Am făcut o pauză

Salut,

Ce mai faci? Să știi că eu am făcut o pauză căci mi-am spălat sufletul. Cum cu ce? Cu lacrimi. Nu știai că lacrimile șterg până și cele mai profunde mizerii?

Cum l-am murdărit? Am alergat prea mult și prea tare, iar ștergătoarele nu au mai făcut față. Ca atunci când plouă torențial și nu mai vezi nimic. Ești nevoit să tragi pe dreapta și să pui pe avarii. Așa am făcut eu. Am tras pe dreapta și am pus pe avarii. Mai bine așa decât să merg în neștiință. Dar știi… nu mă așteptam să arunce alții cu noroi cât timp stau pe loc. Și nici nu am crezut că alții vor goni în viteză pe lângă mine, mult prea aproape, împroșcându-mă și cu mai mult noroi.

Unde goniți, suflete vitezomane, pe lângă sufletele care sunt la reanimare?

Mi-am curățit sufletul și cu rugăciuni. Dacă ai ști ce bine dai cu cârpa stând în genunchi! Vezi fiecare pată, orice murdărie care trebuie frecată. Unele rugăciuni le-am strigat, altele le-am șoptit, iar pe unele pur și simplu le-am plâns. Dar știu că pe toate le-a auzit Dumnezeu. Chiar și pe cele nerostite. Mai ales pe cele nerostite.

”Ăsta-i drumul tău” am auzit șoptit. ”Cum Doamne, să trebuiască să pășesc printre atâția mărăcini?” m-am plâns eu. ”Prin rănile tale sângerânde, mai apoi pansate, alții vor vedea Slava Mea. Tu vezi mărăcinii, Eu văd rodul pământului…”.

Așa că iată-mă, stau pe loc, șlefuindu-se în mine. Cum să nu mă doară? Doare. Dar și când vezi că te ține de mână Dumnezeu… zâmbești. Zâmbești și uiți și de durere, și de avarii, și de noroi, și de mărăcini.

Dar destul despre mine. Spune-mi despre tine. Tu ce faci?

sursa: https://alinailioi.ro/

O SCRISOARE DE DRAGOSTE CĂTRE PERSOANA PE CARE DUMNEZEU A ALES-O PENTRU MINE

Un mesaj dedicat sufletului mereu pereche, acelui om pe care Dumnezeu l-a ales să îmi fie partener de-a lungul vieții...

Vreau să știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

O să te rog să ai răbdare cu mine. Poate că am inima frântă, însă învăț să pun piesele la loc, să am din nou încredere în oameni, să îmi deschid sufletul și să iubesc astfel încât atunci când Dumnezeu își va dori să te scoată în calea mea să fiu bine și să nu mă mai intereseze ce s-a întâmplat. Să fiu complet vindecată și gata de un nou capitol al vieții mele. Vreau să te iubesc din toată inima... fără îndoieli, fără teamă, fără frică. Poate că sună cliseic, însă acesta este cel mai bun mod de a îmi exprima recunoștința că vei face parte din viața mea. Tu ești un dar trimis de la Univers. Sunt binecuvântată. Nu te cunosc încă, însă am încredere că Dumnezeu nu te-a scos în calea mea pentru că a așteptat ca amândoi să învățăm multe despre viață și despre iubire astfel încât atunci când ne vom vedea să știm ce înseamnă o dragoste adevărată.

Momentul potrivit va veni. Până atunci mai avem amândoi de lucrat la noi înșine. Iar când ne vom întâlni nu vom mai avea nevoie să suferim din iubire pentru că ne vom găsi și vom fi împreună pentru totdeauna. Oriunde te-ai afla, știu că și tu ești într-o călătorie de regăsire și cunoaștere personală. Încerci să devii cea mai bună versiune a ta. O să te rog să nu te grăbești. Să nu fii nerăbdător. Să îi permiți destinului să își joace cartea și să ne arate care este drumul pe care trebuie să mergem. Suntem pe cale să ne întâlnim. Încă puțin și vom fi împreună. Pentru totdeauna.

Vreau să mai știi că indiferent de circumstanțele cu care ne vom confrunta în viitor, vom fi puternici. Pentru că vom fi amândoi. Noi doi vom fi o echipă. Și vom fi alături unul de altul la greu și la bine. Ne vom sprijini și ne vom ajuta reciproc. Ne vom ridica de la pământ în momentele dificile și ne vom sărbători victoriile. Vom fi mândri de noi, de fericirea pe care o împărtășim și de dragostea care va crește zi de zi în sufletele noastre.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face în acest moment este să avem încredere în Dumnezeu. Să avem încredere în planurile lui. Să avem răbdare pentru va veni și momentul nostru să iubim. Acum nu este timpul potrivit... și amândoi știm că dragostea vine doar atunci când este momentul potrivit, nu când vrem noi să vină.

Ne vom vedea în scurt timp și aștept cu nerăbdare să îmi petrec toată viața alături de tine. Voi prețui fiecare moment pe care îl am cu tine. Te voi respecta. Te voi iubi necondiționat. Te voi prețui pentru că tu vei fi prezentul meu dat de la Dumnezeu.

sursa: https://www.kudika.ro/

„Când Dumnezeu îţi trimite dragostea, nu înseamnă că-ţi dă de-a gata şi o mare iubire…”

– Nu toată lumea are parte în viață această de iubiri extraordinare. E vină noastră? Ține de noi să trăim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

– Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu există coincidențe. Faptul de a întâlni o anumită persoană ține de voia Domnului. Dar felul în care reacționăm noi la întâlnirea respectivă ține de noi. Fiecare persoană care ne iese în cale e un dar de la Dumnezeu și noi trebuie să ne întrebăm, de fiecare dată, de ce a randuit Dumnezeu să întâlnesc omul ăla. Ce pot eu să fac din relația asta? Ce trebuie eu să înțeleg? Ce folos pot să trag? Apoi, să nu confundăm îndrăgostirea cu iubirea. Dacă Dumnezeu îți trimite dragostea, nu înseamnă că-ți da de-a gata și o mare iubire. Dragostea e doar o arvună de la Dumnezeu. Dacă o cheltui fără știință, nu mai ajungi niciodată la iubirea adevărată. Poate la început nu pare mare, dar iubirea, dacă se lucrează, crește tot mai mult. Iubirea nu e emoție, e o putere. Dumnezeu nu e trup și totuși se definește pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, și componenta asta trupească întră în iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primită de sus, o putere care trebuie eliberată și lucrată de fiecare în parte. Spun eliberată, pentru că cel mai adesea ne iubim pe noi înșine, și atunci iubirea este închisă în noi, se învârte în cerc. Este o iubire egoistă, întoarsă către sine, în loc să fie liberă și să nu ceară nimic în schimb.

– Iubirea adevărată e întotdeauna liberă?

– Da, iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Nu încearcă să-l stăpânească. Aici se greșește cel mai mult în relații, când unul încearcă să-l transforme pe celălalt, să-l ajusteze după gustul propriu. Când iubeșți, trebuie să ieși din ține în sensul de a încerca să-l trăieșți pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui. Dacă ii calci libertatea, apare instinctul de apărare. Și se va închide în el. Se va feri de ține, se va simți agresat. Într-o relație trebuie să existe un balans între apropiere și distanță. Trebuie să-i păstrezi celuilalt taina, să n-o spulberi. Să nu încerci să cotrobăi în toate cotloanele sufletului lui, să nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, îndrăzneala distrug misterul celuilalt. Exercițiul acesta al ieșirii din noi înșine uneori e dureros, înseamnă să părăseșți o poziție sigură, să ieși din confortul felului tău de a fi, adoptând felul celuilalt de a fi. Dar numai așa te poți largi, te poți îmbogăți și poți transformă iubirea în cale de cunoaștere. Dacă rămâi în ține însuți, eșți foarte sărac. Ba, mai mult, te trezești că toți îți întorc spatele. Te trezești singur.

– Ar trebui atunci să cultivăm toleranță în dragoste?

– Ar trebui să facem exercițiul alterității, nu al toleranței. Toleranța e un fel de îngăduință față de ceva ce ție nu-ți convine, presupui că celălalt are niște defecte pe care tu, din mărinimie, le treci cu vederea. Adică toleranța presupune mândria. Or, într-o relație de iubire tu nu ai dreptul să consideri felul tău de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie să ceri celuilalt să se schimbe, trebuie să-ți ceri ție să-l suporți pe celălalt. În iubire, nu trebuie să te preocupe binele tău, ci trebuie să te pui pe ține în slujba celuilalt, preocuparea ta să fie devenirea lui. Scopul lui nu e să te înfrumusețeze pe ține, să te facă să te simți mai frumos și mai bun. Iubirea trăită drept schimbă oricum lucrurile în bine. Faptul că mă dăruiesc total, că mă arăt jertfitor îl face și pe celălalt să se corecteze, să se simtă, îl schimbă în bine. Părintele Teofil Părăian spunea că dragostea niciodată nu calculează și dragostea totdeauna calculează. Cum vine asta? Păi, niciodată nu calculează ce dăruiește, că să-i atragă atenția celuilalt uite, câte am făcut pentru ține, acum da-mi și tu la fel. Și în același timp calculează mereu cât primește, că să poată da mai mult. Asta e iubirea adevărată.

– Câteodată, oricâte ai face pentru celălalt, el rămâne indiferent și nu-ți întoarce nici o fărâmă de dragoste. Cum știi care e omul pentru care merită să dai tot?

– În ordinea firească, important e să nu te implici într-o relație până nu eșți sigur de ea. Potențialul de afecțiune, de iubire, trebuie păstrat până găseșți o persoană cu care te potrivești cu adevărat, cu care să ai în primul rând o potrivire sufletească, nu trupească. Apoi, un om de calitate, dacă a întâlnit un alt om de calitate și se jertfește până la capăt, reușește să-l învingă pe celălalt prin iubire, chiar dacă celălalt iubește mai puțin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate să salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperări miraculoase de relații care erau în pragul eșecului și au ajuns chiar mai puternice și mai profunde ca înainte. Oamenii trebuie să învețe să aprecieze crizele. Întrebarea mai are însă și o capcană. Dacă te oprești la om, riști să pierzi tot. Dacă îl ai în minte mereu și pe Dumnezeu, găsești în jur suficiente persoane care să merite să dai tot, fără să-ți mai fie teamă că ai putea pierde. Nici un om nu merită în sine să-i dai tot. Pentru că omul ăla nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. În definitiv, prin om ne dăruim, de fapt, lui Dumnezeu.

Extras din interviu cu Pr. Pantelimon de la Oașa, Formulă AȘ, nr. 973

sursa: https://www.librariaortodoxia.ro/

Iubirea și durerea nu trebuie să meargă mână în mână. Iubirea unei persoane nu trebuie să rănească.

Să ai pe cineva lângă tine nu înseamnă să renunți la tine, înseamnă să găsești pe cineva care să te facă și mai fericită decât ești deja.

Dumnezeu știe de câte ori am avut inima sfâșiată și de câte ori am plâns înainte de a merge la culcare. Dumnezeu știe de câte ori am iubit o persoană nepotrivită, sperând ca de data aceasta totul să fie diferit. Sperând să nu mi se mai facă rău. Sperând să nu mai sufăr. Sperând doar să fiu iubită. Însă nu am fost niciodată. Cu timpul, am început să cred că poate așa arăta dragostea. Poate că ceea ce au părinții mei este un fel de iubire pe cale de dispariție. Dar nu este. Mi-am dat seama că nu este. În sfârșit, am înțeles cât de important este să iubești și să fii iubită cu adevărat. Dragostea nu este menită să te rănească.

Știu în sfârșit că nu trebuie să te urăști. În cele din urmă mă iubesc și am pe cineva care mă iubește. Am pe cineva care zâmbește când mă aude cântând în dus (chiar dacă vocea mea sună ca a unor pisici care sunt într-o luptă zdravănă). Am pe cineva care îmi iubește corpul cu vergeturi și cicatrici. Am pe cineva care sărută fiecare centimetru din mine - și face asta pentru că vrea, nu pentru că vreau eu.

În sfârșit știu cum este să ai sprijinul cuiva. O persoană care se mândrește să te țină de mână pe stradă și care este cel mai mare fan al tău. În sfârșit știu cum este să fii într-o relație cu un prieten. Cu cineva care se va bucura la succesul tău, care te va susține necondiționat și care îți va da celem ai bune sfaturi în viață. Cineva care este acolo să te ridice de la pământ în momentele dificile.

În sfârșit știu cum este să ai pe cineva care să îți șteargă lacrimile de pe obraji. Care să te țină în brațe noaptea și să îți încălzească sufletul înghețat. Cineva care merită toată viața ta, însă nu îți cere absolut nimic. Cineva pentru care ești lumea întreagă. După ce am fost a doua opțiune atât de mult timp, acum sunt în sfârșit ceea ce îmi doream să fiu - "acasă" pentru cineva. Sunt singura alegere a cuiva.

Și, în cele din urmă, după ce am decis să nu îmi mai pese de nimeni și de nimic, am învățat să îmi pese de mine. Când m-am pus pe mine pe primul loc am descoperit ce fel de dragoste merit. Merit o dragoste care nu doare, care nu rănește, care nu distruge. Merit o dragoste simplă, dar frumoasă, care îți dă aripi, te ajută să crești și te susține oricând. Mi-am dat seama că nu poți repara oamenii - ei trebuie să o facă singuri. Am învățat în cele din urmă că nu trebuie să înlocuiesc raiul cu iadul. Am învățat că eu sunt suficientă și că nu trebuie să mă mulțumesc cu mai puțin decât merit.

Iubirea și durerea nu trebuie să meargă mână în mână. Iubirea unei persoane nu trebuie să rănească. Să ai pe cineva lângă tine nu înseamnă să renunți la tine, înseamnă să găsești pe cineva care să te facă și mai fericită decât ești deja. Iubirea nu complică lucrurile, iubirea nu aduce suferința. Iubirea nu este menită să te rănească, ci să te vindece.

sursa: https://www.kudika.ro/

Universul îți trimite persoana potrivită atunci când te aștepți cel mai puțin

Nimic în viață nu se întâmplă pur și simplu. Nu există accidente, ci doar o serie de evenimente planificate cu mare acuratețe.

Când persoana potrivită apare în viața ta, acest lucru se datorează faptului că Universul a decis pentru tine, că acum cel mai bun moment pentru a fi cu cineva.

Iată câteva semne că ești gata să întâlnești persoana potrivită sau sufletul tău pereche:

Nu ai nevoie de cineva să te„salveze”

Te descurci grozav de una singură. Nu ai nevoie de o persoană care să completeze sau să te salveze de singurătate. Ești o persoană completă și autosuficientă.

Universul trimite oamenii potriviți atunci când ne așteptăm cel mai puțin.

Trebuie să înveți o anumită lecție

Poate că duci o viață prea confortabilă, ești blocată într-un anumit stadiu al vieții sau îți lipsește ceva important. Persoana potrivită, care a apărut la momentul potrivit, te va putea ajuta să-ți folosești abilitățile și să schimbi ceva în relația cu viața.

Ea te va învăța o lecție importantă sau îți va permite pur și simplu să obții o conștientizare și o înțelegere mai profundă a ta însuți. Și atunci vei simți ca un văl ți-a căzut de pe ochi.

Tu ești adevăratul tău sine

Ai muncit din greu pentru a realiza cine ești cu adevărat și porți măști care nu-ți aparțin. Vii în contact cu adevărata ta personalitate și scapi de identități false create pentru a te încadra în societatea din jur și pentru a obține aprobarea altor oameni.

Dacă mintea ta, deciziile, acțiunile și relațiile tale sunt în armonie cu adevăratul tău sine, atunci este probabil să apară persoana potrivită. Va fi o confirmare că ai o legătură autentică cu tine însuți.

Eforturile tale de a te vindeca nu au fost în zadar

Acum ești persoana care se iubește, are compasiune și se îngrijește de sine. Ești cel mai apropiat prieten al tău. Comportamentul autodistructiv nu se mai acceptă.

Nu mai permiți altor persoane să te supere sau să-ți supere liniștea sufletească. Te-ai împăcat cu tine însuți, te-ai iertat pentru greșeli. Și acum știi exact unde sunt granițele tale și ce vrei de la viață în general. Tot ceea ce nu corespunde cu acest lucru este deja inacceptabil pentru tine.

Ai stăpânit arta răbdării

Ai învățat să lași totul așa cum este. Nu mai forțezi evenimentele. Nu te forțezi pe tine sau alte persoane. Nu trebuie să încerci să controlezi totul în jurul tău, permiți ca evenimentele să se dezvolte în mod natural, în ritmul propriu.

Universul îți va trimite persoana potrivită atunci când poți avea încredere în ritmul său. Vei simți un echilibru calm și interior, ai crescut ca persoană și nu mai simți nici disperare, nici nevoie.

Universul are propria lui magie și tot ce este mai bun în viața noastră se întâmplă atunci când avem încredere în el. Cu siguranță are ceva frumos pentru tine!

sursa: https://estiminunata.ro/

IUBIREA NU TREBUIE SĂ DOARĂ. IUBIREA TREBUIE SĂ VINDECE

Iubirea nu ar trebui să te dărâme. Iubirea ar trebui să te transforme. Ar trebui să te încurajeze, să te inspire să fii exact cine vrei să fii. Iubirea ar trebui să fie ca o ancoră a păcii în viața ta, să aibă grijă de tine. Iubirea ar trebui să te provoace, să te învețe. Iubirea ar trebui să stea lângă tine în timp ce tu îți duci luptele. Iubirea ar trebui să te țină strâns de mână în timp ce tu crești. Iubirea ar trebui să te vindece.

Iubirea nu trebuie să fie confuză. Nu ar trebui să te facă să simți că nu ești suficient de bună, nu ar trebui să te facă să simți că trebuie să te schimbi pentru a fi demnă de ea. În iubire nu ar trebui să existe jocuri și nici frustrări. Iubirea nu este o luptă pentru putere, nu este ceva după care alergi și nici ceva pe care trebuie să îl vânezi clipă de clipă. Iubirea este încredere. Iubirea este o asigurare că totul este bine. Iubirea este să știi că persoana de lângă tine are grijă de tine, te apreciază, te susține și te alege în fiecare zi. Iubirea este siguranță.

Iubirea nu trebuie să te pună la perete. Când ești cu cineva și simți că vrei să renunți la toate barierele pe care le-ai construit în jurul inimii tale de teama de a nu mai fi rănită, când vrei să îi arăți sufletul tău acestei persoane și să îi permiți să te țină în brațe, să aibă grijă de tine, să te protejeze, iubirea nu trebuie să te pună la perete. Iubirea nu trebuie să te facă să simți că ești prea sensibilă pentru că iubești atât de profund. Iubirea ar trebui să te protejeze, să te încurajeze să îți arăți gingășia, adâncimea sufletului, pasiunea. Iubirea ar trebui să fie un loc sigur pentru tine.

Iubirea nu ar trebui să se îndepărteze de tine. Nu ar trebui să fugă atunci când lucrurile devin dificile. Nu ar trebui să facă un pas în spate, nu ar trebui să te abandoneze în momentele grele. Iubirea este mai puternică decât orice vei cunoaște vreodată - iubirea adevărată are puterea de a îndura cele mai puternice furtuni. Iubirea nu renunță. Iubirea nu ia calea ușoară. Iubirea lupta până când învinge.

Iubirea nu ar trebui să doară. Iubirea nu ar trebui să te pună la pământ, să îți sfâșie sufletul. Nu ar trebui să te facă să îți simți inima grea de sentimente urâte, nu ar trebui să îți zdrobească sufletul. Iubirea nu ar trebui să îți folosească vulnerabilitățile împotriva ta atunci când se simte amenințată sau rănită.

Nu... nici vorbă! Iubirea nu ar trebui să te dărâme. Iubirea ar trebui să te transforme. Ar trebui să te încurajeze, să te inspire să fii exact cine vrei să fii. Iubirea ar trebui să fie ca o ancoră a păcii în viața ta, să aibă grijă de tine. Iubirea ar trebui să te provoace, să te învețe. Iubirea ar trebui să stea lângă tine în timp ce tu îți duci luptele. Iubirea ar trebui să te țină strâns de mână în timp ce tu crești. Iubirea ar trebui să te vindece.

Iubirea ar trebui să fie întotdeauna blanda. Pură. Inocentă. Puternică.

sursa: https://www.kudika.ro/

Cel mai frumos și mai tare bărbat este acela care te ține în brațe

Acela care este prezent și atent, care îți este prieten și cu care poți discuta orice, fără teamă că te-ar putea considera ridicolă. Acela lângă care te simți în siguranță, căruia nu trebuie să i te justifici mereu, pe care nu trebuie să faci eforturi să-l impresionezi și să-l convingi că meriți să te iubească. Acela care te iubește pentru cine ești, nu pentru ce ai sau doar pentru felul în care arăți, care nu te consideră un trofeu, un necesar, o dependență, o posesie. Acela care te susține să evoluezi și care te oprește să greșești. Acela care te respectă atât de mult încât să nu permită nimănui să te insulte în vreun fel sau să-ți facă vreo nedreptate. Acela care îți înțelege nevoile banale și care nu ți le ia în derâdere. Și acel bărbat nu are nicio legătură cu "înalt, brunet, cu mușchi, mașină mișto"... Poate fi scund, chel, cu burtă... fiindcă toată frumusețea de care ai nevoie se află în inima lui, toată puterea lumii se află în brațele lui protectoare care îți oferă adăpost atunci când ai nevoie de el. Împarte cu tine bucurii și dureri, te iubește atunci când toată lumea îți este împotrivă, te vede frumoasă chiar și atunci când tu nu te mai placi și te iubește simplu, frumos și onest. Și este lângă tine mereu. Dispus să își împartă viața cu tine, să-ți ofere mângâiere, sprijin, siguranță, încredere. E omul fără de care, chiar și cu toată lumea alături, te simți singură.

de Irina Binder

Caută pe cineva cu care poți construi. Cineva cu care poți fi vulnerabil. Cineva cu care poți fi cea mai urâtă persoană și totuși să fii acceptată.

Eşti speriat!

Sunt prea mulți oameni în ziua de azi și în vârstă care își fac griji să găsească persoana perfectă. Cauți la nesfârșit, vei încerca să cunoști oameni noi, îți asumi riscuri, totuși ai fost rănit de atâtea ori încât nu mai lași pe nimeni să intre.

Ți-e frică de eșecuri și dezamăgiri. Ți-e frică de minciuni și înșelăciune. Cine este real și cine nu. Te îndoiești. Îți pui întrebări.

Îi alegi pe toți cei pe care îi întâlnești, încercând să amesteci și să potrivești piese care ți-au plăcut despre oamenii anteriori pe care i-ai umplut și cu care ți-ai împărțit viața, dar nu ai putut niciodată să umpli pe deplin acel gol pe care îl dorești!

Pui prea multă speranță, credință și povară asupra tuturor celor pe care îi întâlnești pentru că ești atât de dornic să găsești acea persoană fără cusur, căutând permanent acea persoană care îți va aduce viața într-un fel de culminare semnificativă care nu există.

Ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că dragostea adevărată nu va fi la prima vedere. Nici măcar nu va fi la prima impresie. Orele suplimentare sunt construite. Din ambele părți, cu defecte. Din cea mai adâncă traumă și din cele mai fericite momente. Din eșecurile și lecțiile ambilor oameni.

Defectele care te fac ceea ce ești, momentele prin care ai trecut, cu bune și rele, din bune și mai rele, de jos până sus. Toți au locul lor în timp. În vindecare. În mișcare înainte. În reconstrucție, atât împreună cât și singuri.

Oamenii continuă să tranzacționeze în valoare reală pentru lucruri pe care le consideră ușor de înlocuit. Este o iluzie. Promisiunea de mai bine este o iluzie. Este cea mai mare minciună care există. Mai bine este cu locul în care te afli în viața ta și drumul tău de vindecare.

Bătăliile dure sunt cele în care cele mai adânci legături sunt create una cu cealaltă.

Suferind ca unul, ca echipă, ca întreg, ca unitate, sau ca o singură entitate. Aici se formează adevărata legătură.

Fundația ta se va fărâmița de nenumărate ori dacă cărămida și mortarul sunt formate din încercările și erorile tale combinate, care de fapt nu există.

Contactul fizic și promisiunile deșarte, promisiunile făurite din iluziile grandorii te vor duce doar până acum, înainte ca lipsa ta de fundație să te facă să te prăbușești în tine în timp, din nou.

Nu îți fie frică de a clădi. Nu te teme de durere. Acceptă neajunsurile. Acceptă frigul. Îmbrățișează viața. Odată ce ai făcut-o, poți sta deoparte și să te minunezi de eșecuri și pierderi, împreună! Fără ele, cum am putea ști vreodată cât de recunoscători ar trebui să fim pentru acest mister pe care îl numim viață?

Adevărata vulnerabilitate sub forma imaginii tale în oglindă este locul unde o vei găsi!

Îndrăgostește-te de tine și vei găsi această persoană. Cea mai adevărată reflexie a ta. Nu căuta pe cineva cu care să fii perfect. Caută pe cineva cu care poți construi. Cineva cu care poți fi vulnerabil. Cineva cu care poți fi cea mai urâtă persoană și totuși să fii acceptată!

Urmează-mi sfatul și găsește pe cineva alături de care să crești cu adevărat până în punctul în care devii în prezența lui, și te simți ca și cum ai fi în sfârșit acasă!

~ text original de Cody Bret

traducere facebook

Trebuie să accepți că există oameni care pot rămâne în inima ta, dar nu și în viața ta

Inima este un loc vast, unde amintirile și emoțiile se împletesc într-un dans complex. Există oameni care ne intră în inimă și lasă o amprentă adâncă, dar care, din diverse motive, nu pot rămâne prezenți în viața noastră. Această realitate subtilă și paradoxală ne poartă către o înțelegere profundă a trecutului, prezentului și a modului în care relațiile umane ne modelează sufletele.

Întâlnirile cu oameni sunt stelele căzătoare în noaptea senină a destinului nostru. Uneori, acești oameni ne pot încărca viața cu lumină și căldură, transformând-o într-o poveste strălucitoare. Dar, asemenea stelelor căzătoare, acești oameni pot arde strălucitor doar pentru o clipă, pentru a dispărea apoi în taina cosmosului. În ciuda acestui fapt, amintirea lor rămâne puternică și veșnică, ca un far ce ne călăuzește pe marea incertitudinilor.

Este important să învățăm să acceptăm că uneori oamenii cu care ne-am împărtășit sufletul nu pot continua călătoria alături de noi. Poate că distanța geografică, schimbările de situații sau alegerile de viață ne separă drumurile. Această despărțire nu trebuie să fie neapărat una dureroasă; dimpotrivă, poate deveni o oportunitate pentru creștere și înțelegere. Într-un fel, acei oameni care au rămas în inima noastră, dar nu în viața noastră, devin lecții prețioase. Ei ne învață să prețuim clipele fugitive și să găsim frumusețea în tot e este trecător.

A fi capabil să-i păstrăm în inimă pe cei care nu pot rămâne alături de noi în viață necesită o abilitate subtilă de a elibera și a lăsa să plece. Iubirea și conexiunea pe care le-am împărtășit cu acei oameni sunt o parte inseparabilă din noi, dar trebuie să învățăm să ne desprindem de nevoia de a-i avea fizic în preajmă. Această eliberare nu înseamnă că îi uităm sau că sentimentele noastre se estompează; dimpotrivă, devin ca o melodie silențioasă care răsună în adâncul ființei noastre.

De asemenea, acceptarea că există oameni care pot rămâne în inima noastră, dar nu și în viața noastră, ne învață o lecție de umilință și de grație. Ne arată că legăturile sufletului nu sunt întotdeauna strânse de timp și spațiu, ci transcend aceste constrângeri. Astfel, putem privi spre trecut cu recunoștință și spre viitor cu încredere, știind că fiecare persoană care a trecut prin viața noastră a adus o valoare unică și a lăsat amprenta ei într-un mod subtil și durabil.

sursa: https://confesiunileuneifeterele.ro/

DRAGOSTEA PE CARE O MERITI VA APAREA IN VIATA TA CAND NICI MACAR NU TE ASTEPTI

Ai rabdare. Inca nu este timpul potrivit. Intr-o zi, cand nici macar nu te astepti, vei intalni sufletul tau pereche si, atunci, totul va avea sens.

Ai rabdare. Dragostea pe care o meriti va aparea in viata ta cand nici macar nu te mai astepti. Stiu, tanjesti dupa aceasta iubire de foarte mult timp. Insa inca nu esti pregatita pentru ea. Mai ai de invatat cateva lectii. Mai ai de trait cateva experiente. Mai ai de mers singura o parte din drumul tau prin viata.

Intr-o zi, cand nici macar nu te mai astepti, vei intalni sufletul tau pereche. Va aparea pe nepusa masa si iti va da toata lumea peste cap. Iti va arata ce inseamna cu adevarat iubirea adevarata. Aceasta dragoste iti va taia rasuflarea. Cand va aparea, te va surprinde pentru ca nu ai crezut niciodata ca poti simti emotii atat de intense.

Stiu, ai suferit atat de mult. Esti obisnuita sa fii dezamagita in dragoste. Esti obisnuita ca inima ta sa fie franta intr-un milion de bucati mici. Esti obisnuita sa simti ca nu mai poti, sa plangi pana cand adormi intrebandu-te de ce trebuie sa doara atat de tare.

Cauti mult prea mult iubire in oamenii gresiti. Iti doresti mult prea mult sa fii iubita incat uiti sa te iubesti tu pe tine. In loc sa te mai concentrezi pe a gasi dragostea in fiecare persoana care bate la usa sufletului tau, fa un pas in spate si bucura-te de aceasta perioada in care esti doar tu cu tine. Nu te multumi cu mai putin decat meriti pentru ca tu dai tot si nu primesti nimic inapoi. Nu te mai pierde pentru altii. Fa altceva in schimb: ai grija de tine. Petrece mai mult timp cu tine, redescopera-te, fa lucrurile care iti plac. Traieste aceste momente cu bucurie in inima si vei vedea cat de mult se vor schimba lucrurile. Singura te pregatesti pentru a iti intalni sufletul pereche. Singura mergi pe drumul potrivit si incepi sa fii din ce in ce mai aproape de dragostea pe care o meriti... de acea dragoste minunata care iti este destinata tie.

Si, intr-o zi, cand nici macar nu te mai astepti, sufletul pereche va ajunge la tine. Te va lua complet prin surprindere. Iti va arata cat de frumos este sa iubesti. Va fi amabil si va avea toata rabdarea din lume cu tine. Te va face sa te simti in siguranta. Te va asculta de fiecare data cand vei dori sa vorbesti. Te va iubi mai mult decat orice pe aceasta lume.

Draga mea, ai rabdare... pentru ca aceasta iubire merita toata asteptarea. Aceasta iubire iti va arata parti din tine de care nici tu nu stiai. Aceasta iubire nu va putea fi comparata cu absolut nimic din ce ai experimentat pana acum. Aceasta iubire va fi pe vecie si va fi dragostea pe care tu o meriti.

sursa: Kudika.ro

Am vrut doar sa fiu fericită, asta este tot ce mi-am propus să găsesc.

Nu aveam alt plan decât să-mi ascult inima și să-mi urmez visele.

Dar, nu am ajuns unde mi-am propus, însă am ajuns exact unde trebuia.

Nu am ales să fiu puternică... asta nici măcar nu mi-a trecut prin minte.

Uneori, îți găsești puterea atunci când a fi puternic este singura ta opțiune.

M-am împiedicat și am căzut pe față de atâtea ori, încât m-am întrebat adesea dacă ar trebui să mă mai ridic.

Dar asta sunt eu.

Am foc în vene și jar în inimă și mereu voi avea!

Nu știu cum să renunț și nu voi sta mult jos.

Nu-mi pasă ce mă pune în genunchi, mă voi ridica mereu în picioare și voi merge înainte.

Adevărul este că am fost frântă mai des decât îmi pasă să recunosc, dar exact de asta aveam nevoie pentru a lăsa lumina în sufletul meu.

Adevărata mea putere nu este cum am ținut să nu mă rup, ci cum am continuat după ce am cedat.

Nu am răspunsurile și de cele mai multe ori,

Sunt un dezastru frumos care are noroc să asorteze șosetele sau să-și amintească ce zi este.

Cea mai minunată parte?

Nu trebuie să le am pe toate împreună, pentru că nu le voi avea niciodată cu adevărat..

Îmi place să spun că asta face parte din farmecul meu.

Deci, pentru oricine caută perfecțiunea, atunci nu te uita la mine dacă asta vrei.

Sunt frumos distrusă, dar uimitor de minunată și întotdeauna autentică.

Și o, da, sunt și imposibil de puternică.

Deci, dacă mă căutați,

Mă veți afla dansând în ploaie și îmbrățișând uraganul.

Poate că nu sunt tot ceea ce ai sperat vreodată, dar voi fi întotdeauna reală, autentică și adevărată..

și poate exact ceea ce nu știai că ai mereu nevoie, Minte, spirit și suflet.

Sunt puternică în toate felurile care contează.

Așa că acum, de fiecare dată când viața încearcă să mă îngenuncheze, aceasta mă privește în ochi și îmi spune...

"Nu poți rezista furtunii,"

Pur și simplu zâmbesc înapoi și spun..

"Eu sunt furtuna!”

sursa; https://www.facebook.com/houseofravenwolf

DRAGĂ TRECUT, ÎȚI MULȚUMESC PENTRU TOATE LECȚIILE ÎNVĂȚATE. DRAGĂ VIITOR, SUNT PREGĂTITĂ!

Nu o să mint, este greu să părăsești locul în care te-ai simțit confortabil. Este greu să începi un alt drum. Este greu să pornești o călătorie nouă. Dar sunt mândră de mine. Sunt mândră de sufletul meu. Sunt mândră de curajul meu.

Sunt gata să merg mai departe. Sunt gata să îmi învăț lecțiile care au venit la pachet cu toate momentele dificile din ultima perioadă. Sunt gata să las în spate trecutul o dată pentru totdeauna, să încui acea ușă și să arunc cheia... pentru că mă așteaptă o altă viață. Una mult mai frumoasă și mai liniștită. O viață în care învăț că nu pot controla absolut toate lucrurile din viața mea și asta este în regulă - o viață care îmi permite să fac greșeli fără să mă mai învinovățesc pentru tot ce se întâmplă.

Sunt gata să merg mai departe. Sunt gata să preiau controlul asupra vieții mele, să deschid cartea la un nou capitol și să mă apuc de scris. Și știu că de data aceasta vor fi cele mai frumoase pagini de până acum - vor fi încărcate cu amintiri speciale, momente de neuitat, clipe care să îmi pună zâmbetul pe buze peste ani și ani. Învăț să trăiesc cu adevărat, să experimentez, să mă bucur de tot ce îmi poate oferi această viață. Ies din zona de confort și spun "Da" provocărilor.

Sunt gata să merg mai departe. Nu mă simt vinovată pentru persoanele pe care le las în urmă. Învăț să iau decizii bazate pe ceea ce este mai bun pentru viitorul meu și propria fericire.

Sunt gata să merg mai departe. Sunt gata să las deoparte toate îndoielile. Trebuie să cresc confortabil cu ideea de a păși în necunoscut. Trebuie să îmi reamintesc cât de periculos este să rămân în același loc prea mult timp.

Sunt gata să merg mai departe. Fără teama că ceva ar merge greșit. Mă pregătesc pentru tot ce urmează, însă nu îmi fac scenarii rele - pentru că știu că indiferent de ce se va întâmpla, mă voi descurca.

Sunt gata să merg mai departe. Învăț să mă concentrez asupra momentului prezent și să mă gândesc la viitor fără să îmi mai doresc să retrăiesc la nesfârșit trecutul. Ce s-a întâmplat rămâne acolo pentru totdeauna. Îmi bucur sufletul clipă de clipă cu lucruri mărunte și frumoase.

Sunt gata să merg mai departe. Nu mai pierd timpul întrebându-mă dacă mă mișc prea repede sau dacă o să fac vreo greșeală pe acest drum. Pur și simplu mă bucur de plimbare. Mă bucur de faptul că am ajuns într-un loc în care sunt pregătită să îmi iau rămas bun de la trecut și îmbrățișez un nou viitor.

Sunt gata să merg mai departe. Îmi acord permisiunea de a trăi așa cum îmi doresc. Fără reguli, fără impedimente, fără frici. Nu o să mint, este greu să părăsești locul în care te-ai simțit confortabil. Este greu să începi un alt drum. Este greu să pornești o călătorie nouă. Dar sunt mândră de mine. Sunt mândră de sufletul meu. Sunt mândră de curajul meu.

sursa: https://www.kudika.ro/

"Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare; alții – ca o lecție" *Maica Tereza*

Și alții apar ca un blestem, aș completa eu, la cei 55 de ani ai mei, văduvă fiind!

Viața mi-a oferit multe, dar mi-a și luat în aceeași măsură. Am preferat, de fiecare dată să îmi afund nasul într-o lectură despre suflete pereche, gemene și alte proiecții de acest gen, niciodată verificate pe deplin. Am preferat să vărs o lacrimă, să mă bucur atunci când am avut ocazia... am preferat să trăiesc la maxim clipa care știam că nu se va mai întoarce! Nu mi-am afundat nasul într-un pahar de alcool... decât atunci când, după ore bune de muncă pentru al patriei beneficiu, am preferat compania unui cognac bun... musai franțuzesc!

Acum câteva zile, pe fruntea mea s-a impregnat cu majuscule:

47 de ani!

Acum... încă aflat în câmpul muncii mi-am luat inima în dinți și scriu din nou, după o pauză serioasă:

Am pierdut!

Din nou!

Ce?!

Ehe..

Societatea îndeamnă la cunoașterea de sine prin orice mijloace și dacă vom reuși să dăm un "search" pe Google vom afla că toți cei care s-au perindat prin lumea virtuală transpunându-se in mari cărturari și înțelepți în arta iubirii de sine (și nu numai ) au sfârșit nașpa! Îmi este permis acest termen..."nașpa"?!

Sper că da!

Eu... nu rezonez cu nimeni! Fiind mai rebel de felul meu mă dezic de tot ceea ce citesc în virtual, foarte puține fiind "zicerile" cu care rezonez! O fi vreo lipsă de ceva pe undeva...

Mi-am iubit aproapele mai mult decât pe mine. Și rezultatul..

Am pierdut!

Din nou și din nou...

Am încercat să construiesc o lume, un univers... în care toți ceilalți să se simtă apreciați și respectați. Rezultatul... am eșuat! Pierzându-mă pe mine pentru ceilalți...

La 47 de ani am realizat că viața este magie, după cum spunea Einstein! Și, ca oricare altcineva, am încercat sa prelungesc această magie, știind că nu mai întoarce! Este că... eșec! Hai sa recunoaștem, cu toții ne dorim eternitatea unei clipe mișto, a unui sărut, a unei priviri pline de iubire, ne dorim prelungirea la infinit, dacă se poate, a tuturor secundelor în care am fost fericiți!

Și eu, și voi, cei care citiți această pagină!

Căutarea Fericirii și a sensului acesteia a generat speculații de tot felul, inclusiv metafizice de-a lungul timpului. Orice religie sau cultură are o definiție proprie și nimeni nu poate contrazice nimic prin nici un argument, oricât de sustenabil ar fi acesta. Fericirea înseamnă "a trăi", "a simți", "a suferi"... indiferent ce fraze pompoase ne sunt livrate sub nas de către "cărturari!"

Pentru mine fericirea este acel suflet alături de care să merg să îmi ridic cuponul de pensie, așa cum îi scriam recent unei prietene..

Orice altceva devine oarecum desuet! 

47 de ani cu multe încercări, de orice fel, în care am murit dar am și renăscut!

Viața îți poate fi dată peste cap în orice clipă tocmai de către cel/cea care ar trebui să fie acolo... pentru noi!

47 de ani...

Iubiți-l pe cel ce este lângă voi, un El sau o Ea! Pentru că, într-o lume viitoare, acolo la Poarta Raiului nu vom fi întrebați ce am realizat ci cât de multă iubire am purtat în inimă!

Eu..mi-am pus inima pe tavă!

Și am pierdut!

Din nou!

sursa: Drumul către noi

Am ajuns până aici! Putem trece peste orice va urma!

Dacă am învățat ceva de la viață, este că uneori, cele mai întunecate momente ne pot aduce în cele mai luminoase locuri.

Am învățat că cei mai toxici oameni ne pot învăța cele mai importante lecții; că cele mai dureroase lupte ale noastre ne pot oferi cea mai necesară creștere; și că cele mai sfâșietoare pierderi de prietenie și iubire pot face loc celor mai minunați oameni.

Am învățat că ceea ce pare a fi un blestem pe moment poate fi de fapt o binecuvântare, și că ceea ce pare a fi sfârșitul drumului este de fapt doar descoperirea că suntem meniți să parcurgem pe un alt drum.

Am învățat că oricât de dificile ar părea lucrurile, întotdeauna există speranță.

Și am învățat că indiferent cât de neputincioși ne simțim sau cât de oribile par lucrurile, nu putem renunța. Trebuie să continuăm.

Chiar și atunci când este înfricoșător, chiar și atunci când toate puterile noastre par dispărute, trebuie să continuăm să ne ridicăm înapoi și să mergem înainte, pentru că... cu orice ne luptăm în acest moment, va trece, și vom reuși.

Am ajuns până aici. Putem trece peste orice va urma!

de Daniel Koepke

Motto: "Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi"

Sfaturile pe care vreau sa le impartasesc cu voi astazi mi s-au parut extraordinare. Autorii lor sunt de parere ca nimeni nu se poate intoarce in timp si sa o ia de la inceput, dar oricine poate incepe (chiar de astazi) sa creeze un alt final. Totusi, pentru a putea demara acest proces de transformare, trebuie sa nu mai facem lucrurile care ne trag inapoi.

Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu.

Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.

Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lume care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.

Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.

Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.

Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.

Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.

Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.

Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".

Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.

Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.

Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.

Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.

Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.

Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.

Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.

Sursa http://www.avocatnet.ro

Iubirea nu umilește.Iubirea potolește furtunile. Iubirea nu ceartă. Iubirea nu reproșează!

Cred în Iubire.

Deoarece, iubirea a fost salvarea mea. Din Iubire încă mai trăiesc. Din iubire încerc să iert.

Din iubire vreau să fac Pace cu cei cu care eram în război. Iubirea e acea luminiță din capătul tunelului. Te duci spre ea, iar dincolo de acea licărire se expune libertatea cerului. Tot cine ești și nu ai știut.

Din neiubire lovim, jignim, îmbrâncim.

Suntem furioși din cauza durerii. Acea presiune din dreptul pieptului, ia forma cuvintelor urâte, a palmelor, a pumnilor. Însă, dacă cuprindem, pupăm, validăm. Presiunea dispare. Durerea se evaporă. Pentru că, iubirea vindecă. Iubirea nu umilește. Iubirea nu are nevoie de dovezi. Ea se simte. O trăiești. Iubirea nu cere nimic în schimb. Ea sta în dreptul inimii și este gata să triumfe, să se răsfrângă când lacrimile devin amare. Iubirea potolește furtunile. Iubirea nu ceartă. Iubirea nu reproșează.

Un adult agresiv, ascunde copilul neiubit.

Copilul îmbrâncit. Copilul căruia i s-a spus că e prost, debil, urât, incapabil. Copilul care a adormit în întuneric plângând. Copilul care știe cum pișcă nuiaua de alun și i s-a spus că unde dă tata – crește. Copilul care se simțea vinovat atunci când mama cu tata se certau. Copilul care se credea nu destul de bun, pentru că nu a luat notă bună la matematică. Copilul căruia i s-au dat lucruri materiale. Însă, mai puține emoții. Mai puține amintiri. Puține îmbrățișări. Puțini de „Noapte bună” și „Te iubesc”.

Și, a crescut Durerea. S-a transformat într-un hău. Ecoul Neiubirii.

Simțim că tânjim după ceva sublim și inexplicabil. Nu știm după ce și cum arată. Nu putem explica anumite comportamente care ne fac rău nouă și totodată le provoacă durere și celor din viața noastră. Suferim. Ne credem blestemați. Învinovățim pe ceilalți și căutăm răspunsuri în stele. Răspunsul e în noi. În rănile noastre. În fricile și secretele pe care le ținem bine ascunse. Un om neiubit nu se poate simți fericit, împlinit în viață. Iubirea ne dă aripi și simțindu-ne iubiți putem trece peste orice greutăți. Un copil neiubit, nu va ști cum să se iubească, cum să dăruiască iubire. Acest copil, la maturitate, va renunța la sine, implicându-se în relații care îl va obliga să uite de necesitățile sale, doar ca să fie măcar un pic iubit.

Din Neiubire este atâta suferință!

sursa: https://destainuirilemariei.com/

M-am întors la mine și magia s-a întâmplat...

Am încetat să mai insist unde nu căutam.

Am încetat să mai întreb cu mâinile închise.

Am încetat să mai aștept în scaunele ocupate.

Nu-mi mai pune așteptările pe oamenii ocupați.

Am încetat să mă prefac că celălalt ar înțelege.

Am încetat să-mi mai pun ochii și speranța în inimi care nu voiau să bată lângă mine

Și apoi... magie...

Magie...

M-am întors la mine însumi... ca singura destinație posibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura cale disponibilă.

M-am întors la mine însumi... ca singura reuniune în așteptare.

M-am întors la mine și mi-am putut vedea coastele.. durerile si sufletul meu deshidratat.. cer niște apă

Și m-am primit pe mine. M-am îmbrățișat singur. M-am iertat. Întins pe umărul meu. M-am numit singur cu propria mea voce. Și m-am regăsit. Diferit, dar intact. M-am avut din nou. M-am întors din nou.

Şi apoi... Magie...

Am cheile de la ușile pe care vreau să le descui

Aici... Înăuntru.

Afară sunt doar încuietorile.

Dar eu decid unde și depinde de mine cum;

Eu decid unde...

Aleg cum...

Aleg cu cine...

Eu decid ce vreau...

Eu decid ce merit...

Și magia s-a întors la mine... Pentru că nu a dispărut niciodată... pentru că ea a trăit mereu în mine, dar nu mă lăsa să o văd... pentru că m-ai respins și așa m-am coborât la umbrele mele și m-am ridicat din nou... M-am îmbrățișat, m-am acceptat și încă am trăit...... "

* Andrea A Somera *

EXISTĂ UN MOTIV PENTRU CARE UNIVERSUL ADUCE ÎN VIAȚA TA ANUMITE PERSOANE ȘI APOI LE PERMITE SĂ PLECE

Ține minte că Universul îți trimite oamenii de care ai nevoie exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu. El îți oferă răspunsurile pe care le cauți prin acești oameni.

Oamenii spun întotdeauna că nu poți explica de ce ai anumite sentimente pentru cei din jurul tău. De ce ajungi să te simți atașată de o persoană care tocmai a intrat în viața ta și despre care nu știi nimic.

Eu cred că aici intervine puterea Universului.

Universul ne apropie de anumite persoane pentru că știu că acestea sunt persoanele potrivite de care avem nevoie în viața noastră chiar în acest moment. Ele sunt cele care ne vor învăța cele mai importante lecții despre viață sau despre noi înșine. Ele ne vor deschide ochii și ne vor face să vedem adevărul suprem. Ele ne vor lua de mână în întuneric și ne vor îndruma pe drumul către lumină.

Există un motiv pentru care Universul îți scoate în cale o anumită persoană. Și să îți mai spun ceva... dacă privești în trecut, îți vei da seama că nu există o singură persoană, ci mai multe. Persoane străine care au intrat imediat în sufletul tău. Te-ai atașat de ele. Ai avut sentimente pentru ele. Iar ironia este că majoritatea acestor persoane sunt temporare în viața ta deoarece datoria lor este să îți arate o cale diferită și să te ajute să te eliberezi de poveri, de durere, de tristețe, de amărăciune.

Ține minte că Universul îți trimite oamenii de care ai nevoie exact la momentul potrivit. Nici mai devreme și nici mai târziu. El îți oferă răspunsurile pe care le cauți prin acești oameni. El îți luminează drumul apropiindu-te de acești oameni, care au rolul de a aduce scoate la iveală ce este mai bun în tine. El te ajută să îți găsești puterea de a merge mai departe.

Problema este că de cele mai multe ori tu încerci să te legi de acești oameni pentru a îi ține definitiv în viața ta. Însă acesta nu este rolul lor. Nu sunt meniți să rămână în viața ta pentru totdeauna. Universul i-a trimis doar pentru o perioadă scurtă de timp. Universul i-a adus în viața ta pentru ca ei să îți fie ghizi într-un anumit moment.

Și nu trebuie să suferi, să fii tristă, să te simți rănită sau chiar dezamăgită în momentul în care acești oameni pleacă. Pentru că rolul lor a fost împlinit. Te-au ajutat mai mult decât crezi tu.

Nu înțelegi de ce Universul distruge o relație atât de frumoasă, însă dacă privești cu mare atenție lucrurile, îți vei da seama că timpul acestor oameni a trecut, că frumusețea relației voastre va dispărea, că iubirea dintre voi va muri, că povestea lor nu te va putea inspira și mai mult și legătura dintre voi se poate transforma într-o povară pe care nu ești menită să o porți. Și totul va începe să aibă sens.

Esența eliberării este credința. Credința că această poveste trebuie lăsată așa cum este. Universul a scris-o pentru tine. Nu încerca să o rescrii pentru că vei preface în ruină toată frumusețea ei. Poate că schimbarea nu va aduce un final fericit. Poate că acești oameni sunt chiar îngeri care vin pentru a te învăța să o lecție sau pentru a te vindeca sau pentru a te ajuta să fii o persoană mai bună. Iar după ce și-au împlinit scopul, vor pleca pentru a intra în viața unei alte persoane care are nevoie de ajutor.

Acum învață să dai drumul la mâna acestor oameni, să îi lași să își întindă aripile și să zboare către noi orizonturi.

Pentru că în ziua în care vei întâlni persoana care va rămâne în viața ta o veșnicie, sufletul tău o va recunoaște imediat. Și în sfârșit vei înțelege diferența dintre cineva care îți atinge mâna și cineva care îți atinge sufletul.

sursa; https://www.kudika.ro/

Încă îmi amintesc vremea când cerșeam iubire/Can still remember the time when I begged for love.

Mi-am pierdut culorile M-am mulțumit cu "poate", cu "să văd dacă pot" și cu "sunt obosit". Am îndurat durerea fiecărui nu, și cu timpul am început să cred că poate, doar poate, asta merit! Că ar trebui să fiu recunoscător pentru rarul "da" și să stau într-un colț așteptând.

A durat ceva timp, dar când în sfârșit mi-am dat seama că mă transform încet în acest suflet rănit de care m-am temut mereu, am încercat tot posibilul să mă ridic și să plec. Pas cu pas, mi-am târât picioarele, și atunci am învățat că unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut în viață este să te îndepărtezi de lucrurile pe care ți le-ai dorit mereu. Dar am făcut-o.

Am făcut-o pentru că în fiecare zi părea că plouă și voiam să văd din nou soarele. Am făcut-o pentru zilele în care râdeam atât de tare încât mă durea stomacul. Am făcut-o pentru că am vrut să cred că în ciuda persoanei răvășite care sunt, în ciuda tuturor cicatricilor și găurilor din piept, merit încă o șansă la fericire.

Știu că a durat ceva, dar sunt foarte mândru.

Eu am făcut-o!

—Jun Mark Patilan

Opera de artă: Naya Ismael

I lost my colors. I settled for the "maybe", the "I'll see if I can" and the "I'm tired". I endured the pain of every no, and over time I started to believe that maybe, just maybe, that's what I deserve. That I should just be grateful for the rare "yes" and just sit in the corner waiting.

It took some time, but when I finally realized that I'm slowly turning into this broken soul I always feared to be, I tried my best to get up and walk away. Step by step, I dragged my feet, and that's when I learned that one of the most difficult things to do in life is to walk away from things that you've always wanted. But I did it.

I did it because every day seemed like it's raining and I wanted to see the sun again. I did it for the days when I would laugh so hard my stomach would hurt. I did it because I wanted to believe that despite the messed up person that I am, despite all the scars and the holes in my chest, I deserve another shot at happiness.

I know it took a while, but I couldn't be prouder.

I did it.

—Jun Mark Patilan

Artwork: Naya Ismael