De ce ai venit in aceasta lume si cum ar trebui sa-ti traiesti adevarata viata ?

 

Indiferent de orice crezi sau traiesti in viata ta acum, iti spun doar atat: n-ar trebui sa suferi, sa te compromiti, sa te lasi manipulat si influentat in moduri in care nu-ti aduc fericire si implinire (daca ti-ar aduce, atunci ai fi inspirat, nu manipulat), n-ar trebui sa-ti vinzi sufletul pentru a face lucruri doar pentru a supravietui, n-ar trebui sa gasesti vinovati pentru ceea ce traiesti, n-ar trebui sa plangi de tristete, n-ar trebui sa faci nimic din toate astea si din orice alt lucru care nu-ti face sufletul sa cante si inima sa danseze de fericire si de apreciere pentru viata!

Dar totusi o faci si continui sa o faci chiar daca iti dai seama ca nu pentru asta ai venit aici si ca nu asa ii aduci lumii cel mai mare bine pe care il poti aduce! Stii, undeva acolo, in interiorul inimii tale, de faptul ca esti neimplinit, nu ajuti de fapt pe nimeni sa fie mai fericit si mai bogat, ci din contra, nesuferinta ta va crea mai departe nesuferinta in calea ei.

Cred in schimb, ca a venit vremea sa te opresti. Chiar acum. Opreste-te! Respira! Respira profund. Nu merge mai departe cu citirea acestui articol pana nu respiri. Pana nu ajungi aici, aici si acum, in acest moment! Devino constient de tine si de corpul tau, acum, aici! Relaxeaza-ti umerii si simte prezenta divina care este acum, aici, alaturi de tine. Daca iti plimbi mana prin aer, vei simti in aer aceasta prezenta.

Sa nu crezi cumva ca alegand inca sa te mai compromiti, sa te mai chinui, sa mai suferi, sa mai ramai in aceasta situatie care iti pune zi dupa zi pietre pe suflet, sa nu crezi cumva ca faci vreun bine omenirii sau ca salvezi pe cineva de la moarte.

Poate ca ai ani buni de studiu in spate, poate ai participat la milioane de cursuri, poate ai incercat mii de metode, insa momentul prezent te gaseste tot neimplinit si tot nefericit. Nu crezi ca e momentul de ceva mult mai profund decat atat? Eu cred ca da.

Eu cred ca acum, exact acolo unde te afli, e momentul sa iei o decizie. Sa iei decizia ca de acum inainte vei avea incredere in divinitate si, indiferent de oricum ar arata viata ta si orice lucruri mai pot aparea de acum inainte in experienta ta, tu vei stii ca totul face parte dintr-un plan imens al Universului, un plan de desavarsire, un plan al iubirii, un plan al trezirii la adevarata viata. De acum inainte, vei incepe sa traiesti stiind ca sufletul tau te ghideaza catre cel mai mare bine. De acum inainte, ai incredere ca totul in viata ta e bun. De acum inainte, nu te mai plangi, pentru ca stii ca orice s-ar intampla, este perfect exact asa cum se intampla. De acum inainte, orice lucruri ar mai putea aparea in viata ta, le vei privi ca pe niste binecuvantari si te vei bucura din plin de ele. De acum inainte, nu mai faci separare intre tine si cel de langa tine. De acum inainte, iti deschizi inima pentru a te redescoperi, pentru a intelege cine esti de fapt, pentru a intelege de ce ai venit aici si cum meriti de fapt sa traiesti. De acum inainte nu mai gasesti vinovati si nu mai ramai suparat pe viata. De acum inainte incepi sa constientizezi prezenta divina, perfecta si completa care exista in interiorul inimii tale. De acum inainte, realizezi faptul ca Dumnezeu nu a fost niciodata in afara ta si incepi, pas cu pas, sa il redescoperi, sa il intelegi, sa vezi ce vrea el cu adevarat de la tine. De acum inainte, iti permiti sa respiri, sa zambesti, sa intelegi, sa faci liniste si sa asculti.

De acum inainte incepi sa te onorezi. De acum inainte incepi sa celebrezi viata prin constientizarea puterii infinite si a darurilor divine din interiorul tau. De acum inainte, ESTI…iar asta iti va fi de ajuns. Pentru ca FIIND vei descoperi orizonturi nelimitate, vei trai senzatii nemaiintalnite, vei capata intuitii profunde, te vei bucura de tine si de ceea ce salasluieste in tine. Vei descoperi comorile inimii tale, acelea pe care te tot lupti sa le gasesti in alergatura ta zilnica catre dobandire.

Tu ai venit in aceasta lume, in aceasta viata, sub forma aceasta, pentru a te bucura din plin de toate frumusetile neasemuite ale CEEA ce ESTI tu cu ADEVARAT! Dincolo de toate formele, de toate proiectiile, de toate convingerile, de toate planurile, dincolo de toate acestea, sta ESENTA, iar ceea ce esti tu cu adevarat este ESENTA, nu ceea ce crezi ca vezi in oglinda. Inceteaza a-ti mai trai viata ca pe un suflet timid si inceteaza sa mai privesti viata printr-un spectru atat, dar atat de limitat. Ai venit aici pentru a te bucura de tine si de viata si de toti cei care iti intra in viata. Ai venit aici sa-ti celebrezi fiinta, sa-ti onorezi Existenta, sa plangi de bucurie, sa te experimentezi pe tine, sub toate formele posibile. Ai venit aici doar pentru ca voiai sa vezi cum e sa fii in pielea ta. Si e minunat. Renunta la a mai ramane in ignoranta, pentru ca ramanand legat la ochi, te privezi de cel mai mare dar al Omenirii: EXISTENTA TA! Esti valoros pentru ca existi, iar in momentul in care focul din sufletul tau va descoperi existenta ta, intreaga lume va canta cantecul iubirii, cantecul unimii, cantecul fericirii!

Viata ta ar trebui sa fie o continua celebrare a Perfectiunii. Si daca nu crezi in perfectiune si in fericire, sa nu cumva sa-ti permiti sa te intrebi de ce nu traiesti asta! Totul exista in aceasta lume si totul iti este accesibil. Nu trebuie sa faci nimic pentru a le avea. Dar in asta consta secretul. Poti sa nu faci nimic? Chiar acum?Te poti opri putin? Sa te asculti? Sa vezi ce e in tine? Sa descoperi frumusetea sufletului tau? Sa te bucuri de el, de tine, de ceea ce descoperi? Opreste-te! Asculta-te! Respira!

Aici si acum se petrece viata ta! Vei vedea ca in momentul in care vei descoperi frumusetea inimii si vei trai din adevarul ei, atunci vei descoperi adevarata frumusete a vietii. Atunci il vei cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu. Atunci te vei REcunoaste! Si nu-ti fa griji, viata nu se va prabusi daca tu te opresti pentru doua secunde sa te asculti si sa vezi ce e cu adevarat in tine. Stai linistit, toate se vor aseza exact asa cum este cel mai bine. Problemele iti vor fi rezolvate, pasii iti vor fi ghidati, iar tu vei face ceea ce esti menit cu adevarat sa faci. Relaxeaza-te!

Esti aici pentru a te bucura de tine, si bucurandu-te de tine, ii vei bucura in drumul tau si pe ceilalti. Ai venit aici pentru iubire si pentru bucurie, si pentru pace si pentru frumusete. Descoperind aceste lucruri in inima ta si celebrandu-le zi de zi, atunci vei putea bucura si imbogati intreaga Planeta!

Nu fii timid! Bucura-te de TINE!

de Tania Tita

 

Libertatea de a FI

Libertatea se traieste, se simte, se experimenteaza, nu se gandeste. Eliberand orice concept mental gandit despre libertate, devenim patrunsi de savoarea ei, devenim zborul ei.

Fiecare traieste libertatea, intr-un mod unic. Sunt multe conferinte si carti despre libertate. Cuvintele te pot duce doar pana in pragul in care alegi sa traiesti libertatea. Nimeni nu iti poate spune cum se traieste libertatea. Pentru ca, in libertate, nu exista reguli de circulatie, nimeni nu risca sa se ciocneasca cu altul sau sa raneasca pe cineva. Asta se manifesta doar cand esti predominant in minte si te judeci sau te lasi judecat de ceilalti, pentru ceea ce alegi la un moment dat.

In fizica exista un concept care a fost preluat si de catre psihologi - anume, nivelul vibrational al unui intreg este dat de vibratia de jos, nu de media aritmetica, asa cum mintea liniara ar fi predispusa sa emita.

Vrei sa zbori ca un zmeu, te inalti, te bucuri de Cer si Soare si jos, cel care tine sforile decide zborul zmeului si nu zmeul. Cine este jos te trage inapoi, te strange si te pune in geanta, s-a bucurat o vreme, dar s-a plictisit repede sau nu-i place vantul. Vestea exceptionala este ca energiile vibrationale, care au creat aceasta „regula” privind vibratia intregului, sunt pe sfarsite. Da, tot ceea ce traieste fiecare in parte, acum, tot ceea ce este numit "haos", nu reprezinta altceva decat trecerea de la energiile vibrationale, la energiile expansionale. Cine traieste predominant in minte, nu poate sa inteleaga si nici sa accepte noile energii expansionale. Este mai simplu sa existe acest concept numit „haos”, evident „rau”, care „trebuie dat la o parte” sau negat, decat sa ne acordam la noile energii expansionale si sa devenim liberi.

- Respirand constient si profund, eliberam toate conceptele gandite despre libertate, eliberam toate fricile despre ce ar putea fi dincolo de pragul de la care traiesti in libertate.

- Respirand profund, permitem extinderea constiintei.

- Respirand profund, permitem libertatea in toata fiinta si viata noastra.

Energiile expansionale se manifesta acum in toata Creatia, nu doar la nivel planetar. Energiile vibrationale sunt la final in toata creatia, nu doar la nivel planetar. De aceea, chiar nimeni nu poate sa ne dea indicatii si predictii despre libertatea de a fi in noile energii expansionale, pentru ca nimeni nu a mai avut aceste trairi pana acum, este ceva nou pentru toata Creatia. Nici macar nu merita sa ne temem de aceste energii, pentru ca nu exista nimeni care sa fi spus ca „sunt rele”, ci doar ca sunt altfel - iar cine nu poate sa le accepte, le numeste „haos”. Acest concept este doar mental. El reprezinta trecerea de la energiile vibrationale, la energiile expansionale, trecerea de la confortul predictibil al probabilitatilor, la acordarea si manifestarea potentialelor pe care nici nu te-ai fi gandit ca „meriti” sa le traiesti.

Cine continua sa se tina strans de energiile vibrationale, va constata ca se separa, iar asta nu face parte din noile energii expansionale. Separarea apartine energiilor vibrationale, care sunt la final. Blocarea acestei transformari, neacceptarea noilor energii pot aduce drame, suferinte, dureri si chiar dizolvari, daca altfel nu se poate. Noile energii nu asteapta sa devii pregatit pentru ele, noile energii nu sunt liniare.

Deasemeni, noile energii sunt eliberate de alt concept cuplat la vechile energii vibrationale - si anume, placerea. Energiile expansionale nu au nimic de-a face cu placerea si cu dualitatea. De aceea, conceptul de „haos” este considerat ca fiind „neplacut”, pentru ca nu are nimic din ceea ce mintea duala stie ca este placut, iar daca ceva nu este placut, mai bine negam, nu-i asa?

Confuzia ultimelor luni este data tocmai de aceasta eliberare a energiilor vibrationale si asimilarea energiilor expansionale, care sunt atat de diferite, incat nimeni nu poate sa spuna nimic despre ele, se traiesc si atat, nu se gandesc, nu sunt predictibile, nu se bazeaza pe indicatori statistici.

De aici vine si confuzia cercetatorilor - un experiment nu mai poate fi reprodus identic in conditii identice de mediu sau laborator.

Cei care au la dispozitie instrumentul radiestezic/ansa sau astrologia, constata ca predictiile nu se mai „implinesc”. 
 
Energiile expansionale nu pot fi predictibile cu ansa sau astrologia. Exista astrologi care au constientizat asta si scriu despre potentiale in comentariile lor periodice, fiind extraordinara aceasta expunere care ajuta mintea cititorului sa accepte noile energii, sa elibereze temerile, sa-i permita sa traiasca.

Sigur ca, in aceasta perioada de transformare, exista partea dificila din fiecare, de a elibera ceea ce este vechi si de a asimila energia expansionala. Multi inteleg asta prin a-si schimba partenerul de cuplu sau masina sau casa sau jobul sau tara.

Poate ca exista si acest potential, insa, daca se mentine alegerea dupa regulile mintii duale si dependenta de energiile vibrationale, nu s-a schimbat nimic si totul devine extrem de dificil, in aceasta perioada

Indiferent de schimbare, totul poate deveni greoi si stagnant, pana la „explozie”, daca se mentin programele mintii duale. Explozia asta poate fi orice - de la nebunie, la faliment sau chiar parasirea corpului fizic.

Evident ca mintea se agita, citind aceste randuri si tot intreaba: ”ce e de facut, ce strategie adoptam, ca sa ne adaptam?”.

Cheia iesirii din acest „haos” este ca nu avem nimic de facut, ci de devenit, iar asta nu este urmarea unei strategii, in conditiile in care nici macar Spiritul „nu stie” ce urmeaza. In Jocul divin creat, pana si Dumnezeu alege surprizele - cum ar fi sa se elibereze conceptul mental de „Dumnezeu”, acel salvator, poate chiar extraterestru, care vine de undeva din afara noastra si atinge Creatia cu bagheta magica, fara ca noi sa fim „afectati” de vreo eliberare. Iar daca mintea judeca acum aceste randuri ca fiind blasfemiatoare, transmiteti compasiune si acceptare de sine. Asa este mintea liniara actuala.

Mintea umana inca nu poate sa „conceapa” expansiunea fiintei unitare in constiinta.

Mintea umana nu poate sa conceapa ca zmeul poate sa se elibereze de toate sforile si sa devina autonom, sa devina liber sa-si creeze propria realitate.

Zmeul nu devine cu adevarat liber, daca elibereaza 3 sfori din 5. Ori toate, ori deloc. In libertate nu exista astfel de gradatii: putin liber, mai mult liber. Chiar daca pretindem ca suntem mai liberi decat anul trecut, suntem la fel de controlati prin sforile de care ne mai lasam inca legati.

Mintea se agita numai la gandul ca, fara sfori, zmeul nu va avea nicio directie. Vestea exceptionala este ca, in noile energii expansionale, nepredictibile, nu exista nicio directie. Chiar daca iti poti pierde - fara ca acest lucru sa fie obligatoriu - familia, jobul, casa, renumele, prietenii, care vor sa-si tina zmeul in sfori, constati ca libertatea aduce o extraordinara liniste si bucurie de a fi, chiar daca nu ai nicio directie. Esti eliberat de orice asteptari si accepti, permiti ca totul sa fie.

Unii numesc asta, resemnare. De fapt, este alegerea unei realitati in care alegi sa experimetezi expansional, nu dual, nu vibrational, constientizand ca este eliberata senzatia de „pierdere”. Nu mai pierzi nimic, traiesti totul.

Drama umana care se manifesta acum este ca nu suntem liberi, nici eu, nici tu, niciunul... inca. Fiecare, in functie de cat permite sa se extinda si sa elibereze sforile dualitatii, devine liber in ritmul propriu.

Sa onoram aceasta transformare si sa acceptam alegerile celor din jur, fara sa le mai judecam. Pana nu eliberam toate sforile zmeului, chiar nu conteaza daca mai esti legat de toate sforile sau numai de una - continui sa ramai legat, indiferent de scuze. Sforile sunt toate programele mentale implementate de familie, societate, profesie, nevoile de siguranta materiala, relatiile in care vrei sa faci pe placul celor care te determina sa te simti responsabil pentru problemele lor, sforile sunt toate conditionarile de orice fel, toate iluziile, toate suferintele, toate obligatiile, toate fricile, toate rusinile, toate invinovatirile, toate judecatile... Cand eliberezi sforile, nu inseamna ca nu-ti pasa de cei pe care ii iubesti, ci transformi sforile in compasiune si acceptare pentru alegerile lor, ale tale.

Minunea acestei transformari este ca ne inaltam si ne extindem fiind in corp fizic, adica, vibratia de „jos” a corpului fizic nu ne mai trage inapoi, asa cum era pana nu demult.

In noile energii expansionale, pana si moartea va deveni altceva, nici moartea nu va ramane aceeasi. Este in regula sa avem posibilitatea sa murim cand vrem si cum vrem, chiar cu transmutarea completa a corpului fizic, fara sa fie necesar sa postim cine stie cati ani. Cum este in regula si sa ne hranim numai cu Lumina sau sa ne bucuram de orice savoare, transmutand orice aditiv sau pesticid, in elemente benefice corpului nostru fizic.

Orice alegere este perfecta, acesta este miracolul noilor energii expansionale.

Sunt eliberate frustrarile ca nu exista relatia de cuplu mult visata. Exista relatia perfecta cu Sinele divin, care umple toata fiinta, devenind astfel doar o alegere daca esti sau nu intr-o relatie intima cu altcineva.

Perioada aceasta merita sa fie observata detasat si cu mare atentie.

Ce anume ne mai leaga si nu ne permite sa traim libertatea? Poate, lipsa iertarii. Sau inca o puternica judecata duala, data de binecunoscutul „trebuie”. Sau nevoia de a-i schimba pe ceilalti, cum credem noi ca este "mai bine"...

Iertarea este eliberarea de toate conditionarile si judecatile.

La un moment dat, chiar si conceptul de „iertare” va fi depasit.

Cand realizezi ca totul este perfect in toata Creatia, nu mai ai ce sa ierti, doar sa te bucuri de viata, asa cum devine ea acum, extinsa...

Respirand Iubire,
Corina Raducea 

Scurtă rugăciune pentru noi înșine și pentru cei dragi nouă

Doamne, Tu cunoști pricina îngrijorărilor mele, ia-mă în palma Ta și păzește-mă. Fii cu mine în fiecare clipă și nu mă lăsa să alunec sau să mă poticnesc. Ție îți încredințez viața mea și ființa mea, sufletul meu și tot ce am. Ai grijă de ele și folosește-le după cum vrei Tu.

Ție ți-i încredințez și pe toți cei pe care îi iubesc, ocrotește-i cu mila Ta și nu-l lăsa pe niciunul dintre ei să se piardă. Iartă-ne când greșim iar atunci când rătăcim pe cărări străine, ia-ne de mână și adu-ne cu blândețe acasă.

Îndreaptă răul pe care l-am făcut și folosește rănile noastre spre zidirea și vindecarea noastră și a altora. Rămâi cu noi până la sfârșit și dă sens vieții noastre, pentru ca și noi să rămânem în Tine și să gustăm pacea și biruința deplină în Împărăția Ta.

Amin!

DACĂ VREI SĂ FII REGE

Marcel Iures - Ca sa fii rege 

“Ca sa fii rege peste animale, nu-i cine stie cat.
Trebuie doar sa fii mai puternic decat ele. Si-atat.

Ca sa fii rege peste pasari este putin mai greu. Dar frumos.
Trebuie sa zbori mereu mai inalt decat ele si niciodata mai jos.

Ca sa fii rege peste flori trebuie sa suporti la hotare maracinii si spinii
si mai ales, trebuie sa inmiresmezi catre lume mai mult decat crinii.

Ca sa fii rege peste instelare trebuie sa te asezi printre luceferi – calator spre Orion si, reprivindu-te de jos, sa fii mai luminos decat oricare. Si fara truda.

Ca sa fii rege peste ape si vant trebuie sa inveti osanale ca ingerii si
sa le aduci pe pamint alinare pentru lacrima corbilor din Valea Plangerii.

Ca sa fii rege peste oameni este mai greu decat toate altceva.
Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei, invatindu-i ce inseamna a iubi,
a ierta…
Dar, cel mai minunat, este sa poti fi rege peste tine insuti,
atunci cand alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plansul tau.

Si sa incheiem intelept si frumos. Si, mai ales, cum se cuvine.
Incoronarea ta o face Hristos cind mergi pe drumul dinspre rau spre bine.
In clipa aceea, Vesnicia te cumpaneste.

Daca vrei sa fii rege, alege binele!
Hei! Grabeste-te!”

Chiar avem nevoie de "maeştrii spirituali" ?

Asumaţi-vă propria putere!!!

Auzim foarte des expresia “maestrul meu de…” urmată de numele unui curent spiritual.

Eu însămi am folosit această expresie de multe ori, cu multă mândrie, şi mi-am hrănit adesea orgoliul, la începuturile şi parcursul meu pe acest drum, imaginându-mi că şi alţii folosesc această expresie pentru a vorbi despre mine....că doar primisem "n" iniţieri cu grad de măiestrie şi iniţiasem la rândul meu!

Mă întreb oare de ce avem nevoie de atâţia maeştri care să ne umple vieţile şi la care să ne raportăm permanent? Oare avem nevoie de cineva pe care să ne proiectăm propria măreţie pe care nu o putem accepta? Pentru ca apoi să avem nevoie de cineva pe care să ne proiectăm umbrele pe care nu ni le revendicăm şi nu le recunoaştem ca fiind ale noastre? Sau chiar avem nevoie de cineva care să ne spună în traficul aglomerat al drumului care duce spre inima noastră când să facem la stânga, când la dreapta şi când să mergem înainte?

Este un fenomen care ia din ce in ce mai multă amploare, acela de a crede că putem merge la diferite cursuri de spiritualitate, acolo unde vom găsi un maestru care are răspunsuri la toate întrebările noastre. Şi în acelaşi timp reţete rapide pentru a accesa practic aceste răspunsuri. Şi continuăm să cedăm din puterea noastră, aşteptând minuni de la maestrul nostru, căruia între timp i-am construit în suflet o statuie mare, poleită cu aur, în faţa căreia ne rugăm cu înverşunare, atunci când ne e greu în viaţa reală.

De ce ridicăm pe piedestal atât de uşor oameni pe care îi considerăm mai evoluaţi decât noi, cu mai multă experienţă decât noi, cu mai multă putere şi autoritate decât noi?

Oare ne place să construim castele pe nisip?

Din acelea frumoase, mari, atrăgătoare, care dispar cu uşurinţă la primul val ce vine nemilos peste ele. Da, pentru că timp de câteva ore din viaţă putem avea iluzia că acel castel este cel mai frumos din câte am văzut vreodată.

Când castelele pe nisip se dărâmă, ceea ce ne rămâne de făcut este să reparăm şi să ştergem de praf busola noastră care ştie întotdeauna unde este nordul. Şi care nu crede despre sine că e dereglată atunci când nordul nostru nu corespunde cu nordul celorlalţi. Dacă e nevoie să inventăm un alt nord pentru a ne asuma puterea, eu cred că e momentul s-o facem!  

Pentru că această busolă interioară este singurul maestru adevărat pe care îl putem cunoaşte vreodată.

E singura care ne poate spune de ce suntem nefericiţi, care ne poate arăta poveştile în care suntem prinşi, care ne poate pune faţă în faţă cu SOARELE şi cu LUNA din noi, şi e singura care ne poate arăta drumul. Drumul acela care este atât de potrivit pentru noi, încât atunci când începem să păşim pe el, ni se aşterne la picioare, pas cu pas. Busola noastră e singura care ştie adevărul nostru. I l-au şoptit păsările, pietrele şi frunzele aşternute pe drumul care duce spre inima noastră.

Şi dacă din când în când ne pierdem busola, putem să cerem "ajutor" cuiva care e disponibil să ne ţină de mână, doar pentru puţin timp, până când ne trezim cu adevărat şi o regăsim. Ştiind că, dacă acea persoană nu s-ar fi nimerit să fie acolo la momentul potrivit pentru noi, am fi găsit cu siguranţă sprijin în altă parte. Şi ştiind că, într-un mod tainic şi neînţeles, noi suntem aceia care facem cel mai mult pentru noi înşine, uneori fără să ştim. Fără ataşamente faţă de persoana care "ne-a ajutat" şi fără a o idolatriza ca fiind “maestrul meu spiritual”, fără a o copleşi cu prea multe mulţumiri şi cu prea multă lumină proiectată asupra ei. În definitiv, fiecare trebuie să îşi primească lumina pe merit, de la Dumnezeu şi NU vampirizând.

Această persoană s-ar putea să nu poată duce atât cât dorim noi să punem pe umerii ei şi să ne facă să ne simţim dezamagiţi apoi, cu prima ocazie. Pentru că avem, ca oameni, o tendinţă naturală de a ne dori întuneric atunci când ne dor ochii de prea multă lumină.

Cu infinită iubire şi lumină,
Daniela

Text modificat de mine , cu autor necunoscut , căruia îi mulţumesc pe această cale

TU iti auzi chemarea divina ?

Dragul meu inger uman,

Acest articol vine in intampinarea ta, pentru ca tu sa-ti poti descoperi maretia si sa ne imbalsamezi tuturor vietile cu parfumul tau de fericire.

Gandeste-te putin. Toti isi doresc ca preocuparile lor atat personale, dar mai ales profesionale sa fie acele lucruri care ii fac sa se simta bucurosi, inspirati si apreciati. Daca nu am face acest lucru, atunci despre ce oare este viata? Care ar mai fi scopul existentei noastre aici?

Ei bine, astazi vreau sa discutam despre cum anume sa descoperim scopul profund al inimii noastre si sa ne auzim cu adevarat chemarea, pentru ca noi sa impartasim lumii acea intelepciune divina ce ne face unici si speciali, dar totodata parte integranta din acest Univers minunat si complet.

Pentru inceput as vrea sa te linistesc si sa iti spun ca fiecare dintre noi avem misiunea noastra unica si personala de impartasit in aceasta lume. Suntem mai mult decat minunati si completi, dar totodata suntem mesageri divini unii pentru altii.

Atunci cand mintea crede ca detine controlul, sufletul nostru ne avertizeaza cu privire la alegerile pe care le facem in viata si la modul in care facem tot ceea ce facem. Acest lucru il simtim, asadar nu avem cum sa trecem peste el. Iar daca trecem, atunci ne simtim tristi, suferim si simtim ca locul nostru nu este in aceasta lume. Ce bine insa ca nu toate lucrurile stau chiar asa cum credem noi!

Pentru a-ti auzi cu adevarat chemarea este important sa stii sa iti deschizi inima catre a-ti putea regasi adevarul. Pentru a-ti gasi acel scop profund pe care iti doresti atat de mult sa il gasesti e important sa fii prezent in viata ta si sa intelegi ca fiecare experienta pe care ai avut-o a facut parte din desavarsirea ta ca fiinta umana si ti-a deschis si mai mult sufletul catre a-ti redescoperi fiinta divina care salasluieste in tine.

Nu-ti poti auzi chemarea divina daca tu inca n-ai facut pace cu trecutul tau si cu toate experientele vietii tale. De ce se intampla acest lucru? Pentru ca esenta ta este tot timpul cu tine si iti ghideaza pasii, sufletul tau iti spune in fiecare clipa ce ar trebui sa faci pentru a fi impacat si fericit cu viata ta, insa momentan ai prea multe ganduri care-ti trec prin minte. E prea multa galagie in viata ta. E prea multa nerecunostinta acolo unde ar fi trebuit sa fie detasare, iubire, rabdare si eliberare.

Nu poti tine strans cu dintii de trecutul tau si lucrurile care ti-au cauzat suferinta si in acelasi timp sa mergi inainte cu sufletul curat si cu claritate despre cum anume vrei sa arate viata ta si ce anume sa insemne mesajul pe care tu vrei sa il transmiti lumii!

Transmiti lumii un mesaj indiferent de orice, dar chiar iti doresti ca mesajul tau sa fie unul de suferinta si de compromis? Sau iti doresti ca lumea sa fie mai frumoasa si mai buna datorita faptului ca existi tu in ea?

As vrea sa stii ca acea chemare divina spre scopul vietii tale implica pace, bucurie necontenita, posibilitati nelimitate, maretie, si nu se face niciodata auzita prin lupta sau dezamagire. E adevarat ca dupa o perioada de suferinte mari, s-ar putea sa iei decizia sa-ti schimbi viata. Iar atunci da…cand faci loc divinitatii in viata ta, atunci geniul si lumina din tine ies la suprafata printr-o multime de idei inspirate, care ajuta intreaga Omenire sa se inconjoare cu pace, iubire si bucurie.

Pe mai departe, as vrea sa iti spun cateva lucruri care sustin scopul vietii tale, ca atunci cand esti pus fata in fata cu el, sa il poti recunoaste:

Simti in jurul tau tot timpul o prezenta divina care te sustine si iti calauzeste pasii. Te simti in siguranta! Te simti ocrotit si pur si simplu stii ca faci lucrurile in ordinea corecta pentru toti cei implicati!
Valorile tale sunt sustinute de o mana cereasca si in functie de ele gasesti o multime de oportunitati pentru a-ti da viata viselor si aspiratiilor tale, impartasind totodata si cu cei din jurul tau o stare de bine si de implinire sufleteasca!
Te simti pur si simplu minunat in pielea ta, stiind ca ceea ce faci are valoare si face bine oamenilor din jur! Ii inspira si ii motiveaza!
Devine subiectul si povestea vietii tale, dandu-ti libertatea sa iti construiesti viata cu ceea ce simti ca este important pentru tine!

Cand traiesti in conformitate cu acest dar divin, te simti viu, fresh, entuziasmat, inspirat de orice aspect al vietii, iar oportunitatile iti apar la tot pasul, precum si oamenii si resursele cu care sa iti duci la indeplinire dorintele.

Te simti mult mai conectat cu cei din jurul tau si cu intregul Univers. Simti ca faci parte din ceva mai mare decat tine, iar acel “ceva” imbunatateste vietile multor oameni. Safisfactie mai mare decat iubirea si bunatatea cu care atingi viata unui om nu exista, iar acest lucru face ca flacara din inima ta sa creasca si mai mare, pentru a-ti sustine chemarea divina!

Prin trairea scopului sufletului nostru, noi vindecam, transformam si devenim un intreg, aducand in prezent prezenta noastra divina. Este o mare oportunitate pentru noi sa facem acest lucru, pentru ca putem experimenta iluminarea zi de zi. Putem intelege si mai bine de unde venim, cine suntem si care este misiunea noastra in aceasta lume. Scopul nostru nu este sa ne concentram pe viitor, ci sa facem din ACUM-ul prezent cea mai mare sarbatoare a vietii noastre. O sarbatoare a iubirii, daruirii si recunostintei. Acest lucru reprezinta pentru noi o oportunitate de a ne exprima cat mai gratios fiinta noastra interioara, care este o prezenta pura, curata si nespus de frumoasa.

Invatand sa ne bucuram de aceste bincuvantari, redescoperim accesul catre potentialul nostru nelimitat, fiind un mesager al luminii pe Pamant.

Atunci cand faci loc in viata ta pentru a-ti auzi chemarea divina, vei realiza ca esti demn, merituos si cu nimic mai prejos decat divinitatea insasi. Vei respira, simti si trai asa cum Dumnezeu o face, pentru ca tu esti parte din aceasta superba si binecuvantata maretie. Vei avea ocazia sa daruiesti lumii cea mai frumoasa versiune a unei vieti traite in pace si in profunda admiratie fata de Mama Pamant!

Esti binecuvantat! Da-ti voie sa-ti umpli sufletul cu aceste sentimente inaltatoare si porneste pe drumul autenticitatii, oferind lumii frumusetea inimii tale, in toata splendoarea ei! Inchin in cinstea ta un pahar al iubirii si al admiratiei profunde!

de Tania Tita 

Rugăciune către Maica Domnului care desface nodurile (necazurile)

Această rugăciune are o forță incredibilă. Încercați și voi, cu credință .

Tu care desfaci "nodurile" ce îi sufocă pe copiii Tăi.

Întinde-Ţi Mâinile Milostive spre mine.

Îţi încredinţez astăzi acest "nod" (necaz; îl numim, pe cât posibil) şi toate consecinţele negative

Îţi dau acest "nod" care mă chinuie şi mă face nefericit/ă şi mă împiedică să mă unesc cu Tine şi cu Fiul Tău, Mântuitorul meu

Cred cu tărie că poţi să desfaci acest "nod" pentru că Domnul Iisus îţi dă întreaga putere

Tu eşti Mama mea, ştiu că vei face asta pentru că mă iubeşti cu Însuşi Iubirea Lui Dumnezeu

Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine !

Îţi mulţumesc Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)


O, Mamă prea iubită, izvorul tuturor harurilor

Inima mi se îndreaptă azi către Tine

Recunosc că sunt păcătoasă, şi am nevoie de ajutorul Tău

Încredinţez în Mâinile tale acest "nod" şi Te rog să mă ierţi că am neglijat adeseori harurile pe care Tu le obţii pentru mine

Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!

Îţi mulţumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)


Preasfânta mea Mijlocitoare, Împărăteasa cerului

Tu ale cărei Mâini primesc şi împarţi toate bogăţiile Cereşti

Depun în Mâinile Tale acest "nod" al vieţii mele

Îi cer iertare Părintelui Veşnic pentru greşelile mele

Ca Tu să poţi desface acest "nod" pentru care îţi mulţumesc, a-mi uşura viaţa

Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!

Îţi mulţumesc, Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)


Maică Sfântă Preaiubită, care îi primeşti pe toţi cei care Te caută, ai milă de mine

Depun în Mâinile Tale acest "nod" greu

El îmi alungă pacea, îmi paralizează sufletul, mă împiedică să merg către Domnul meu, şi să-mi pun viaţa în slujba Lui

Desfă, Te rog, acest "nod" din viaţa mea, o, Măicuţă Bună

Cere de la Fiul Tău Iubit, vindecarea credinţei mele paralizate, care se lasă doborâtă

Mergi alături de mine, să încetez să mă tot plâng, să învăţ, să mulţumesc în fiecare clipă şi să surâd, încrezătoare în puterea Ta

Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!

Îţi mulţumesc, Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)


Mamă care desfaci "nodurile"

Blândă, generoasă şi plină de iubire, mă îndrept către Tine, pentru a încredinţa încă o dată, în Mâinile tale acest "nod"

Îţi cer înţelepciunea lui Dumnezeu, ca să acţionez în Lumina Duhului Sfânt, pentru a deznoda toate aceste dificultăţi

Eliberează-mă de amărăciunea, de mânia şi de ura cărora le-a dat naştere acest "nod" în mine

Dă-mi blândeţea Ta, ca să învăţ să meditez totul în tăcere în inima mea

Duhul lui Dumnezeu să vină asupra mea să primesc o viaţă nouă

Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!

Îţi mulţumesc, Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)


Regina şi Mama Îndurării, îţi predau acest "nod" al vieţii mele

Şi te rog să-mi dai o inimă care să ştie să fie răbdătoare, în timp ce Tu desfaci acest"nod" greu al vieţii mele

Învaţă-mă să perseverez în ascultarea Cuvântului Lui Dumnezeu, să mă spovedesc, să mă împărtăşesc şi rămâi cu mine

Pregăteşte-mi inima pentru a sărbători cu îngerii Harul pe care Tu Eşti pe cale să mi-l obţii

Distruge capcanele care au provocat aceste"noduri" în viaţa mea

Îţi dau inima şi tot ce-mi aparţine:casa, familia, bunurile exterioare şi interioare, să-Ţi aparţină pentru totdeauna

Să ştergi cu milostivirea Ta lacrimile din ochii mei, şi să mă primeşti în Braţele Tale

Învăluie-mă în Mantia Ta de iubire, păstrează-mă sub ocrotirea Ta

Te rog să-mi desfaci acest "nod"pentru totdeauna...Sper în Tine

Maica Domnului, care desfaci "nodurile" vieţii mele, roagă-Te pentru mine!

Îţi mulţumesc, Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)

Este o rugăciune inspirată după o icoană semnificativă şi anume o reprezintă pe Maica Domnului în picioare împodobită ca o împărăteasă, şi are în partea dreaptă un înger ce-i dă Maicii Domnului o pamblică cu diferite noduri, mai mici şi mai mari. Maica Domnului prinde pamblica cu Sfintele Sale Mâini, cu răbdare, desface fiecare nod, dând pamblica întinsă, netedă unui alt înger din stânga Sa "Maica Domnului care desface nodurile" Deci fiecare nod reprezintă un necaz, o suferinţă.

Rugăciune grabnic ajutătoare, de la Sfânta Mănăstire Vladimirești, jud Galaţi-sora Lica-Vasilica, Veronica Gurău (la vârstă de 15 ani), întemeietoarea şi întâia stătătoare a mânăstirii. 

"Şi de aş a vea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut munţii, iar dragoste nu am, nimic nu am"

Speranţa...

Să simţi în fiecare zi, orice s-ar întâmpla, că dincolo de nori, dincolo de ziduri, de oameni, spioni sau lei, dincolo de tăcerea cea mai grea, Dumnezeu îţi zâmbeşte, îţi dă bucurie,îţi dă speranţă, îţi apropie cerul, îţi umple cu pace inima şi-n tine ...Îşi scrie caracterul cu Mâna Sa!

Ia un zâmbet şi dăruieşte-l la cine nu l-a mai avut… ia o rază de soare şi fă-o să zboare unde e mereu noapte… descoperă un izvor să cureţe pe cel murdar de noroi… ia o lacrimă şi pune-o pe obrazul celui ce nu a mai plâns… ia curajul şi pune-l in inima celui ce nu ştie să lupte… descoperă viaţa şi arat-o celor ce n-o inţeleg… ia speranţa şi traieşte în lumina ei… Descoperă DRAGOSTEA şi arat-o lumii intregi !!!

Nu condamna ceva ce nu înţelegi.

Dacă nu îţi place, alege altceva.

Dacă ai recapitula semnele primite până acum şi dacă le-ai pune în ordine, ai putea descoperi un plan perfect pe care Dumnezeu îl are pentru copilul Său iubit.

Dacă vei încerca să cauţi explicaţii pentru fiecare experienţă a vieţii tale, vei avea parte de multe enigme.

 Încrede-te în Iubirea Infinită Atotcreatoare şi permite-i vieţii să te trăiască.

 

Cu iubire şi lumină

Daniela
 



Cel ce nu te iubește!

Iată o temă pe care vă invit s-o analizați;
”De ce nu te iubește un om?”

 

Oare nu ești destul de bun? N-ai destui bani? Îi ești inferior? N-ai ochi frumoși?
N-ai talia standard? Ce-ți lipsește, te întrebi cînd nu ești iubit? Ce ar trebui să ai pentru ca celălalt să te iubească?
Oamenii care au trecut ...mai consistent prin viață au putut observa că poți să ai și o scară care duce la cer, căci cel ce nu te iubește va găsi că n-ai scăunel, or va găsi mai pe gustul său scările de argint, în locul celor de aur, pe care tu le-ai imaginat.
Atunci, de ce nu ești iubit, orice ai face?
De unde vine lipsa iubirii, fie în tine, fie în celălalt?

Răspunsul meu este acesta;

”Lipsa de iubire este consecința focalizării negative a minții”!
Adică, cel ce nu iubește vede, observă, se concentrează, se focalizează asupra părților care nu-i plac la tine, la relația cu tine. Lipsa de iubire echivalează și cu incapacitatea de a...aprecia. Cu incapacitatea de a vedea părțile bune.
Asupra incapacităților afective și mentale ale altora noi nu avem nici un control. Tocmai din pricina asta, oricât de buni am fi, nu vom fi niciodată iubiți de cineva incapabil să ne aprecieze și să să ne vadă părțile frumoase.
Nu-i vina noastră când nu suntem iubiți. Lipsa de iubire este problema celui care nu iubește.
Din nefericire, când ne focalizăm asupra neiubirii cuiva, sfârșim prin a ne focaliza negativ, la rândul nostru și a ne pierde iubirea de sine.
Cea mai bună decizie pe care o putem lua dacă avem de-a face cu o iubire fără speranță, cu o respingere în dragoste sau cu sentimentul că nu suntem iubiți este...acceptarea situației și concentrarea noastră mentală asupra lucrurilor plăcute, frumoase, a relațiilor hrănitoare și a bucuriei. Pe măsură ce ne vom gândi mai puțin la un subiect, el va părăsi conștiința noastră (asta-i valabil cu toate subiectele, fie ele legate de iubire sau altceva). Pe măsură ce ne gîndim mai puțin la lipsa iubirii, dar ne concentrăm asupra iubirii prezente în viața noastră în forme simple, plăcute, iubirea de sine și capacitatea noastră de a iubi vor crește și ne vor dărui în cele din urmă iubirea pe care o visăm.
Suferința arată că cel ce nu te iubește ești tu însuți; adică, ai căzut în capcana lipsei de iubire a cuiva, ți-ai lăsat gîndurile să urmărească iubirea absentă, ai fost concentrat asupra lipsei, a nefericirii, a durerii și a pierderii, iar asta...aduce suferință.
Să accepți că nu ești iubit înseamnă să accepți că celălalt nu poate să te iubească, atât. E problema lui, las-o la el, bucură-te dacă tu iubești, căci asta-i tot ce contează; să fii capabil tu de iubire! 

de Maria Timuc 

“Tu Esti Aceea/Acela”

 

Te temi, si îndoiala ta crede ca ei stiu ce se va întâmpla mâine. Ei îti vor spune ca daca te exprimi pe tine însati/însuti în loc sa faci ceea ce toti ceilalti îti spun sa faci, te paste vreun dezastru. Dar nu este asa.

Te temi, si îndoiala vrea ca mâine sa fie ca ieri, chiar daca ieri s-a uzat si este jerpelit si si-a pierdut toata energia si capacitatea de a crea. Acea putere, acea putere pentru creatie si schimbare, este toata înauntrul tau. Dar te temi, iar îndoiala nu stie asta.

Ei sunt precum canapeaua veche care a stat prea mult în camera, transformându-se într-un mic cocon în care sa te ascunzi. Da, esti în siguranta acolo, lumea nu te poate atinge. Poti sta acolo si plânge când lucrurile merg prost, când sentimentele îti sunt ranite, când esti dezamagit(a). Si te temi, iar îndoiala va fi mereu acolo sa te consoleze când cazi, când esti ranit(a), când redevii acel copilas care are nevoie de astfel de mângâiere.

Dar daca vei ramâne pe pozitie si vei iesi din îmbratisarea acelei canapele jerpelite, cu petele sale antice si arcuri rupte, daca nu vei face altceva decât sa înaintezi si sa iesi afara în lume, gol si deschis, aratând cine esti si lasând lucrurile sa se întâmple, creând o lume din dogoarea de dinlauntru, învaluita de nimic altceva decât caldura si iubirea care se revarsa din sufletul tau neîncatusat, daca vei face asta, teama si îndoiala vor fugi si se vor ascunde, mânate de lumina stralucitoare care esti tu, iar lumea ti se va deschide pe masura ce înaintezi.

Tu esti lumina ce straluceste. Tu esti aceea/acela. Tu esti sursa luminii si iubirii si esti tot ceea ce ai nevoie sa fii. Vezi lumina care straluceste incandescent în centrul tau. Hraneste-o, canalizeaza flacara sa prin expresie-de-sine deplina si deschisa. Gaseste locuri în viata ta unde poti face asta, timpul si spatiul în care esti departe de oameni care vor sa te controleze, unde te poti deschide si spune si sa fii cine esti. Cauta acest lucru în mod activ si hraneste-te din el.

Tu esti aleasa/alesul. Tu esti dragoste si întelepciune. Tu îti esti suficient(a). Esti tot ceea ce ai nevoie sa fii. Totul este în tine, tot talentul, toata îndemânarea; tot ce ai nevoie, ai deja. Ridica-te de pe acea canapea, lasa teama si îndoiala în urma, si mergi goala/gol în soare. Da, lumea te asteapta.

Iata o mica rugaciune pentru astazi
Sunt plin(a) de putere. Am puterea sa stralucesc asa cum sunt. Stralucesc cu siguranta. Emit lumina cu o încredere adânca în mine însami/însumi.

Sunt puternic(a) si capabil(a) si am înlauntrul meu tot ce am nevoie pentru a merge cu bucurie înainte în viata. Sunt curat(a) si pur(a), plin(a) de energia înalta a iubirii, plin(a) de minunatia sinelui meu.

Sunt iubire. Sunt conexiune. Sunt putere. Eu Sunt.

editura foryou
(traducere de George Acu)

 

Sfantul Ciprian

Notă : Vă recomand să citiţi astăzi acest acatist foarte puternic pentru îndepărtarea tuturor vrăjmaşilor şi a răului ştiut şi neştiut din viaţa voastră .Şi fie ca el să vă fie cu folos!

Cu iubire şi lumină ,
Daniela



Sfantul Ciprian a trait in timpul imparatului Diocletian (284-305). Sfantul Ciprian a fost vrajitor, filosof si slujitor al zeului pagan Apolo din Antiohia Siriei.

Sfantul Ciprian - leapada vrajitoria si ajunge episcop
Din relatarea vietii sale, aflam ca un tanar pagan, Aglaid, s-a indragostit de Iustina si dorind sa o ia de sotie, cere ajutorul vrajitorului Ciprian pentru ca a fost respins de fecioara. Ciprian a trimis succesiv la Iustina diavoli care sa aprinda in ea pofta trupeasca pentru Aglaid. Dar vrajile lui Ciprian au ramas fara efect, caci ea le alunga cu rugaciune, post si semnul sfintei cruci. In urma acestor zadarnice eforturi, Ciprian a cunoscut inselarea in care se afla si s-a botezat. El a fost hirotonit preot, iar mai tarziu episcop in Cartagina. Sfantul Ciprian a murit ca martir pe 2 octombrie 304 impreuna cu Sfanta Iustina.



Sfantul Ciprian inlatura farmecele si vrajile
Pe Calea Victoriei, nr.12, intre strazile Stavropoleos si Lipscani, se afla Biserica Sfantul Ciprian - Zlatari. In aceasta biserica este prezenta mana dreapta a sfantului Ciprian. Oamenii il cinstesc pentru partea luminoasa a vietii sale: convertirea la crestinism, viata inchinata slujirii lui Hristos si pentru cununa de martir pe care a primit-o in vremea cand era episcop. Sfantul Ciprian este cinstit ca cel care inlatura farmecele si vrajile. Mana dreapta a Sfantului Ciprian, facatoare de minuni, se afla in partea stanga a altarului, intr-o caseta de mici dimensiuni. Orice credincios se poate inchina Sfintelor Moaste.

Rugaciune catre Sfantul Ciprian

Stapane Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule si Chivernisitorule a toate, Sfant si slavit esti; imparatul imparatilor si Domnul domnilor, slava Tie. Tu Cel ce locuiesti in lumina cea nepatrunsa si neapropiata, pentru rugaciunea mea, a smeritului si nevrednicului robului Tau, departeaza demonii si stinge viclenia lor de la robii Tai; revarsa ploaie la buna vreme peste tot pamantul si fa-l sa-si dea roadele lui; copacii si viile sa-si dea deplin rodul lor; femeile sa fie dezlegate si eliberate de nerodirea pantecelui; acestea si toata lumea mai intai fiind dezlegate, dezleaga si toata zidirea de toate legaturile diavolesti. Si dezleaga pe robul Tau (numele) impreuna cu toate ale casei lui de toate legaturile satanei, ale magiei, ale farmecelor si ale puterilor potrivnice. impiedica Tu, Doamne Dumnezeul parintilor nostri toata lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vraji si de toate lucrarile satanicesti si de toate legaturile lui, si distruge toata lucrarea vicleana prin pomenirea Prea Sfantului Tau nume.
Asa, Doamne, Stapane a toate, auzi-ma pe mine nevrednicul slujitorul Tau si dezleaga pe robul Tau (numele) de toate legaturile satanei si daca este legat in cer, sau pe pamant, sau cu piele de animale necuvantatoare, sau cu fier, sau cu piatra, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sange de om, sau cu al pasarilor sau cu al pestilor, sau prin necuratie, sau in alt chip s-au abatut asupra lui, sau daca din alta parte au venit, din mare, din fantani, din morminte, sau din orice alt loc, sau daca a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasare, sau prin serpi (vii sau morti), sau prin pamantul mortilor, sau daca a venit prin strapungere de ace, dezleaga-le pentru totdeauna, in ceasul acesta, Doamrie, cu puterea Ta cea mare.
Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunosti si stii toate, dezleaga, sfarama si distruge, acum, lucrarile magiei, iar pe robul Tau (numele) pazeste-l cu toti ai casei lui de toate uneltirile diavolesti.
Zdrobeste cu insemnarea cinstitei si de viata facatoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustieste, distruge si departeaza pentru totdeauna toate lucrarile magiei, vrajitoriei si fermecatoriei de la robul Tau (numele).
Asa, Doamne, auzi-ma pe mine pacatosul slujitorul Tau si pe robul Tau cu toti ai casei lui, si dezieaga-i de demonul de amiaza, de toata boala si de tot blestemul, de toata mania, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lacomia, neputinta, prostia, neintelepciunea, mandria, cruzimea, nedreptatea, trufia, si de toate ratacirile si gresalele, stiute si nestiute, pentru sfant numele Tau, ca binecuvantat esti in veci. Amin.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

preluat de http://puterea-credintei.blogspot.ro
 

 

De la intuneric la lumina

A merge către lumină înseamnă a ne confrunta cu întunericul. A ne întîlni cu el, a-l privi în faţă direct, a-i accepta existenţa, a accepta că el este în ecuaţia vieţii şi nu din întîmplare. Puterea divină acceptă toate formele, toate manifestările, toate gîndurile, toate trăirile şi evenimentele cu întreaga iubire şi compasiune. Ceea ce numim “energii negative” în termeni umani, ceea ce ne determină stările de indispoziţie, de suferinţă, de teamă, de neacceptare, de iritare, furie sau ură nu sunt altceva decît ..informaţie şi energie. Orice simţim este informaţie şi energie. Fie că ne produce încîntare sau durere, neacceptare sau respingere, orice lucru are dublul rol de informaţie şi energie.

Cheia esenţială în drumul nostru către iubire, către lumină şi bine este “acceptarea” tuturor informaţiilor şi a energiilor ce se regăsesc în mediul imediat. A accepta existenţa oricărei informaţii înseamnă a accepta existenţa oricărui gînd. A oricărei energii, a oricărei trăiri sau eveniment. Nu putem ieşi la lumină şi nu putem înţelege sensul vieţii noastre fără a accepta sensul a ceea ce considerăm “rău, negativ, plin de suferinţă”. Practic, intrăm în suferinţă atunci cînd o respingem. Ne alegem cu stări de deprimare şi cădere energetică atunci cînd informaţia sau energia care atinge fiinţa noastră conştient sau inconştient este respinsă. A merge către iubire şi lumină înseamnă a accepta că fiecare fiinţă ce se află în preajma noastră, în această viaţă, pe stradă sau în orice loc de pe pămînt are libertatea absolută de a gîndi şi a trăi aşa cum alege. Încărcătura energetică negativă din noi înşine este generată chiar de faptul că respingem negativitatea celorlalţi. Că nu suntem de acord cu ei. Că ne displace ceea ce ei fac sau spun, ceea ce gîndesc, fie în legătură cu noi, fie în legătură cu ei înşişi. Pe drumul nostru către bine, iubire şi lumină avem de învăţat “acceptarea iubitoare” şi plină de compasiune a alegerilor celor din jurul nostru.

De îndată ce decidem să acceptăm, vor năvăli peste noi acele aspecte ale existenţei pe care nu le acceptam înainte. Cei din jur ne vor oferi experienţe dureroase, dar întotdeauna exact acele experienţe care ne invită la iertare, la acceptare, la iubire şi la toleranţă. Vor apărea în faţa noastră evenimente cărora nu le permiteam existenţa. Situaţii pe care le credeam reprobabile şi de neîngăduit. Dar, dacă Dumnezeu acceptă şi ticălosul, şi sfîntul, şi cea mai mizeră dintre gîndirile noastre, şi ura, şi furia, şi frustrarea, atunci aceasta avem şi noi de făcut pentru a cunoaşte iubirea. Judecata umană dispare, se topeşte ca un fulg în faţa acceptării şi a iubirii şi, în timp ce judecata se topeşte, se topeşte propria noastră suferinţă. Suferinţa fizică, suferinţa mentală, suferinţa energetică în viaţa de zi cu zi sunt roade ale neacceptăriii inconştiente sau conştiente a existenţei informaţiilor şi energiilor ce ne înconjoară. Acceptarea lor ne vindecă pe noi înşine. Acceptarea deplină, necondiţionată, iertarea şi îngăduinţa oricărui lucru ca făcînd parte din existenţă înseamnă înţelegerea faptului că universul se află într-o ordine perfectă, aşa încît şi ceea ce considerăm a fi negativ este – pînă la urmă - plin de tîlc, de sens, de înţelepciune şi ..vindecător.

de Maria Timuc

 

Crizele sufletului

Câteva gânduri despre crizele sufletului

1. Criza in general

Sunt momente in viata cand trebuie sa te opresti, sa stai si sa cugeti la ce ai facut pana acum si, mai ales, la ce ai de facut de acum inainte. Te pomenesti intr-un punct al existentei proprii in care nu stii cum ai ajuns si, mai ales, nu stii ce sa faci mai departe. E o stare de criza care se desfasoara intre paralizie si deruta, nu poti sa faci nimic, doar stai si cugeti la cauzele raului care te curpinde, nestiind prea bine incotro ar fi mai bine sa o apuci.

De obicei suntem prinsi intr-un activism care nu ne lasa timp de reflectie, de problematizari si de indoieli asupra rosturilor noastre mai profunde, asupra intrebarilor simple si fundamentale care ar trebui sa ne ghideze viata. Acestea sunt ca un fundal care niciodata nu e interogat asa cum trebuie. Nu pentru ca indeletnicirile in care suntem prinsi ne-ar ocupa tot timpul disponibil, ci pentru ca, odata ce ne predam timpul si mintea catorva activitati, ne gasim un sens, directia de urmat. Suntem ca o racheta care, odata lansata si pusa pe orbita, isi urmeaza traiectoria atata timp cat are combustibil. Nu mai stim sa ne pastram o rezerva, sa fim dilematici si interogativi, sa vedem viata in complexitatea ei debordanta.

Ne primim un sens de la viata, de la circumstantele in care suntem prinsi, il luam de bun si defilam cu el inainte pana cand, cumva, realizam lipsa de rost a tot si a toate. Suntem pusi pe o directie pe care am ales-o mai mult sau mai putin, dar ajungem la un moment dat sa ne dam seama ca ceea ce facem nu ne reprezinta, ca nu suntem noi in actele noastre. Un „A quoi bon” sfasietor care vine sa puna sub semnul intrebarii intreaga noastra existenta, tot ce parea clar si de la sine inteles. Ne intrebam unde am gresit, ce se intampla cu noi, de ce lucrurile nu au orientarea pe care banuiam noi ca o au, sau pe care am fi vrut sa o aiba. In momentul in care nu ne mai lasam vrajiti de farmecul vietii, de puterea de atractie a aparentelor apare asa, o stare de sastisire, de pilctis generalizat.

Daca ne-am adanci in aceasta criza poate ca am fi salvati. Dar arareori suntem in stare sa o facem. Respingem suferinta instinctiv, iar aceasta punere sub semnul indoielii a intregii vieti e o suferinta cumplita, daca e traita asa cum se cuvine. Treburile zilnice, diferite urgente care ni se impun ne ocupa mintea si timpul pentru a ne salva de confruntarea cu noi insine, amana subiectul crizei pana cand acesta se pierde, nu mai are pregnanta de la inceput. Rutina zilnica se reinstaleaza treptat, dar acum stiind ca e o simpla rutina, ca nimic nu vine sa ne salveze daca noi nu vrem sa fim salvati. O criza ne face un pic mai intelepti, mai resemnati, mai constienti de limitele proprii, ne aduce mai aproape de realitatea noastra interioara, dar rareori poate sa ne smulga din ţâţâni, sa ne indrepte viata pe un alt fagas.

Ne lasam prinsi in diversele actiuni ale vietii stiind, de la o varsta incolo, ca sunt inutile, ca trecutul s-a transformat in neant, ca viitorul, de asemeni, va deveni neant, dar nestiind cum si nemaiavand energia de a ne desprinde de pe orbita propriei vieti.

Dumnezeu ne mai trimite din cand in cand cate un bobarnac care sa ne scoata de pe traiectoria pe care am fost plasati, pe care, mai bine spus, am ingaduit sa fim plasati, caci tot ce ni se intampla are incuviintarea noastra, provine dintr-o libertate originara pe care am reusit sa o delegam definitiv stihiilor care ne domina. Ne gasim atunci in deruta si, de obicei, nu stim sa reactionam. Daca insa o facem e sansa mantuirii noastre.

2. Criza credintei

Exista putinta unei crize si inauntrul credintei. Atunci cand constati ca distanta dintre gura si mana este imensa, ca primesti o invatatura pe care nu poti sa o pui in practica. Te instalezi intr-o rutina a prezentei minunate care devine, in ultima instanta, o rutina ca oricare alta. Constati, dupa un numar de ani, ca nu tu traiesti, ca altcineva traieste viata ta, ca esti inca la suprafata lucrurilor. Pana la urma nu mai pricepi nimic si te uiti prostit la spectacolul lumii, intrebandu-te unde ai gresit de se surpa toate in jurul tau. Pe Dumnezeu il invoci in rugaciunea citita zilnic, in slujbele la care participi, dar vezi ca e o rugaciune facuta in gol, ca tu ramai acelasi, ca Dumnezeu este departe si va ramane si de acum incolo departe. Ai vrea sa te minti ca lucrurile sunt in regula, dar stii ca nu are rost, ai vrea sa iesi din tine insuti, dar nu stii cum sa o faci. Lucrurile sunt simple si, concomitent, imposibil de rezolvat. Dumnezeu este infinit de aproape de tine dar tu esti infinit de departe de El.

In definitiv nu suntem in stare sa ne traim crizele. Omul este, am stiut asta inca din tineretile mele, o fiinta frivola, adica incapabila sa duca pana la capat, pana la ultimele consecinte posibile trairile sale, sa traga concluziile care se impun. De ce? Asa suntem noi facuti, indiferent daca ne place sau nu. Dar, daca ne gandim putin vedem ca e o grija a lui Dumnezeu fata de om aici.

Suntem materie si suflet, iar materia din noi ajunge sa-si spuna, intotdeauna, cuvantul. Ca paranteza, un predicator contemporan spunea ca, crestinismul este singurul materialism veritabil, pentru ca vede un pamant nou si un cer nou, care vor fi vesnice. Materialismul clasic este, de fapt, nihilism: totul piere, se distruge in timp, in ultima instanta materia insasi ajunge neant la sfarsitul veacurilor, universul izvoraste inexplicabil dintr-un nimic, dureaza ceva timp, apoi reintra, printr-o aceeasi absurditate, in neantul din care iesise.

Pentru ca suntem (si) materie suntem feriti de caderea definitiva si irevocabila, ca aceea a lui Lucifer. Carnea noastra ne intoarce din hotararile noastre, le face mai blande, mai moi. Ca sa dau un exemplu: pot fi in cea mai cumplita criza existentiala, daca imi place, sa zicem, fasolea cu carnati si servesc o portie, ma voi simti mai bine, oricat de mult as vrea eu sa neg asta. E un ridicol in tot ce avem noi mai maret in viata, pe care ori il simtim singuri, cu autoironie intelegatoare, ori il simt altii, si atunci ajungem de rasul tuturor.

Avem nevoie de materie, suntem materie, chiar daca asta ne face frivoli, pentru ca numai astfel suntem umani si putem sa regasim calea binelui atunci cand am pierdut-o. Materia, carnea noastra, viscerele, sunt o pavaza in fata adancirii in raul absolut. Faptul ca nu are materie, ca nu exista nicio piedica in calea lui, il face pe Satan sa nu se mai poata abate de la rau, odata ce a apucat pe calea aceasta. Dar noi ne putem intoarce: un somn bun ne poate slabi indarjirea impotriva cuiva care ne-a gresit, o boala grea ne imblanzeste ura fata de cei ce ne-au gresit, apropierea mortii ne face sa iertam. Moartea insasi e bariera ultima si definitiva in calea perpetuarii raului.

Faptul ca suntem (si) materie ne e repetat adesea de Dumnezeu care a luat chip de om. Dupa ce invie pe fiica lui Iair le spune celor din jur sa-i dea sa manance (Marcu 5, 43), aceasta fiind proba cea mai concludenta a faptului ca era din nou faptura cu viata in ea. Iisus, in cursul vietii pamantesti, a transformat apa in vin pentru petrecerea nuntasilor, a participat la ospete cu vamesii si cu prostituatele, ceea ce i-a atras critica fariseilor rigoristi. Iar dupa invierea Sa a cerut sa manance si i s-a dat fagure de miere si peste. Daca Dumnezeu si-a asumat materia, atunci cu atat mai mult trebuie sa o facem si noi, si sa fim constienti ca limita noastra este si sansa noastra. Doar ceea ce ne tine legati de pamant ne poate permite sa ne avantam catre cer, sa nu plutim bezmetici prin spatii intermediare si indefinite.

3. Cauzele crizelor

Prima si cea mai importanta cauza a crizelor este individualismul. Pana prin secolul al XVII-lea oamenii din Occident nu aveau crize, iar prin tarile romane si prin partile prin care randuielile traditionale s-au pastrat cat de cat integre astfel incat sa dea un sens societatii umane, pana foarte aproape de timpurile noastre. In aceste locuri omul era prins, facea parte dintr-un tot organic care ii dadea sens si ii spunea incotro sa o apuce.

Acum omul este un simplu individ, un atom despartit de restul trupului, dar nu din propria vointa. Omul este condamnat la individualism, asta i se spune, asa este educat inca de mic, nu prea stie cum sa fie altfel decat individualist. Si daca ar vrea sa regaseasca legaturile, firesti altadata, care ii tineau pe oameni laolalta in epocile traditionale, tot n-ar avea cu cine sa inchege astfel de legaturi, caci nimeni nu le mai intelege si nimeni nu mai este dispus sa se mai implice in ele.

Ca o paranteza, in cultura occidentala, care a devenit de destul de mult timp o cultura globala, individualismul a devenit o valoare in sine, asociata cu liberalismul si democratia, in timp ce toate formele de organizare traditionale sunt tratate de-a valma, ca forme incipiente ale totalitarismului, lucru complet fals. Atunci cand individualismul nu mai este problematizat, ci dat ca solutie sigura si propus oricarei societati, avem de-a face cu o mare saracire a campului de alegeri posibile ale oamenilor. E adevarat ca, in conditiile date de lumea in care traim, nu mai putem fi decat moderni, dar asta nu trebuie sa ne faca sa negam variantele traditionale de convietuire.

Astfel e normal ca, la anumite intervale de timp, omul sa se simta singur, lipsit de repere, nestiind incotro s-o mai apuce. Viata noastra se desfasoara intre un serviciu care nu ne da un sens vietii, dar ne ofera banii necesari in vederea risipirii timpului celuilalt, in care vrem sa ne regasim, un timp al loisir-ului. Dupa o munca lipsita de semnificatii la nivelul persoanei ne aruncam in satisfacerea unor hobby-uri care sa ne dea iluzia ca facem ceea ce ne place. Momentele de luciditate ale unei astfel de existente absurde se numesc crize, dar adesea avem grija sa le suprimam prin alcool, prin sex, prin diverse patimi si pasiuni care ne confisca pentru tot restul vietii.

O alta cauza a crizelor este dorinta de implinire a voii proprii, ceea ce este o dezvoltare a individualismului, o preluare a lui in modul meu propriu de viata, o tragere a consecintelor lui practice. Caci daca individualisti suntem pentru ca asa ne programeaza societatea, avand insa putinta de a ne schimba apoi, dorinta de implinire a poftelor este semnul cel mai concludent ca am devenit individualisti pana in maduva oaselor. Singura lege a satisfacerii voii proprii in privinta interactiunilor umane este ca poti sa faci orice iti place pana acolo unde ai deranja dorinta altuia de a face si el ceea ce ii place.

E interesant cum aceasta idee a implinirii voii proprii provine din modificarea unui precept al lui Hristos: „Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este Legea si proorocii.” (Matei 7, 12) In diferenta dintre acestea doua se afla toata degradarea vietii plecata de la crestinism si ajunsa in contemporanietate. Hristos ne propune sa ne slujim aproapele facandu-i binele maxim posibil, acela pe care as vrea sa mi-l fac mie insumi. In timp ce noi acum vrem doar sa ne procuram satisfactia maxima noua insine, avand doar grija minimala de a nu deranja. De la trairea jertfelnica pentru aproapele meu ajungem la vietuirea numai pentru sine.

Limita cea mai grosiera a implinirii poftelor este epicureismul lui traieste-ti clipa, simte-te bine, distreaza-te, dupa cum spune un cantec popular la moda „daca astazi nu petreci, spune-mi pentru ce traiesti”. Iar limita de sus este implinirea de sine prin diverse "pretinse spiritualitati" newage-iste care sunt o simpla cautare de sine a omului, o implinire personala in care individualismul este perfect prezervat. Ce le lipseste acestora? De ce, in ciuda satisfacerii poftelor, omul este aruncat, periodic, in crize? „Cel ce-si iubeste viata, O va pierde; dar cel ce-si uraste viata in lumea aceasta, O va pastra pentru viata vesnica” (Ioan 12, 25) Ceea ce spune Hristos aici nu este o sentinta, ci o constatare, o punere in vedere asupra consecintelor optiunilor noastre.

O viata in care nu intram in comuniune cu semenii nostri si nici cu Dumnezeu pentru ca ne urmarim satisfacerea doar a propriilor placeri, fie carnale, fie sufletesti, este o viata ratata, chiar daca pare calma, linistita si implinita in afara. Dumnezeu ne trimite crize din cand in cand ca sa ne trezeasca din acest somn, ne invita la reflectie, ne scoate din autosuficienta. Cauza ultima si definitiva a oricarei crize existentiale, orice intruchipari particulare ar lua aceasta, este absenta lui Dumnezeu. Omul a fost facut pentru impreuna vietuire cu semenii si cu Domnul. Nu se simte bine singur, nu se simte bine cand relatia ceilalti nu e de comuniune.

4. Cei ocoliti de crize

Sunt categorii de oameni de care crizele nu se ating niciodata, care sunt ocoliti de sansa de a se framanta sufleteste. Mai intai, sunt cei foarte superficiali, care traiesc la epiderma existentei, fara sa problematizeze ceva, fara sa fie constienti de modul cum vietuiesc si de ce o fac. Acestia suntem majoritatea locuitorilor planetei. Iar daca avem cumva pretentia ca putem mai mult, sufleteste vorbind, sa nu uitam ca si noi, prin frivolitatea constitutiva a fiintei umane, tot superficiali suntem.

Apoi sunt cei foarte patimasi, care fiind acaparati de pasiunile lor, nu au ragazul de a se ocupa de locurile de profunzime ale sufletului. Cand te gandesti mai mereu (si cu atat mai mult cand esti in acele stari) fie la betie, fie la curvie, fie la cheful planuit din timp, nu iti mai pasa de subtirimi ale sufletului, nu mai tii cont de ele, ajungi sa uiti ca ele exista. Un astfel de om se poate certa cu nevasta, sau poate sa sufere cand ia bataie echipa favorita, dar va refuza sa-i fie bantuita mintea de probleme existentiale.

Alta categorie sunt cei ce au la indemana o ideologie cu care despica realul, incercand apoi sa ne explice si noua, celor ignoranti, despre cum stau treburile. Poate sa nu fie o ideologie in senul clasic al termenului, asa cum sunt, de pilda, marxismul sau fascismul, ci e suficient sa fie un set de idei prin care explica si interpreteaza complexitatea inepuizabila a realului. E o grila care da raspunsuri la toate, are o interpretare irefutabila a ceea ce se intampla in lume, iti lamureste semnificatia oricarui eveniment major.

In spatiul ortodox autohton este acum la moda o grila apocaliptica de interpretare a semnelor vremurilor. In acest caz, cand mai ai si o misiune „sacra” de indeplinit- aceea de a trezi constiintele- nu te mai incurci cu ambiguitati ale sufletelului. Cand stii ca oculta mondiala vrea sa domine lumea prin intermediul cipurilor implantate la oameni, sau cand stii sensul evenimentelor globale, de la dezvaluirile de pe wikileaks pana la cresterea preturilor din Romania si revoltele din Egipt, cand stii conflictele si crizele care vor fi mult mai bine decat pe cel care au fost, e clar ca nu te mai incurci cu fleacuri.

Oamenii care incarneza o ideologie si-au depasit interesele lor marunte, ei traiesc pentru o cauza care ii depaseste cu mult, de aceea nici nu mai intra in discutie maruntele probleme ale sufletelului.

5. Solutia crizelor

„De ce esti mahnit, suflete al meu, si de ce'n adancul meu ma tulburi? Nadajduieste in Dumnezeu, caci Lui ma voi marturisi; mantuirea feţei mele e Dumnezeul meu.” (Ps 41, 5) Solutia este, in toate si pentru toate, Dumnezeu. Criza nu este un lucru rau in sine. Ea este ca si febra cand esti racit: iti indica o stare si te invita la un tratament care sa te insanatoseasca. Criza nu e rea, cu conditia sa nu ne complacem in ea, caci exista si o placere perversa a suferintei, a auto-damnarii, a plangerii de mila proprie.

Dupa ce i-am enumerat pe toti cei ce fenteaza crizele, mai ramane doar o minoritate care sa le suporte. Ar fi preferabil ca acestia sa le rabde fara aerul unor trairi superioare dar si fara sa se vada ca fiind blestemati.

Criza este, intotdeauna, a singuratatii, mai bine spus a constientizarii singuratatii. Atunci descoperi ca lucrurile, faptele, viata insasi in desfasurarea ei nu are sens. Un dialog imaginar cu un cautator de Dumnezeu: Il intrebi pe Dumnezeu si nu-ti raspunde. Nu-ti raspunde Dumnezeu? Dar de ce ar vorbi neintrebat? Il chemi? Ti se pare ca-L chemi! Tu ai vrea un raspuns ca o desfasurare de argumente, cand raspunsul este, de fapt, o persoana. Dar o persoana care nu se releva asa, oricum si oricui, si nu pentru ca n-ar vrea, ci pentru ca nu am fi noi in stare sa o primim.

Ne ramane doar sa ne stim limitele si sa ne punem nadejdea in Dumnezeu.

autor Paul Curca

http://www.crestinortodox.ro/credinta/crizele-sufletului-124154.html

Litanie catre Duhul Sfant ...scrisa de parintele Arsenie Boca.

Duhul Sfantului Parinte este cu noi si azi... ne indeamna la pocainta, la linişte. Ne indeamna sa ne plangem pacatele, si sa ne indreptam viata, sa-L cautam mai mult pe Dumnezeu
 

29 sept 1910 - 28 nov 1989 

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, precum era la inceput , acum si pururea si in vecii vecilor, amin. .

Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie Duhule Sfinte, Slava Tie!

1. Duhule sfinte -coboara de pe tronul maririi Tale si ridica-Ti un cort in inima slujitorului Tau, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!

2. Duhule Sfinte- Care purcezi de laTatal , si de la Fiul , invata-ma sa traiesc permanent in prezenta lui D-zeu, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!

3. Duhule Sfinte- Care purcezi de la Tatal si de la Fiul , invata-ma sa traiesc dupa voia Celui prea Inalt, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!
 

4. Duhule Sfinte- Care locuiesti in inima Fiului, invata-ma sa Te cunosc si sa Te iubesc, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!

5. Duhule Sfinte -Care Te ingrijesti de Slava Tatalui, invata-ma sa traiesc in daruire fata de D-zeu si in deplina incredere in el, slava tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!!

6. Duhule Sfinte- simbolizat prin limbile de foc, aprinde si in inima mea focul iubirii Tale, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte ,Slava Tie!

7. Duhule Sfinte- Porumbel tainic, invata-ma sa inteleg Sfanta Scriptura, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!

8. Duhule Sfinte-Care nu ai nicio infatisare si nici nume,
invata-ma sa ma rog bine Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!

9. Duhule Sfinte- Care vorbesti prin gura profetilor, invata-ma sa traiesc in pacea sufletului si echilibrul spiritului, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!

10. Duhule Sfinte- Foc arzator de iubire, invata-ma sa traiesc intelept si rabdator, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!

11. Duhule Sfinte- Datatorul tuturor darurilor, invata-ma sa traiesc in smerenie si modestie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

12. Duhule Sfinte- Vistierie abundenta de Har, invata-ma sa inteleg valoarea suferintelor, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!

13. Duhule Sfinte- Vistiernic nemarginit de Har,invata-ma sa folosesc corect timpul pretios, Slava Tie
Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

14. Duhule Sfinte.- Vistiernic de Har inepuizabil, fereste-ma de lipsa de iubire si de mandrie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

15. Duhule Sfinte...a carui bogatie nu o poate aprecia nimeni, invata-ma sa alung imaginile si gandurile inutile, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

16. Duhule Sfinte -Datatorul multor daruri, invata-ma sa evit activitatile si vorbele inutile, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

17. Duhule Sfinte- din a Carui plinatate am luat noi toti, invata-ma sa pot sa tac si sa vorbesc la timpul potrivit , Slava Tie Dumnezeule,Duhule Sfinte, Slava Tie! 

18. Duhule Sfinte- Iubire vesnica, invata-ma sa dau celorlalti un exemplu bun, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

19. Duhule Sfinte- Bunatate vesnica, da-mi perseverenta in bine pana la sfarsit Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

20. Duhule Sfinte- Dascal bun, invata-ma sa ma port corect cu oamenii, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

21. Duhule Sfinte- Prieten drag al sufletelor, invata-ma sa nu judec pe nimeni si sa nu-mi amintesc raul facut mie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!

22. Duhule Sfinte- Lumina care fericesti sufletele,invata-ma sa vad nevoile altora si sa nu omit faptele bune, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

23. Duhule Sfinte- Lumina vesnica, ajuta-ma sa-mi vad greselile Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

24. Duhule Sfinte- Care infaptuiesti minuni in suflete, condu-ma prin vigilenta la perfectiune , Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!
 

25. Duhule Sfinte- in fata Caruia nimic nu este ascuns, invata-ma sa scap de urmari diabolice, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

26. Duhule Sfinte- Care cunosti viitorul universului, Te rog ajuta-ma sa scap de supunerea fata de trup si de diavol, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!
 

27. Duhule Sfinte- Care cunosti viitorul meu,incredintez ocrotirii Tale familia mea, prietenii si pe toti oamenii, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie! 

28. Duhule Sfinte- cu ajutorul Tau dumnezeiesc, invata-ma sa traiesc spre Slava si Lauda Lui D-zeu, spre binele sufletelor si bucuria Maicii Domnului, ca sa pot muri ca sluga aleasa, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie!
 

Promisiunile Tatalui nostru Ceresc pentru toti cei care vor spune aceasta sfanta litanie, macar de 3 ori pe saptamana:

''...te voi smulge din mana dusmanilor tai,
..voi indeparta obstacolele care te impiedica in drumul tau spre perfectiune,
...iti voi mai da un inger, care prin inspiratii te va feri de ademenirile pacatului
...daca vei persista pe drumul virtutii, iti voi intari credinta, speranta si iubirea,
...te voi elibera de grijile materiale, familia ta, va trai in pace si iubire reciproca!

Cine doreste sa-si ajute aproapele, va trebui sa citeasca, dar nu oricum...aceasta Litanie Sfanta, macar 6 luni zilnic. Iti vei recunoaste slabiciunile, promisiunile duhului nostru cel sfant. Aceasta Sfanta Litanie se va raspandi.
Cine o va oferi din milostenie mai departe , va avea parte de rugaciunea celorlalti. Harurile obtinute se pot transmite altora, dar acest lucru trebuie spus Duhului Sfant. Amin

Litanie catre Duhul Sfant ...scrisa de parintele Arsenie Boca.

Veniti sa ne umplem candela sufletului cu untdelemn si cu lumina candelei spirituale a Parintelui nostru Arsenie.Parintele ne ajuta pe fiecare sa ne ducem crucea si sa urcam Golgota noastra personala.Cred ca astazi Dumnezeu trece printre noi si suntem atenti sa sesizam aceasta taina si acest adevar.Aflandu-ne si cu sufletul la pomenirea Parintelui Arsenie Sfintia Sa va trece printre noi,pentru ca oriunde il vom chema,Parintele este grabnic ajutator.Sa-l strigam pe parintele Arsenie Boca in rugaciuni...El isi are locul bine definit,ales si randuit de Dumnezeu,pentru totdeauna,in sufletul poporului,in inima noastra a tuturor,in gandurile noastre.El este un povatuitor,un calauzitor si un mijlocitor al nemului nostru romanesc,al tarii si al pamantului nostru,care ne deschide cerul prin rugaciunile Sfiintiei sale.
Fii binecuvantat,Parintele sufletului meu!



articol preluat de Ioana Bucur