lor.

Cei puternici nu stau pe drumurile altora, nu fac comerţ cu fericirea, ei nu imploră pentru dragoste – dar dacă Dumnezeu le trimite acest sentiment, ei îl vor accepta ca pe un mare dar și n-o să-l trădeze niciodată pe omul pe care îl iubesc.

Ei trăiesc cinstit, acționează conform conștiinței lor, nu își etalează istoria, nu-i învață pe alții să trăiască, ci preferă să se aprofundeze și să se dezvolte.

Ei își poartă crucea fără să o pună pe umerii altora, sunt responsabili pentru ceea ce au spus și făcut, iar pentru eșecuri se învinuiesc doar pe sine, învățand din greșeli – este obișnuit ca cei puternici să tragă concluziile corecte în loc să le regrete.

Sunt foarte înțelepți – nu pot fi îndoiți sau impuși să facă ceva împotriva dorinței și voinței lor. Niciodată, în nicio circumstanță.

Și știu cum să plece. Cei puternici știu să plece odată pentru totdeauna. Nu le testați sentimentele, caracterul și răbdarea pentru putere – o să vă rupeți.

sursa: https://vmarkus.ro/

Dacă te face să-l aștepți, lasă-l să plece

Nu te mai minți!

Cel care te iubește își face timp pentru tine. Celelalte motive sunt scuze. Celui căruia îi pasă de ce ceea ce simți, îți va scrie un simplu mesaj, chiar dacă va avea o zi aglomerată. Bărbatul care va ține la tine cu adevărat nu te va lăsa să-l aștepți. Indiferent de circumstanțe, de oră, de timp îți va fi alături.

Bărbatul te dorește ori nu. Atât.

Bărbatul care te va dori în a lui viață îți va arăta acest fapt. El îți va oferi explicații atunci când va lipsi. El te va apela și îți va scrie „Bună dimineața” sau „Noapte bună”. Lui îi va păsa de părerile tale, de gândurile și emoțiile tale.

Iubire cu forța nu vei obține.

Nu-l obliga să te iubească și nici nu cerși iubire. Nu-l aștepta în nopțile târzii și nici nu lupta pentru un om care și-a ales altă cale. Nu-ți crea iluzii și nu nega adevărul. Lasă-l să plece, iar tu îndrăgostește-te de cel căruia îi pasă de tine, de sentimentele tale.

Lasă-l să plece.

Nu-l mai apela și nici nu te mai preface că-l crezi atunci când îți spune că a fost prea ocupat. Nu pierde timp pentru un om care nu te implică în viața lui. Nu te epuiza pentru cel care nu te iubește. Nu-ți consuma energia și nu te mai învinovăți. Acest capitol din a ta viață s-a încheiată, întoarce o altă pagină și continuă să iubești, să te bucuri de viață.

sursa:https://destainuirilemariei.com/

Relațiile-oglindă, iubirea ca reflexie

Suntem imperfecți prin însăși natura noastră umană. Dacă am fi perfecți, ne-am fi întotdeauna autosuficienti. Nu am mai avea nevoie unii de alții. Nu ne-am iubi, nu ne-am urî, nu am interacționa, nu am lega relații. Nu am conta unul pentru altul. Ar fi monoton. Și trist. Și cenușiu. Existăm însă în polaritate, în diversitate, în rău și bine, în diferențe, în contradicții, în relații, în tot ceea ce face natura umană să fie atât de specială și interesantă. Suntem imperfecți. Și diferiți. Ceea ce reprezintă un lucru pozitiv, minunat. Viu. Și colorat.

Evident că naștem în jurul nostru simpatii și antipatii. Uneori fără să vrem. Plăcem o anumită persoană. Ne repugnă o alta. Există adesea în jurul nostru persoane pe care le caracterizăm drept “nesuferite”, “imposibile”, “enervante”,” de neinteles”, persoane care ne calcă pe nervi sau ne scot din sărite orice ar face. Le urîm, le evităm, le respingem. De ce? Din cauza că au anumite trăsături comportamentale sau de caracter care ne determină să îi catalogăm astfel. Pe de altă parte, există adesea în jurul nostru persoane pentru care simțim, încă de când le-am cunoscut, o atracție și o simpatie instantă. Chiar dacă ne rănesc sau ne greșesc, simpatia pentru aceste persoane va persista în timp.

Oricât de absurd, de nerealist sau respingător de adevărat ar părea, în personalitatea acestor oameni regăsim anumite trăsături proprii pe care, la nivel subconștient, încercăm să le reprimăm sau să le ignorăm. Respingem la ceilalți anumite aspecte ale propriei personalități pe care poate nu le conștientizam sau nu dorim să le conștientizăm. Dezvoltăm deseori o atitudine negativă față de o persoană pentru că acea persoană reflectă un anumit aspect pe care îl respingem la noi înșine. Îi judecăm pe ceilalți în funcție de ceea ce suntem, de ceea ce gândim, de cât de mult ne seamănă sau nu, de așteptările pe care le avem de la noi înșine. Ne alegem partenerul de viață și căutăm iubirea în funcție de aceste criterii. Pentru că suntem subiectivi în alegerile noastre…

Suntem de fapt o oglindă în care se reflectă ceilalți, spun psihologii. Ceilalți sunt o oglindă în care ne reflectăm la rândul nostru. Relații pe care le stabilim cu ceilalți reprezintă oglinda a ceea ce avem nevoie. Când ne uităm la ceilalți ne uităm într-o oglindă. Această oglindă ne arată realitatea proprie a necesităților și nevoilor noastre. Uneori ceea ce vedem în oglindă contravine cu ceea ce ne-am dori. De multe ori, ne place ceea ce vedem. Acceptăm reflexia oglinzii. Alteori respingem. Fără să vedem prea obiectiv reflexia. De fapt, suntem cu toții oglinda cuiva. Atragem și respingem oameni. Iar oglinzile ne arată imperfecțiunea relațiilor noastre.

Putem folosi oamenii, lumea din jurul nostru, relațiile pe care le stabilim cu acești oameni ca pe o oglindă. Oglinda ne poate ajuta să identificăm acele aspecte care au nevoie de vindecare. Relațiile noastre cu ceilalți (familie, copii, colegi, prieteni, parteneri de viață) reflectă anumite părți din noi. Felul în care te simți cu o anumită persoană este de obicei un indiciu a ceea ce simți vizavi de partea din tine pe care celălalt o oglindește. Atragem oglinzile în realitatea noastră pentru a ne arăta care sunt acele lucruri de care avem nevoie, ce anume am putea dezvolta și îmbunătăți la noi înșine. Acele aspecte ale personalității celuilalt sunt aspecte ale propriei personalități. Ele trebuie conștientizate, acceptate, integrate.

Se întâmplă însă să atragem și oameni cu trăsături total opuse nouă. Aceste persoane sunt reflexia sinelui pe care încercam să-l renegăm, să-l reducem la tăcere. Persoana care se află în fața oglinzii alimentează o anumită nevoie a personalității tale și îți procură ceea ce îți lipsește. Cu cât sentimentele de ură sau iubire față de o persoană sunt mai puternice și mai intense cu atât probabilitatea ca acea persoană să fie o reflexie puternică și fidelă de-a ta este mai mare.

Există și relații pozitive și relații negative. Există și oglinzi binefăcătoare și oglinzi distrugătoare. Cu toate că drumul lor e diferit și suferința cauzată de oglinda distrugătoare nu este deloc similară binefacerii dată de oglinda benefică, ambele duc în punctul cunoașterii de sine, al conștientizării nevoilor și al afirmării identității. Putem arunca o privire asupra relațiilor noastre cu ceilalți, fie ele pozitive sau negative, pentru a descoperi mai multe despre noi înșine. Putem face acest lucru aplicând oricând principiul oglinzii.

Avem nevoie de mult curaj și iubire de sine pentru a accepta oglinzile existente în interiorul relațiilor noastre de iubire. Avem nevoie de curaj pentru a ne accepta chiar și părțile de neacceptat (scuzați paradoxul), fără a le proiecta în ceilalți. “Persoanele cu care interacționăm sau persoanele care ne sunt parteneri de viață sunt întotdeauna oglinzi ce reflectă propriile convingeri. Simultan, suntem la rândul nostru oglinzi ce reflectă convingerile lor. Dacă ne uităm cinstit la relația noastră, putem vedea atât de multe despre felul în care i-am creat”.

Oamenii pe care îi iubim sau îi admirăm au anumite trăsături ale personalității lor care stârnesc aceste sentimente în noi. Ele există și în noi înșine. Poate nu dezvoltate într-un procent atât de mare, însă există. În mod inconștient suntem atrași de aceste persoane, considerând că, într-un fel, am putea căpăta acele trăsături pe care le admirăm la ei.

Dacă suntem în general caracterizați ca având o personalitate puternică și suntem atrași de de un partener sensibil și vulnerabil, acel partener va reflecta nevoia de recunoaștere și de acceptare a propriei vulnerabilități. Dacă suntem în schimb sensibili și ne aflăm într-o relație cu o persoană puternică este foarte posibil să ne simțim victimizati, controlați, copleșiți de ei până vom putea la rândul nostru să ne conștientizam și să ne acceptăm puterea proprie.

Cu părțile ei negative și pozitive, lumea pe care o experimentăm este o proiecție a conștiintei noastre. Și cu ce te poate ajuta această teorie a oglinzilor? Te poate ajuta în a te accepta pe tine așa cum ești și în a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt. Chiar dacă nu ești de acord cu ceea ce face o persoană, poți ajunge să o urăști nu din cauza comportamentului său, ci a personalității sale. Accceptarea celor din jurul tău așa cum sunt îți poate aduce mai multă liniște și împăcare de sine. Îți poate aduce acceptarea de sine, în toată diversitatea, splendoarea și contradicția existentă în tine.

sursa: https://drumuricatretine.wordpress.com/

Bărbatul care cu adevărat vrea să fie cu tine, te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent

Este toxic să tot găsești argumente pentru absența unei persoane, mai ales atunci când știi că, de fapt, această persoană are tot timpul din lume să fie alături de tine. Este toxic să te prefaci că totul este bine, atunci când lucrurile stau diferit.

Este nesănătos să cedezi de fiecare dată, doar pentru a păstra un om alături. „Așa este el” îți spui. „Așa a fost educat, așa este felul său de a fi, așa își manifestă el sentimentele”. Firește, nu are cum să fie adevărat.

Lucrurile stau mult mai simplu: omul care vrea să fie alături de tine, va găsi o modalitate să te vadă aproape. Omul pentru care contează această relație, va găsi resurse să mențină relația și să construiască.

Omul care te place sincer, va avea toate motivele să lupte pentru tine și pentru povestea voastră. Restul este doar iluzia unei iubiri, iluzia unei vieți în doi, iluzia unor așteptări și a unor dorințe care nu se mai realizează.

Vei înțelege că un bărbat vrea cu adevărat să fie cu tine prin felul său de a fi. Prin atitudinea sa. Prin manifestările sale zilnice. Prin efortul constant de a îmbunătăți relația voastră. Prin comportament.

Vei înțelege că un bărbat are sentimente sincere prin gesturile sale. Prin felul în care lasă totul și vine alături de tine, pentru că te simți rău. Când se deconectează de la alte activități și te ascultă sincer, pentru că îi pasă. 

Atitudinea face diferența

El te sună, îți scrie, îți aduce desertul care îți place, îți oferă florile preferate, Îți răspunde sincer la întrebări, este conectat emoțional, este atașat de lumea ta, se interesează de tine și de trecutul tău.

El face tot posibilul să se aproprie emoțional de tine. Nu pentru a obține anumite avantaje, nu pentru că are un interes ascuns, dar pentru că așa simte el, aceasta este felul în care îți poate transmite o mică parte din emoția lui.

Bărbatul care vrea să fie cu tine, este cu tine. Argumente precum că nu are timp, că este presat de serviciu, că tot intervine ceva sunt doar pretexte copilărești, care demonstrează atitudinea lui neserioasă.

Bărbatul care vrea să fie cu tine, îți demonstrează sincerele lui intenții. Nu ocazional și nu după cum are chef, dar în mod constant. Pentru că a fi într-o relație serioasă nu este un moft, o plăcere de moment.

E vorba despre atitudinea sinceră și corectă venită din partea lui. E vorba despre maturitatea sau emoțională, conectată cu lumea și cu așteptările tale. E vorba despre felul în care a fost educat.

Bărbatul care cu adevărat vrea să fie cu tine te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent. Ai înțeles bine: te sună, îți scrie, îi pasă, este prezent. Și lista poate continua. Apropro, atitudinea indiferentă, egoismele și pretextele nu fac parte din această listă.

© De Vorbă cu Tine

DACĂ VOIA SĂ FIE CU TINE, ERA! DACĂ TE IUBEA CU ADEVĂRAT, MUTA MUNȚII DIN LOC PENTRU A SALVA DRAGOSTEA VOASTRĂ!

Nu iti mai face rau singura. Nu iti mai pune intrebari dificile la care nici macar el nu are raspunsuri. Daca te iubea cu adevarat, era cu tine. Atat de simplu. Daca nu a ales sa ramana, atunci este clar: el deja a facut o alegere... si acea alegere nu esti tu.

Draga mea, este momentul sa accepti adevarul: daca voia sa fie cu tine, era. Scurt si la obiect.

Nu ii mai gasi scuze. Nu are nevoie de mai mult timp. Nu are teama de angajament. Nu are rani nevindecate. Nu ii este teama sa iubeasca. Stie cine esti tu. Indecizia lui este, de fapt, o decizie. Pentru ca daca nu alege sa fie cu tine, atunci el deja face o alegere... si acea alegere nu esti tu.

Este momentul ca acum sa alegi si tu. Poti sa pleci. Alege-te pe tine. Nu mai permite nimanui sa te puna la pamant. Inceteaza sa mai astepti, sa mai ierti, sa mai suferi. Nu mai cauta scuze unei persoane care nu te merita deloc.

Este momentul sa vezi lucrurile asa cum sunt. Este momentul sa accepti adevarul. Este momentul sa iti dai seama ca tu ai nevoie de altceva. Este momentul sa lasi in spate tot ce s-a intamplat si sa te concentrezi pe tine, pe vindecarea ta, pe iubirea ta si pe viitorul tau.

Stiu cat de mult doare. Stiu ca ai crezut ca el este alesul. Stiu ca ai vazut un potential incredibil in cineva care te-a mintit. Stiu cat de tare suferi. Insa bucura-te ca s-a intamplat acum si nu ai pierdut in continuare timp pretios alaturi de o persoana nepotrivita pentru tine.

In sfarsit, a sunat ceasul, mastile au picat si iluziile frumoase pe care le-ai pictat in mintea ta au disparut.

Te-a dezamagit, insa gandeste-te ca te-a eliberat de o viata ce nu era a ta. O viata plina de durere, de tristete, de neputinta, de frustrari si de falsitate.

Tu meriti altceva. Meriti tot ce este mai bun. Meriti mai mult decat o iubire cu forta. Meriti pe cineva care sa te iubeasca pentru ceea ce esti. Meriti pe cineva care sa fie mandru pentru ca este cu tine. Meriti pe cineva care sa iti spuna in fiecare zi cat de norocos este ca te-a gasiti. Meriti pe cineva care sa te aleaga in fiecare clipa a vietii sale. Meriti pe cineva care sa se bucure alatui de tine in momentele fericite si care sa lupte cot la cot cu tine in vremurile grele. Meriti pe cineva care sa fie acolo si sa te tina de mana... neconditionat... pentru tot restul vietii.

Iubeste-te mai mult decat iubesti sa fii cu cineva. Vrei mai mult pentru tine. Ofera-ti mai multe sanse decat iti ofera el si pleaca astfel incat sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat.

sursa: https://www.kudika.ro/

CE INSEAMNA SA IUBESTI CU ADEVARAT (PENTRU CA ESTE MULT MAI MULT DECAT A FI LOIAL)

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa il accepti pentru ceea ce este si sa nu mai incerci sa il schimbi in ce ti-ai dori tu sa fie. Sa ii accepti toate ciudateniile, toate defectele si toate obiceiurile mai putin frumoase.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna mai mult decat a ramane fidel unei singure persoane. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna mai mult decat sa il numesti "partener de cuplu". 

Sa iubesti cu adevarat inseamna mai mult decat schimbarea statusului relatiei tale pe Facebook. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna mai mult decat sa postezi fotografii cu voi doi pe Instagram. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna mai mult decat sa te logodesti, sa planifici o nunta, sa organizezi o petrecere si sa mergi in luna de miere perfecta.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa vezi viitorul in ochii acelei persoane atunci cand o privesti. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa te simti ca acasa in bratele sale. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa proiectezi o viata ce poate functiona doar daca aceasta persoana face parte din ea. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa investesti trup si suflet, sa crezi ca va fi bine, sa lupti pentru ceea ce ai zi de zi, clipa de clipa.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa intelegi ca parteneriatul dintre voi nu este intotdeauna usor sau convenabil. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna ca uneori sa il pui pe el pe primul loc si sa faci compromisuri. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa vezi lucrurile si din punctul lui de vedere. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa dai tot ce ai mai bun... chiar si atunci cand esti la pamant.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa fiti voi atunci cand usile sunt inchise si nu incercati sa ii convingeti pe altii ca aveti relatia perfecta. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa nu iti doresti perfectiune... deoarece asta inseamna ca nu ati putea fi impreuna. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa fii acolo in toate luptele, conflictele si dezacordurile pe care le aveti cu rabdare si compasiune... pentru ca nu sunteti unul impotriva celuilalt, ci din contra... sunteti o echipa.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa ramai cand lucrurile devin cu adevarat grele. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa stii ca viata va fi dificila din cand in cand.

Scenariu: esti racita si obosita si bebelusul plange la 2 dimineata... si tot ce iti doresti este sa dormi. 

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa te intorci catre partenerul de cuplu si sa ii spui "Nu pot face asta singura", iar el sa iti raspunda "Nici nu trebuie. Ma ocup eu."

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa imbratisezi haosul, dezordinea si durerea care vin in aceasta viata. Dragostea inseamna sa mergi cu el de mana prin cele mai puternice furtuni.

Sa iubesti cu adevarat pe cineva inseamna sa il accepti pentru ceea ce este si sa nu mai incerci sa il schimbi in ce ti-ai dori tu sa fie. 

Sa ii accepti toate ciudateniile, toate defetele si toate obiceiurile mai putin frumoase.

sursa: https://www.kudika.ro/

Ce este dragostea? Există sau e doar o iluzie creată în mintea noastră?

Cum arată ea și câți dintre noi o trăiesc și o simt cu adevărat? Câți dintre noi au iubit sincer și au spus „Te iubesc” , pentru că iubeau omul cu adevărat, nu aveau scopuri ascunse și nici nu doreau să-și umple goluri sau să-și panseze răni interioare necicatrizate.

Dragostea are termin de valabilitate sau e aici și acum?

Și, câți se cred iubiți, dar nu este așa? Câți se țin de mână, dar în inimă poartă un alt om? Câți se cred în relații serioase, dar de fapt totul e o minciună? Câți confundă iubirea cu dependența și atașarea?

Se zice că dragostea nu constrânge și este sinceră!

Câți dintre voi sunt sinceri cu partenerul, dar și cu ei înșiși? Câți dintre voi au iubit, dar fără ca să aibă așteptări? Câți au fost și sunt gata să stea lângă cel din dreapta sa, chiar dacă se va îmbolnăvi grav sau va pierde totul?

Dacă ați avut așteptări, ați închis libertatea celui din dreapta voastră și l-ați dezbrăcat doar de haine, dar nu știți nimic despre copilărie, trăiri, iubiri consumate, visuri, nu-i cunoașteți nebuniile, oare aceea a fost iubire?

Dragostea este atașament?

Trebuie să-l avem, să-l simțim, să adormim lângă omul de lângă noi? Trebuie să-i simțim mirosul și să-l întâlnim în fiecare seară? Oare ceea ce credem noi că e serios și dragoste, mereu e adevărat? Și, oare mereu o relație liberă, nu e serioasă, nu sunt emoții și sentimente?

Câți dintre noi au iubit un om, chiar dacă nu au împărțit un pat, o casă, visuri și dorințe?

sursa: https://destainuirilemariei.com/

"Nu pot nici să fiu cu tine, dar nu pot nici fără tine"

Doar atunci când sufletul nostru își va fi învățat lecția, va fi capabil să îi dea voie minții să aibă dreptate, să înțeleagă adevărul!

 

Pentru femeile care nu mai pot și simt că nu mai au putere – Scrisoarea unui psiholog

Dragă femeie, care în ultima vreme nu mai simți că ești tu… Nu pierde speranța și nu dispera!

Pacea ta spirituală, încrederea, buna dispoziție, bucuria și lumina care-ți umplu inima se vor întoarce. Știu că ești confuză și îți pare că toată lumea s-a întors împotriva ta. O astfel de perioadă a venit în viața ta, dar cu siguranță va trece.

Acesta este doar un capitol din povestea pe care o scrii și, când se va termina, îți vei relua simțurile.

Este foarte dificil să descrii în cuvinte care sentimente te-au umplut în ultima vreme. Se pare că ți-ai pierdut controlul asupra vieții tale și că ai eșuat. Se pare că trăiești viața unei alte persoane, însă toate astea se vor termina curând, pentru că nimic nu durează pentru totdeauna.

Dacă ești gata să renunți și să te predai, amintește-ți: nu te-ai născut pentru asta. Te-ai născut pentru a arăta lumii cât de puternică și cât de rezistentă ești, că poți să răzbuni tot ce te doare. Știu că și s-au întâmplat lucruri mai rele, mult mai rele, nu-i așa? Iar acum ți se pare că există o singură opțiune: să renunță. Dar te înșeli!

Relațiile rele, inima frântă, speranțele și obiectivele nerealizate sunt toate cunoscute pentru tine.

Dar știi ce? Ai trecut prin toate!

Știm cu toții cum este atunci când inima ta este spartă în milioane de particule mici și trebuie să o aduni, puțin câte puțin.

Știm cu toții ce este o relație unilaterală în care sentimentele tale nu sunt împărtășite. În loc de dragoste și respect te mulțumești cu goliciune. Cu toții știm cum să ne apropiem de obiectivul nostru, dar ceva neașteptat distruge brusc toate planurile făcute.

Și începi să te gândești la incompetență, slăbiciune, lipsă de valoare. Te învinuiești că nu ai depus mai mult efort, de ce nu ai făcut mai bine. Însă, te întreb: care este scopul de a-ți umple capul cu astfel de gânduri?

Nu poți lăsa suferința și eșecul mintal să te aducă în genunchi. Nu este atât de ușor să scapi de tot ceea ce nu-ți place. Există o altă opțiune: să te ridici ca un phoenix din cenușă, să-ți amintești cine ești.

Amintește-ți puterea, rezistența și valoarea. Amintește-ți de oamenii care te-au iubit și continuă să te iubească, indiferent ce ar fi. Știu că vei alege acest lucru, pentru că ai făcut-o mereu.

Amintește-ți, ai trecut deja printr-o situație similară? Ți s-a părut că nu-ți mai controlezi viața și că se destramă totul în jurul tău? Tot ce părea adevărat pentru tine s-a dovedit a fi o minciună în cele din urmă.

Trebuie să înțelegi că totul se schimbă, în mod constant.

Uneori, viața este grea, nedreaptă și nemiloasă. Dar toate acestea sunt temporare. Trăim într-o lume aflată în schimbare rapidă și chiar și noi ne schimbăm. Ne schimbăm aspectul, vârsta, gândurile, sentimentele, opiniile și comportamentul.

Știi ce nu se schimbă niciodată? Lumea noastră interioară!

Esența noastră rămâne neschimbată, încercăm doar să depășim dificultățile care apar înaintea noastră.

Aceasta este dovada că vei deveni din nou tu însuți iar vechile sentimente se vor întoarce la tine.

Îți amintești cum erai în copilărie? De atunci ai crescut și acum privești lumea prin ochii unui adult. În fiecare dintre noi există un entuziasm tânăr. Cu toate acestea, îl suprimăm în noi înșine.

Uită-te în sufletul tău și găsește copilăria ta acolo. Atunci vei înțelege că nu te-ai pierdut. Da, este dificil, însă nu uita că „dificil” este doar un cuvânt. Toate acestea sunt doar un singur capitol, nu o poveste completă.

Cu stimă și mult respect!

de Tony Poptamas

"Manipulatorii silenţioşi"- cum ne fură vieţile?

Nu permite sa fii manipulat sau santajat emotional de oamenii care te-au mintit sau te-au tradat, stiind foarte bine ce fac.

Atunci cand esti suficient de puternic, cand stii ca poti sa te bazezi pe fortele tale, cand nu ai nevoi, ci doar dorinte, cand te respecti si te iubesti, nu mai accepti minciuna, compromisurile, prefacatoria, cuvintele goale, lipsa de integritate si de verticalitate. Nu le mai accepti nici la tine insuti si nici de la semenii tai.

Daca ai fost mintit, tradat, inselat si treci peste aceste lucruri mai mult de o data, pe langa faptul ca ii incurajezi pe ceilalti sa continue cu aceste comportamente, iti pierzi si respectul de sine.

De ce ai ierta pe cineva care cu buna stiinta te-a tratat cu lipsa de respect?

Da, oamenii gresesc uneori inconstient si merita o alta sansa, insa cand o fac constient este vorba despre lipsa de caracter si rea-vointa.

Nu permite sa fii manipulat sau santajat emotional de oamenii care te-au mintit sau te-au tradat, stiind foarte bine ce fac. Nu faci altceva decat sa ii inviti sa-ti faca din nou acelasi lucru.

Nu are sens sa porti suparare, ura sau resentimente fata de oamenii care s-au purtat cu tine intr-o maniera care, in primul rand, lor nu le face cinste. Insa nici nu te ajuta cu nimic sa ii accepti in continuare in viata ta.

Daca stii despre ce vorbesc, stii cu siguranta ca daca ai ales sa treci peste o minciuna, ea s-a repetat. Daca ai ales sa ierti o tradare, ai mai fost tradat inca o data.

Respecta-te suficient de mult, incat sa nu le mai permiti oamenilor din jurul tau, in numele iubirii sau afectiunii pe care le-o porti, sa se poarte cu tine asa cum nu meriti. Comportamentul lor le descrie fidel personalitatea si nu cred ca ai nevoie de astfel de persoane in viata ta. Fii tu un model de verticalitate si demnitate umana, investeste in tine, devino autonom din toate punctele de vedere si astfel nu vei mai fi dispus sa faci compromisuri inutile.

de Ursula Sandner

Chiar dacă azi nu primeşti ajutorul, afecțiunea, sprijinul de care ai nevoie ce contează cel mai mult este să:

1. Ştii că le meriţi. Că meriţi respectul, afecțiunea şi grija omului/oamenilor apropiaţi.

2. Să nu îți retezi singur şansa la grija celorlalţi pentru că dai impresia că nu ai nevoie de ea, că nu te interesează.

 

Uneori vrei iubire dar:

1. Nu ştii să o ceri, recunoşti, accepţi.

2. O cauţi la oameni care nu ţi-o pot oferi.

De aceea, soluția este să:

1. Nu capitulezi :" dacă de aici nu primesc ce îmi doresc, e clar, nu o să găsesc ce caut vreodată, mai bine mă mulţumesc cu ce găsesc." Nu. Nu poţi să te mulţumeşti cu nimic mai prejos de sufletul tău, degeaba îi dai ceva fals, nu o să se poată hrăni cu el şi vei suferi constant. Nu vei putea identifica vreodată iubirea pe care o aştepţi dacă te mulțumeşti mereu cu ceea ce te doare şi nu îţi e suficient, dar a devenit obişnuiţă(chiar dacă vei întâlni această iubire).

2. Să ai răbdare cu tine până te vindeci de dependența, durerea, suferința care te ţin lângă cineva care nu poate avea grijă de sufletul tău. Chiar dacă tu ai înțeles perfect că un om nu e capabil să îţi ofere afecţiune, până se va sincroniza emoția ta cu această conştientizare, durează. Ai răbdare, procesul de vindecare nu poate fi grăbit, pentru că îi iei exact componentele de care ai nevoie ca să te faci bine: trăirea, emoţia şi starea.

3. Să îți dai voie să accepți "pacheţelul" cu iubire şi dacă nu vine din direcția pe care tu o identifici ca fiind cea dorită. Să vezi ce are de comunicat sufletului tău şi altă persoană în afară de "obsesia" ta, în afară de "persoana ta favorită". Poate ți-ai obişnuit sufletul exclusiv cu un tipar emoțional negativ şi nu mai poate recunoaşte ceva bun, atât timp cât îi este oferit fără să îi provoace durere.

 

4. Odată ce primeşti în viața ta o persoană, nu o alunga imediat. Aşteaptă să vezi ce simţi(s-ar putea ca vechiul tipar dezadaptativ de durere ciclică să îţi spună că e o trădare din partea ta, că ar trebui să aştepţi, că tot acolo te vei întoarce.)Aceste stări sunt fireşti, dar nu trebuie să cedezi. Fiecare zi petrecută cu o persoană care nu e toxică, într-o activitate care îți face bine, consolidează emoţional şi mental capacitatea ta de a primi, respectiv a identifica sursele de afecţiune şi grijă potrivite pentru tine.

de Ana Maria Ducuță

Le mulțumesc tuturor celor care m-au lăsat sau care nu m-au vrut!

Eu n-am putut să îi alung dar mi-au făcut un bine și au plecat singuri

Dintotdeauna am fost adepta absolutului în iubire. Nu știu dacă așa m-am născut sau dacă am fost influențată de romanele pe care le-am citit. Cert este că eu credeam, că o iubire adevărată nu are sfârșit. Și nu era doar o teorie, o trăiam la intensitate maximă, de fiecare dată.

Prima dată nu am știut că există viață și după. Credeam că dacă ne vom despărți, se va crăpa pământul în două și mă va înghiți. Urma să trăiesc singură și nefericită pentru tot restul vieții mele. 

De fapt, așa simțim de fiecare dată când ne despărțim, rămânem fără aer. Apoi ne împăcăm și revenim la viață. 

Și era una minunată, atât cât puteam eu să o apreciez cu experiența și cunoștințele pe care le aveam la momentul respectiv. Eram fericită, tot atât cât este și o pasăre născută și crescută în captivitate. Nu știam ce înseamnă libertatea și nici nu mi-o doream.

Există viață și după despărțire … chiar una mai frumoasă

Când a plecat, mi-am pierdut echilibrul. Toate visele mele legate de viața alături de sufletul meu pereche s-au spulberat. Tot ce știam, toată lumea mea s-a destrămat și ploaie după ploaie au căzut în sufletul meu. Singură, nu puteam să îmi fac asta. Dar a făcut-o el și mi-a făcut un bine.

Pentru că într-o zi ploile s-au oprit și-a apărut un soare cum nu am mai văzut niciodată. Oare să fi fost mereu acolo și să nu îl fi văzut eu? Au apărut în viața mea culori și nuanțe pe care nu le știam. Am trăit și am simțit lucruri noi, cu altcineva. Povestea s-a repetat și nu a durut mai puțin. Însă, acum știam că vremea rea va trece și lucruri noi și frumoase mă așteaptă să le descopăr, să le simt și să le trăiesc.

Și dacă …

Știu că nu trebuie să aștepți de la celălalt să pună punctul. Că dacă relația nu mai merge și vezi că nu te afli pe drumul cel bun, trebuie să ai curajul să schimbi direcția. Lucrurile se schimbă și oamenii se schimbă iar viața nu așteaptă să fie trăită. Căci ceea ce nu trăiești la timp nu mai poți trăi niciodată…

Însă, pe lângă iubirea absolută am mai căutat ceva … mi-am dorit să trăiesc o viață fără regrete. Pe prima încă nu am întâlnit-o dar nici nu regret nimic. Pentru că știu că am făcut totul exact așa cum trebuia, iar deznodământul nu a depins de mine. Nicicând, în retrospectiva vieții mele, nu va exista un „și dacă …”. În ceea ce îi privește pe ceilalți, cineva, acolo sus, a avut grijă să îndepărteze din viața mea, oamenii nepotriviți.

Cu drag, Confidenta ta

sursa: https://www.confidentze.ro/

Cele 10 nevoi ale unei femei. Ce așteaptă de la un bărbat

„În fond, femeia este un univers aparte. Cu propriile legi, stabilite în cadrul istoriei personale, cu propriile dorințe, ce apar din nevoia de a se simți apreciată sau dorită, ea poate fi complexă sau simplă, iar asta depinde, de cele mai multe ori, de bărbat. Dacă acesta știe să o inspire, câștigul va fi de ambele părți, pentru că nimic nu este mai frumos decât o femeie care se simte iubită și apreciată de partener”, dincolo de misterul pe care îl afișează, femeile pot avea anumite nevoi:

1. Nevoia de afecțiune, de a se simți împlinită, dorită. Această nevoie stimulează stima de sine, încrederea, dorința de a construi, de a oferi, dar și de a primi.

2. Nevoia de protecție. Sunt foarte multe femei care vorbesc de această nevoie ca de aer. De aceea, pentru o femeie este important ca bărbatul din viața ei să aibă acel ceva care să o facă să se simtă protejată sau în siguranță. Din acest motiv, de multe ori, ea caută un bărbat care are o carieră, relații, bani, maturitate. Multe femei se căsătoresc cu bărbați mai în vârstă, cu un rol social evident sau cu o avere consistentă, pentru că, în subconștient, se simt în siguranță.

3. Nevoia de familie. Pentru femei, poate mai mult decât pentru bărbați, familia este foarte importantă. O familie care se sprijină pe sentimente de dragoste reprezintă visul cel mai de preț. În acest mod, ele se pot gândi și la copii, pot îmbrățișa rolul de mamă sau de soție model.

4. Nevoia de dragoste. Femeile se hrănesc cu sentimente, cu vorbe frumoase, cu povești de dragoste. Ele trăiesc mai degrabă povestea pe care și-o imaginează decât realitatea. În general, pentru ea, dragostea este mai presus decât sexul, iar un simplu buchet de flori o poate face să se simtă dorită, iubită, apreciată și împlinită. Din păcate, lumea de azi „arde” etape. A cuceri o femeie nu mai reprezintă mare lucru, pentru că a avea o femeie contează mai mult. Bărbații nu înțeleg însă că pot avea trupul unei femei, dar nu și sufletul. Și tocmai pentru că lumea tinde să meargă pe repede înainte, femeia este cea care suferă cel mai mult. Într-o lume corectă, într-o lume creată de femei, poveștile de dragoste ar fi realități, iar lumea ar fi mai bună.

5. Nevoia de sex. Da, și femeia are nevoie de sex, dar nu de ceea ce se prezintă în filmele pentru adulți, nici de ceea ce sunt dispuși cei mai mulți dintre bărbați să ofere. Pentru femeie, sexul înseamnă preludiu și postludiu, complimente, o muzică bună, o promisiune, o șoaptă, o atingere. Și mai înseamnă și timp, deschidere, încredere în ea și în partener, pentru că doar așa putem vorbi și de orgasm.

6. Nevoia de maternitate. Femeia deține cheile universului. Este creație și creator în egală măsură, pentru că poate da viață. Din păcate, nu depinde doar de ea acest lucru, dar tendința societății este să o judece pentru aproape orice are legătură cu rolul de părinte. O mamă poate fi mai bună sau mai rea, în funcție de trecutul ei, de partener, de starea de sănătate și de societate. Rolul este mult mai complex decât pare la prima vedere.

7. Nevoia de prieteni. Tocmai pentru că stima de sine se formează în relație cu ceilalți, și femeia are nevoie de prieteni, pe care să se poata baza, cu care să poată discuta.

8. Nevoia de libertate. Indiferent dacă vorbim de o femeie căsătorită sau nu, nevoia de libertate este o nevoie firească. Libertatea o poate face să se întoarcă cu drag acasă, nu din obligație, să o determine să aibă propriile preocupări sau prieteni.

9. Nevoia de intimitate. Poate mai pregnantă decât la bărbat, această nevoie vine din dorința femeii de retragere în sine, de recăpătare a forțelor sau pur si simplu din nevoia de a fugi de lume.

10. Nevoia de a se aranja, de a se schimba. Trăirile femeii sunt intense pe tot parcursul vieții, așa că aceasta are nevoie să se redescopere sau să se redeseneze, să își sublinieze anumite trăsături, în funcție de vârstă sau de stare.

sursa https://www.gandul.ro/