Încep să învăț că nu trebuie să reacționez la tot ceea ce mă deranjează

 

În tradiția Zen există o adevărată artă, aceea de „a nu da importanță” lucrurilor menite să te rănească, vorbelor jignitoare, persoanelor care vor să-ți facă rău. Nu este ușor de practicat, dar efectele ei asupra vieții noastre sunt cu adevărat vindecătoare.

A înceta să reacționezi impulsiv și conflictual la tot ceea ce te deranjează este o practică de lungă durată, care se deprinde pas cu pas. Înseamnă să-ți trasezi ție însăți lecții pentru viitorul apropiat, pe care să le urmezi cu perseverență, până când viața ta se va transforma complet. Iată ce trebuie să începi să înveți, chiar de astăzi!

Încep să învăț să nu-i mai rănesc pe cei care m-au rănit!

Nu este un lucru ușor să treci peste răul făcut de o persoană, fără a vrea să o rănești la rândul tău, să ripostezi sau să te răzbuni. Dar trebuie să îți repeți, iar și iar, că adevăratul semn al maturității este puterea de a te îndepărta de sursa răului, fără să lovești, la rândul tău.

Vei începe astfel să înveți că energia pe care o investești pentru a răspunde cu violență celor care te rănesc poate fi reorientată spre țeluri mult mai importante. Atunci când te concentrezi doar pe ceea ce se întâmplă rău în viața ta, ești secătuit de lucrurile bune pe care ți le-ar putea dărui fiecare clipă ce vine.

Trebuie să accepți că nu toți oamenii te plac, că unii dintre ei s-ar putea să nu te trateze în felul în care tu îi tratezi pe ceilalți, dar acest lucru nu trebuie să te afecteze. Scopul tău în viață nu este de a-i „câștiga” pe toți de partea ta, ar fi doar o risipă de energie și de timp, care te lasă doar cu o senzație de vid.
Încep să învăț să mă ridic deasupra lucrurilor care îmi fac rău

Atunci când nu reacționezi la lucrurile care te rănesc, nu înseamnă că te simți bine, dar alegi să depășești momentul și să consideri ceea ce ți se întâmplă ca pe o lecție de viață. În felul acesta, te ridici deasupra persoanelor care te lovesc și înveți să accepți întâmplările vieții așa cum vin către tine, cu bune și cu rele deopotrivă. Este calea prin care îți împlinești potențialul tău maxim și devii o persoană mai bună.

Alegi să-ți păstrezi pacea minții, pentru că nu ai nevoie de drame și de tulburare în viața ta, ci de seninătate. Renunță la falsele legături, la oamenii care îți subliniază că nu ești o persoană suficient de bună, la certuri și la lupte de putere. Uneori, a nu spune nimic înseamnă, de fapt, a spune totul.
Încep să învăț să nu las altora puterea asupra emoțiilor mele

Atunci când reacționezi la cuvintele sau faptele unei persoane care intenționează să te rănească, îi dai cale liberă să-ți manipuleze sentimentele, o lași să-ți domine viața interioară. Nu poți controla ce fac cei din jurul tău, dar ai deplina libertate de a-ți stăpâni propriile răspunsuri. Tu decizi cum să percepi replicile și acțiunile celorlalți, cum să le faci față și cum să te detașezi de ele.

Trebuie să înțelegi că, de regulă, ceea ce îți spun alții sau modul în care se poartă cu tine nu spune nimic despre persoana ta, cât despre cel care încearcă să te rănească. Poate că toate dezamăgirile sunt de fapt menite să te învețe să te iubești pe tine însăți și să te protejezi de cei care nu-ți vor binele. În felul acesta, îți vei crea un adevărat scut pentru a-i înfrunta pe inamici, pe cei care vor să te doboare. Vei căpăta, totodată, puterea de a rezista atacurilor lor, de a-ți păstra încrederea în tine și în însușirile tale minunate.
Încep să învăț că atunci când reacționez, nu schimb, de fapt, nimic

O lecție importantă pe care trebuie s-o înțelegi este că reacțiile tale, oricât ar fi de năvalnice, nu schimbă adevărata natură a celor din jurul tău, nu-i fac să te respecte sau să te iubească subit, nu le transformă, în mod magic, mintea.

Uneori este mai bine să lași lucrurile să se întâmple și oamenii să fie așa cum vor să fie. Nu este nevoie întotdeauna să te lupți, să dai explicații, să cauți răspunsuri sau să vrei să-i faci pe ceilalți să te înțeleagă.

Viața este mai bună atunci când înveți să te concentrezi mai puțin pe ce se întâmplă în afara ta și mai mult pe ce se petrece în sufletul tău. Lucrează asupra ta, asupra păcii tale interioare și vei înțelege că a nu reacționa la orice mic lucru care te deranjează este cheia pentru o viață sănătoasă și fericită.

sursa: https://www.divahair.ro/

Dacă vă iubiți...

„Dacă te porţi iubitor faţă de cineva, vei primi iubire – deoarece iubirea se întoarce întotdeauna către ea însăşi.” - Paul Ferrini

Dacă o iubeşti, ascult-o, chiar dacă ţi se pare banal şi plictisitor ceea ce îţi spune. Încearcă să-i înţelegi nevoile şi capriciile, chiar dacă ţie, ca bărbat, ţi se par copilăreşti. Ei bine,pentru ea nu sunt. De dragul armoniei în cuplu, respect-o şi încearcă să-i îndeplineşti acele nevoi pe care tu le consideri nimicuri, dar care pentru ea sunt totul. Fă-i complimente, mulţumeşte-i pentru efortul cu care găteşte, îţi calcă hainele şi are grijă să îţi asigure un cămin confortabil şi curat. Pe scurt, apreciază faptul că are grijă de tine. Nu oconsidera cicălitoare doar pentru că simte nevoia să îşi impună punctul de vedere. Fii matur şi explică-i cu răbdare atunci când consideri că este confuză.

Dacă o iubeşti, nu te purta ca şi când n-ai observa că se află în preajma ta. Noi, femeile, suntem dependente de atenţie şi de acele priviri încurajatoare care ne fac să ne simţim frumoase, iubite, în siguranţă.

Dacă o iubeşti, nu o folosi ca pe un obiect casnic sau sexual. Fă-o să se simtă dorită, iubită, apreciată, determin-o să fie nebună de dorul tău, să-ţi caute cu disperare braţele şi sărutările. Dacă o iubeşti, nu-i aminti mereu defectele, nu o compara cu alte femei şi nu o împovăra cu complexe. Ai ales-o pe ea. De ce ai ales-o? Ajut-o să fie frumoasă, menţinându-i starea de fericire şi încrederea de sine.

Dacă o iubeşti, nu-i întoarce spatele când îţi spune ceva ce nu-ţi place şi fă tot posibilul să aveţi un dialog.

Dacă o iubeşti, nu râde de visurile ei şi nu o descuraja. Nu-i spune „N-o să reuşeşti!”, ci „O să încercăm împreună!”.

Dacă o iubeşti, aminteşte-i mereu prin gesturi, prin vorbe şi prin fapte că ea e centrul universului tău, iar dacă nu mai e aşa, te rog n-o înşela. Mai bine fii bărbat şi ai decenţa şi curajul să te desparţi de ea.

Dacă ştii ce ar face-o fericită, nu aştepta o ocazie anume pentru a-i face o bucurie. Orice zi e potrivită pentru a-ţi arăta preţuirea faţă de ea şi am înţeles, în timp, că e mai bine să ne bucurăm zilnic de lucrurile mărunte decât să trăim nefericiţi în aşteptarea fericirii care se va produce cândva. Clipa de acum e tot ceea ce avem şi nu ne garantează nimeni că vom ajunge până la acel Cândva. 

Dacă o iubeşti, nu-i spune „da” ca să scapi repede de gura ei, când tu eşti hotărât să spui „nu”. Nu-i spune „nu” când tu ai în minte un „da” clar. Fii sincer! Iubeşte-o aşa cum poţi, dar iubeşte-o!

Dacă îl iubeşti, nu-i cere să fie aşa cum vrei tu, nu-i inhiba personalitatea, nu-l transforma într-un produs al tău, nu-i impune sentimentele şi nu-l determina să îi fie teamă de tine. Înţelege-i stângăcia cu care face curat în casă şi apreciază-i de fiecare dată străduinţa. Nu-l mai critica pentru tot ce nu îţi place la el şi aminteşte-ţi de ce te-ai îndrăgostit de el. Poate v-aţi schimbat amândoi în lupta cu furtunile vieţii, însă cel care intră pe uşă este tot el, cel de care te-ai îndrăgostit atunci. Încearcă să-ţi aminteşti asta în fiecare zi, iar animozităţile vor fi mai puţine şi clipele de bucurie mai numeroase. Aşadar, când prima ta pornire este să-l cicăleşti de îndată ce ajunge acasă pentru toate lucrurile pe care nu le-a făcut, mai bine abţine-te şi taci, căci chiar dacă îţi vei înăbuşi supărarea acum, răsplata ta va fi mai mare după aceea: liniştea casei şi, de ce nu?, poate chiar fericirea de durată în cuplu. Chiar dacă îţi vine greu şi uneori ţi se pare nejustificat, apreciază lucrurile pe care le-a făcut şi dacă nu eşti mulţumită învaţă-l, cu iubire şi cu răbdare, să facă lucrurile mai bine data viitoare. Duhul blândeţii, şi nu aerul de superioritate îţi va asigura liniştea. Ajută-l să îţi înţeleagă nevoile şi să te cunoască şi nu te supăra atunci când ţi se pare că nu te înţelege. Nu-l obosi cu obsesiile tale, nu-l alunga cu crize și frustrări personale. Fă-l să vină acasă cu bucurie, să se simtă primit cu iubire, să simtă pacea, confortul, libertatea și căldura căminului de care are atâta nevoie. Lasă-l să se simtă liber. 

Dacă îl iubeşti, nu-l agasa cu gelozia şi cu toanele tale. Nu-ţi pierde răbdarea, nu fi egoistă şi pune-te din când în când şi în locu lui. Gândeşte-te că şi el are dureri, că şi el este obosit, că nu e dator doar să se dăruiască şi că merită şi el să fie alintat, răsfăţat, copleşit cu dragoste şi cu atenţie. Dacă îl iubeşti, fii frumoasă, elegantă şi caldă. Fii femeia demnă de a fi respectată, preţuită, iubită şi dorită. Nu lăsa rutina să pună stăpânire pe relaţia voastră, surprinde-l plăcut cu tot felul de surprize şi cu atitudinea ta jucăuşă de femeie vie şi dornică să fie fericită şi să trăiască intens. Nu te neglija, nu-l întâmpina mereu îmbrăcată în treningul lălâi cu care faci curat prin casă, convinsă că e dator să te placă oricum. Nu e. Fii femeia minunată şi frumoasă care l-a cucerit şi nu uita că atunci când tu te simţi frumoasă, transmiţi frumuseţe prin fiecare por al tău. Iar el va observa asta şi te va răsplăti cu atenţia după care tânjeşte sufletul tău.

Dacă îl iubeşti, susţine-l necondiţionat şi fă-o cu eleganţă. Ajută-l să fie bărbatul demn şi puternic alături de care să fii mândră. Nu-i reproşa lucruri pe care nu le are, ci ajută-l să le dobândească, nu-i reproșa ceea ce nu este, ci ajută-l să devină. Şi, mai ales, iubeşte-l!

Dacă vă iubiţi, întâmpinați-vă mereu cu bucurie și păstrați armonia în relația voastră. Nu vă mai certaţi pentru toate nimicurile. Nu vă mai aruncaţi priviri răutăcioase, nu mai ridicaţi tonul unul la celălalt şi nu vă spuneţi cuvinte necugetate care vor durea mai târziu. În situaţii de criză, faceţi o pauză de câteva minute, apoi lăsaţi inimile să vorbească, şi nu orgoliile. Dacă vă certaţi, nu veţi depăşi mai bine şi mai repede problemele, ci le veţi amplifica.

Dacă vă iubiţi, nu vă mai adresaţi reproşuri, nu mai invocaţi greşeli şi dureri din trecut, care oricum s-au consumat... Iertaţi, uitaţi şi căutați să faceţi totul mai bine ca în trecut. Să aveţi bunăvoinţa de a încerca să îndreptaţi lucrurile şi decenţa de a spune „Îmi pare rău”. Şi, mai ales, să aveţi puterea de a spune „Iartă-mă!”.

Dacă vă iubiţi, nu vă înstrăinaţi unul de celălalt, nu căutaţi răspunsuri şi rezolvări la problemele dintre voi discutând cu alte persoane. Comunicarea trebuie să existe doar între voi doi, fiindcă numai voi ştiţi ce simţiţi şi ce vă doriţi unul de la celălalt. Aveţi răbdare să vă cunoaşteţi, faceţi acele mici compromisuri care ajută la păstrarea armoniei în cuplu.

Dacă vă iubiţi, nu mai consideraţi sacrificiu orice gest făcut în favoarea celuilalt.

Dacă vă iubiţi, nu prețuiți mai mult obiectele decât vă prețuiți unul pe celălalt și momentele petrecute împreună. La sfârșit, acele lucruri de care vă înconjurați vor fi doar niște vechituri, dar amintirile adunate într-o viață împreună vor fi averea voastră.

Dacă vă iubiţi, nu vă grăbiţi să decideţi că sunteţi sau nu potriviţi, raportându-vă la criteriile lumii. Sunteţi unici, sunteţi perfecţi în imperfecţiunea voastră şi aveţi răbdare să vă cunoaşteţi. Acordaţi-vă timp să vă înţelegeți, să învăţaţi să trăiţi împreună. Nu lăsaţi nimic să vă dezbine: nici necazurile, nici
oamenii rău intenţionaţi și nici orgoliile voastre rănite.

Dacă vă iubiți, fiți cei mai buni prieteni și confidenți.

Dacă vă iubiţi, fiţi împreună şi faceţi totul împreună. Împărţiţi fericirea, lacrimile, durerile, temerile, neajunsurile, visurile, timpul, viața.

Iubirea înseamnă împreună la bine şi la greu, cu perfecţiune şi imperfecţiune, cu fericire şi nefericire, cu abundenţă şi cu lipsuri, dar toate împărţite la doi…

de Irina Binder
sursa: http://www.irinab.com/

Într-o lume falsă și plină de măști, oamenii sinceri sunt o raritate. Când îi întâlnești și îi cunoști, prețuiește-i!

 

Sinceritatea şi adevărul sunt vitale în relaţiile umane şi în relaţia cu Dumnezeu, fiindcă sinceritatea este lumina faptelor noastre, fiindcă adevărul este ceea ce ne uneşte pe noi oamenii şi ne face unici.

Sinceritatea înseamnă, gânduri şi fapte care să te reprezinte în totalitate, prin sinceritate om şi adevăr se întâlnesc. A fi sincer înseamnă în primul rând să fii cine ești cu adevărat, nu cine crezi că ești sau cred cei din jur că ai fi.

Un om sincer este un om care nu doreşte să pară mai bun decât este în ochii celor din jurul său, care se decoperă cu bune şi cu rele, care conştientizează că nu este perfect.

Un om sincer recunoaşte când greşeşte, nu dă vina pe nimeni pentru acestea şi le asumă şi nu vrea să găsească ţapi ispăşitori pentru ele. Sinceritatea unui om te dezarmează, sinceritatea unui om te face să-l iubeşti, sinceritatea unui om te face să mai crezi în adevărata prietenie.

Un om sincer este un om pe faţa căruia poţi privi ca într-o oglindă sufletul său, îi poţi vedea în ochi orice trăire, este un om care nu încearcă să pară fericit atunci când sufletul lui plânge din cauza unei tristeţi, a unei deziluzii, a unei pierderi, a unei dureri, care îşi lasă lacrimile să-i curgă şiroaie pe obraz, când simte că nu mai poate merge singur pe drumul vieţii.

Un om sincer este un om pe faţa căruia vezi însă şi bucuria pe care o are în suflet, când se simte iubit, când se simte acceptat şi cu bune şi cu rele, care se bucură când primeşte în dar un zâmbet o îmbrăţişare sinceră, care dăruieşte la rândul lui, celor din jur zâmbete şi îmbrăţişări sincere, care dăruieşte celor din jur iubirea lui sinceră, necondiţionată.

Omul sincer este un om cu pace în suflet un om care nu se teme că i se vor descoperi unele minciuni, unele vicleşuguri, este un om care nu are nimic urât de ascuns este un om care are conştiinţa curată care poate pune liniştit capul pe pernă, fiindcă ştie că prin faptele sale nu a pricinuit niciun rău nimănui.

Omul sincer mulţumeşte Bunului Dumnezeu din toată inima sa pentru talanţii cu care a fost înzestrat, mulţumeşte din inimă celor care l-au ajutat când a avut nevoie de sprijin.

Un om sincer îţi poate fi cel mai bun prieten, pentru că în ochii lui te vezi exact aşa cum eşti, pentru că acesta niciodată nu te va minţi frumos pentru a-ţi hrăni mândria ta, îţi va spune sincer ce apreciază la tine şi ce nu-i place la tine şi va şti să îţi arate defectele fără să te jignească, fără să te umilească, fără să te facă să te simţi prost.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim întotdeauna sinceri şi curaţi cu inima, fiindcă Bunul Dumnezeu aceasta doreşte de la noi, o inimă sinceră şi curată, doreşte să iubim sincer şi curat pe El şi pe semeni. Un om sincer iubeşte cu toată puterea sa adevărul.

 

sursa: http://prafdestele.eu/

Lecția despărțirii

Uneori TREBUIE să-ți aduni curajul și să pleci. Câteodată este necesar să alegi să lași oameni în urmă. Viața îți predă până la urmă și lecția asta, indiferent dacă vrei sau nu: lecția despărțirii de cei fără de care ai crezut că nu ai putea trăi.

Viața te obligă în cele din urmă să interiorizezi acest adevăr, să integrezi în propria-ți ființă faptul că sunt oameni care de la un punct încolo nu mai au loc în viața ta, așa după cum nici tu nu mai începi într-a lor. Și asta pentru că ați trăit tot ce aveați de trăit împreună.

Când simți că unii oameni nu-ți mai fac bine prin prezența lor, pleacă. Înțelege că dacă nu o faci tu, oricum te va obliga viața să o faci până la urmă. Nu te agăța de aceste persoane. Cu cât te vei încăpățâna tu să-i ții mai aproape, cu atât mai tare se vor îndepărta ei. Așa TREBUIE să fie.

Am fost și eu în situația asta. M-am încăpățânat să-i țin alături, m-am agățat de oameni, am tolerat ceea ce altă dată mi s-ar fi părut inacceptabil doar ca ei să rămână. Pentru plecarea unora am petrecut mult timp învinovățindu-mă chiar, deoarece spusesem ori făcusem ceva anume. Apoi am înțeles că oamenii ne sunt atât oglinzi cât și lecții. Abia în acel moment vina a început să se estompeze și a făcut loc pentru lecție. Poate că însăși greseala mi-a fost lecția… Și apoi, oamenii „potriviți” vor gravita mereu în jurul tău într-un fel sau altul. Și tu, de asemenea, în jurul lor. Chiar dacă vă veți despărți în anumite circumstanțe, este sigur că vă veți și regăsi.

  

de Cristina Monica Găină, File din jurnalul Marielei,

sursa: https://filedinjurnalulmarieleiblog.wordpress.com/ 

Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi!

"Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta"

 

Oamenii sunt unici, irepetabili, formidabili. Sunt la fel și diferiți în același timp. Fragili şi puternici. Greu de înţeles, dar uşor de iubit.

Cu trecut, prezent şi viitor. Un univers de trăiri. Paradoxal ei nu se întâlnesc întâmplător. Iar povestea fiecăruia diferă în funcţie de chipurile care au făcut parte din viaţă şi mai ales de alegerile făcute.

Unii au poveşti memorabile, demne de a deveni nemuritoare în coperţile unei cărţi. Alţii impresionează prin durerile şi deziluziile care i-au făcut mai moi sau mai abrazivi. Stâncă de piatră sau păşune plină de flori de câmp.

Unii se ruşinează sau îi buşeşte râsul de alegerile făcute cândva, ori cu neputinţele omeneşti, asumate sau nu.

Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ. Suflet drag, crezi că înțelegi tristețea din zâmbetul fiecaruia, furia din spatele cuvintelor oricui și fericirea din spatele lacrimilor omului? Crezi. Dar nu e aşa.

Fiecare om are taina lui. Vorbim și visăm frumos. Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase. Muncim cu dăruire.

Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri… Redevenim empatici, prezenţi, atenţi. Plângem. Iertăm. Iubim. Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze. Învăţăm să dăruim. Dar cel mai mult insistăm în eroare. Compromisuri. Șah-mat!

O simplă privire tăioasă poate ucide încrederea, o mângâiere cumpărată poate să doară mai tare decât o lovitură, simple cuvinte goale pot răni mai mult decât un pumnal, iar indiferenţa poate fi oricând o eutanasiere lentă.

Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi.

Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi.

Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăţi. Utopii. După ce malaxorul vieţii ne frămână bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce.

Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura.

Astăzi greșesc eu și tu mă ierți.

Mâine greșești tu și eu te iert. Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…

Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi?

Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglină ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după. Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie. Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine…

Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii.

A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.

Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.

 

sursa: https://stiriactuale.net/

Trist se moare în singurătate

Moartea în singurătate a Cristinei Țopescu m-a durut și m-a pus pe gânduri.

Strângi mii de prieteni în jurul tău și mori singur. Te culci într-o seară, cine știe cu ce gând frumos pentru a doua zi, și nu te mai trezești. Trupul se răcește în patul ultimului somn, înțepenește, și în acest timp râuri fierbinți de like-uri continuă să se reverse în pagina de Facebook, pe chipul tău de rezervă, oferit tuturor.

S-au umplut rafturile amiciției virtuale până la refuz. 5.000 de nume stau ticsite în algoritmii paginii, alte mii sau zeci de mii de oameni, followers, risipiți în deșertul internetului, tresaltă când publici ceva, cu bucuria pescarului trezit din amorțeală de tremurul brusc al plutei pe luciul apei.

E o bucurie scurtă, tăiată repede cu un clic pe altă postare, a altcuiva, într-o goană continuă după mici bucurii. Scurte dușuri de emoții, nimic mai mult. Clic pe pagină, clic în creier. O secundă, doar o secundă, autorul și cititorul sunt legați cu un fir nevăzut, o vibrație. Apoi, din nou, prăpastia.

Cu mulți dintre ei te saluți pe messenger, schimbi câteva vorbe. Nu mai mult, căci dacă numai unul dintr-o mie te confiscă preț de câteva minute pe zi, deja nu mai ai viață personală, devii un funcționar al propriei imagini. Unul tot mai irascibil, mai morocănos, speriat de ușurința cu care îți poți pierde timpul. Viața, adică. Și oricum nu faci față. Nu ești pâine biblică, să te poți împărți la toți.

Le zicem prieteni „prietenilor” de pe net fiindcă nu ne dă limba română semnificantul potrivit. Dar relația e cu totul alta. Poate să fie de admirație, de respect reciproc, de apreciere, de simpatie sinceră și profundă, poate chiar mai mult de-atât, dar nu o prietenie adevărată. O prietenie adevărată nu se poate consuma decât în viața reală, unde e supusă la teste reale – și rezistă sau nu. Un om nu poate gestiona afectiv și mental mii de relații, de amiciții. Prietenii sunt numărați.

Mi s-a întâmplat de multe ori să mă împrietenesc de-adevăratelea cu „prieteni” de pe net. Se petrece un fel de osmoză între virtual și real. Dar nici osmoza asta nu poate funcționa la nesfârșit, nu poți transfera în spațiul tău limitat infinitul internetului. Te vezi cu ei din când în când. Schimbi mesaje. Te interesează ce fac, te implici în planurile lor, îi sprijini, te sprijină. Primești și dai o vorbă bună – și asta înseamnă mult, căci de multe ori o încurajare, o îmbrățișare virtuală, un salut, pot fi salvatoare. Nu știi că spui doar o vorbă, dar poate contează cât o operație pe cord.

Nu construiesc aici imaginea unei vedete devorate de admiratori, urmăritori, prieteni, ci vreau doar să spun că notorietatea vine cu un cost pe care de la un moment dat nu ți-l mai poți permite. Și atunci trebuie să alegi invariabil viața ta privată.

Trebuie să te lepezi de iluzia că notorietatea e bună la ceva în viața ta de zi cu zi. Nu mănânci cu 10.000 de prieteni, chiar dacă postezi ceva inteligent în legătură cu prânzul tocmai pus pe masă, ci mănânci tu cu ai tăi, dacă nu cumva singur. Când dormi, dormi în intimitatea patului tău, ai visele tale, durerile tale, coșmarurile tale. Când te doare ceva, 10.000 de clicuri nu te vindecă. Și când mori, mori singur. În liniștea noului tău univers nu se mai aud clicurile.

Trăim un paradox: acela că suntem tot mai singuri cu cât suntem mai mulți. Și suntem tot mai îndepărtați, deși nu ne desparte decât un clic.

Însetați de recunoașterea „prietenilor” nevăzuți, uităm de prietenii reali, cei care vin la tine și se îmbată, care îți aduc portocale când te simți rău, cei care îți plimbă câinele, cei la care te duci cu ultima felie de chec, cei pentru care te împrumuți de la alții ca să-i scoți dintr-un necaz, cu care mergi la pescuit, cei pe care îi suni ca să le citești textul tocmai încheiat. Seduși de internet, care face ca totul să fie facil, uităm să mai trăim omenește. Ni se schimbă gustul vieții. Nu mai trăim, ci jucăm un rol. Și pe scenă, și în sală deopotrivă.

Nu vă mai indignați că o vedetă iubită, precum Cristina Țopescu, poate muri în singurătate, în mijlocul unei mulțimi nemărginite, fără ca nimeni să-i remarce absența două-trei săptămâni. Așa se întâmplă acum. Așa funcționează lucrurile. E o aberație devenită a naibii de normală.

Adunați-vă prietenii aproape. Oamenii în care bate și inima voastră. Oamenii care, când vă strânge de gât gheara depresiei, nu încep să vă certe, ci vin să vă ajute. Cei care vă înțeleg. Cei care vă acceptă și zgura, nu doar strălucirea. Toată iubirea și toată admirația declarate pe net nu fac cât o felie de măr adusă într-un șervețel, încălzită de strânsoarea pumnului, într-o seară insuportabilă.

Toate sentimentele frumoase care se exprimă altfel, prin clicuri, sunt doar substitute. Și sufletul omului, această mașinărie divină, nu funcționează cu înlocuitori.

Trist se moare în singurătate! Dar credeți că învață cineva ceva din asta?

Dacă într-o zi vă veți îngrijora de absența mea, intrați cu grijă în casă, vă rog, să nu-mi speriați pisica. Va fi ascunsă pe undeva, așteptând o mângâiere. Ca un om.

de Viorel Ilisoi

sursa: https://www.viorelilisoi.ro/

La mulți și binecuvântați ani!

Dragii mei,

În apropierea Noului An vă transmit cele mai frumoase gânduri, însoțite de urări de bine, sănătate, prosperitate, împlinire, iubire şi mai ales desăvârşire...

A te desăvârşi, din punctul meu de vedere, înseamnă a deveni, a creşte şi începe cu lucruri mărunte: să râzi, să te bucuri, să încerci, să speri, să cânţi... Să iubeşti necondiţionat, fără răspuns, să iradiezi lumina spiritului tău peste marginile lumii, să hrăneşti cu pâinea bunătăţii, să creşti şi să ajuţi în tot felul, fără să ai teama insuccesului sau a loviturii pe la spate. Să înalţi cântece de laudă vieţii, să vindeci rănile fraţilor tăi de suferinţă chiar şi atunci când te hulesc, să-i urci pe creste până la locul unde privirea lor ameţeste. Să creşti florile de foc ale dragostei, să umbli drumul greu sfârşit de osteneală pentru a purta lumina altora, a tuturor, a celor buni şi a celor răi, să suferi pentru ei în candoare şi măreţie.

Vă doresc tuturor ca în această perioadă să vă luați un răgaz și să vă reamintiți de lucrurile care contează cu adevărat pentru voi, de faptul că meritați tot ce este mai bun și mai frumos și că nu trebuie să vă mulțumiți cu jumătăți de măsură, sa vă bucurați de clipa prezentă, să aveți grijă de voi, pentru că numai în acest fel puteți să-i ajutați pe alții, să vă amintiți că, indiferent cât de greu vi s-ar părea uneori, în interiorul vostru aveți toate resursele necesare pentru a face față provocărilor vieții.

Fie ca Noul An să ne aducă din ce în ce mai aproape de viața visurilor noastre, de armonie și echilibru pe toate planurile! Să fie un an în care să iubim fără compromisuri, să devenim din ce în ce mai puternici și mai încrezători, să trăim în acord cu sufletul nostru, autentici!

La mulți și binecuvântați ani! 

Cu iubire și lumină, Daniela.

Fă o femeie fericită și o să vezi o femeie extrem de frumoasă!

Pentru că îi râde sufletul, iar inima îi arde ca soarele. 

Pentru că ochii îi devin stele, iar brațele ei devin cel mai frumos loc din lume.

Pentru că vorbele îi sunt miere, iar aerul din jurul ei are un miros deosebit.

Din aceste motive femeile fericite sunt cele mai frumoase.

Așadar, tu, cel căruia ea i-a încredințat inima riscând să și-o piardă, fă-o fericită. Nu fii una dintre lacrimile ei de tristețe, ci fii una de bucurie. Nu o compara niciodată cu o altă femeie; amintește-ți ce te-a făcut să o iubești așa cum este ea. Lasă-i demnitatea intactă și nu o jigni. Niciodată nu o jigni. Respect-o, căci respectul tău va fi liantul care vă va ține împreună mult timp. Nu încerca să-i controlezi viața și nici să-i îngrădești spiritul. Oferă-i libertatea de a fi ea însăși în preajma ta, nu o determina să devină o marionetă isterică străduindu-se să fie pe placul tău și la dispoziția ta oricând. Nu o face să se simtă folosită sau inutilă. Nu te va ierta niciodată pentru asta. Nu o lovi. Ea nu are forța ta și oricum nu te-ar lovi. Dar tu îi vei mutila sufletul, nu doar trupul.

Iubește-o, iar dacă nu o poți iubi, las-o să plece. Va suferi o vreme, apoi va regăsi în ea forța de a se dărui unui alt bărbat, unul care o poate iubi așa cum merită iubită. 

de Iustina Ţalea

sursa: http://momenteinviata.ro/

Sunt o femeie specială pentru că am în suflet răni care mi-au oferit lecţii importante.

Fără lecţiile pe care le-am învăţat de voie sau de nevoie nu aş fi reuşit să fiu femeia de azi, responsabilă, înţeleaptă, grijulie şi sufletistă. Nu m-am lăsat doborâtă de oameni sau de rănile pe care mi le-au oferit. Am învăţat ce am putut şi am mers mai departe. Nu m-am schimbat din cauza suferinţelor şi a rănilor, nu în rău, ci am devenit o femeie mai bună.

Am devenit selectivă şi asta doar pentru că a fost o vreme când le dădeam tuturor voie să îmi păşească în suflet şi m-am ales numai cu tâlhari de sentimente, cu dezastru şi ruine prin gânduri şi trăiri. Nu are rost să dau oricui şansa să mă iubească dacă ştiu sigur că nu o va face. Îmi rezerv dreptul să fiu selectivă pentru că merit să fiu iubită.

Şi îmi place să cred că sunt frumoasă atunci când zâmbesc. Mi-au ajuns lacrimile vărsate în zadar. Mi-au ajuns privirile goale, triste şi fără speranţă. Era timpul să fiu frumoasă zâmbind. Era timpul să fiu un om frumos aşa cum nu fusesem niciodată.

M-am ambiţionat să fiu fericită pentru că ştiu că merit. Ştiu că merit să am alături de mine un bărbat care mă poate aprecia, respecta, iubi, asculta şi înţelege. Ştiu că merit tot ce am început să cer de la viaţă. Sunt exact aşa cum vreau să fiu, sunt eu însămi şi mă mulţumesc cu asta. Cel mai important e să fiu eu fericită şi mândră de omul ce sunt, alţii oricum nu vor aprecia mare lucru din ce voi face pentru ei.

Sunt o femeie specială pentru că am în suflet răni care mi-au oferit lecţii importante. Sunt o femeie selectivă pentru că am lăsat cândva pe oricine să mă rănească. Sunt o femeie frumoasă pentru că zâmbesc şi nu mai las oricui ocazia să îmi şteargă zâmbetul de pe buze. Sunt o femeie ambiţioasă pentru că ştiu că merit mai mult şi fac tot posibilul să obţin. Sunt eu însămi. Mi-am dat seama că cei care vor să mă iubească o fac oricum fără să fie nevoie să mă străduiesc.

sursa: http://damadetrefla.com/

Cand iubesti si esti iubit infloresti si stralucesti, nu esti bolnav si deprimat.

Sunt oameni care, chiar si atunci cand vad realitatea cu multa claritate, aleg sa o ignore si continua sa se hraneasca cu iluzii si autoamagire.

Sunt oameni care cred ca daca indura umilinte, lipsa de respect, abuz psihic si/sau fizic, la un moment dat vor primi apreciere si iubire de la persoanele carora le-au permis sa se comporte astfel cu ele.

Sunt oameni care traiesc in captivitate, fiind supusi nevoilor si capriciilor celor din jur, de care sunt, in egala masura, dependenti.

Sunt oameni care se imbolnavesc psihic si fizic din cauza relatiilor si situatiilor pe care le accepta in viata lor, insa, cu toate ca viata le este in pericol, nu renunta.

De ce traiesc astfel? Din lipsa de stima, pretuire si respect de sine, din cauza modelelor disfunctionale pe care le-au vazut in jur si le copiaza, ajungand sa considere "normala" o astfel de existenta, din cauza mentalitatii defectuoase care le-a fost imprimata in copilarie si, mai ales, din cauza faptului ca nu au dobandit autonomia specifica unui adult.

Unii dintre oamenii pe care i-am descris mai sus se trezesc si isi dau seama ca nicio o fiinta nu merita sa traiasca astfel. Ei ajung sa inteleaga ca iubirea nu inseamna suferinta, stres, durere, ci bucurie si implinire. Cand iubesti si esti iubit infloresti si stralucesti, nu esti bolnav si deprimat. Si, foarte important, ei aleg sa renunte la sperante si la amagire si constientizeaza ca iubirea nu poate sa mai apara acolo unde a fost umilinta, abuz si lipsa de respect.

de dr Ursula Sandner

Cum ți se schimbă viața atunci când încetezi să mai ai așteptări!

 

Am încetat să mai aștept ceva de la viață… și în acea clipă m-am simțit ușurată. Înainte mă gândeam cum să trăiesc, iar acum pur și simplu am început să o fac.

Am încetat să mai aștept ceva partea altor oameni. Am încetat să mai aștept de la ei acțiuni în favoarea mea, că mă vor aprecia și vor avea o atitudine serioasă față de mine. Am încetat să aștept de la partenerul meu că va începe să mă înțeleagă și va face așa cum vreau eu…

Am încetat să mai visez la bani, am acceptat sumele pe care le am și am încetat să mă chinui cu întrebarea cum, în sfârșit, aș putea să-mi schimb radical situația financiară, pur și simplu am început să mă bucur pentru ceea ce aveam în buzunar.

Am încetat să aștept că cineva îmi va face următoarea zi fericită, conștietizând că fericirea vine din interior și nu depinde de circumstanțele din afară.

Am încetat pur și simplu să mă aștept la ceva… Mi s-a făcut indiferent ce se va întâmpla cu mine azi sau mâine, am început să trăiesc fiecare clipă spunându-mi că se va întâmpla ceea ce trebuie să se întâmple și doar în cea mai prielnică ipostază. Și odată ce am lăsat lucrurile să meargă de la sine, am observat că viața mea a căpătat forme noi.

Viața mea a căpătat un sens:

– Am început să mă aud pe mine și să-mi realizez ideile care zăceau în neant din cauza ambițiilor mele și așteptărilor nefundate.

– Am început să solicit ceea ce-mi trebuia la anumit moment al vieții și am refuzat să mă gândesc la ceea ce-mi trebuia pentru a-mi afirma ego-ul.

– Am început să-mi ghidez viața și nu doar să reacționez la ceea ce se întâmpla cu mine.

– Am cunoscut persoane noi fără a mă întreba „de ce nu pot face cunoștință?”. Totul se întâmpla de la sine, fără efort din partea mea.

– Am devenit mai productivă.

– Am început să procur doar ceea de ce aveam nevoie în anumite perioade ale vieții, economisind banii pentru lucruri mai importante.

 

Viața mea s-a schimbat radical. Acum am început să observ darurile Lui Dumnezeu care se ascundeau în spatele sentimentului de nemulțumire, ambiție și lăcomie și care nu puteau fi primite din cauza dorinței accentuate a controlului, necesității de a ști cum totul se va întâmpla și a stăpânirii asupra acțiunilor și asupra propriei vieți.

sursa: https://psihologiadeazi.ro/ 

Cauta sa spui cat mai putine lucruri despre tine si o sa iti fie foarte bine asa

La un moment dat am auzit o vorba foarte misto “cauta sa spui cat mai putine lucruri despre tine si o sa iti fie foarte bine asa.” Mi se parea o tampenie. Eu vreau sa impart multe lucruri cu cei din jur…cel putin asta simteam pana acum ceva vreme in urma.

Realitatea este cu totul alta. Trebuie sa imparti cu cei din jur doar ceea ce consideri ca merita impartit si ceea ce iti permiti sa imparti. O mare parte din viata ta se imparte doar cu un om, intre patru pereti si cateva obiecte de mobilier. Imparti totul la doi si nu inmultesti cu doi cand unele lucruri scartaie in relatie. Totul se rezolva acolo. Intre voi. Stiu ca suntem cu totii o turma de oameni fericiti…pe Facebook si mai stiu ca ne dorim de multe ori sa ne strigam fericirea in gura mare…pe wall-uri in loc ca ea sa ne fie vazuta pe chip…insa trebuie sa gasim o granita. Daca vrem sa ne fie bine, daca vrem sa existe cat mai putine situatii delicate. Cu cat sunt implicati mai putini oameni in relatia voastra – preferabil doar voi doi – … cu atat relatia o sa fie mai sanatoasa. Mama imi spunea asa: cu cat iti expui mai putin sentimentele, trairile legate de realtie…cu atat ea (relatia) o sa fie mai buna, mai frumoasa, mai sanatoasa. Nu uitati: aveti grija de inima si de sufletul vostru si nu sa fiti siguri de un lucru extrem de important – iubirea este singura care din doi face unu.

“Daca am putea sa vorbim mai putin si sa facem mai mult, ar fi grozav.” Marcel Iures

de Andrei Vulpescu

Compatibilitatea este condiția principală pentru ca o relație, de orice fel, să poată funcționa.

Fie că este vorba de relații de prietenie, de cuplu, de familie și chiar la locul de muncă, fără compatibilitate nu se poate obține armonia în mod natural.

Compatibilitatea nu este ceva ce putem dobândi în mod artificial. Nici nu se poate negocia, fără să vorbim despre compromisuri - adică renunțare la sine sau sacrificii. Iar în momentul în care vorbim despre compromisuri, bucuria de a trăi dispare.

Cele mai multe conflicte dintre oameni au la bază lipsa de compatibilitate la nivel de credințe, dorințe, valori, obiceiuri, tradiții și viziune asupra vieții. Suntem asemănători în aspectul exterior, însă interiorul fiecăruia dintre noi este un univers în sine.

Sunt oameni cu care de la începutul interacțiunii simțim că vorbim aceeași limbă. Sunt situații și conjuncturi cu care rezonam și în care ne regăsim. De asemenea, sunt oameni și situații cu care nu avem nimic în comun și nici nu vom avea vreodată, așa că nu are niciun sens să ne chinuim.

Compatibilitatea sprijină evoluția, pe când lipsa ei generează probleme de diferite feluri.

Cunoaste-te pe tine însuți, observă-i pe cei din jur într-o manieră obiectivă, renunță la lupta inutilă de a-i schimba pe alții sau situațiile asupra cărora nu ai niciun control și trăiește în așa fel încât să îți rămâi mereu fidel ție însuți.

Dacă compatibilitate nu e, nimic nu e!

Cu cât mai repede înțelegem acest aspect, cu atât mai înțelept ne vom investi timpul și energia în oamenii și situațiile de viață potrivite pentru noi.

de dr. Ursula Sandner

Astăzi vreau să-I mulțumesc lui Dumnezeu

 

“Pentru că El m-a ridicat de fiecare dată când am căzut.

 
Pentru că El mi-a redat bucuria de a trăi când viața părea sumbră și neguroasă.

 
Pentru că El aranjează de fiecare dată lucrurile mai bine decât mă aștept.

 
Pentru că El mi-a dat tăria atunci când credeam că nu mai pot.

 
Pentru că El este axa și vectorul meu statornic ce mă ajută să nu mă abat.

 
Pentru că El îmi aduce oameni buni în cale, dar și întâlniri necesare.

 
Pentru că El își revarsă infinita Lui bunătate atunci când am cea mai mare nevoie de ea.

 
Pentru că El e alinarea și pacea mea.

 
Pentru că El îmi este alături când toți ceilalți dispar.

 
Pentru că atunci când fac un pas spre El, El vine și îi face pe restul pentru mine.

 
Pentru că tot ce fac eu iese obișnuit, iar tot ce fac prin El iese inspirat.

 
Pentru că viața mea capătă sens doar prin El și n-aș fi nimic fără El.”

 

sursa: http://randuripentrutine.eu/

 

 

Încetează să mai spui DA atunci când de fapt simți că vrei să spui NU.

 

Opreste-te din a mai face lucruri pe care nu iti doresti sa le faci. Sigur, in viata mai sunt si chestiuni neplacute de care este necesar sa ne ocupam, insa atunci cand compromisurile devin realitatea ta cotidiana este timpul sa te intrebi in ce directie te indrepti.

Loialitatea fata de tine insuti, fata de valorile, principiile si bunastarea ta psihica si vitala ar fi normal sa primeze mereu. Nu alti oameni, nu situatiile in care te afli impotriva vointei tale. Este firesc ca uneori sa faci si concesii, dar repet: nu iti face o obisnuinta din a te nega pe tine si dorintele tale.

Nu te lasa manipulat, santajat emotional, nu permite ca alti oameni sa iti distribuie un rol secundar in povestea vietii lor. Tu nu ai venit pe lume ca sa traiesti pentru ei, ci pentru tine. Asa ca ai dreptul (si chiar obligatia) sa te indepartezi de tot ceea ce nu rezoneaza cu tine, de oamenii care te seaca de energie si resurse, de situatiile care iti sunt defavorabile, de activitatile care nu te imbogatesc cu nimic, ci doar te fac sa pierzi timp pretios din viata ta.

A spune un NU ferm atunci cand vocea ta interioara iti cere asta este o dovada de verticalitate si de respect fata de propria ta fiinta.

Atunci cand in mod repetat spui DA, desi gandesti exact opusul, iti pierzi increderea si respectul de sine. Astfel, devii o fiinta fragila si vulnerabila, care va fi predispusa la si mai multe compromisuri si sacrificii. Te vei nega pe tine pentru ca nu stii ca meriti altceva, iar altii vor profita de slabiciunea ta.

In schimb, atunci cand printr-un NU hotarat trasezi limite si granite clare, vei deveni din ce in ce mai puternic si mai liber.

Capul plecat sau coloana vertebrala dreapta. Alegerea iti apartine!

de Ursula Sandner

Salvează acest text și citește-l ori de câte ori te sufoci de gânduri negative

 

Lasă timpul să răspundă la toate întrebările. Când începi să faci asta în locul lui, devii și mai confuz și mai dezamăgit. 

 
1. Viața este destul de complicată absolut pentru toată lumea.

Chiar și oameni foarte de succes și faimoși au aceleași probleme ca fiecare dintre noi.

Amintiți-vă – toți suferim în egală măsură. Singura diferență este: cineva se plânge constant și suferă, în timp ce cineva își ascunde durerea.

Dar doar pentru că viața este durere nu înseamnă că nu poate fi frumoasă în același timp. Chiar și când problemele și necazurile îți cad ca zăpada pe cap, poți fi totuși … fericit. Pentru a face acest lucru, trebuie doar să schimbi perspectiva. Aruncă o privire diferită asupra a ceea ce ți s-a întâmplat.

Va fi mult mai ușor să trăiești dacă accepți adevărul comun, pe care, din anumite motive, toți îl uită: „În viață nu există succes și fericire fără căderi!” 

 

2. Toți ne dezamăgim în oameni

Când cel mai bun prieten trădează sau, fără explicații, iubitul și iubita te părăsește. În astfel de momente, inima se rupe de durere. Se pare că nu vei mai avea încredere în nimeni, , că nu vei avea nimic bun în viață.

Încearcă să vezi ce s-a întâmplat din cealaltă parte. Înțelege că oamenii care te dezamăgesc nu sunt decât lecții utile. Ei se întâlnesc pe calea vieții noastre cu scopul exclusiv de a ajuta să înțelegem ceva despre noi înșine și despre viață în general.

Cele mai dramatice schimbări din viața noastră apar după ce trăim dezamăgiri severe. Ele devin un impuls pentru creșterea noastră și ajută la luarea deciziilor corecte. 

 

3. Nu trebuie să îți schimbi trecutul

Adevărul dur al vieții: trecutul va rămâne pentru totdeauna așa cum a fost. Dar acest lucru nu înseamnă deloc că nu îți poți schimba viitorul! De ce trecutul ar trebui să ne predomine ani de zile, determinându-ne acțiunile de astăzi?

Faptul că te-ai prăbușit sau eșuat nu înseamnă că va fi întotdeauna așa și nici un alt mod. Noi înșine alegem scenariul nostru de viață. Prin urmare, îți poți schimba viața în orice moment – trebuie doar să existe o dorință.

Lasă trecutul în trecut și începe să lucrezi la viitorul tău, cu încrederea că totul va funcționa.
 

4. Cel mai rău lucru pe care îl putem face pentru noi înșine este să ne concentrăm pe presupuneri și speculații.

Acesta este un fel de „joc al minții” atunci când începem să ne gândim de ce cineva nu a spus salut sau nu a răspuns la mesaj sau nu ne-au promovat pentru un motiv.

În loc să efectuezi această activitate inutilă, învață să trăiești astăzi și să te bucuri de fiecare moment din ea. Nu analiza, ci doar trăiește.

Lasă timpul să răspundă la toate întrebările. Când începi să faci asta în locul lui, devii și mai confuz și mai dezamăgit.
 

5. Chiar și când îți pare că totul este atât de rău, fii recunoscător

Oricât de straniu sună. Începe ziua cu mulțumiri.

Pentru faptul că te-ai trezit, spre deosebire de mii de oameni de pe planetă pentru care soarele nu va mai răsări niciodată. Pentru că ești sănătos și poți merge cu propriile picioare. Pentru faptul că cei dragi și prietenii tăi sunt în viață și bine. Da, doar pentru viață! Până la urmă, este frumoasă!

Cel mai simplu și eficient mod de a scăpa de gândurile negative este de a mulțumi soarta pentru toate acele lucruri pe care le aveți. Și fă-o în fiecare zi!
 

6. „Toate odată” – se întâmplă doar în basme și telenovele ieftine. Unele lucruri necesită timp. Multe dintre ele luni lungi și chiar ani.

Faptul că nu ați reușit în aceeași secundă nu înseamnă că nu veți reuși niciodată. Răbdare și numai răbdare. Aceasta este formula fundamentală pentru succes și o abordare înțeleaptă a vieții.

Merită să înțelegeți că tot ceea ce aveți în minte, spre ce tinzi și visezi, se va realiza cu siguranță. Totul are timpul său.
 

7. Dacă nu ar fi noaptea, atunci nu am putea niciodată să admirăm stelele pe cer.

Zilele întunecate și înfricoșătoare se petrec în viața tuturor. Probleme la locul de muncă, despărțire de cei dragi, trădare … Poți enumera la nesfârșit.

Dar toate aceste teste ne fac doar mai puternici. Uneori trebuie să treci prin durere și disperare pentru a descoperi în tine ceea ce este ascuns adânc. Ceea ce ne va face o versiune mai bună a noastră.

Prin urmare, nu vă temeți de noapte. Până la urmă, după ea, trebuie să vină zorile. Și este frumos!
 

8. Oamenii cu care petrecem timpul ne influențează mult mai mult decât ne putem imagina.

Dacă te înconjoară oameni pozitivi, atunci ei te inspiră și pur și simplu nu mai este loc sau timp pentru gândurile negative. Dar oamenii negativi – sunt dăunători și distructivi. Criticile față de toată lumea și de toate – îți fură fericirea. Picătură cu picătură.

Prin urmare, există un singur sfat: fugiți de ei!
 

9. Ca să ai o viață fericită, o singură dorință nu este suficientă.

Schimbă-ți modul de a gândi și de a percepe lucrurile. Gândurile negative sunt ca buruienile. Vor crește la nesfârșit până când le „scoți” pe toate până la ultimul.
Prin urmare, gândește întotdeauna pozitiv. Alungă negativul și tot ceea ce te trage înapoi, te va împiedica să crești și să te dezvolți.

Gândește-te mereu la bine. Și va veni!

 

sursa: https://psihologiadeazi.ro/

Alege înțelept cu cine te însoțești!

Surprinzator de multi oameni accepta abuzul (emotional, verbal si chiar fizic) in relatiile lor, considerand ca este cumva "normal". Ei cred ca daca partenerul este nervos, este "normal" sa jigneasca, sa aduca injurii, sa faca o criza, sa sparga sau chiar sa loveasca. Asa este "iubirea", cu nabadai. Important este ca isi cere scuze dupa aceea si merg mai departe.

Prea multi oameni traiesc in certuri frecvente, consum de alcool care duce la agresivitate si accepta o astfel de viata pentru ca o considera "normala".

Nu, nu este normal sa traim in acest fel. Aceste scenarii inseamna abuz psihic (si fizic) si nu reprezinta normalitatea pentru oamenii civilizati. O astfel de viata duce la tulburari psihice, boli fizice si chiar moarte.

Daca nu stii ce inseamna abuz psihic din partea unui partener, iti redau mai jos o lista:

- posesivitate si control: "unde te duci, cu cine te intalnesti, cat stai, cand vii acasa, nu ai voie sa stai de vorba cu alti barbati/alte femei" - spuse pe un ton agresiv si amenintator

- gelozie morbida si acuze nefondate - iti cauta in telefon, face o criza la orice interactiune de-a ta cu o persoana de sex opus, te acuza fara temei

- simti nevoia sa il/o protejezi ca sa nu izbucneasca o cearta, ca si cum ai merge pe o gheata subtire

- te umileste, te critica, te devalorizeaza, te jigneste

- are nevoie de tot felul de dovezi ca il iubesti, de diferite asigurari si reasigurari

- te forteaza sa faci sex, chiar daca nu iti doresti asta

- te acuza ca din cauza ta este nefericit sau nervos

- te ameninta sau ameninta ca sparge ceva ori ca se sinucide daca nu faci ce vrea el/ea

- te manipuleaza sau te santajeaza emotional, incercand sa-ti induca sentimente de vinovatie

- isi schimba des dispozitia fara niciun motiv aparent, astfel ca este imprevizibil

- nu comunica, ci face crize

- este nesigur pe el/ea, are o stima de sine scazuta

- este invidios pe realizari tale si nu suporta sa ai mai mult succes decat el/ea

- consuma alcool sau droguri frecvent

- iti dai seama ca ai devenit si tu trist sau deprimat de cand esti in aceasta relatie

Relatiile pot sa ne desavarseasca fericirea sau pot sa ne intunece existenta, aducandu-ne boli psihice si fizice. Nu merita sa-ti sacrifici viata pentru o persoana care are nevoie de ajutor de specialitate... tu nu poti sa salvezi pe nimeni de sine insusi.

Alege intelept cu cine te insotesti!

de dr. Ursula Sandner