Sfanta Cruce Crucea, care pana la Hristos a fost unealta de tortura, starnind groaza si sila, dupa moartea lui Hristos pe Cruce a devenit arma si semnul mantuirii noastre. Prin ea, Hristos l-a sfaramat pe diavol, de pe ea S-a coborat la iad si, slobozindu-i de acolo pe cei ce se chinuiau, i-a adus in imparatia Cereasca. Imaginea Crucii este infricosatoare pentru demoni si, ca semn al lui Hristos, este cinstita de crestini. Domnul i-a aratat-o pe cer imparatului Constantin, aflat in drum spre Roma, sa se lupte cu tiranul care pusese mana pe putere...faurindu-si un stindard in forma de cruce, imparatul Constantin a repurtat o victorie deplina. Fiind ajutat prin Crucea Domnului, imparatul a rugat-o pe mama sa, imparateasa Elena, sa caute Crucea de-viata-facatoare; si Cuvioasa Elena, indreptandu-se spre Ierusalim, dupa multe cautari, o gasi. Multe vindecari si alte minuni s-au facut si se fac atat prin Crucea Domnului, cat si prin imaginea ei. Prin ea, Domnul pazeste poporul Sau de toti vrajmasii vazuti si nevazuti. Biserica Ortodoxa praznuieste cu multa solemnitate aflarea Sfintei Cruci, amintindu-si totodata si aratarea Crucii pe cer imparatului Constantin. In aceasta zi si in alte zile inchinate Sfintei Cruci noi ne rugam lui Dumnezeu sa-Si reverse milostivirile nu numai unor persoane in parte, ci si intregii crestinatati . Foarte sugestiv vorbeste despre aceasta troparul Sfintei Cruci, alcatuit in secolul al VIII-lea, cand prietenul Cuviosului Ioan Damaschin, Sfantul Cosma, episcopul Maiumei, a scris toata randuiala slujbei inaltarii Sfintei Cruci.
“Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta, biruinta asupra celor potrivnici daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau.”
Inceputul acestei rugaciuni este preluat din Psalmul 27. In Vechiul Testament, prin cuvantul „popor” se intelegeau numai marturisitorii credintei adevarate, oamenii cei credinciosi lui Dumnezeu. „Mostenirea” era tot ce ii apartine de fapt lui Dumnezeu, era avutia lui Dumnezeu, asa cum este Biserica lui Hristos in Noul Testament. Rugandu-ne pentru mantuirea poporului lui Dumnezeu (a crestinilor) atat de muncile vesnice, cat si de nenorocirile pamantesti, noi ne rugam Domnului sa binecuvanteze, sa trimita harul Sau si darurile Sale intregii Biserici si sa o intareasca launtric.
Rugaciunea de a da „biruinta imparatilor”, marilor tiitori ai lumii acesteia, are ca punct de pornire Psalmul 143, stihul al 10-lea si aminteste de biruintele repurtate de regele David, prin puterea lui Dumnezeu si, de asemeni, de victoriile daruite imparatului Constantin prin Crucea Domnului. Aceasta aratare a Crucii i-a facut pe imparatii care pana atunci ii prigoneau pe crestini sa devina aparatorii Bisericii de vrajmasii cei din afara, de „episcopii din afara”, dupa formula Sfantului imparat Constantin. Biserica, intarita pe dinauntru de harul lui Dumnezeu si ingradita pe dinafara, este pentru crestinii ortodocsi „cetatea lui Dumnezeu”, lacasul dumnezeiesc, de unde porneste calea spre Ierusalimul ceresc. Felurite nenorociri au zguduit lumea, au disparut popoare, au pierit orase si state intregi, dar prigonita si chiar sfasiata pe dinauntru Biserica sta neclintita, caci portile iadului nu o vor birui. Astazi, cand stradaniile conducatorilor lumesti de a stabili ordine pe pamant raman neroditoare, singura arma de nadejde a lumii ramane aceea despre care canta Biserica: „Crucea este aparatoarea intregii lumi, Crucea este infrumusetarea Bisericii, Crucea este puterea imparatilor, Crucea este intarirea credinciosilor, Crucea este slava ingerilor si rana demonilor”.
Domnul ne cere sa ne purtam crucea,crucea lepadarii de sine insusi. Fara cruce nu exista mantuire...mantuirea nu vine numai prin Crucea Domnului,ci si prin purtarea propriei cruci.Atunci cand trecem printr-o boala,printr-o durere,un necaz,ne intalnim crucea pe care trebuie sa o purtam si ea devine intr-adevar crucea mantuirii noastre. Sa fim convinsi ca crucea ne este necesara pentru a ne mantui. Dumnezeu prin suferinta il invata pe om sa-si inteleaga propria neputinta cautand asfel ajueorul in puterea lui Hristos. Prin indurarea necazurilor si incercarilor vietii dobandim putere sufleteasca. Avand vesnicia in adancul inimii,cel ce indura necazurile vremelnica si se simte recunoscator fata de Dumnezeu, fiindca i-a dat posibilitatea sa-si duca CRUCEA. Sa cerem Domnului sanatate si tot ce este bun,dar sa-i cerem si puterea de a accepta suferinta atunci cand ne este trimisa.Sa-i cerem Domnului sa ne intareasca in credinta pentru a putea face fata tuturor incercarilor care vin,sa-i cerem Domnului sa ne ajute sa purtam cu bucurie suferinta.Sfantul Issac spunea:''Cauta un doctor inainte de a fi bolnav,si roaga-te inainte de venirea ispitei''.Suferinta in sine,este o taina care ne uneste cu suferina Domnului care a avut mila de noi si ne-a mantuit,pentru ca ne iubeste.Ea este o taina ce ne uneste cu Domnul,care ne iubeste si atunci cand ne lasa sa suferim si care ne sterge lacrimile atunci cand stie ca suferim pentru binele nostru. Crucea reprezinta dragostea lui Dumnezeu fata de noi. Fiul Omului a luat chip de om pentru a ispasii pacatele lumii.Ea,crucea trebuie privita ca un simbol al harului Sfintitor in lume.Prin sangele Mantuitorului s-a sfintit si crucea care devine nu un obiect de tortura,ci un obiect de sfintire si de mantuire a crestinilor.
Crucea este altarul de jertfa prin care se ridica pacatele lumii.
FRUNTEA-reprezinta sediul cugetarii,adica a marturisirii lui Dumnezeu prin cuvant si gandire.
INIMA-reprezinta sediul iubirii pentru ca Dumnezeu este iubire si noi la fel,trebuie sa iubim...
BRATELE-reprezinta efortul,activitatea si munca care trebuie s-o depuna credinciosul pentru Hristos.
Crucea devine un mijloc de mantuire,un simbol al invierii, cheia care ne deschide usa raiului. Crucea si invierea,in felul acesta...insoteste intreaga viata a omului.
Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce, şi Crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se cu Botezul împreună cu maica sa, a trimis-o la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos. Şi a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele le-au aflat.
Se povesteşte că Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, a poruncit să fie făcute săpături pe Muntele Golgota, unde s-au descoperit trei cruci. Pentru a afla care este Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost adusă o femeie bolnavă şi i s-a spus să atingă pe rând crucile. Aceasta a atins prima cruce, apoi pe a doua, iar, când s-a atins şi de a treia cruce s-a vindecat pe loc de boala ce o chinuia de multă vreme. În felul acesta, Sfânta Elena a ştiut care este Sfânta Cruce şi care sunt cele două cruci pe care au fost răstigniţi tâlharii. Crucea Sfântă se mai păstrează şi astăzi într-o biserică din Ierusalim, săvârşind fără încetare minuni în trupurile şi în sufletele celor ce vin şi se închină în faţa ei cu sinceritate şi cu credinţă.
†
Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne.
(Sfântul Atanasie cel Mare)...
preluat de la Ioana Bucur
