Ego-ul

Intrebare:

Quado, vrei te rog sa ne spui parerea ta despre ce reprezinta ego-ul nostru?”

Raspuns:
Exista multe raspunsuri la aceasta intrebare, multe puncte de vedere si multe metafore pentru modul in care se desfasoara lucrurile. Astfel, daca nu esti de acord cu cea prezentata aici, este in regula. Este numai un punct de vedere, deoarece aceasta lume inseamna multe lucruri pentru multi oameni. Este, totusi, numai o lume si astfel, sunt multe modalitati de a le interpreta si fiecare este buna in felul ei.

Ce doresc sa interpretez din aceasta lume este personalitatea acestei vieti, conectata la mintea interioara din acest trup fizic, aceasta parte a ta care va muri odata cu trupul fizic atunci cand viata ta se va sfarsi.

As dori sa facem diferenta clara dintre tine, prezenta sufletului, sinele care va ramane cu tine dupa ce aceasta viata ti se va fi sfarsit si care va exista sub forma de spirit numai pana cand va alege sa populeze alte vieti.

Astfel, in lumina celor ce vor fi prezentate, tu te-ai nascut in aceasta lume fizica, cu mintea clara si cu viata ca o foaie alba de hartie, ca sa fie umpluta cu experienta. Sufletul tau este prezent, desigur si ramane in timpul vietii tale, asa ca un ocean adanc de liniste, dragoste si bucurie, accesibil tie atunci cand esti linistit.

In timpul vietii tale, totusi, acest alt sine este creat, ego-ul, daca vrei, personalitatea si aceasta se extinde si se contracta odata cu presiunile supuse in timpul acestei vietii. Tu culegi frici, indoieli, impresii in timpul calatoriei vietii. Si ai o nevoie nesatioasa de recunoastere, o nevoie de a spune: “Eu sunt important”, “Eu contez”, acestea sunt pretentiile ego-ului. Astfel acestea influenteaza multe din relatiile voastre.

Daca esti destul de norocos sa ai un interior calm si foarte prezent, o parte din tine care sa spuna: “Eu sunt,” atunci aceasta poate reduce la tacere ego-ul. Iar acesta este scopul tau aici, sa inveti cum sa ajungi la starea de calm si la prezenta sufletului si sa-l lasi sa te cuprinda, in loc sa asculti mereu pretentiile acelui nesatios ego.

Dar exista multe bucurii ale ego-ului, nu-i asa? Si multe bucurii ale sinelui fizic. Iar viata este echilibru. Este permisiunea ta de a trai, de a te aventura, de a indrazni, de a merge si face lucruri si de a trai vibrant, dar nu de a fi disperat, nu de a cauta mereu ceva ce nu trebuie cautat, pentru ca este deja acolo, in interiorul tau si aceasta este pacea, bucuria si dragostea pe care le reprezinti tu, mereu si pentru totdeauna.

Ego-ul se strica pe masura ce cresti si-ti cere sa pui lucrurile in ordine. Este mereu in competitie pentru a obtine atentia si statutul, in timpul procesului de incercare de a indrepta lucrurile petrecute deja, sa se razbune, de a clarifica lucrurile, de a se asigura ca este ascultat si I se da atentie. Sufletul nu are astfel de scopuri. El este. Pur si simplu este. Si straluceste in interiorul tau in liniste si bucurie si o tacere adanca, adanca.

Astfel, procesul meditatiei este unul de invatare a controlului acelui suflet nelinistit, acel ego, invatand sa-ti linistesti mintea, invatand sa treci dincolo de emotiile tragaciului armei si ale butoanelor pe care le-a stabilit ego-ul tau, in timpul vietii tale si sa coboare in interiorul linistit care este adevaratul sine.

Iar odata ce ai invatat sa faci asta, odata ce ai invatat sa te dai deoparte si sa vezi numai cand actioneaza ego-ul tau, ca un copilas neastamparat, poti atunci alege sa nu actionezi la ceea ce spune, poti alege in schimb sa actionezi dintr-un sine linistit, iubitor si sa te bucuri de partea ego-ului si de sinele fizic pe care-l ai in grija.

Este distractiv sa ai o minte treaza, sa rezolvi probleme, sa te angajezi in viata. Fa-o. Si este distractiv sa-ti implici si trupul. Fa-o. Dar aminteste-ti ca este trecator; ambele sunt efemere. Si ca sa-ti petreci viata alergand dupa lucrurile pe care le doreste ego-ul, dar care nu conteaza nu te va duce la fericirea pe care ti-a promis-o ego-ul.

Singura implinire este contactarea si fiind in interiorul sufletului tau. Pentru ca la acest nivel nu esti numai tu insati, esti una cu tot ceea ce exista. Si atunci cand ajungi sus la cea mai inalta si larga parte a ta insati, tu atingi marele tot, marea unime din care faci si tu parte. Iar apoi, se sfarseste toata singuratatea. Iar apoi se sfarsesc toate dorurile si frustrarile si mania. Pentru ca tu esti una cu totul intr-o legatura profunda iubitoare.

Nu esti singur. Esti iubit si esti inconjurat de ajutor la fiecare miscare. Tu esti si tu esti dragoste. Esti pace. Si atunci cand ajungi in acel put adanc al linistii si iubirii, vei sti,de asemenea, ca esti bucurie.

Mesaje de la Quado - Editura foryou

Facand placere altora

Intrebare:

Sunt interesata sa stiu care este scopul vietii mele. Ma straduiesc sa fac pe plac tuturor si sa fiu o persoana buna si simt cateodata ca sunt un nimeni. Vreau sa fiu la inaltimea fiintei mele pentru binele copiilor mei si pentru mine si pentru toti cei din jurul nostru, dar simt ca viata este cateodata rautacioasa. Am trecut prin momente grele si vreau numai sa stiu daca exista vreun scop sa fiu aici pe pamant si ce pot face eu ca sa fiu o persoana mai buna, sa-i ajut pe ceilalti si sa fie mandrii de mine in aceasta lume.”

Raspuns :

(de la Quado)

Eu sunt mandru ca esti pe acest pamant. Ingerii care te inconjoara sunt mandri de fiecare actiune a ta, de fiecare data cand respiri si mai faci cate un pas nesigur pe drumul vietii tale. Esti inconjurata de spirite si ajutoare. Esti inconjurata de ghizi care-ti doresc binele. Esti inconjurata si complet imbratisata de dragoste, de dragostea nesfarsita a universului.

Si poti simti aceasta dragoste atunci cand te scufunzi in interiorul acestui moment, chiar acum. Cand stai singura in natura si-ti ingadui un moment sa apreciezi cerul, sa studiezi detaliile unei frunze. Pentru ca in acest moment, tu esti, si esti aceasta fiinta, iti vei descoperi propria perfectiune, vei simti dragostea care este acolo pentru tine si dragostea profunda si caldura cu care te invaluie viata.

Astfel, ceea ce trebuie sa faci este sa vii mai des aici. Trebuie sa-ti pui asta ca prioritate in viata, inainte de a le face placere altora, inainte de a face orice altceva special, petrecand numai putin timp in fiecare zi, respirand, relaxandu-te si simtindu-ti propria unime cu lumea, simtind cine esti tu si cum te potrivesti in schema lucrurilor. Numai cateva minute in fiecare dimineata sa-ti linistesti mintea ocupata, sa te bucuri de frumusete si sa gasesti putina liniste. Iar apoi, in timpul zilei, iti poti reaminti de ea, te poti inapoia printr-o inspiratie adanca si sa revii la momentul scurt de liniste si bucurie pe care l-ai gasit dimineata.

Pe masura ce viata merge inainte si tu vei continua sa faci asta timp de cateva luni, cativa ani, vei putea sa incepi sa te extinzi, sa permiti tot mai mult calm sa intre in viata ta, acest loc linistit al fiintei tale care este la dispozitia ta. mereu. Si intr-o zi, treptat si gradat, vei descoperi ca ai obtinut un fel de calm in inima existentei tale.

Scopul tau este sa fii tu insuti. Scopul tau nu este acela de a face placere altora. Este acela de a gasi cea mai buna si deplina si mai larga expresie a lui cine esti tu. Si pentru a face asta, vei avea nevoie sa te eliberezi de tirania faptului de a-i multumi pe ceilalti. Desigur, sunt multi aceia care sunt incantati de faptul ca ti-ai dedicat viata lor si cu copiii exista desigur un moment in viata lor in care asa este, desigur, necesar. Dar pe masura ce ei cersc, poti sa te eliberezi putin si sa incepi sa explorezi cine esti tu. 

Nu vei putea niciodata sa faci destula placere celorlalti, pentru ca nu le poti implini nevoile. Asa cum nici ceilalti nu-ti pot implini tie pe deplin nevoile. Trebuie sa-ti aduci tie insuti placere. Trebuie sa-ti construiesti in interiorul tau un interior al fiintei tale de adevar si bucurie si pace, un interior al dragostei de sine si de adanc respect si onoare pentru persoana pe care o reprezinti. Scopul tau este acela de a fi. De aceea esti aici. Numai ca sa fii. Si in aceasta fiinta, sa deschizi toate calitatile si minunile pe care le reprezinti.

Nu este posibil sa traiesti pentru ceilalti, sperand sa obtii de la ei recunoasterea, lauda si aprecierea care crezi ca te vor face fericita. Cand faci asta, s-ar parea ca oferi, dar de fapt ai nevoie de ceva si incerci sa-l obtii. Dar nu va merge. Nu vei putea obtine de la ceilalti ceea ce ai nevoie ca sa te completezi tu si nici nu poti lua de la ei. Trebuie sa fii tu insuti, centrata si intreaga. Si trebuie sa le ceri si celorlalti sa faca asta, sa invete sa se completeze si ei si sa-si ofere ceea ce au nevoie.

Incepe prin a te iubi si a te respecta pe tine insuti, ducandu-te intr-un loc linistit dimineata in momentele cand esti singura. Apoi, in afara acestei iubiri si a respectului pentru tine insuti vei gasi taria de a cere si celorlalti sa-ti dea respectul pe care-l meriti, sa se poarte bine cu tine, sa te onoreze pentru cine esti tu. Aceasta nu este acelasi lucru cu incercarea de a le face placere, cu incercarea de a le castiga adoratia si recunoasterea. Tot ce ceri este sa-ti ingaduie sa fii cine esti tu. Sa-ti ingaduie sa te exprimi cu sinceritate si sa traiesti integru.

O viata integra s-ar putea sa nu faca placere oricui. Dar iti va face tie placere. O viata integra este una in care iti asumi riscul de a-i nemultumi pe ceilalti vorbindu-ti propriul adevar, facand ceea ce consideri ca este bine, traindu-ti viata ca marturie a simtamintelor pe care le ai in interiorul tau, acel sentiment care te calmeaza si te centreaza si te implineste. Acest interior linistit iti cunoaste adevarul.

Si daca nu ai ajuns la asta, daca nu-ti cunosti propriul interior, daca nu ti-ai gasit propriul adevar, atunci ar trebui sa te concentrezi, mai mult timp zilnic pentru a ajunge macar un pic la asta, destul ca sa inveti sa recunosti cand ai ajuns in interiorul adevarului din tine, locul unde simti ca esti intr-adevar.

Aceasta samanta din tine, acest sentiment de pace din plexul solar, acest loc in care ajungi atunci cand iti inchizi ochii pentru un moment, inspiri adanc si asculti ciripitul unei pasari, acest loc este un fundament pentru orice bine care va veni in viata ta. Este locul in care inveti sa te cunosti pe tine insuti. Este locul in care incepi sa-ti oferi dragostea si aprecierea pe care ai incercat sa le obtii de la altii. Este raspunsul la orice iti creaza probleme.

Dar tu ai dreptul sa ceri asta celor din viata ta, sa ceri cateva minute de pace si liniste in fiecare zi, in care sa fii singur in spatiul tau propriu, respirand adanc, simtind cine esti tu, fiind chiar persoana minunata care esti intr-adevar in adancul tau.

Gaseste-te pe tine insuti. Fii tu insuti. Exprima-te pe tine insuti. Gaseste-ti curajul sa sapi adanc si apoi sa aduci minunea, glumele, lucrurile diferite si ciudate care te alcatuiesc. Straluceste imprejur prin cine esti tu, indiferent de ceea ce gandesc ceilalti. Straluceste in minunatia ta. Intra adanc in tine si gaseste acea stralucire, acel foc, acea uimire care esti tu. 

Apoi viata ta va incepe sa fie un adevarat dar pentru ceilalti, pentru ca tu luminezi lumea cu stralucirea ta. Nu incerci sa o iei de la altii, deoarece tu ai totul. Nu incerci sa te completezi deoarece iti recunosti propria implinire. Nu trebuie sa faci pe plac nimanui, deoarece nu exista nimic sa ai nevoie in schimb de la ei. Tu esti. Si aceasta trebuia sa fii.

Mesaje de la Quado - Editura foryou

LECTIILE iubirii

Lectia I 
Umpleti cupa inimii voastre cu iubire si revarsati din ea peste intreaga Creatie Divina, apoi priviti ce se intampla! Daca vedeti ceea ce va place, inseamna ca ati reusit.

Lectia a II-a 
Priviti prin ochiul inimii voastre catre toate fiintele! Daca acestea se opresc cel putin pentru o clipa privindu-va cu blandete, inseamna ca ,cupa inimii voastre este mereu plina si are ce revarsa...

Lectia a III-a 
Aduceti peste altarul inimii voastre pacea mult dorita si cand va veti simti plini de ea, revarsati-o peste cei ce n-o cunosc! Daca locul revarsarii primeste pacea, lectia este invatata cu adevarat.

Lectia a IV-a 
Daca simtiti pacea unui loc, priviti prin ochiul inimilor voastre si vedeti cine o intareste! Descoperirea sa nu va tulbure. Puneti si voi zidirea voastra locului Binecuvantarii; asa pacea se va intari!

Lectia a V-a 
Daca gandul vostru intalneste gandurile celor de langa voi fara sa lase tulburate, pastrati tacerea, dar lasati gandul sa vorbeasca... Comuniunea s-a realizat.

Lectia a VI-a 
Deschideti cai catre cei ce va cauta, primiti ce vi se da, dar folositi-va cuvantul spre implinirea unor fapte! Daca rezultatul este cel dorit, veti multumi pe cei ce v-au gasit.

Lectia a VII-a 
Cinstiti pe cei mici si pe cei mari cu aceeasi masura a iubirii, in orice loc v-ati afla! Cautati esenta trairii lor si veti gasi aceeasi radacina ca a voastra!

Lectia a VIII-a  
Daca simtiti ca izvorul inimii voastre umple cu iubire templul celor ce sterpi sunt prin trairea lor, faceti-o pana ce si acestia vor revarsa iubirea ca si voi!

Lectia a IX-a 
Daca roua diminetii voastre nu aduce rasaritul peste chipurile acelora ce va ies in cale, nu va tulburati. Veni-va ziua rasaritului si-n pasul lor, de roua diminetii voastre va revarsa la fel si pentru ei...

Lectia a X-a 
Daca Lumina cuvantului vostru s-a lasat deja peste locul asteptarii, nu va mai intoarceti la timpul dinaintea hotararii, pentru a reveni! Lasati ce s-a luminat sa ramana timpului sau!

Lectia a XI-a 
Cand pasul vostru simte greutatea urcusului, aduceti peste calea voastra puterea vointei si renuntarea nu va va mai gasi!

Lectia a XII-a 
Daca va aflati in fata unui om plin de pasiuni grosiere si cupa inimii voastre este plina de iubire, chiar de veti simti valul dorintei lui ca va atinge, nu trebuie decat sa revarsati iubirea catre gandul sau si se va linisti.

Lectia a XIII-a 
Gasiti versul cantarii ce nu raneste fapta bunavointei si pacea deschide-va drumul cautarii celor ce vor Lumina!

Lectia a XIV-a 
Intoarce-ti-va prin pasul retrairii la visul fiecarui gand ce trece-n timp si impacati-va cu el; sters sa fie din cartea vietii. Asa doar veti ramane vii!

sursa :email

Secretul iluminarii

Auzim de multe ori despre iluminare ca despre un moment in viata celor alesi, moment in care totul se reduce la un punct nemiscat, in care ratiunea nu mai are suprematia, in care iluziile dispar si lasa loc unei constiinte,constiente de sine, fara nici o umbra, fara nici un secret, fara nici o taina pe care fiinta sa nu o cuprinda si sa nu o patrunda, fara a face nici un efort. 

Auzim ca iluminarea este ceva ce se intampla doar celor desavarsiti, celor care au disciplina interioara, care fac exercitii ale mintii si ale trupului, care tin posturi prelungite si care se supun la mari privatiuni fizice si psihice, celor care isi refuza orice placere si care nu isi tolereaza nici o gresala in lumea fizica si in cea spirituala.

Stiind toate astea decidem ca iluminarea nu este pentru noi, ca nu avem nici o sansa la iluminare in viata asta si ca din aceasta pricina nu are rost sa ne chinuim pentru ceva atat de utopic si iluzoriu. Asa ca ne multumim sa citim despre vietile iluminatilor, sa ne imaginam cu Buddha a primit intelegerea suprema dormind sub un copac, cum Iisus a urcat pe un munte si cum atunci cand a coborat avea hainele albe si stralucitoare, cum atatia oameni au avut momentul lor de intimitate cu Dumnezeu numit iluminare…

Ce credeti ca ne impiedica sa avem si noi parte de darul acesta sublim al trairii constiente a dumnezeirii noastre? Care credeti ca sunt gandurile care impiedica inima sa ia calea lui Dumnezeu, care din obiceiurile noastre ne tin departe de ceea ce suntem cu adevarat?

Raspunsul este unul si se aplica atat in relatia noastra cu ceilalti, cu Dumnezeu cat si cu noi insine. Vreti sa stiti care este raspunsul? Ce anume ne impiedica sa ajungem la clipa in care lumina launtrica sa puna capat unei vieti de somnambuli inconstienti? Vreti sa stiti care este acel mic lucru pe care il facem cu o consecventa demna de o cauza mai nobila?

Raspunsul este JUDECATA… ii judecam pe altii, il judecam pe Dumnezeu. ne judecam pe noi… si nu reusim sa ne iertam si sa iertam nici o gresala … trecem totul intr-un catastif plin cu intuneric si cu frig, in care gemetele si scrasnitul dintilor se aud atat de tare incat durerea si suferinta devin prietenii cei mai buni.

Asa ca dragi si drage… este momentul sa aflati secretul: Iluminarea este pentru toti si singura cale pentru a ajunge acasa… este sa oprim suvoiul judecatilor pe care le emitem in raport cu toti… cu ceilalti, cu Dumnezeu si mai ales cu noi insine. Asta este primul pas… OPRITI JUDECATA… nu suntem tribunale, nu suntem instante… nu suntem catuse… suntem cheia care deschide celula in care tot noi am inchis lumina… pedepsind-o pentru pacatele pe care credem ca le-am facut si pe care divinitatea ni le-a iertat inca inainte de a le face…

Si daca Domnul este iubire si iertare de ce am fi noi judecatori… Si daca tot suntem intr-o sfanta zi de duminica… de ce nu ne-am invesmanta si noi inimile in lumina neinceputa, conditia este una singura… Sa nu mai judecam…. viata este viata si ratiunea ei este una divina… asa cum suntem si noi!

sursa:astrosofia.ro

Ziua vindecarii, primul pas spre Inaltare

Sarbatoarea oranduita in Vinerea luminata, Izvorul Tamaduirii, evoca de-a lungul istoriei un miracol ce dateaza din secolul al V-lea.

Izvorul Tamaduirii este un praznic imparatesc inchinat minunilor infaptuite de Maica Domnului.

Potrivit traditiei, sarbatoarea are o istorie veche de 1500 de ani si aminteste de o minune petrecuta pe vremea evlaviosului Leon cel Mare, cu putin timp inainte ca acesta sa ajunga imparat.

Legenda spune ca Leon cel evlavios si binecredincios se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Aici a intalnit un batran orb. Leon l-a luat de mana si s-a oferit sa-l calauzeasca.

In scurt timp, el a constatat ca orbul era un om luminat de Dumnezeu care obisnuia sa le spuna crestinilor ca in padurile imperiale sunt izvoare si lacuri ocrotite de Maica Domnului, protectoarea sihastrilor retrasi in acele locuri.

Legenda mai spune ca prinsi in discutii legate de Invierea Domnului, cei doi s-au ratacit in padurea deasa , iar orbul i-a cerut lui Leon apa de baut.

Dupa multe cautari, Leon s-a intristat ca n-a gasit nici o sursa. Atunci a auzit o voce:

"Nu este nevoie sa te ostenesti, Leon , caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui intunecati ! Atunci vei cunoaste cine sunt eu!"

Leon a urmat intocmai sfatul primit „de sus", iar orbul si-a recapatat in mod miraculos vederea.

Cand s-a infaptuit minunea, orbul a exclamat: „Maica Domnului esti aici! Te-am gasit!".

Coplesit de cele petrecute, Leon a ingenuncheat si a rostit la randul lui:

„Am vazut Lumina cea adevarata, pe Maica Preacurata. Aici este izvorul tamaduirilor, fantana datatoare de sanatate!"

Inteleptul orb i-a prezis lui Leon ca, in curand, va ajunge imparat. Profetia orbului s-a implinit.

Prima grija a imparatului Leon a fost sa ridice o biserica, aproape de izvorul tamaduitor.

Dupa ce a baut apa din sursa vindecatoare, s-a insanatosit, dupa o grea suferinta, insusi imparatul Justinian.

La Istanbul, denumirea actuala a vechii cetati a Constantinopolului, turistii se pot inchina intr-o biserica cu hramul Izvorul Tamaduirii, ridicata in secolul al XIX-lea.

La subsolul acesteia exista un paraclis ce dateaza din secolul al V-lea , care adaposteste si azi izvorul cu apa tamaduitoare din vremea imparatului Leon .

Ziua vindecarii, primul pas spre Inaltare.

sursa: internet 

Rana din suflet

Daca aruncam o privire sincera in interiorul nostru, vom observa o platosa in jurul inimii. Pentru unii oameni, este o baricada groasa, impenetrabila. Pentru altii, este un scut protector mai subtire, mai subtil sau o contradictie care nu apare decat in circumstante amenintatoare.

Si nimic nu sporeste mai mult sentimentul de amenintare decat suspiciunea ca nu suntem cu adevarat iubiti si acceptati asa cum suntem. Reducand inima la tacere sau inchizand-o, incercam sa eliminam durerea.

Nestiind ca putem fi iubiti pentru ceea ce suntem devenim neincrezatori in iubirea insasi si acest lucru la randul lui ne determina sa intoarcem spatele vietii si sa ne indoim de bunavointa ei. Ne putem spune ca iubirea nu este cu adevarat disponibila, insa adevarul profund este ca nu-i acordam incredere si astfel ne este greu sa ne deschidem fata de ea sau sa o lasam sa ne patrunda. Acest lucru ne deconecteaza de propria inima, exacerband sentimentul ca iubirea e greu de gasit.

Indepartarea de iubire se transforma de cele mai multe ori in senzatia de a nu fi complet acceptati de catre familia din care provenim-fie prin neglijenta, lipsa de sincronizare sau chiar abuz. Pentru ca nu ne simtim stransi in bratele sigure ale iubirii cadem in ghearele fricii. O cantitate insuficienta de iubire si hrana spirituala afecteaza in mod direct sistemul nervos sensibil al copilului, dand nastere unui anumit grad de soc sau unei traume care il va afecta pentru tot restul vietii.

Uneori, ranirea sau separarea de iubire se produce in moduri mai subtile. Unii parinti par destul de iubitori si totusi, in mod inconstient sau ascuns, isi manifesta iubirea incercand sa controleze sau sa manipuleze. Sau pot sa nu vada copilul ca pe o persoana diferita de ei, o fiinta separata. Astfel de copii se pot simti iubiti pentru anumite calitati, dar nu pentru ceea ce sunt cu adevarat. In nevoia lor de a-si multumi parintii si a le indeplini asteptarile, ajung sa priveasca iubirea ca pe un lucru din afara lor pe care trebuie sa-l castige ridicandu-se la anumite standarde.

Copiii incearca in mod firesc sa se protejeze de suferinta iubirii neadecvate cat de bine pot. Invata sa se separe si sa se distanteze de ceea ce le provoaca durere, prin incapatanare sau inchizandu-se in sine. Termenul tehnic este disociere.

Disocierea este modul prin care mintea noastra intoarce spatele durerii, sensibilitatii, dorintei de iubire, supararii si furiei de a nu primi suficienta dragoste, corpului, unde se afla aceste sentimente. Este una din strategiile fundamentale si una dintre cele mai eficiente din repertoriul copilului. Totusi, ea are si un dezavantaj major: impiedica sau opreste accesul catre doua zone principale din corp: centrul vital din stomac – sursa energiei dorintei, a erosului, a fortei vitale si cunoasterii instinctuale- si centrul inimii- unde raspundem iubirii si simtim lucrurile la modul cel mai profund.

Spunand nu durerii lipsei de iubire blocam caile prin care curge dragostea in corp si astfel ne lipsim de nutrientul esential care ar permite intregii noastre vieti sa infloreasca. Si ajungem sa periclitam legatura cu viata insasi.

Toate acestea ne pun in fata unei dileme ciudate si dureroase. Pe de o parte, tanjim dupa iubire – lucru de neevitat. Iar in acelasi timp, o si indepartam si refuzam sa ne deschidem total catre ea pentru ca nu-i acordam incredere.

Intregul tipar-necunoasterea faptului de a fi iubiti asa cum suntem, apoi reducerea la tacere a inimii pentru a elimina durerea, inchizand caile prin care iubirea poate curge in si prin noi-reprezinta rana din suflet. Desi rana din iubire se naste in copilarie, ea devine in timp o problema spirituala mult mai mare-o deconectare de la deschiderea spre iubirea care este natura noastra.

Rana umana universala se manifesta in corp ca pustietate, anxietate, trauma sau depresie, iar in relatii ca starea de neiubire, cu nesiguranta ce-i urmeaza, tendinta de a ne proteja, neincrederea si resentimentele. De aici decurg toate problemele din relatiile noastre.

Iubirea si rana din suflet par a merge mereu mana in mana, asemenea luminii si umbrei. Indiferent cat de puternic ne indragostim de cineva, rareori ne depasim frica si neincrederea pe termen lung. Intr-adevar, cu cat mai stralucitor ne lumineaza cineva, cu atat mai mult acest lucru activeaza umbra ranii noastre si o aduce in prim plan. Odata ce apar conflictul, neintelegerile si dezamagirile, o anumita nesiguranta se inalta din adancurile intunecate ale mintii noastre, soptind “vezi, pana la urma tot nu esti iubit cu adevarat.”

La nivel colectiv, rana profunda din psihicul uman duce la o lume devastata de lupte, stres si disensiuni. Comunitatile si institutiile sociale de la fiecare nivel – casatorii, familii, scoli, biserici, corporatii si natiuni pe intreg mapamondul-sunt in haos, se divid. Razboiul, saracia, nedreptatea, degradarea ecologica pornesc din incapacitatea noastra de a avea incredere unii in altii, de a ne onora diferentele, a ne angaja intr-un dialog respectuos si a ajunge la o intelegere reciproca.

Asadar, toate lucrurile frumoase si oribile acestei lumi au aceeasi sursa: prezenta sau absenta iubirii. Sa nu te simti iubit si sa pui asta la suflet este singura rana care exista. Ne distruge, facandu-ne sa ne vestejim si sa devenim refractari. Toata ura fata de noi insine si de ceilalti, toate temerile noastre, egoismul, problemele de comunicare si nesiguranta sexuala, patologia, nevroza, actiunile distructive din lume si intregul cosmar al istoriei, cu toata varsarea de sange si cruzimea sa, se rezuma la un singur lucru: faptul ca nu stim ca suntem iubiti si ca meritam iubire ne ingheata inima. Si intreaga tragedie a vietii umane porneste de aici.

Extras din “Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Cum sa vindecam ranile sufletului”, John Welwood, Editura Elena Francisc

Cele 10 legi

Nu e vorba de "Cele 10 Porunci" cum le stim noi din Biblie. Nu e vorba poate nici de "legi" in sensul propriu al cuvantului. Le-as zice 10 principii dupa care se manifesta Universul. 10 explicatii despre cum functioneaza schimbul de energie in Univers. 10 explicatii simple pentru a fi intelese de toti oamenii.

Cu credinta ca aceste "legi" va vor ajuta sa patrundeti mai usor tainele manifestarii materiei:

1. V-am creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

2. Dumnezeu este creatorul.

3. Sunteţi trei fiinţe într-una singură. Puteţi numi aceste trei aspecte ale fiinţei cum doriţi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; minte, trup şi spirit; supraconştient, conştient şi subconştient.

4. Creaţia este un proces care provine din aceste trei părţi ale trupului vostru. Hai să o spunem altfel: voi creaţi la trei nivele. Instrumentele creaţiei sunt: gândul, cuvântul şi fapta.

5. Tot ceea ce este creat începe cu gândul („vine de la Tatăl”). Tot ceea ce este creat se mută apoi în cuvânt („Cere şi ţi se va da, întreabă şi ţi se va răspunde” ). Tot ceea ce este creat este desăvârşit prin faptă („şi Cuvântul S-a făcut trup şi a sălăşluit între noi”).

6. Ceea ce gândiţi, dar despre care nu mai vorbiţi după aceea, creează la un nivel. Ceea ce gândiţi şi despre care vorbiţi creează la un alt nivel. Şi ceea ce gândiţi, vorbiţi şi faceţi se manifestă în realitatea voastră.

7. Este imposibil să gândiţi, să vorbiţi şi să faceţi ceva în care nu credeţi cu adevărat. De aceea, procesul de creaţie trebuie să includă sau credinţă sau cunoaştere. E vorba despre credinţa absolută, care se situează dincolo de speranţă. Aceasta înseamnă să ştii cu certitudine („credinţa ta te-a mântuit”). De aceea, partea de acţiune a creaţiei include întotdeauna cunoaştere. Înseamnă o claritate la îndemâna oricui, o siguranţă totală, o acceptare completă ca realitate a ceva.

8. Acest domeniu al cunoaşterii este un domeniu de recunoştinţă intensă şi incredibilă. Este o mulţumire adusă în avans. Şi acesta este, poate, cea mai mare cheie a creaţiei: să fii recunoscător înaintea creaţiei şi pentru ea. Faptul că socotiţi aceasta ca pe un adevăr incontestabil e nu numai acceptat, ci chiar încurajat. Este semnul sigur al stării de maestru. Toţi Maeştrii ştiu dinainte că fapta a fost făcută.

9. Sărbătoriţi şi bucuraţi-vă de tot ceea ce creaţi şi aţi creat. A respinge orice parte din creaţie înseamnă a respinge o parte din voi înşivă. Fiţi recunoscători pentru orice care se arată ca făcând parte din creaţia voastră, luaţi-o în posesie, binecuvântaţi-o. Nu căutaţi să o condamnaţi („blestemat să fie!”), pentru că a o condamna înseamnă a te condamna pe tine însuţi.

10. Dacă există un aspect al creaţiei care nu vă face plăcere, binecuvântaţi-l şi schimbaţi-l, pur şi simplu. Alegeţi iarăşi. Invocaţi o nouă realitate. Gândiţi un nou gând. Spuneţi un nou cuvânt. Faceţi ceva nou. Faceţi acest lucru într-un mod atât de minunat încât restul omenirii să vă urmeze. Cereţi-i să o facă. Chemaţi-i să o facă. Spuneţi „Eu sunt Calea şi Viaţa, urmaţi-Mă”. În acest mod se manifestă voinţa lui Dumnezeu „precum în Cer, aşa şi pe Pământ”.

Sursa: "Conversatii cu Dumnezeu", Neale Donald Walsch

http://www.humanitysteam.ro

Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

Celebrăm Învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

Credem în Dumnezeu şi ne adăpostim în credinţă în toate împrejurările.

Avem nevoie să simţim permanent Prezenţa Divină cu noi, să avem încredere nestrămutată, să sperăm necontenit.

Avem nevoie de credinţă.

Avem nevoie de spiritualitate - şi aceasta, privită cu întelepciune, este strâns legată de credinţă.

Avem nevoie sa reflectăm în sinea noastră, cu calm şi discernământ, la atâtea si atâtea probleme de viaţă.

Bine nu poţi vedea decât cu sufletul; ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi.

Sufletul presupune relaţie.

Avem nevoie să trăim o legătură reală şi vie cu ceilalţi - şi cinstim acest lucru prin faptul că îi tratăm cu respect, bunătate, compasiune şi demnitate.

Sufletul presupune ascultare, frumuseţe, implică adevăr, echilibru şi armonie, universalitate, inspiraţie şi pasiune. Sufletul implică bucurie , presupune claritate şi constienţă.

Să punem suflet , ca să primim lumină, în ceea ce facem .

La Sărbătoarea Sfintelor Paşti să coboare liniştea şi pacea, minunea Învierii lui Iisus să dăinuie în inimile tuturor, să vă lumineze viaţa şi să vă aducă renaşterea credinţei, a speranţei a bucuriei, cu bunătate şi căldură în suflete.

Hristos a Înviat!
Adevărat a Înviat!

AM CAUTAT IUBIREA .....

de Costache Ioanid (1912 - 1987) a fost unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini romani, atat in Romania cat și in strainatate)

Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfanta

ca pe un cer de cantec in lumea de dureri.

Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncanta.

Si-am intalnit durerea. Dar cerul nicaieri.

Am cautat iubirea ca patrie voioasa

ca pe-un pamant edenic de pace troienit,

sa spun odata clipei: "Ramai, esti prea frumoasa!"

Si-am strabatut pamantul, dar pace n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.

Si-am vrut sa-i ies in cale cu ramuri de finic,

sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.

Si-am spart in tandari cupa, caci n-am gasit nimic.

Am cautat zadarnic. Dar intr-o primavara,

am intalnit in cale deodata un drumet.

Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara,

o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Trecea pe-o cararuie intampinand batjocuri,

lasand sa-i rupa cainii din haina cate-un fald.

Urca pe colti de stanca. Si-n urma Lui, pe-alocuri,

vedeai pe piatra rece sclipiri de sange cald.

Si totusi in privire avea un cer de taina

cum n-am vazut in lume in ochii nimanui.

Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,

caci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma

sa aflu ce comoara in sarcina a strans.

Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma,

cand am privit prin zdrente cutremurat de plans.

Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,

un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.

Tot ce-i murdar si putred in lumea asta-ntreaga

vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.

-Dar unde duci straine povara Ta ciudata,

povara de osanda sub care-atat Te-apleci?

am intrebat drumetul. Si El mi-a spus in soapta:

-Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci...

-Dar tu, vorbi strainul, urcand incet privirea,

dar tu pe cine cauti innourat si crunt?

-Eu... am soptit in sila, eu... cautam iubirea...

-Iubirea? ... fu raspunsul strainului. Eu sunt... 

Credinţa ne determină realitatea

„Daca aveţi credinţă cât un bob de muştar veţi spune muntelui acesta să se mute şi el se va muta”

 Asta spunea maestrul maeştrilor acum 2000 de ani. El vorbea omenirii în parabole, ca fiecare să înţeleagă mesajul atunci când e pregătit.

Grăuntele de credinţă este, de fapt, grăuntele de comunicare în care suntem cu Dumnezeul interior.

Credinţa este o continuă atenţie asupra raţiunii, adică Spiritul Sfânt din noi să dea raţiunii să ruleze gânduri inspirate pentru a manifesta realiatea, fiindcă Dumnezeu este de altă natură decât existenţa creată şi cunoaşterea Lui Dumnezeu ne cere şi pe noi, în întregime, într-un alt mod de a fi, adică creatori ai realităţii noastre.

“Măsura credinţei este măsura vieţii. Dacă vrea cineva să ştie câtă credinţă are şi cum îi este credinţa de lucrătoare, trebuie să se cerceteze pe sine în privinţa credinţei şi trebuie să ia aminte la viaţa pe care o duce. Viaţa sa este mărturisirea credinţei sale. Deci atâta credinţă avem, câtă manifestăm în viaţă. Dacă nu manifestăm în viaţă credinţa noastră nu avem credinţă, chiar dacă mărturisim că avem credinţă“. (Pr. Teofil Pârâianu)

Credem şi pe măsura credinţei cunoaştem, adică vor apărea situaţii şi evenimente din care vom putea accesa alte informații decât cele dinainte, adică noi ne transformăm şi ne schimbăm mentalitatea şi gândurile cu care operăm în viaţa de zi cu zi.

Pe măsura cunoaşterii iubim pe Dumnezeul central, Dumnezeul din noi şi pe toată creaţia, deoarece prin iubire nu mai suntem în competiţie cu nimeni şi cu nimic, luăm lucrurile aşa cum vin fără să le judecăm şi să le etichetăm în polaritate.

Pe măsura iubirii ajungem să fim fericiţi, pentru că nu mai creem iadul în mintea noastră, deoarece stăpânim vocile din mintea noastră limitată şi devenim liberi de toate prejudecăţile, principiile şi regulile care ne limitează şi ne ţin în închisoare.

Credinţa în Dumnezeul interior rezolvă toate, dar nu le rezolvă în sensul că schimbă situaţiile, ci schimbă poziţiile, adică tu devii conştient că eşti mai mult decât mintea ta, eşti Spirit Sfânt care poate creea tot ce vrea, pentru că el e una cu totul. Ce e de făcut este ca să ne manifestăm ca Sine, care este motorul central al fiinţei noastre şi el comandă minţii şi trupului.

Credinţa este ziditorul a ceea ce pare imposibil pentru mintea umană limitată, adică crezi în puterea nemărginită a Spiritului Sfânt, crezi în partea nevăzută din tine, crezi în omnipotenţa scânteii divine din tine.

“Credinţa este puntea care leagă văzutul de nevăzut. Este adesea tot ce ne rămâne când totul pare a fi împotriva noastră“. (Kevin Todeschi)

Credinţa se întăreşte prin antrenament, exerciţiu, adică lucrând mereu cu mintea noastră, fiind conştient de toate gândurile care circulă prin mintea noastră, adică să nu dăm voie minţii să emită ce vrea ea fără sa fie inspirată de Spiritul Sfânt.

Adevărata credinţă o dată accesată şi experimentată ca adevăr nu poate fi distrusă, chiar dacă uneori datorită unor provocări ne lăsăm “duşi de val” şi cădem în îndoială. Când apare un moment de luciditate spirituală, te trezeşti şi accesezi credinţa din interiorul tău, credinţa pe care ai trăit-o cândva şi începi să manifeşti realitatea respectivă.

Doar în inimile unde nu există iubire egoistă, poate să se nască credinţa care să persiste în toate condiţiile vieţii.

Credinţa e o stare a inimii, adică pe lângă fluxul de conştiinţă emis de minte prin gânduri apare şi un flux de energie care vine din inimă. La asta se referă când spune ”credinţa fără fapte este moartă”, adică faptele vin din trăire, deci când faci ceva implici inima, nu te poti mişca fără să acţionezi din inimă. Adică dacă nu vrei nu poţi să acţionezi prin trăire ci poţi face ceva din minte, mecanic fără suflet. Astfel apare o altă caracteristică necesară în manifestarea credinţei “a vrea”.

Acolo unde este credinţă adevărată nu există frică, deoarece tu eşti împreună cu Sinele tău divin, eşti împreună cu totul, eşti în armonie cu totul, iar frica apare doar atunci când eşti separat de Dumnezeu şi de toată creaţia din Univers.

Autor articol: Ph. Niculina Gheorghiţă

Urmeaza fluxul !

Cand viata cedeaza sub presiunea creierului logic, singura cale de iesire este orientarea catre inima si cedarea fraielor controlului in mainile acesteia, chiar daca aceasta optiune pare nebuneasca sau amenintatoare. Ori de cate ori te simti zdrobit sub greutatea acestei lumi, linisteste-te. Roaga-te, mediteaza si deschide-te cu smerenie in fata inimii si a intuitiei tale, asteptand sa primesti instructiuni de la ele. Intuitia este adevarata busola a calatoriei tale, dar pentru a beneficia de ea trebuie mai intai sa iti doresti sa o consulti si sa ii urmezi directia.

Renuntarea la control in favoarea inimii si a intuitiei poate fi dificila daca nu esti obisnuit cu ea, dar mai ales in conditiile de tulburare extrema, cand creierul reptilian, care nu cunoaste decat reactii de tip “lupta sau fugi”, te impinge cel mai acut de la spate sa preiei controlul in mainile tale.

Spre exemplu, multe mame refuza sa accepte ca fiul lor adolescent este in siguranta atunci cand nu ajunge acasa la timp, fapt care le provoaca un atac de panica, facandu-le sa isi imagineze tot ce poate fi mai rau si sa sune la politie. Renuntarea la control pare dificila atunci cand prin birouri incep sa circule zvonuri referitoare la viitoare concedieri, fapt care te determina sa te temi ca iti vei pierde slujba si sa reactionezi cu furie in fata angajatorului si a colegilor tai, punandu-ti astfel cu adevarat in pericol slujba.

Cea mai buna solutie intr-o astfel de situatie consta in a te conecta zilnic cu inima ta, chiar si in cele mai marunte aspecte, astfel incat sa stabilesti cu ea o relatie atat de puternica si de automata incat aceasta sa devina fireasca in situatiile mai dificile.

Abandonarea controlului in favoarea inimii nu reprezinta o supunere pasiva, chiar daca mintea egotica iti va spune acest lucru. Ea iti ofera acces la intuitia ta, care este radarul pe care se bazeaza pilotul tau interior in fiecare zi. Ascultarea intuitiei reprezinta un act de mare inteligenta, dar necesita dedicatie si practica. Atunci cand iti abandonezi temerile si iti deschizi inima, la fel ca un copil care are incredere in pilotul aeronavei, tu iti ocupi locul firesc in viata, lasand inteligenta superioara sa te calauzeasca spre destinatia dorita.

Daca ii vei permite inimii tale sa te ghideze prin viata, tu te vei ridica automat pe o frecventa superioara. Maniera in care inima piloteza viata este extrem de subtila. De aceea, e posibil ca la inceput sa nu simti nimic. Vei observa insa o diferenta in viata de zi cu zi. De pilda, te-ai putea trezi ca te indrepti cu masina sau pe jos intr-o directie necunoscuta, ca intri in vorba cu o persoana pe care nu o cunosti sau ca ajungi la locul potrivit in momentul ideal.

Chiar daca nu stii de ce faci ceea ce faci, viata te calauzeste pe nevazute catre o destinatie care se dovedeste mai buna decat ti-ai fi imaginat vreodata. Daca iti vei lasa inima sa iti piloteze viata, nu vei mai fi atat de obsedat de diferite probleme si nu vei mai incerca sa le rezolvi cu disperare. Raspunsurile iti vor veni chiar inainte de a pune intrebarile.Asta inseamna sa fii integrat in fluxul universal al iubirii. Iti vei vedea in mod natural de treburi, fara a te simti la fel de anxios ca inainte. Tot ce va trebui sa faci va fi sa te prezinti la intalnire. In rest, viata te va conduce singura acolo unde doresti.

Renuntarea la anticipari nu inseamna ca renunti la toate scopurile si intentiile tale. Inseamna doar sa te deschizi in fata Universului si sa ai incredere ca acesta te va sprijini in toate scopurile si intentiile tale, clipa de clipa, intr-o maniera superioara planurilor pe care le-ar putea concepe intelectul tau.

O alta indicatie clara ca inima iti piloteaza viata este aceea ca incepi sa atragi catre tine daruri neasteptate. Asa opereaza intotdeauna inima. Ea stie cel mai bine directia in care ar trebui sa o apuci pentru a trai viata cea mai frumoasa posibila, directie pe care mintea nu o cunoaste.

Reflecteaza timp de cateva minute la intrebarile care urmeaza. Intinde-te si respira timp de cateva momente inainte de a raspunde la ele. Fii cat mai onest si urmareste sa treci de barierele pe care ti le-ai impus singur din cauza temerilor tale. Inainte de a nota in scris raspunsurile, rosteste-le cu voce tare. Acest lucru deschide inima si elibereaza adeseori informatii pe care mintea speriata doreste sa le blocheze. Nu te grabi sa dai raspunsuri simple, de tip da/nu, ci elaboreaza pe marginea lor si include exemple de reactii sau comportamente pe care le-ai manifestat. Cu cat vei fi mai atent la aceste intrebari si la aceste exercitii, cu atat mai mari vor fi beneficiile pe care le vei obtine de pe urma lor.

In ce domenii de viata simti nevoia de a practica controlul?

Te acuza alti oameni ca ai tendinta de a-i controla?

Ai mintea deschisa?

In ce domenii crezi ca ai cele mai multe prejudecati?
-in ceea ce priveste credinta religioasa?
-in ceea ce priveste convingerile politice?
-in ceea ce priveste viziunea financiara?
-in ceea ce priveste statutul social?

Ai obiceiul de a-ti asculta inima?

Cat de mult iti influenteaza inima deciziile?

Poti face diferenta intre sfaturile inimii si cele ale intelectului?

Soliciti vreodata sfaturile unor persoane dupa ce inima ti-a recomandat sa faci un anumit lucru?

Ce factori te influenteaza mai puternic decat vocea interioara?

Pui vreodata la indoiala deciziile inimii tale?

Esti constient de intelepciunea inimii tale?

Iti intrebi vreodata inima ce parere are atunci cand doresti sa iei o decizie?

Esti constient de ceea ce simti atunci cand ii permiti inimii sa te calauzeasca?

Ti se intampla vreodata sa devii obsedat de o anumita chestiune? In ce domenii de viata?

Ti se intampla sa refuzi sa iti faci planuri de viitor prea indepartate si sa asculti mai degraba de calauzirea interioara?

Obisnuiesti sa intri in contact cu inima ta doar atunci cand te simti senin, sau inclusiv atunci cand te afli intr-o stare emotionala intensa?

Fa-ti timp pentru a-ti asculta zilnic inima. Da-ti zilnic intalnire cu minunatul tau ghid interior. Asculta-ti inima cu aceeasi intensitate cu care ai asculta zgomotele daca te-ai afla singur intr-o casa necunoscuta, noaptea. Nu o asculta doar cu urechile ci si cu spiritul.


de Sonia Choquette, “Calatoria cu viteza iubirii. Un ghid pentru o viata traita in pace si fara teama.”, Editura Adevar Divin

La multi ani! de florii

LA MULTI ANI!

Astăzi se împlineşte 1 an de când am creat acest blog "Picături de Iubire şi Lumină" 

Prieteni dragi sufletului meu m-au sfătuit să pornesc cu încredere pe acest drum, considerându-mă persoana potrivită şi cu deschidere către acest domeniu dar necunoscut mie la acea vreme. Îmi doream să am pagina mea personală sau cel puţin un loc în care să adun cuvinte frumoase care trebuiau neaparat să rezoneze cu însăşi fiinţa mea. Dumnezeu cu Îngerii Săi mi-au ascultat dorinţa şi iată că acest vis s-a realizat, exact de ziua mea...căci sunt născută pe 7 aprilie.

Am facut primii paşi în blogosfera cu ajutorul unui om deosebit LARY, căruia îi mulţumesc pe această cale cu infinită iubire şi lumină. Dar mai ales vouă, dragii mei vizitatori vă mulţumesc din suflet că îmi călcaţi pragul virtual! 

Să creăm o zi şi o viaţă binecuvântate! 

LA MULŢI ANI !

Mulţumiri surselor mele zilnice de inspiraţie cu acelaşi drag, din inimă, cu IUBIRE şi LUMINĂ,

Daniela

Ce este ARMONIA ?

de Omraam Mikhael Aivanhov

ARMONIA înseamnă toate calităţile, toate virtuţile reunite laolaltă - fiindcă nu poţi avea această armonie dacă toate funcţiile, toate mişcările şi celulele nu sunt în armonie, în acord, dacă nu există între ele o bună înţelegere.

Lucrând asupra armoniei atingeţi sufletul lucrurilor, Sufletul universal, centrul a tot.

Iar de aici vin ordine, vin comenzi, curenţi, vin forţe care aplanează tot, care armonizează tot şi iată că toate virtuţile sunt prezente.

Am observat: când suntem în armonie, atunci suntem calmi, suntem generoşi, suntem înţelegători, suntem blânzi, răbdători, suntem plini de iubire...

Tot felul de calităţi sunt prezente.

Cum au apărut aşa, de-odată ?

Iar când nu suntem în armonie, suntem cripaţi, suntem iritaţi, mânioşi.

Degeaba insistăm pentru a avea măcar o calitate – blândeţea sau gentileţea.

E imposibil. Toate lucrurile rele sunt prezente, ca să muşte, să înţepe, să lovească, să distrugă.

Iată, aşadar, cât este de adevărat !

 

Şi de ce oamenii n-au observat asta, n-au constatat asta ? Vedeţi ? Nu vă ocupaţi de slăbiciunile şi de calităţile voastre, pentru că nu veţi izbuti într-o reîncarnare.

E o muncă (îndelungată) şi cum oamenii nu cunosc aceste mari secrete, ei lucrează şi lucrează şi lucrează şi nu progresează prea mult.

 

Şi asta pentru că au neglijat, au lăsat de-o parte lucrul cel mai important, adică, dacă vreţi, mama tuturor calităţilor, a tuturor virtuţilor.

 

Pentru că, vedeţi, în ARMONIE totul se dezvoltă, înfloreşte: când sunteţi în armonie, în pace, aveţi o privire mai frumoasă, o expresie mai frumoasă, gesturi mult mai măsurate - şi nu crispate, distructive – cuvintele voastre sunt mai suave, iar gândurile sunt mult mai inteligente; tot ce faceţi, tot ce scrieţi, tot ce spuneţi - e formidabil când sunteţi în armonie, în pace !

 

De ce să nu lucraţi tocmai cu mama tuturor virtuţilor ?

 

Ah, dacă am cunoaşte măcar valoarea ARMONIEI, am lucra zi şi noapte, nu ne-am gândi decât la armonie:

-cum să o creăm,

-cum s-o manifestăm,

-cum să o ducem cu noi,

-cum s-o răspândim, peste tot pe unde mergem şi, mai ales, în celulele noastre.

 

De ce ?

Pentru că armonia este aceea care deschide, care declanşează toate bogăţiile, toate binecuvântările, toate comorile Cerului.

 

Şi doar la limbajul armoniei cedează Cerul.

 

Vreţi să-i vorbiţi, vreţi să-i cereţi ceva, vreţi să convingeţi Cerul să se ocupe de voi ?

El nu cunoaşte alt limbaj.

 

Orice aţi face: dacă îl ameninţaţi, dacă trageţi în el, dacă renunţaţi să vă mai duceţi la biserică şi aşa mai departe – pentru a-l pedepsi – Cerul este insensibil. Dar vorbiţi-i în limbajul muzicii, adică al armoniei... căci ce este, de fapt, armonia ?

Este ceva muzical, muzica absolută, muzica perfectă, muzica prin excelenţă.

Atunci vorbiţi Cerului în limbajul cel mai perfect şi atunci Cerul ciuleşte urechea: o, ce armonios, ce frumos, ce minunat, ce muzical !

Şi atunci el revarsă toate binecuvântările acolo unde i s-a vorbit în limbajul (armoniei), pentru că Cerul nu are alt limbaj, el are doar limbajul armoniei sferelor. Şi dacă ştiţi să-i vorbiţi în acelaşi limbaj, el îl înţelege şi vă răspunde cu acelaşi limbaj – adică vă trimite totul în profuziune, atunci nimic nu mai lipseşte.

De ce, atunci când cântăm în armonie şi când reuşim, cu adevărat, să ne apropiem de această armonie totală – deşi nu am ajuns acolo, mai sunt încă câteva mici note false, pe ici, pe colo – dar când vom reuşi la acea armonie, veţi vedea atunci prezenţa entităţilor celeste.

 

Le-aţi simţit, deja, de mai multe ori, nu mă îndoiesc de asta. Dar nu ştiţi de ce, care este cauza.

Ei bine, armonia este cea care le atrage. Şi aceste entităţi, care sunt chiar acum aici, printre noi, care se plimbă, care trimit, oferă flori, diverse lucruri, mici daruri, iar voi simţiţi, dar nu ştiţi că se datorează prezenţei acestori entităţi.

 

Dar să presupunem că sunteţi impregnaţi de această conştiinţă completă a importanţei acestei chestiuni şi că lucraţi zi şi noapte asupra acestei armonii, vă daţi seama ?

 

Totul va fi aplanat, totul va fi aranjat, nu veţi duce lipsă de nimic; veţi fi un centru luminos şi toate binecuvântările ar începe să curgă peste voi.

 

În timp ce acum, alergaţi, alergaţi către lucruri nu tocmai eficiente şi lăsaţi de-o parte esenţialul.

Vreţi mereu să vă vindecaţi, să luaţi remedii, să mergeţi la masaj, la farmacie... e foarte bine.

Dar dacă cereţi numai armonia, ea vă va vindeca.

Pentru că, de ce sunteţi bolnavi ?

Pentru că există (undeva) o dizarmonie.

Şi cum se face că există această dizarmonie ?

Pentru că aţi întreţinut-o mereu.

Şi cum aţi întreţinut-o ?

Din neştiinţă, din lispă de cunoaştere şi de lumină; aţi hrănit un anumit fel de gânduri, un anumit fel de sentimente, un anumit fel de activităţi sau de comportament.

 

Acestea sunt cele mai bune remedii, acestea sunt remediile: zi şi noapte să te conformezi, să te sincronizezi, să te armonizezi şi să fii în acord, în consonanţă – cum doriţi, din punct de vedere muzical – în consonanţă cu întreaga viaţă, cu viaţa nelimitată, cu viaţa cosmică, cu viaţa din întreaga lume, nu numai să te acordezi, să te armonizezi cu o persoană, cu două persoane, cu soţia, cu rudele, cu vecinii voştri...

 

Nu, asta e prea puţin, e nimic.

Sunteţi în armonie cu nişte nătângi, cu nişte filfizoni, cu nişte golani, dar sunteţi în dizarmonie cu lumea întreagă.

Şi, încet-încet, această dizarmonie se infiltrează, se instalează, şi iată cum sosesc nenorocirile, ele se manifestă într-o zi.

Da. Şi când vă spun asta, mi-o spun, în acelaşi timp şi mie însumi;

 

Încercaţi să creaţi această armonie în voi înşivă şi ea se răspândeşte în toată lumea, iar apoi am să vă revelez ce lucrare se face în întreaga lume datorită muncii voastre: în câte cămine, în câte ţări, declanşaţi, reînviaţi, inspiraţi mulţi oameni care caută acum armonia şi care vor să iasă din această dizarmonie, din această dezordine datorită existenţei noastre aici, în Fraternitatea Albă Universală.

Şi lucrul acesta vă scapă, şi el, vedeţi ?

Nu vedeţi raţiunea de a fi, pentru ce trebuie să trăiţi această armonie: pentru că facem bine întregii lumi, iar acest bine este cel mai esenţial, pentru că el va aduce Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ.

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este altceva decât Pacea, Armonia, Iubirea, Bucuria şi Fericirea. Altfel, în afara acestor lucruri, nu există Împărăţie a lui Dumnezeu.

Asta este Împărăţia lui Dumnezeu.

ALCHIMIZARE

♥ TRANSFORMA SUFERINTA personala in BINECUVANTARE in viata Ta , in TREZIRE SPIRITUALA ♥

“E simplu sa-l iubesti pe Dumnezeu in tot ce e frumos”, a scris Sfantul Francisc.

Totusi, el a recunoscut ca, pentru ca IUBIREA SA FIE ADEVARATA, ea trebuie sa includa TOTUL, inclusiv TOT INTUNERICUL SI TOATA DUREREA VIETII .

Astfel a continuat spunand:

”Lectia intelepciunii mai profunde, totusi, m-a invatat sa-l imbratisez pe Dumnezeu in toate lucrurile.”

Iisus Hristos amintea :

"Nu vă opuneţi răului, căci împotrivirea este hrana răului şi îl face pe acesta şi mai puternic.

Numai cei slabi se răzbună.

Cei puternici în suflet iartă şi este o onoare pentru cei loviţi să aleagă iertarea, căci NUMAI COPACUL PLIN DE FRUCTE ESTE SCUTURAT SAU LOVIT CU PIETRE PENTRU A HRANI".

« Nu conteaza daca suferi in urma unei relatii care a esuat, daca ai dificultati financiare, probleme de sanatate, sau pur si simplu viata ta nu este cea pe care ti-ai dorit-o.

CHEIA pentru a transcende orice suferinta este aceea de A RECUNOASTE ca in mijlocul acestei suferinte exista O OPORTUNITATE, un potential de trezire spirituala.

Incearca sa vezi acea binecuvantare ascunsa in tot ceea ce apare in viata ta.

O bijuterie ascunsa in fiecare experienta.

Asadar.......

MULTUMESC , DOAMNE , PENTRU TOT

Multumesc , Doamne pentru TOATA MINUNEA , LUMINA , IUBIREA , FERICIREA vietii mele , pentru SUBLIMUL fiecarei clipe din viata mea si MULTUMESC , DOAMNE , pentru
- TOT INTUNERICUL si TOATA DUREREA VIETII mele, pentru TOATE bolile pe care le-am avut , pentru zilele si noptile de plans, pentru momentele de tristete, neiertarile, resentimentele, clipele de manie, ura, rasturnarile de situatii, pentru plecarea unor suflete din viata mea, pentru toate neajunsurile mele, pentru pierderi neasteptate de persoane si lucruri din viata mea, pentru toate obstacolele si dezamagirile , pentru ruinarea unor planuri de-ale mele, pentru neintelegerile si cumpenele pe care le-am avut , pentru injuraturile, barfele, tradarile, prefacatoriile, criticile, judecatile , invinuirile fara temei, minciunile spuse despre mine, pentru toate amenintarile, insultele, injuriile, calomniile adresate mie, pentru momentele in care am fost umilita si batjocorita si agresata energetic, sufletesc, spiritual, fizic, verbal , pentru toate manifestarile sau lipsa manifestarilor tuturor sufletelor din creatia divina si a celor intrupate pe Pamant cu care am interactionat si interactionez, (SUFLETE care sunt manifestari ale Lui Dumnezeu si sunt iertate si mantuite si binecuvantate de Dumnezeu , acum , aici si vesnic) de care am avut parte de la data creatiei divine si pana in prezent , a celor prezente si viitoare

Si, cu voia Ta, Doamne si ajutorul tau nemijlocit, toate aceste circumstante sunt reale OPORTUNITATI in viata mea, sunt BINECUVANTARI in viata mea, asa este ingaduit sa se intample de catre Divinitate, TOT CE SE INTAMPLA CU MINE ACUM , AICI, IN JURUL MEU, ESTE EXACT CUM TREBUIE SA FIE , TOTUL SE POTRIVESTE LA NANOSECUNDA IN VIATA MEA , indiferent ca este vorba de miscarea unor particule sau a unor unde de energie .

Cu voia Ta, Doamne si ajutorul tau nemijlocit, Binecuvantez in numele Lui Iisus Hristos cu Lumina, Iubirea , Intelepciunea Sfintei Treimi toate aceste circumstante si toata energia generata de acestea si le botez SUCCES spre binele meu suprem pe toate planurile .

AMIN"

de Andreea Cretu

Puterea blandetii - Blandetea puterii

Fractal Yin -Yang

Nu ne gandim niciodata la putere ca la o forma de manifestare a blandetei si a fortei interioare de a nu distruge cand ceilalti distrug si de a tamadui atunci cand ceilalti ranesc. Ba chiar am ajuns sa ne invatam copiii ca blandetea este semn de slabiciune si ca oamenii blanzi sunt niste lasi care nu vor sa isi asume un conflict sau o confruntare pentru ca stiu ca nu au nici o sansa de a invinge. Blandetea nu este asociata in mintile noastre cu puterea ci mai degraba cu lipsa ei, avem senzatia ca oamenii puternici nu au timp sa fie si blanzi, ca lucrurile majore si durabile nu se construiesc cu blandete ci cu determinare si energie, cu multa ambitie si dorinta de a reusi…

Si cu toate acestea… doar un om cu adevarat puternic stie sa fie bland fara a fi fatarnic, las sau ipocrit. Doar un om constient de propria putere si de propriile slabiciuni este cu adevarat puternic si capabil de blandetea aceea care mangaie, fara a ameninta, a jigni sau a produce suferinta. Blandetea are o putere infinita si chiar daca unora le este frica de ea ca de o manifestare a fragilitatii interioare, ea este in esenta expresia a tot ceea ce este mai puternic in noi… bagajul de divinitate cu care am venit pe lume.

In toate credintele spirituale exista pe langa energia masculina si creatoare si o energie feminina, hranitoare si pastratoare a ceea ce creeaza energia masculina. Forta aceea care creaza nu poate fi aceeasi forta care mentine… ea trebuie sa se transforme in altceva, in energia aceea care ocroteste, care incalzeste, care hraneste, care linisteste si tamaduieste! Fie ca suntem barbati fie ca suntem femei, avem in noi ambele tipuri de energie, dar pentru ca suntem dresati sa credem ca viata este o lupta pentru supravietuire, am ajuns sa manifestam mai ales energia aceea de cucerire si de aparare, de atac si de distrugere a inamicului, energia care streseaza, oboseste, raneste, imbolnaveste, cucereste, impune si domina… pentru ca in zilele noastre avem impresia ca a fi bland inseamna a fi vulnerabil si slab.

Da… este nevoie si de puterea aceea care se impune si actioneaza… dar nimeni pe lumea asta nu poate sta in stare de alerta continua… incercati sa incordati un muschi cat puteti voi de mult si vedeti cat puteti mentine contractia fara a va relaxa… incercati sa vorbiti fara incetare, sa lucrati fara a va odihni… sa va certati sau sa luptati fara a va opri nici macar o secunda… energia masculina care ne mana in luptele de zi cu zi nu este adevarata putere…chiar daca asa pare…

Puterea adevarata vine din blandetea cu care stim sa ne ascultam, sa ne vedem si sa ne simtim unii pe altii, vine din tihna cu care impartim o bucata de paine, vine din gestul de mangaiere si alinare cu care alungam durerea si lacrima celui de langa noi. Puterea blandetii este infinita, oamenii puternici o au in mod natural, noi ceilalti putem invata sa o manifestam incet si pas cu pas, pe indelete si in tihna. Va veti intreba cum sa faceti asta… cum sa manifestati puterea blandetii si mai ales cum sa gasiti in voi blandetea puterii… Este atat de simplu… Cheia este tot in miezul de flacara divina al fiecaruia pe care mintea il numeste inima…

Mintea lupta cu arme… inima cucereste cu iubire! Mintea raneste cu cuvinte… inima tamaduieste in tacere! Mintea compara si separa… inima accepta si uneste! Mintea impune ritmul sau… inima bate la unison cu celelalte inimi! Mintea priveste… inima vede! Mintea asculta… inima aude! Mintea percepe… inima simte! Puterea mintii si a trupului fara blandetea inimii este cea mai mare slabiciune!

*Sa invatam sa fim blanzi ca mieii Domnului intr-o lume in care ni s-a spus ca doar lupii reusesc!

*Sa fim unii pentru altii alinarea fara de care nu vine somnul si impacarea… bucuria si inima usoara!

*Sa avem puterea de a fi blanzi si astfel sa devenim cu adevarat puternici!

sursa : astrosofia.ro